208 matches
-
de Witt (în timp ce alți trei au fost răniți). Din punct de vedere tactic, Bătălia de la Solebay a oferit un avantaj major lui De Ruyter. A reușit să surprindă flota aliată în dezordine și să exploateze această situație, împiedicându-i pe anglo-francezi să lupte în linie de bătaie, conform intențiilor Ducelui de York, să-și exploateze superioritatea numerică, de foc și de calibru; din contră, aliații au fost nevoiți să lupte de la mică distanță împotriva unor grupuri de nave pe care neerlandezii
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
înfrângerea din Bătălia de la Beachy Head din 1690, afirmația despre "flota în viață" ("a fleet in being") este la fel de adevărată cu privire la flota neerlandeză a Republicii Țărilor de Jos, a cărei înfrângere a devenit în 1673 un imperativ pentru flota aliată anglo-franceză înainte de a putea lansa o invazie dinspre mare și de a încheia astfel războiul în favoarea agresorilor. Prin însăși existența ei, deși cu efective mult diminuate datorită resurselor redirecționate către uscat, flota neerlandeză a împiedicat operațiunile flotei anglo-franceze în restul anului
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
pentru flota aliată anglo-franceză înainte de a putea lansa o invazie dinspre mare și de a încheia astfel războiul în favoarea agresorilor. Prin însăși existența ei, deși cu efective mult diminuate datorită resurselor redirecționate către uscat, flota neerlandeză a împiedicat operațiunile flotei anglo-franceze în restul anului 1672 prin staționări și manevre strategice și prin neacceptarea luptei în condiții nefavorabile. A fost compusă din 77 nave de linie, 8 fregate (85 nave de război) cu 5.156 tunuri și 31.365 oameni, 11 fregate
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
și Franța în 1802, Colonia Capului și insulele din Indiile de Vest Olandeze sunt returnate Republicii. Ceylonului nu i-a fost reabilitată stăpânirea olandeză, devenind o colonie a coroanei britanice. Colonia Capului este reinvadată de britanci în 1803, după ce ostilitățile anglo-franceze reîncep, iar în 1811 capturează insula Java. În 1806, Napoleon Bonaparte dizolvă Republica Batavă și întemeiază un regat pentru fratele său, Louis, regele Olandei. Louis își pierde puterea în 1810, când regatul său intră sub ocupația directă a Franței până la
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
Bătălia navală de la Texel sau Bătălia de la Kijkduin (cum este cunoscută în istoriografia neerlandeză) a avut loc la 21 August 1673 (11 August Stil Vechi) între flota neerlandeză și flota combinată anglo-franceză și a fost ultima bătălie importantă din Al Treilea Război Anglo-Neerlandez (1672-1674), care făcea parte el însuși din Războiul Franco-Neerlandez (1672-1678), în care Ludovic al XIV-lea a invadat Republica și a încercat să obțină controlul asupra Țărilor de Jos
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
al Angliei, și amiralul-general Willem III de Orania, ginerele lui Iacob și de asemenea viitor rege al Angliei. Nici unul dintre ei nu a participat la luptă. s-a produs atunci când flota neerlandeză s-a opus debarcării trupelor de către flota combinată anglo-franceză. Prințul Rupert de Rin era comandatul general al flotei aliate de 95 nave de război și 30 nave incendiare, luând comanda escadrei centrale el însuși, cu Jean II d'Estrees comandând avangarda și Sir Edward Spragge ariergarda. Flota neerlandeză de
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
Cehia - Boemia și Moravia - și au înființat aici un protectorat. Președintele Emil Hácha nu a dat ordine armatei să reziste invaziei străine. Franța și Anglia nu au întreprins nicio acțiune concretă împotriva Germaniei. Doar invadarea Poloniei i-au determinat pe anglo-francezi să intervină, ceea ce a dus la declanșarea celui de-al doilea război mondial. Statutul protectoratului Boemiei și Moraviei era stabilit de un ordin al lui Hitler din 16 martie 1939. Protectoratul Boemiei și Moraviei nu avea o reprezentare clară peste
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
iar insula a fost numită "Réunion" pentru a comemora reunirea revoluționarilor din Marsilia cu cei din Paris. În 26 septembrie 1806, insula este redenumită "Insula Bonaparte" în onoarea noului împărat al Franței și se află în prima linie a conflictului anglo-francez pentru controlul Oceanului Indian. Sclavagismul a fost reinstaurat, ceea ce a dus la refugierea unor grupuri de sclavi în interiorul insulei unde au format un regat tribal independent. În 1810 insula intră sub dominație britanică, dar este retrocedată Franței în 1814. Datorită mâinii
Réunion () [Corola-website/Science/298403_a_299732]
-
