94 matches
-
fost împărțită de la Roma,în ciuda problemei divorțului regelui Henric al VIII-lea de Caterina de Aragon.Împărțirea a dus la separarea autorității ecleziastice.Mai târziu,sub influența Reformei,Biserica din Anglia a adoptat poziția distinctă a Reformei catolice cunoscută ca anglicanism.Pentru mai multe detalii despre această perioadă,vezi următoarele articole: Actul de supremație(1534):Henric al VIII-a declarat că a fost "capul suprem pe pământ al Bisericii din Anglia" a cerut nobilimii să depună un jurământ pentru recunoașterea supremației
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
I,unii protestanți au fost persecutați și unii au admis credința lor în exil. Localitatea religioasă a Elisabetei:sub conducerea Elisabetei I,stabilitatea politică și religioasă a fost menținută prin intermediul unui compromis atât în doctrină,cat și în practică între anglicanismul lui Henry al VIII-lea și cel al lui Eduard al VI-lea. Actul de Supremație(1559)-afacerile religioase în Anglia au fost restaurate odată cu moartea lui Eduard al VI lea și a impus Jurământul de supremație cu privire la aceste birouri
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
în viața publică,în armată sau în altă profesie.Mulți din nobilii catolici și boieri au păstrat pe teritoriile lor dovezi de catolicism,unii l-au urmat pe James al II-lea în exil,iar alții s-au convertit la anglicanism,însemnând că foarte puține comunități catolice au supraviețuit. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea,cele mai multe restricții cu privire la participarea catolicilor la viața publică s-au regăsit sub acte ca,Actul Papist 1778,Actul Romano-catolic 1791
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
1890, Edgbaston) a fost un teolog britanic convertit la catolicism, în 1845, cardinal al Bisericii Catolice. Student la Universitatea din Oxford, el a devenit preot în Biserica Anglicană. Lucrările sale despre "Sfinții Părinți" îl conduc la analizarea rădăcinilor creștine ale anglicanismului. Acest studiu progresiv îl conduc la apărarea independenței anglicanismului față de "statul britanic", sub forma unor « manifeste ». Astfel, ia naștere Mișcarea de la Oxford, Newman fiind unul dintre principalii actori ai mișcării. Continuând cercetările, ajunge să se convertească la catolicism, pe care
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
catolicism, în 1845, cardinal al Bisericii Catolice. Student la Universitatea din Oxford, el a devenit preot în Biserica Anglicană. Lucrările sale despre "Sfinții Părinți" îl conduc la analizarea rădăcinilor creștine ale anglicanismului. Acest studiu progresiv îl conduc la apărarea independenței anglicanismului față de "statul britanic", sub forma unor « manifeste ». Astfel, ia naștere Mișcarea de la Oxford, Newman fiind unul dintre principalii actori ai mișcării. Continuând cercetările, ajunge să se convertească la catolicism, pe care îl vede, de acum încolo, drept confesiunea cea mai
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
confesiunea cea mai fidelă rădăcinilor creștinismului. Teolog specialist în cristologie, este una dintre figurile majore ale catolicismului britanic, împreună cu Henry Edward Manning și Ronald Knox. El a exercitat o influență considerabilă aupra tuturor intelectualilor catolici, îndeosebi asupra autorilor veniți din Anglicanism. Pentru Xavier Tilliette, el apare ca «o mare personalitate aparte, un fel de "lumânare pascală" în Biserica Catolică a secolului al XIX-lea». Operele sale, dintre care "Gramatica Asentimentului" și "Apologia Pro Vita Sua", constituie referințe constante la scriitori ca
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
a condus, în mod gradat, să cred în "Prezența reală"». În cursul aceleiași perioade, a legat prietenie cu "John Keble". În 1827, a predicat la Whitehall. La 13 iunie 1824, în "Duminica Sfintei Treimi", Newman a fost hirotonit diacon în anglicanism. Zece zile mai târziu, a rostit prima predică la Biserica din Over Worton (Oxfordshire), unde i-a făcut o vizită fostului său profesor, Walter Mayers. Mulțumită lui Pusey, a obținut parohia "Saint Clement din Oxford". Timp de doi ani, s-
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
of Dr Hampden's Theological Statements", în care denunța teoriile lui Hampden. În această epocă, Newman a devenit redactor șef la "„British Critic”", și a susținut o serie de conferințe într-o capelă a bisericii Saint-Mary, în care apăra teoria Anglicanismului ca o "« Via Media »", aflată la jumătatea distanței dintre Catolicism și protestantismul popular. Prin această "« Via Media »", John Henry Newman încerca să dezvolte o concepție a Anglicanismului care să nu trădeze creștinismul originar al "Sfinților Părinți ai Bisericii". Ideea era
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
serie de conferințe într-o capelă a bisericii Saint-Mary, în care apăra teoria Anglicanismului ca o "« Via Media »", aflată la jumătatea distanței dintre Catolicism și protestantismul popular. Prin această "« Via Media »", John Henry Newman încerca să dezvolte o concepție a Anglicanismului care să nu trădeze creștinismul originar al "Sfinților Părinți ai Bisericii". Ideea era să dezvolte o teologie de ansamblu, permițând anglicanismului să rămână în fidelitatea apostolică și dogmatică revelată la începutul creștinismului. Această sarcină l-a condus la studierea mai
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
