345 matches
-
a fost a mea timp de șase luni. Era un Triumph original, verde, din ’54, pe care pedalam ca o anemonă unduitoare în bătaia vântului nordic. Șaua din piele, vopseaua încă în stare să mai ducă istoria unui posesor, farul cu petele mici, mici de rugină care-ți luau ochii. Lotte, noua mea bicicletă veche, primul lucru pe care mi l-
Cea mai frumoasă bicicletă din lume () [Corola-blog/BlogPost/338698_a_340027]
-
(*Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 4 / 2016) Constantin Mateescu debutează „cu povestirea Delincventul, în revista „Flacăra“ (1965), un an mai târziu îi apare și primul volum de nuvele și schițe, Rochia cu anemone, prefațat de Ion Lăncrănjan, în care dovedește calități pentru proza analitică. Opera lui însumează peste 40 de volume de nuvele și povestiri, romane, teatru, studii de istorie și critică literară, lucrări de tip monografic” (Florea Firan, în „Scrisul Românesc”, Nr.
Constantin Mateescu: Altfel de proză*. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339365_a_340694]
-
coboară În luminile de crin. În bujori se varsă cupa Inimii ce s-a încins De iubirea revărsată În alb pur și-n roz deschis. Craiul cerului și-arată Chipul cel neobosit În crăițe de lumină Și de aur strălucind. Anemonele visează Înspre cerul cel senin Când din cupe-armonioase Își arată corpul fin. Trandafiri înmiresmează Valul cel de alge plin Îndulcind miros de sare, Cu petale de lumini. Cerul își arată chipul În „Albastrul de Danub” Și în violet se-mbracă
ULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341109_a_342438]
-
vinul vechi slove ce răsună noaptea în urechi; treceai ca un conte prin mulțimea care se adunase toată (în istorii gloata rămâne o gloată!), fără felinare așteptând să vină buzoianul care arde în lumină; împărțeai stropite cu sângele sfânt visuri, anemone, pacea din cuvânt ca un pom din care culeg întruna poame să nu le mai fie niciodată foame, să nu le mai fie niciodată sete semn că au trecut de partea ta poete orice frumusețe nu e frumusețe dacă nu
TE-AM VISAT AZI NOAPTE, BOIER NICOLESCU de ION UNTARU în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342834_a_344163]
-
tăcere suspină-n criptici simfonii. Poeții-s lespezi de granit, mărturisind nemuritor, Mai singuri decât Dumnezeu, sinucigași în versul lor. Poetu-i astrul ce răsare din praf de stele risipit În naufragiul Eminenței, cu devenirea logodit. Poetu-i demon, dar sublim, e anemonă și vampir, E înfocare și leșin, durere, moarte și delir. Poetu-i miere și e fiere, orgoliu putred și furie, Încrâncenare, mărturie, flacără vie, bucurie. Poetul minte și dezminte, preface în talent minciuna, În subterfugii se ascunde, purtându-și triumfal cununa
POEȚII NU DORM NICIODATĂ de NINA CORDUNEANU în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342928_a_344257]
-
vrut să descuie ușa, nu a reușit, în schimb când a apăsat pe clanță s-a deschis. Cu puțină teamă a intrat în casă, nu avea arma la el, rămăsese închisă în nișa din peretele livingului făcută în spatele tabloului cu anemone pictat de Luchian, unele voci ziceau că ar fi originalul ci o copie reușită. Intenția lui era să ajungă la nișă, nu a aprins lumina, a mers direct spre locul unde avea arma, când a mișcat tabloul, s-a aprins
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
semințele ciulinilor, cuvântul nașterii din veșnicie în veșnicie, o respirație a cerului din inimile noastre lipite! Sub ochii limpezi ai infinitului o briză ușoară îndepărtează trecutul. Un vis de toamnă, un spațiu și-un sigiliu de fum în culori de anemone! Inima ta e tot ce ai, dac-o împarți cu tine ai sensul vieții, iubește-te, iubind lumea din tine regăsești totul. Tu ești sărutul zâmbetului meu amestecat cu polenul purtat de vânt pentru că-n mine adânc e săpat misterul
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Copii > POVESTEA ANEMONEI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1720 din 16 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Departe, la capătul lumii, se află un ocean atât de adânc, încât nimeni nu știe dacă acesta are fund și atât de misterios, încât
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
