202 matches
-
mai 1939, ziariștii germani din România au afirmat că, dacă guvernul polonez va refuza această ofertă, trupele Reichului vor ataca Polonia. Ei erau încrezători că un conflict armat va fi „de foarte scurtă durată”, iar o intervenție concretă a forțelor anglo-franceze „nu se va produce” în favoarea țării atacate. Totuși, la sfârșitul lunii mai 1939, dr. Gerhard Stelzer, consilier la Legația Germaniei din București, a minimalizat amploarea conflictului și a afirmat că tensiunea polono-germană „va lua curând sfârșit”, aceasta fiind alimentată doar
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
economic al Reichului se va impune în România „ca o necesitate germană de neînlăturat”, ceea ce se întâmpla deja. Corpul Detectivilor a pătruns și în anturajul diplomaților italieni, care afișau satisfacția față de noile evoluții politico-militare din Europa. Ei considerau că politica anglo-franceză a suferit „una din cele mai grave înfrângeri”, întrucât au considerat că între Germania și U.R.S.S. există o rivalitate ideologică, fapt care nu avea cum să conducă la o apropiere între ele. Pe de altă parte, aceste evenimente trebuiau
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
disciplină și patriotism. O acțiune reușită pe linie contrainformativă s-a petrecut în a doua parte a anului 1939 și în prima parte a anului 1940. În perioada respectivă, în colaborare cu celelalte structuri informative/contrainformative, au fost anihilate tentativele anglo-franceze de blocare a Dunării, pentru a paraliza transporturile germane pe fluviu și cele de sabotare a industriei petrolifere de pe Valea Prahovei. Acțiunile engleze și franceze de subminare a transporturilor din România către Germania, în special petrolul necesar mașinii de război
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a semnat un Decret-Lege pentru desființarea Partidului Națiunii și a Gărzilor Naționale. E. Colaborarea informativă/contrainformativă E.1. Colaborarea informativă externă În perioada analizată, colaborarea informativă externă a fost apanajul Serviciului Secret, care a jucat atât pe tabloul tradițional, cel anglo-francez, cât și pe cel german, în principal pe schimbul de date asupra U.R.S.S. În 1938, Serviciul Secret a sesizat Abwehr-ul despre tentativele sovietice de a penetra serviciile de informații ale celui de-al III-lea Reich, oferind date concrete
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
septembrie 1940 - august 1944) IV.1. Situația politică internă Numirea generalului Ion Antonescu în funcția de prim-ministru a reprezentat singura soluție viabilă pentru salvarea României de la o dezagregare totală și o subjugare economică nemiloasă. Cunoscut pentru opiniile sale favorabile anglo-franceze, generalul a perceput corect realitățile interne și evoluția situației internaționale astfel încât, în funcțiile deținute în perioada interbelică, a încercat să convingă factorii decizionali să aplice măsuri anticipative și eficiente pentru întărirea capacităților de apărare a României. În iulie 1940, după
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Siria și s-a proclamat, în cursul celui de al Doilea Război Mondial, la 26 noiembrie 1941 republică independentă, guvernul fiind constituit la 22 decembrie 1943 primul guvern național libanez; Libanul a rămas însă ocupat până în decembrie 1946 de trupe anglo-franceze. Libanul a participat, în perioada 1948-1949, la războiul arabo-israelian, încheind în anul 1949 un armistițiu cu statul Israel. De la acea dată, Libanul nu a mai participat la conflictele militare arabo-israeliene și a promovat o politică de neutralitate și coexistență pașnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
apărăm fruntariile și pentru integralitatea ei, România se va bate împotriva oricui.” În urma acestei „indiscreții”, făcută de ambasadorul român la Londra, Virgil Tilea, Anglia și Franța s-au grăbit să acorde garanții politice României, la 13 aprilie 1939. Acordarea garanțiilor anglo-franceze, de nici un folos României pentru că nu garantau și frontiera noastră de est, cea cu URSS, a dat guvernului român posibilitatea, dar și vremea necesară, pentru a găsi și încerca unele soluții de ieșire din starea de tensiune în care se
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
adunat răniții cu căruța ca să-i ducă la spitalele de campanie din zonă. Mama Bătrână (Maria Sâlca), după ce a născut-o pe Mama Iuliana, a plecat cu ea la București, unde s-a angajat ca doică la familia directorului Institutului Anglo-Francez. Cu banii agonisiți a revenit în sat și a cumpărat pământ de la groful care-și lichida moșia, după desființarea iobăgiei. La numai 16 ani, mama se mărită cu David Grovu (deai lui Onu lui Nicâ), dar rămăne curând văduvă de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
