141 matches
-
un moment dat va deveni și pentru el, ca pentru toți ceilalți, o femeie precum multe altele, poate chiar urîtă, în tot cazul banală. Neliniștea femeii, astfel percepută, nu e frivola frică de îmbătrînire, ci ceva mult mai grav: o angoasa a pierderii identității ei de iubita, în ambele sensuri ale termenului, ca predicat (așadar persoană ca obiect al iubirii cuiva) și că nume (persoană care iubește la rîndul ei). În clipa în care nu și-ar mai recunoaște partenera, Jean
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
lui Gogol și învolburarea din Sankt Petersburg contrastează cu apatia cetății de azi. Și de asta, cred, uneori, toată întîmplarea se pierde în ceața minții, imaginației, ceața fizică și metafizică care plutește pe străzile medievale, prin misterul ființei, prin umanul angoasat de nimicnicie, de trufie, de frici mici. Undeva, în spatele actorilor, zăresc pe sub văluri semitransparente, peretele de oglinzi. Iluzia perfectă a jocului realului cu irealul, iluziei că ceea ce se vede poate să fie concret tot așa cum poate să nu fie. La
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
a născut pe 18 august 1922. O să spuneți că la vârsta asta orice text devine premonitoriu. Un delir de fapt mai mult sadic decât erotic și care, la lectură, nu declanșează nici cea mai mică excitație sexuală, ci mai degrabă angoasă. Eros și Thanatos și alte brânzeturi, cum ar fi zis Eugene Ionesco, un alt obsedat de moarte care încerca să se apere altfel, prin umor. Robbe-Grillet a învățat, ca și alți scriitori care se străduiesc să se libereze de chinga
Acesta nu e un necrolog... by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Journalistic/8681_a_10006]
-
decurg inovațiile sale și prin care se explică pecetea sa stilistică. într-un asemenea înțeles sîntem în măsură a vorbi despre drama existențialistă pe care o trăiește creatorul baroc, căutînd mereu un echilibru pe care-l poate realiza doar fugar, angoasat în permanență de conștiința eșecului pe care, asimilîndu-l, se străduiește a-l recicla. Iar "revalorizarea eșecului" (Adrian Marino) se bizuie pe efectul de meraviglia, operînd într-un registru compensator. Iluzionarea e succedată de dezamăgire (el desengano), iar aceasta din nou
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
protagonistul, rănit și desfigurat, cu o identitate necunoscută nimănui (un eu misterios), e adus în căruciorul de invalid pe plajă, unde acesta începe să iși depene firul rememorării și astfel al narațiunii. Într-adevăr, pe plajă, în fața unei ape care angoasează prin vitalitatea ei ostilă, invalidul deprinde un nou mod de a-si simți corpul, el devine atent la fiecare senzație și vibrație a eului, isi întoarce privirea dinspre apă neliniștitoare spre propria făptura. Ideea mi se pare foarte interesantă și
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
de a merge mai departe - lucruri posibile pornind de la nivelul „bazic”, minimal, al gesturilor, ritualurilor cotidiene, de la respectarea unui „program” de viață. Printre acestea se numără și alergatul în sens propriu, concentrarea pe efortul fizic, tonic, care ține la distanță angoasa: „Respiră adânc! E mult mai bine să te gândești că n-ai pierdut nimic pe drum! Când am început să alerg, lumea s-a transformat într-o bucată de tapet. Am luat-o cu mine, o țin sub braț și-
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
integrarea socială - se reduc la zero, atunci când se cască hăul și când se face simțită frica de îmbătrânire, de singurătate, de moarte: „Acum am ajuns în punctul în care scriu ca și când aș face jogging. Fiecare zi contează. Fiecare pauză mă angoasează. (...) scrisul e singurul moment din zi în care simt că mă pulverizez și că nu mă mai atinge nimic cu adevărat. Îmi pierd acroșurile la realitatea cea mai pură, cea mai adevărată. Mușchii mi se tonifică și obosesc în același
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
de poezie nu va dispărea niciodată", întrucît poezia e o "necesitate" a omenirii, ceea ce constituie un răspuns la întrebarea pe care Simona Popescu i-o pune, explicit sau implicit, în decursul întregii d-sale scrieri, în egală măsură exuberantă și angoasată la tulburătoarea întîlnire dintre o poezie existențială și o existență poetică. Simona Popescu: Salvarea speciei (Despre suprarealism și Gellu Naum), Ed. Fundației Culturale Române, 2000, 364 pag., preț neprecizat
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