gospodar, ceea ce conta cel mai mult în lumea apelor. În regatul său, nu exista nici o viețuitoare fără sălaș, iar regulile oceanului făceau ca toate lucrurile să meargă așa cum trebuie, spre mulțumirea tuturor. Algus avea o mândrețe de fată, pe nume Anemona, cu ochii verzi precum ierburile de pe fundul oceanului și păr bălai precum nisipul ce se strecura printre stâncile de pe țărm. Mama ei, Marina, regina sirenelor, se transformase la nașterea ei într-o stea de mare, lăsând-o în grija lui
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
sacrificat viața, dăruindu-i minunea de fetiță care avea să devină prințesa oceanului. Poate că acesta era și motivul pentru care Algus, neîmpăcat cu pierderea dragii lui regine, era mereu morocănos. Oricum, nu o pierdea din ochi de dragă pe Anemona, care crescuse blândă, înțeleaptă și mai ales dreaptă cu toate viețuitoarele oceanului. Anemona își iubea și ea peste măsură tatăl și se străduia să îl ajute în treburile regatului, dar, de cele mai multe ori îi plăcea să înoate fără nici o țintă
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Poate că acesta era și motivul pentru care Algus, neîmpăcat cu pierderea dragii lui regine, era mereu morocănos. Oricum, nu o pierdea din ochi de dragă pe Anemona, care crescuse blândă, înțeleaptă și mai ales dreaptă cu toate viețuitoarele oceanului. Anemona își iubea și ea peste măsură tatăl și se străduia să îl ajute în treburile regatului, dar, de cele mai multe ori îi plăcea să înoate fără nici o țintă, numai și numai de dragul de a descoperi noi și noi întâmplări din Oceanul
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
stins, îi atrase atenția un țipăt ascuțit care părea să vină chiar din interiorul craterului. Înotă cu repeziciune peste marginea abruptă, tocmai la timp să vadă un căluț de mare roșcovan prins în tentaculele unei caracatițe imense. - Oprește-te, strigă Anemona, dă-i drumul căluțului! Caracatița o privi cu un ochi și rânji spre ea batjocoritor: - N-am să renunț la prânzul meu, fii sigură! Prea puțin îmi pasă că ești fiica lui Algus, trebuie să mănânc și trebuie să o
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
căluțului! Caracatița o privi cu un ochi și rânji spre ea batjocoritor: - N-am să renunț la prânzul meu, fii sigură! Prea puțin îmi pasă că ești fiica lui Algus, trebuie să mănânc și trebuie să o fac chiar acum! Anemona nu mai stătu pe gânduri. Apucă un mănunchi lung de alge și, profitând de neatenția caracatiței care îl trăgea pe căluț să îl înghită, îi prinse toate brațele într-un lasou de plante, făcând-o să își scape prada. Fără
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
de alge și, profitând de neatenția caracatiței care îl trăgea pe căluț să îl înghită, îi prinse toate brațele într-un lasou de plante, făcând-o să își scape prada. Fără să piardă timpul, căluțul țâșni afară din vulcan cu Anemona după el, urmați de blestemele caracatiței care se căznea să-și desfacă legăturile. Se opriră doar când lăsară mult în urmă vulcanul. - Îți mulțumesc, șopti căluțul atingând mâna Anemonei cu boticul său, era cât pe ce... - Ei bine, cam așa
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
prada. Fără să piardă timpul, căluțul țâșni afară din vulcan cu Anemona după el, urmați de blestemele caracatiței care se căznea să-și desfacă legăturile. Se opriră doar când lăsară mult în urmă vulcanul. - Îți mulțumesc, șopti căluțul atingând mâna Anemonei cu boticul său, era cât pe ce... - Ei bine, cam așa se întâmplă atunci când încalci regulile oceanului, îl mângâie pe spate fiica regelui, nu mă așteptam să găsesc un căluț de mare în zona aceasta. - Căutam un loc în care
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
loc în care să stau puțin singur. Am șaptezeci de frați din cauza cărora în căsuța noastră e o hărmălaie de nedescris. Nu-mi pot auzi nici măcar gândurile! Nu mi-am dat seama unde am ajuns decât atunci când era deja târziu. Anemona se hotărî să îl ia pe căluțul de mare cu ea. Chiar avea nevoie de cineva care să îi tragă trăsurica pe care i-o dăruise Algus cu puțin timp în urmă. Perluță, căci așa îl chema pe căluțul salvat
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
mai mult de atât chiar, își aduse prietena pe nume Steluța să tragă alături de el minunăția de trăsurică de care erau prinse scoici roz, melci lucioși și perle scânteietoare. Încet, încet, viețuitoarele oceanului au început să se obișnuiască cu trăsurica Anemonei, iar Perluță și Steluța au devenit niște vedete printre căluții de mare. Cel mai mulțumit, însă, era Algus, căci fiica lui nu mai înota singură te miri prin ce colț de ocean din care să nu ajungă la timp acasă