A urmat intervenția terestră a trupelor franceze din Moreea în 1828, care a obligat forța expediționară egipteană condusă de Ibrahim Pașa, vasalul și aliatul sultanului, să se retragă din Grecia. În timpul intervenției forței expediționare, trupele terestre franceze, sprijinite de flota anglo-franceză, au cucerit fortărețele care mai erau încă sub controlul garnizoanelor otomane. Insurgenții eleni au reușit în acest condiții să elibereze Grecia centrală și Atena. Aceste succese au fost posibile și datorită faptului că efortul militar otoman era concentrat aproape exclusiv pentru
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
a desfasurat in America de Nord si in India. Franța ocupă Canada și Louisiana. Spania avea cea mai mare intindere teritoriala , din Noua Spanie, o arie teritorială ce cuprindea Mexicul , California si spre Canada, iar în est, până în Florida. În America de Nord, conflictul anglo-francez era cunoscut ca Războiul regelui George al II-lea. Declarațiile oficiale de război s-au dat în mai 1744, fiind disputate frontierele dintre coloniile franceze și coloniile britanice. Francezii, sprijiniți de indieni nativi, desfășurau raiduri la scară mică împotriva britanicilor
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
pour le roi de Prusse" pentru acest tratat. Până la urmă, Pacea de la Aix-la-Chapelle s-a dovedit a fi un armistițiu căci avea să fie o premeditare a Războiului de Șapte Ani, un alt război în care se va disputa rivalitatea anglo-franceză. 1740 1741 1742 1743 1744 1745 1746 1748
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
baterii de artilerie nu a fost niciodată îndeplinită. Forțele franceze nu erau dotate cu automobile blindate, erau lipsite de sprijin aerian și arme automante, dar și de unități de transmisiuni radio și chiar și de cele cu porumbei voiajori. Rivalitatea anglo-franceză a influențat în bine Mișcarea Națională Turcă, întărită continuu sub conducerea Mustafa Kemal Pașa. Kemal a denunțat ocupația aliată a Ciliciei în noiembrie 1919 și la îndemnul lui, forțele naționaliste se pregăteau tenace pentru atacarea unităților disparate franceze din garnizoanele
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
regelui Angliei. Ajuns acolo, Filip a căutat să îi convingă pe cei care îl capturaseră pe Richard să nu îl trateze ca pe un rege, ci ca pe un criminal, alimentând și mai mult ura regelui la adresa sa. În timpul disputelor anglo-franceze din Normandia, Filip a fost capturat de către mercenarul Mercadier, partizan al Angevinilor, în anul 1197. În noua situație, Richard Inimă de Leu a refuzat în mod constant să îl elibereze, așa încât în anul 1199 Filip se afla încă în închisoare
Filip de Dreux () [Corola-website/Science/324429_a_325758]
-
Șerbiei, cucerind-o cu sprijinul Bulgariei în șase săptămâni. Trupele franceze, angajate de Joffre, întreprind acțiuni locale și zădarnice-9 mai în Artois, 25 septembrie în Champagne. Trupele italiene au atacat pe Carso în iulie, și sectorul Gorizia în octombrie. Forțele anglo-franceze au încercat zadarnic să forțeze strâmtoarea Dardanele pentru a restabili comunicații permanente cu Rusia și de a salva Șerbia, insă trupele otomane le resping. Trupele Puterilor Centrale dețineau Belgia, nord-estul Franței, Polonia, Lituania, Șerbia, iar Alsacia superioară, Valea Thann și
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
un rol important, având un discurs mai nuanțat despre inamicii catolici. Dar și catolicii germani criticau Franța pentru că era un stat laic și anticlerical. Biserică Catolică Franceză și-a construit un discurs anti-protestant. Apare opoziția dintre cultură germano-austriaca și civilizația anglo-franceză. Germania se considera diferită prin militarismul ei față de raționalismul francez sau materialismul britanic. În discursul public portretiza lupta dintre eroul german și comerciantul britanic. Germania pornește la război cu sprijinul consensului de pace orășeneasca, care avea un set de așteptări
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
de divizii, din care una de blindate, trei de infanterie mecanizată, 78 de reginente de artilerie și 40 de batalione de tancuri. Toate forțele necesare au fost mobilizate în prima săptămână din septembrie. Pe 12 septembrie, Consiliul suprem de război anglo-francez s-a întâlnit pentru prima oară la Abbeville, în Franța. S-a decis ca toate acțiunile ofensive să fie oprite de îndată. Până în acel moment, diviziile franceze avansase cam 8 km pe un front de 24 km din Saarland. Maurice
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
noiembrie 1853, ceea ce făcea posibilă debarcarea trupelor terestre pe pământ otoman. Distrugerea flotei otomane și creșterea amenințării rusești au alarmat guvernele francez și britanic, care au luat măsuri imediate pentru ajutorarea turcilor. În 1853, după ce Rusia a ignorat un ultimatum anglo-francez, care cerea retragerea din Principatele Dunărene, Marea Britanie și Franța au intrat în război de partea otomanilor. Țarul Nicolae a presupus că, recunoscători pentru rolul avut în înăbușirea revoluțiilor de la 1848, austriecii aveau să-i fie aliați, sau cel puțin aveau