mâna peste frunte nu cumva îi e complice cobor sub pleoape simulând somnul în mine e mai frig ca afară pun stavilă neliniștii din gând durere mai ascuțită decât cea din carne unde să mă ascund mă va găsi negreșit angoasa chiar și-n gaură de șarpe mă strânge ca într-un clește cuvântul cu care o numesc
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
Avea mulți veri, toți mustăcioși, iar eu îi bănuiam răi. Și brusc, când începusem și eu să mă unduiesc în același ritm cu ea, iar ea fredona ceva, gânditoare, deodată am auzit în spatele meu cum cineva pocnește din degete. Pufăit angoasat din țigară. — M-am uitat peste umăr și am urmat gondolarea. Cocoșata gemea și fluiera, și deodată iar am auzit cum cineva pocnea din degete. Păpădie mă privea fix, vrând să vadă dacă înțeleg. Nu înțelegeam. Dom’ Dănuț, ascultă la
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ceară prea mult, dar n-are de ales. Angoasa părinților noștri este o moștenire care nu se lasă așteptată: o primim Încă de cînd ne naștem. O moștenire perinatală... Apoi totul vine cu pipeta. Părinții sînt cei care ne picură angoasa, dar cei care nu ar moșteni nici un fel de angoasă ar fi tare săraci. E drăguț că Încerc să-l scuz pe tata Înduioșîndu-mă de angoasele lui, se gîndea François, dar asta nu le rezolvă pe ale mele. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mine! Compensam, theoretic, renunțarea la plăcerea finală prin plăceri preliminare mai importante, dar excitația sexuală care nu e satisfăcută se preschimbă În angoasă, potrivit lui Karl Abraham, care nu e un mucalit. După cît Îmi amintesc, nu eram chiar așa de angoasat luînd micul-dejun cu Tina pe terasă. Ne era mai curînd teamă de viespile care se așezau pe tartinele noastre. Mi-ar fi plăcut s-o revăd pe Maryse. Mă dusesem la fermă, dar aflasem că nu va veni În vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
extravagant. Ajunsă peste mulți ani din nou la Roma (după mai bine de douăzeci de aniă, nu am mai fost însă ispitită de locul cu pricina: Capela Capucinilor primise deja însemnele unui memento mori care avea toate șansele să mă angoaseze și panicheze. În 2007, în drum spre Veneția, am aflat însă din nou ceva care mi-a adus aminte de Capela Capucinilor, chiar dacă într-un fel mai puțin triumfal (în schimb, cât se poate de angoasantă. Pur și simplu, căutând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Hamlet (descoperind craniul lui Yorickă lângă viitorul mormânt al Ofeliei. Nu știu dacă magazinul cu pricina (era elegant și exotic, ca să zic așaă chiar avea cumpărători, dar produsele sale expuse cu gust și, în același timp, cu emfază m-au angoasat realmente. Nu sunt o apărătoare înveterată a animalelor, dar nici o jupuitoare ori scormonitoare de oase a lor. Am simțit însă că magazinul cu pricina era sfidător, că era un spațiu în hybris: că aveam de-a face cu o depășire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Tare, Sfinte fără de moarte, Miluiește-ne pre noi." Teodora își ațintește din nou privirea verde, luminoasă și penetrantă în ochii Dorei ale cărei pleoape se coboară încetul cu încetul. Din chipul ei relaxat iradiază o lumină blândă. Nu mai resimte angoasa din seara trecută. Cuvinte murmurate de Teodora îi ating urechile ca o fâlfâire ușoară de aripi de fluture : "...păcătoasă... sfârșit... sfânt... iertare..." Nu mai are nevoie de nici un alt îndemn. Se concentrează și o cheamă în memorie pe mama ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
stîncile motorizate în căldura laptelui proaspăt așteaptă răspunsurile călătoria ți se-așează în palmă cum o gîză stiloul umplut în zori cu sînge navigabil zidurile au devenit străvezii pur și simplu din neatenție malul fluviului e încartiruit într-o cazarmă angoasa înroșește merele-n pom cînd se lasă seara pe brînci urechea cea mai ageră aprinde lucrurile. DANGĂT DE CLOPOT Dangăt de clopot meșteri care făureau un Dumnezeu fluid scînteietor din dangătul clopotului și către seară îl dizolvau gînditori în Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de a divaga. Voiam mai degrabă să vă vorbesc despre cîteva începuturi de roman mai noi, ale ultimei generații de mari romancieri. Frnațuzoiaca Marie Darrieussecq, de exemplu. „Știu cît de mult riscă această poveste să vă tulbure și să vă angoaseze, cît de mult îi va perturba pe oameni.” Ce părere aveți ? Așa începe cartea sa de debut, marele ei succes, micul ei roman truismes. Magistral prin lipsa de modestie, nu ? Ce frază-soclu, spusă parcă dintr-un balcon. Ce frază teatrală