secretă vieneză își continua activitatea subterană și, asemeni unui păianjen, își țesea mai departe pânza în care, mai devreme sau mai târziu, țara noastră trebuia să cadă. Din surse sigure, guvernul român fusese informat că la Paris începuseră deja negocieri anglo-franceze în problema Dunării 117. Girantul Legației României la Paris, Emil Ghika, arăta că viceministrul englez al Afacerilor Străine, sir Charles Dilke, secretar de stat la Foreign Office, sosit la Paris pentru a negocia tratatul comercial anglo-francez, a declarat că propunerea
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Paris începuseră deja negocieri anglo-franceze în problema Dunării 117. Girantul Legației României la Paris, Emil Ghika, arăta că viceministrul englez al Afacerilor Străine, sir Charles Dilke, secretar de stat la Foreign Office, sosit la Paris pentru a negocia tratatul comercial anglo-francez, a declarat că propunerea Barrère merită atenție și că probabilitatea ca Marea Britanie să adere la ea este destul de mare118. Cu calm, răbdare și meticulozitate, guvernul Marii Britanii, înainte de a lua o decizie, își urmărea în primul rând propriile interese. Or, interesele
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
secolul al XVIII-lea, care era mai degrabă o alianță ce avea o perspectivă ideologică asupra modului în care trebuia prezervată stabilitatea în Europa, propunându-și să prevină ridicarea oricărui stat revoluționar cu pretenții de hegemonie continentală. De asemenea, Antanta anglo-franceză, care ia naștere în 1904, este alianța cea mai lungă din istorie, care se bazează pe un ansamblu de valori comune. Iar coaliția declanșată de atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 din New York și Washington este una împotriva unui fenomen
Alianțele militare. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1520]
-
Napoleon al III-lea a încercat să-și demonstreze eforturile de conciliere, adresând o scrisoare personală țarului Nicolae I, în momentul în care flotele franceze și engleze intrau în Marea Neagră. La 29 ianuarie el îi propunea un aranjament onorabil: navele anglo-franceze se vor reîntoarce în Mediterana, în același timp în care trupele rusești evacuau Principatele române: "Dacă M<ajestatea> V<oastră> răspunde cu un refuz, atunci Franța, ca și Anglia, va fi obligată să lase armele să hotărască, în război, ceea ce
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
pilotul o va purta de atunci la încheietura mâinii. Pe 12 septembrie, la amiază, decolează de pe Oradea cu direcția Viena, unde aterizează după câteva ore pe aerodromul Schwechat, aflat la 25 km SE de capitala austriacă, în zona de ocupație anglo-franceză. Din acest moment, evenimentele care se succed au ceva halucinant, straniu, care te trimit cu gândul la atmosfera fantastică din nuvelele lui Mircea Eliade. Protagonistul pierde controlul realității, care se accelerează independent de voința lui și contra acesteia, în afara oricăror
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
susținea, la 9 august, disponibilitatea Rusiei pentru găsirea, împreună cu celelalte Mari Puteri, a unei formule de garanție colectivă pentru integritatea Imperiului otoman. Urmărind îmbunătățirea relațiilor cu Marea Britanie, care deținea o poziție din ce în ce mai importantă în „teatrul evenimentelor”, dar și adâncirea disensiunilor anglo-franceze, țarul l-a trimis, în luna septembrie 1839, pe ministrul rus la Stuttgart, baronul E. P. Brunnow, în misiune specială la Londra. Instrucțiunile sale erau următoarele: Rusia nu mai susținea necesitatea reînnoirii Tratatului de la Unkiar Iskelessi dacă Franța și Anglia acceptau
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
o demonstrație în Arhipelag”, iar la 8 octombrie, Amiralitatea britanică îi ordona acestuia să înainteze în Golful Besika pentru a descuraja orice intervenție navală rusă. Criza a fost rezolvată prin retragerea atât a cererilor de extrădare, cât și a escadrelor anglo-franceze, dar pe plan diplomatic Anglia a câștigat foarte mult, dovedind influența de care se bucura la Constantinopol. încordarea în relațiile anglo-ruse nu se va mai diminua până la războiul Crimeii, când Rusia credea că a venit momentul pentru a plăti Angliei
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
sa mai recomande Porții sa adere la document, iar la 23 septembrie 1853, flota britanică a primit ordinul de a se îndrepta spre Constantinopol. în acest context se remarcă politica duplicitară a Austriei, care înclina să susțină mai curând poziția anglo-franceză decât pe cea rusească. în condițiile opoziției naționaliștilor și fundamentaliștilor musulmani la orice compromis cu Rusia, evenimentele s-au precipitat rapid și pe malurile Bosforului. La 26 septembrie, Marele Consiliu Otoman a votat în unanimitate o rezoluție prin care „recursul
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
de căpitanul Butler și de locotenentul Nasmyth. în acest timp, o flotă britanică, sub conducerea amiralului Sir Charles Napier a intrat în Marea Baltică și a debarcat împreună cu forțele navale franceze în Insulele Aaland, ocupând Bormasund. Ulterior, în luna august, escadrele anglo-franceze din Oceanul Pacific au făcut o tentativă de a ataca Peninsula Kamceatka, eșuată în fața rezistenței orașului Petropavlovsk. La 5 aprilie, forțele britanice conduse de lordul Fitzroy Somerset Raglan au debarcat în Gallipoli, precedate fiind de corpul expeditionar francez în frunte cu