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
se petrece în fiecare bucățică de împărăție, cu toată armata lui de rechini și rețeaua lui de delfini-informatori. Într-una din zilele în care moțăia tihnit, în sala tronului apăru Marinică, cel mai bun delfin-informator. - Măria Ta, am găsit trăsurica Anemonei plutind spre țărm... fără cai și fără prințesă! Algus sări de pe tron, stârnind un uragan cumplit la suprafața oceanului. - Unde a dispărut fiica mea? - O căutăm, stăpâne, dar trebuia să vă spun că nu am reușit să dăm de ea
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
O căutăm, stăpâne, dar trebuia să vă spun că nu am reușit să dăm de ea sau de caii ei în zona în care am găsit trăsurica. Algus adună imediat toate viețuitoarele oceanului și le porunci să o caute pe Anemona. Întristați de dispariția prințesei lor, locuitorii regatului porniră să scotocească fiecare petic de ocean. După o căutare de trei zile fără rezultat, se întoarseră la îndatoririle lor, singurii care continuară să o caute fiind delfinii-informatori. Marinică era cel mai înverșunat
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Atât a fost de-ajuns pentru delfin ca să se repeadă înapoi la palat și să revină cu doi soldați rechini-ciocan, care desfăcură zăbrelele în câteva minute și reușiră să scoată din fundul peșterii pe cei doi căluți de mare ai Anemonei, aflați într-o stare de mai mare jalea, cu trupurile însângerate și boticurile sfârtecate. - Cine a îndrăznit să facă asta, răcni Algus de îndată ce Marinică reuși să-i aducă pe cei doi căluți în fața sa? Unde e Anemona? Când Perluță reuși
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
de mare ai Anemonei, aflați într-o stare de mai mare jalea, cu trupurile însângerate și boticurile sfârtecate. - Cine a îndrăznit să facă asta, răcni Algus de îndată ce Marinică reuși să-i aducă pe cei doi căluți în fața sa? Unde e Anemona? Când Perluță reuși să-și vindece boticul și să vorbească, le povesti cum fuseseră atacați de un monstru uriaș, care-i aruncase în fundul peșterii și o răpise pe Anemona. La înrebările regelui, căluțul de mare își aminti doar că nu
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
să-i aducă pe cei doi căluți în fața sa? Unde e Anemona? Când Perluță reuși să-și vindece boticul și să vorbească, le povesti cum fuseseră atacați de un monstru uriaș, care-i aruncase în fundul peșterii și o răpise pe Anemona. La înrebările regelui, căluțul de mare își aminti doar că nu mai văzuse un astfel de monstru oceanic, că acesta era mai lung decât zece balene puse una lângă alta și mai lat chiar decât cinci, că avea două capete
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
în jurul gâtului șarpele care îi ținea loc de colier. Monstrul cel uriaș nu este decât slujitorul lui Triton, regele mărilor, care a auzit de bogăția ta și dorește să își întindă puterea și asupra oceanelor. Nu știu unde o ține Triton pe Anemona, dar te asigur că nu a scos-o din ocean și că, monstrul este cheia eliberării ei. Răpune-l, iar fata ta își va găsi singură drumul înapoi spre casă! Algus sări de pe tronul său și făcu un semn să
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
ochii închiși. Prezicătoarea dădu din cap cu pleoapele tremurând ca și când s-ar fi aflat sub puterea unei vrăji. Mai apoi, brusc, deschise ochii și puse mâna pe umărul regelui. - Algus, mi-ai fost ca un frate și o iubesc pe Anemona ca pe propria mea fiică, dar... flăcăul care l-ar putea ucide pe monstrul trimis de Triton nu este ceea ce aș încerca eu ca soluție. Hai să ne mai gândim și să încercăm altfel să ajungem la Triton, chiar dacă durează
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
l-ar putea ucide pe monstrul trimis de Triton nu este ceea ce aș încerca eu ca soluție. Hai să ne mai gândim și să încercăm altfel să ajungem la Triton, chiar dacă durează mai mult! - Nu am timp, Coral, cine știe unde e Anemona și în ce stare este! Ce este cu flăcăul acesta despre care mi-ai spus că ar putea ucide monstrul? - A fost exilat din marea în care s-a născut și este întemnițat pe o insulă a pedepselor. Se pare
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]