distanței dintre Catolicism și protestantismul popular. Prin această "« Via Media »", John Henry Newman încerca să dezvolte o concepție a Anglicanismului care să nu trădeze creștinismul originar al "Sfinților Părinți ai Bisericii". Ideea era să dezvolte o teologie de ansamblu, permițând anglicanismului să rămână în fidelitatea apostolică și dogmatică revelată la începutul creștinismului. Această sarcină l-a condus la studierea mai profundă a Părinților Bisericii. Or aceștia luptaseră contra diferitelor erezii, între care arianismul, care erau majoritare. Newman căuta, în atitudinea Părinților
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
condus la studierea mai profundă a Părinților Bisericii. Or aceștia luptaseră contra diferitelor erezii, între care arianismul, care erau majoritare. Newman căuta, în atitudinea Părinților Bisericii față de diferitele diviziuni ale Bisericii, cel mai bun mod de a putea să fondeze Anglicanismul în acest respect al tradiției, și deci al credinței, considerat de el ca adevăr revelat. El voia astfel să permită Anglicanismului să poată trece peste dificultăți. În 1838, John Henry Newman și "John Keble" se hotărăsc să publice scrierile lui
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
căuta, în atitudinea Părinților Bisericii față de diferitele diviziuni ale Bisericii, cel mai bun mod de a putea să fondeze Anglicanismul în acest respect al tradiției, și deci al credinței, considerat de el ca adevăr revelat. El voia astfel să permită Anglicanismului să poată trece peste dificultăți. În 1838, John Henry Newman și "John Keble" se hotărăsc să publice scrierile lui "Richard Hurrell Froude", mort în urmă cu doi ani. Scrierile acestuia, publicate sub titlul "« Remains »" au scandalizat. În fapt, viața ascetică
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
Review", cuvintele Sfântului Augustin contra donatiștilor: « securus judicat orbis terrarum », Newman și-a continuat lucrările teologice pentru "Înalta Biserică", până la publicarea "Manifestului 90", ultimul din serie, în care el examina în deliu cele "Treizeci și nouă de articole" fondatoare ale Anglicanismului. El afirma compatibilitatea lor cu dogmele catolice, adăugând că cele "Treizeci și nouă de articole" nu se opuneau doctrinei oficiale a Bisericii Catolice, ci doar unor excese și unor erori comune. Această teorie nu era nouă, dar a provocat o
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
vii, sau al calomniilor, la adresa lui Newman. A fost una dintre rarele persoane care au dorit să-l susțină prin corespondența sa. Newman și-a descris starea sa de spirit, afirmând că se îndoia de peste trei ani de zile de validitatea anglicanismului, afirmând că a lăsat să se coacă hotărârea sa, ne mai simțindu-se în siguranță într-o "Biserică schismatică". De altfel, în afara consecințelor lucrărilor sale despre credință, John Henry Newman afirma că nu avea niciun interes să se convertească la
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
s-au opus constituirii unei "universități Queen's" în Irlanda, în care catolici și protestanți ar putea studia împreună. Această politică britanică a fost considerată de episcopii irlandezi care se opuneau acestei creeri drept o voință de a impune progresiv anglicanismul în Irlanda. În acest context, episcopii din Irlanda i-au cerut lui John Henry Newman să fondeze o nouă universitate la Dublin, «Catholic University of Ireland». La început, în mai 1852, John Henry Newman a susținut conferințe în care își
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
Barbara a fost subiectul multor portrete, în special cele ale pictorului de curte Sir Peter Lely. Extravaganța, temperamentul și promiscuitatea ei l-au provocat pe jurnalistul John Evelyn, s-o descrie ca "blestemul națiunii". S-a convertit la romano-catolicism de la anglicanism în 1663. Printre descendenții ei se include și Diana, Prințesă de Wales. Născută Barbara Villiers, în parohia St. Margaret, Westminster, a fost singurul copil a lui William Villiers, al II-lea viconte de Grandison și al soției sale Mary Bayning
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
toate vechile clădiri romanice au fost înlocuite cu unele în stil gotic. În anul 1534, în urma Reformei Protestante, regele Henric al VIII-lea a rupt legăturile cu papalitatea și a întemeiat Biserica Anglicană. Astfel, catedrala, inițial romano-catolică a devenit sediul anglicanismului. Tot în această perioadă ordinele monahale au fost interzise, iar mănăstirile engleze desființate, inclusiv cele din ansamblul catedralei. De-a lungul timpului, în urma incendiilor sau a altor împrejurări au avut loc lucrări de restaurare la catedrală, ultima având loc în
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
biserici protestante. Astfel, arhiepiscopii nu mai erau supuși papei, intrând sub controlul strict al regalității engleze. Reformatorul Thomas Cranmer a fost pus arhiepiscop de Canterbury, devenind primul lider al noii Bisericii Anglicane și scriind prima carte despre ceremoniile și rugăciunele anglicanismului.
Arhiepiscopul de Canterbury () [Corola-website/Science/329648_a_330977]
-
A urmat o creștere rapidă. În 1991, 18,4% din populație (8 milioane de persoane) fiind protestantă iar 6,7% din populație (2,5 milioane de persoane) fiind catolică. Membrii Bisericii Catolice au crescut cu 70% în ultimii 10 ani. Anglicanismul a cunoscut de asemenea în ultimele decade o creștere semnificativă în Coreea. Protestantismul a fost o forță dinamică ce a concurat cu catolicismul și budismul și o sursă de inspirație pentru numeroase secte cum ar fi Biserica Unificării, fondată în
Creștinismul în Coreea () [Corola-website/Science/332424_a_333753]