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ușor pe jos. Giudeca. Pe un întuneric de-ți băgai mâinile în ochi am căutat o expoziție. Nu era atât de târziu, până în 20.00, când se închidea, dar am nimerit într-o zonă industrială și pustie, că ne-am angoasat puțin până am ajuns din nou în San Marco. Palazzo Grassi: expoziție de mare succes, Romanii și barbarii, cu în jur de 2.000 de obiecte din întreaga lume, inclusiv din România, reprezentative pentru Imperiul Roman și pentru apusul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
maculatură împotriva tuturor lucrurilor ălora care îmi trec mereu prin minte, mi se pare de neconceput. Văd oameni, alți oameni cărora le e cumva bine. Poate jobul, poate el, poate ea. Au lejeritatea aia pe care o au oamenii ok. Angoasă. Nu vreau. Nu vreau să plâng pe stradă. Nimic de făcut. Nimic de făcut. 3. Alex. Nocturnă scrisă în coada agendei de serviciu. Featuring Ema. Șatenă Iarnă. O iarnă clasică, așa ca în poveștile rusești. Din nou singuri, eu și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se întâmplă; ne-au salvat în acest sens atâtea neamuri care au trecut peste noi, prin faptul că am avut pe cine să dăm vina pentru toate neîmplinirile noastre. Rarele momente în care părem că ne-am asumat vina ne angoasează; și acestea sunt doar momente de trecere: ne întoarcem către noi căutând vinovați, ne oprim asupra noastră, dar asta se întâmplă numai pentru câteva clipe, trecând rapid dincolo de noi, înspre destin și resemnarea în fața lui. Această atitudine este vizibilă și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Vă lipsesc doar mustățile. În rest, cum să vă spun, aveți de toate... Aș vrea să știu”, adăugă acesta, „cât timp o să mai zăboviți pe aici?” „Știți doar că prezența mea depinde de starea dumneavoastră de angoasă...” „Dar nu sunt angoasat defel”, zise Noimann. „Angoasa dumneavoastră e pe cale de-a atinge punctul culminant... Aveți o obsesie... Zău așa...” „Nu mai spuneți”, făcu Noimann. „Și de ce aș fi obsedat?” Întrebă el, cu inima Îndoită. „Obsesiile dumneavoastră sunt patul și dulapul... Trăiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așa...” „Nu mai spuneți”, făcu Noimann. „Și de ce aș fi obsedat?” Întrebă el, cu inima Îndoită. „Obsesiile dumneavoastră sunt patul și dulapul... Trăiți cu teama că acolo se ascunde cineva... Stați mereu cu urechile la pândă. Fiecare zgomot vă amplifică angoasa. Nu-i așa că de multe ori vă vârâți dumneavoastră Înșivă sub pat și stați la pândă?” „Tot ce e posibil”, spuse Noimann. „Și când vă plictisiți acolo, vă ascundeți după costumele ce stau Înșirate În dulap?! V-ați Întrebat de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
complexe de inferioritate. Exaltare imaginativă. Conflicte afective (recente sau vechi). Dificultăți de adaptare. Ezitare sau teamă de a se fixa. Nivel reactiv disproporționat față de situația actuală, tulburări ale memoriei de semnificație. Atașat de trecut, represiunea sentimentelor, închidere în sine, reținere. Angoasă în fața vieții reale, reverie. Fragilitate, vulnerabilitate, dificultăți de relaționare. Eul intim Agățare de trecut, teamă de contacte, închidere în sine. Regresie, anxietate. Nevoie de apreciere, centrare pe sine. Căutare și proiectare spre viitor, imaginație, lipsa simțului realului, cenzurare, superficialitate. Aspirații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eram decât un mijloc de a te împinge la limita posibilităților dumitale. Dacă nu ieșea bine, nu ieșea nici pentru mine. - Și-atunci? întrebă ușor Gosseyn. Ea tăcea, cu buzele strânse. Fluxul nervos emanat de ea trecuse de la o neregularitate angoasată la o pulsație încordată, dar constantă. Ridică în sfârșit ochii: - Bine, zise, așa voi face. Gosseyn o bătu ușor pe braț, semn de aprobare mută. Nu se încredea cu totul în Leej. Era încă posibil să fie vorba de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
eram decât un mijloc de a te împinge la limita posibilităților dumitale. Dacă nu ieșea bine, nu ieșea nici pentru mine. - Și-atunci? întrebă ușor Gosseyn. Ea tăcea, cu buzele strânse. Fluxul nervos emanat de ea trecuse de la o neregularitate angoasată la o pulsație încordată, dar constantă. Ridică în sfârșit ochii: - Bine, zise, așa voi face. Gosseyn o bătu ușor pe braț, semn de aprobare mută. Nu se încredea cu totul în Leej. Era încă posibil să fie vorba de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]