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
negocieri pentru încheierea unui Tratat între Anglia, Franța, Austria și Prusia, prin care Londra spera să obțină o poziție comună în privința evacuării Principatelor și a garantării independenței Imperiului otoman, de către Rusia. Singurele rezultate au fost încheierea unui Tratat de alianță anglo-franceză, la 10 aprilie 1854, prin care cele două părți se angajau să nu recurgă la anexiuni teritoriale, completat de un Tratat de garanție pruso-austriac, zece zile mai târziu, prin care cele două state cereau Rusiei să fixeze o limită cronologică
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
care să nu pună Rusia în imposibilitatea de a semna un asemenea document într-un interval previzibil. Clarendon și Walewski au recurs astfel la două formulări: una, mai vagă, urma să fie prezentată Austriei; cealaltă definea clar obiectivele urmărite de anglo-francezi și urma să fie inclusă într-o înțelegere bilaterală secretă. La 2 decembrie 1854, a fost încheiat un Tratat de alianță ofensivă și defensivă austroanglofrancez, prin care îi erau garantate Austriei posesiunile din Italia, precum și sprijin militar în cazul unui
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
principiului punerii Principatelor dunărene și a supușilor creștini din Imperiul otoman sub garanția colectivă a Marilor Puteri, dar au fost forțați să demisioneze, în Londra și Paris existând un puternic curent de opinie în favoarea continuării războiului până la obținerea satisfacerii interpretării anglo-franceze a celui de-al treilea punct. La 4 iunie 1855, Gorceakov a reafirmat hotărârea guvernului său de a nu accepta nici o limitare a flotei rusești de război, ceea ce a dus la suspendarea lucrărilor conferinței. Căderea Sevastopolului și prăbușirea sistemului militaro-strategic
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Redcliffe, ardent susținător al integrității Imperiului otoman, pe care o vedea amenințată de realizarea unei etape din programul național al românilor. Pe de alta parte, Franța, care urmărea să-și extindă influența în sud-estul Europei, Rusia dornică să submineze „antanta” anglo-franceză, Prusia și Sardinia, care militau pentru edificarea propriilor state naționale, au sprijinit Unirea; constant ostile s-au arătat a fi doar Turcia și Austria. Pe tot parcursul acestei crize internaționale, Anglia a adoptat o poziție ambiguă, oscilantă. în împrejurările cunoscute
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
să fie considerate ca făcînd parte din Imperiul otoman. într-un alt raport, din 1 februarie 1839, consulul francez la Iași, Huber, informa pe Molé despre o convorbire cu Mihail Sturdza, prin care acesta din urmă afirmase necesitatea unui protectorat anglo-francez, care să-l înlocuiască pe cel rusesc. în acest context se situează și turneul diplomatic al lui I. Câmpineanu la Constantinopol, Londra și Paris, sprijinit de Mihail Sturdza și de consulii Angliei și Franței, prin care acesta urmărea să obțină
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
monstruoasă alianță” riscând să amenințe supremația engleză în Balcani și Orientul Apropiat, anulând avantajele strategice obținute de Londra în urma războiului Crimeii și constituindu-se într-o invitație periculoasă adresată și altor popoare balcanice de a-și continua lupta națională. Rivalitatea anglo-franceză se derula și la Constantinopol, pe tărâmul influenței concrete asupra deciziilor Porții. Stratford câștiga o bătălie diplomatică, reușind să obțină înlocuirea marelui vizir Ali Pașa, acuzat de simpatii pentru Franța, cu Reșid Pașa. Această manevră și consecințele ei l-au
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
care Anglia era de acord să ceară anularea alegerilor, în timp ce Franța accepta să nu mai susțină formal Unirea, mulțumindu-se cu dotarea Principatelor cu instituții similare. Stratford Canning a refuzat vreme de două săptămâni să aducă la cunoștința Porții compromisul anglo-francez, fapt care l-a determinat pe ministrul său de externe, Clarendon, să-i trimită o telegramă în care sublinia: „Un ambasador nu are de ales decât să renunțe la funcțiile sale atunci când crede că nu este de datoria să se
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
calea diplomatică, asociindu-și Austria prin Convenția de la Mûnchengrätz, în septembrie 1833, și apoi a aderat la Tratatul de la Londra, din 1840, care instituia de jure garanția colectivă a Marilor Puteri asupra Imperiului otoman, pentru a încerca să submineze antanta anglo-franceză (chiar dacă Anglia și Franța erau semnatare ale Tratatului). Același deziderat a ghidat politica Rusiei și mai târziu, când aceasta a sprijinit Unirea Principatelor. Momentul 1848 a adus o mare dezamăgire pentru forțele progresiste, liberale europene. Anglia a sprijinit tacit intervenția
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]