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
față de Israel și o linie politică activistă pe plan internațional. O preocupare deosebită o reprezenta situația din Algeria, unde arabii locali rezistau împotriva regimului de ocupație francez. Franța examinase cu seriozitate și în contactele cu Israelul, posibilitatea unei operațiuni militare anglo-franceze pentru recuperarea Canalului de Suez, care fusese naționalizat de către Nasser. În schimb britanicii ezitau și se abțineau de la orice contact cu Israelul. La 20 septembrie 1956 au sosit la Țel Aviv doi emisari francezi, directorul general al Ministerului apărării al
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
în Statele Unite ale Americii), Kossuth a întreținut legături cu cercuri de exilați francezi, italieni, ruși, germani și polonezi, îndeosebi cu Giuseppe Mazzini. Și-a amplificat activitățile în 1853-1856, în timpul Războiului Crimeii, însă nu a putut obține practic nimic de la puterile anglo-franceze cu privire la o eventuală independență a Ungariei, întrucât Imperiul Austriac nu fusese aliat în Războiul Crimeii cu Rusia. Kossuth a sperat în continuare că se va putea ajunge la o conjunctură favorabilă pentru indepenența Ungariei pe fundalul conflictelor dintre marile puteri
Lajos Kossuth () [Corola-website/Science/302801_a_304130]
-
Frondei din 1648 de a continua lupta; personal a luat responsabilitatea pentru decizia de a începe o nouă ofensivă împotriva francezilor în Catalonia în 1651. Victoria asupra Franței nu a apărut însă, și prin 1658, după pierderea Dunkerque în fața forțelor anglo-franceze, Filip era în favoarea păcii. Tratatul de la Pyrenees din 1659 și căsătoria fiicei lui Filip, Maria Tereza, cu tânărul rege Ludovic al XIV-lea a pus capăt în cele din urmă lungilor războaie europene. Cu Elisabeta de Bourbon (1603-1644, fiica lui
Filip al IV-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310286_a_311615]
-
o manifestare a superiorității sale războinice. Datorită victoriilor strategice din 1711, aliații erau convinși că anul următor vor mărșălui spre Paris, dar Harley nu intenționa să lase războiul să meargă așa departe, ceea ce risca să compromită negocierile secrete de pace anglo-franceze (cu ideea ca Filip al V-lea să rămână pe tronul Spaniei) care au avut loc pe tot parcursul anului. Marlborough de mult timp avea îndoieli cu privire la politica liberalilor "nici o pace fără Spania", dar nu era dispus să-și abandoneze
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
cum a notat episcopul Gilbert Burnet, "aceleași beneficii, care-l făcuseră recent pe Marlborough să câștige o condamnare penală". Aliații au fost uimiți de concedierea lui Marlborough. Francezii, în schimb s-au bucurat de eliminarea principalului obstacol din calea negocierilor anglo-franceze. Marlborough a continuat să-și facă cunoscut punctul de vedere, dar atacat de dușmani și de presa parlamentară, riscând să-și piardă averea, a crezut că era mai înțelept să părăsească Anglia. Astfel după înmormântarea lui Godolphin, din 7 octombrie
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
secolul al XVIII-lea, care era mai degrabă o alianță ce avea o perspectivă ideologică asupra modului în care trebuia prezervată stabilitatea în Europa, propunându-și să prevină ridicarea oricărui stat revoluționar cu pretenții de hegemonie continentală. De asemenea, Antanta anglo-franceză, care ia naștere în 1904, este alianța cea mai lungă din istorie, care se bazează pe un ansamblu de valori comune. Iar coaliția declanșată de atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 din New York și Washington este una împotriva unui fenomen
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1520]
-
plecat mai apoi la peste 200 km pe malul Suezului pentru ca să aranjeze livrarea de provizii pentru cei 2.500 de arabi și cei 700 de prizonieri otomani din Aqaba. În scurtă vreme, orașul-port a fost ocupat și de o flotilă anglo-franceză, (vase de război și hidroavioane), care urma să-i sprijine pe arabi în acțiunile lor ofensive. Spre sfârșitul aceluiași an, arabii au întreprins raiduri de mică amploare împotriva pozițiilor otomane pentru sprijinirea atacului de iarnă al britanicilor împotriva liniei defensive
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
devenit una dintre cele mai faimoase cărți de istorie din epoca modernă. A devenit ministrul educației în 1832-1837și a inițiat reforma în învățământul modern din Franța, în 1833, prin legea Guizot. A activat că ambasador la Londra, contribuind la apropierea anglo-franceză și la depășirea rivalității din timpul războaielor napoleoniene. A continuat în politică, în calitate de ministru al afacerilor externe al Franței. În 1847 a devenit prim-ministrul Franței. A fost demis în 1848 în contextul revoluției. În 1828 a scris "Istoria civilizației
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]