219 matches
-
Jean-François se roșea tot și manifesta o stare de disconfort care putea părea cel puțin suspectă”. Când unul dintre colegii săi a avut un accident de motocicletă, Jean-François a pierdut mai multe zile în șir construindu-și alibiuri, deoarece ideea angoasantă că va fi acuzat că el a provocat accidentul nu-i dădea pace. Lucru și mai uimitor, lui Jean-François i s-a întâmplat în două rânduri (pe când se afla încă la școală și apoi mai târziu, când lucra) să se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care interesează remarcile făcute în urma recitirii Meditațiilor: tema somnului generalizat este conexă cu eroarea sensibilă și cu visul, toate trei sugerînd posibilitatea ca ideile originate în simțuri și imaginație să fie total eronate. Se deschide astfel breșa pentru o temă angoasantă: Viața este un vis” constînd în aceea că toți oamenii conferă obiectivitate și consistență unei posibile aberații. Prima tentație căreia i-am putea ceda acum ar fi aceea că toate ipotezele din Meditația I-a, dar îndeosebi ultimele două, apropie
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fi globale sau localizate. Conrad a realizat o expunere amplă a fazelor delirului primar preluând și îmbogățind descrierile lui Jaspers: - dispoziția delirantă este o stare de tensiune delirantă în care insul prezintă o dispoziție inefabilă de anticipare a unei transformări angoasante; - dispoziția delirantă caracterizată după Conrad, prin "anastrofă" trăire delirantă în care bolnavul se simte ca fiind "în centrul lumii" (poziție geocentrică), în sensul perceperii fenomenelor și ființelor din jur ca având o direcționare și o adresare spre sine; - intuiția delirantă
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
sunt notate tulburări de alură nevrotică, fobică sau obsesională sau chiar isterică. Procesul patologic debuteză de obicei, după o prealabilă dezvoltare psihică normală sau chiar considerată precoce și după o adaptare anterioară, relativ satisfăcătoare. 4.2. Debutul schizofreniei la adolescent. Angoasanta interogație asupra unui posibil debut al unei schizofrenii (frecvent în adolescență), se infiltrează adesea în câmpul preocupărilor pedopsihiatrilor cu riscul de loc neglijabil de a sfârși în atitudini de reperaje semiologice deopotrivă sărăcite și periculoase. Excesele sunt binecunoscute: suspectarea oricărui
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
la rampă, viitorul îi e deschis ” (s.n.). Câteva rânduri mai departe, îl îndeamnă : „...să încerce a se devota. Să tragă învățămintele din Jurnal, august 1932, și va fi mântuit”. Acel jurnal din august 1932 e tocmai partea gravă, patetică, sinceră, angoasantă, despre moarte. Criticul a remarcat-o, așadar, și a prețuit o, a luat-o în serios, cum se cuvine, fără însă a comenta, probabil părându-i un corp străin de materia cărții, un element heterogen și accesoriu. De fapt e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
desigur, e invincibil. Dacă e vorba de forță, aceasta e cea adevărată. Eugen Ionescu a arătat-o în Rinocerii și a spus-o în zeci de articole și intervenții. Odată atins stadiul acesta, nici moartea nu mai e redutabilă. E angoasantă, desigur, fiindcă e irepretentabilă, dragostea însă o asumă. Dragostea poate avea ca pornire concupiscența, firește, dar o transcende, trece infinit dincolo de ea. Concupiscența, erotismul, rămase la ele însele, merg în circuit închis, se epuizează și se repetă, nespornic, ca obiectele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o relevă lumea aceasta din Revizorul sau din Suflete moarte, care este consistentă numai prin viteza cu care se desfășoară : adică viteza aceea echivalentă cu netimpul. Este o viteză care produce nedurata. Dar este în comicul gogolian un anumit element angoasant de altă natură decât cel caragialesc. Și-aici are dreptate Merejkovski, în cartea lui, care se numește Gogol și diavolul. Da’ la Gogol este vorba despre o dezbatere cu diavolul, și anume cu diavolul în viziunea iudeo-creștină, nu cu alte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
realizeze o radiografie a societății românești din comunism și postcomunism, urmărind cu precădere relația dintre indivizi și instituții, dintre privat și public. O excepție parțială fac poemele din Muchii, unde, contaminate de un incurabil morb elegiac, versurile oscilează între solitudinea angoasantă și nostalgia unei comuniuni universale. Acesta este sensul simbolului din titlu, care celebrează întâlnirea dintre două ființe („suprafețe”): „Vino tu, furnică roșcată, gândac/ sau coropișniță să stăm sub camion/ sub motorul ca un soare negru/ și să cugetăm la toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
pe care natura le pune omului, Crozier și Friedberg subliniază că problemele înfruntate aduc întotdeauna un grad mai mic sau mai mare de incertitudine, de indeterminare, în ceea ce privește modalitățile de a fi rezolvate. Această trăsătură, departe de a fi resimțită că angoasanta de către indivizi, este chiar cea care le oferă posibilitatea de a-și negocia calitățile, adică de a face tot posibilul, în vederea sporirii incertitudinii, nu, așa cum probabil ne-am aștepta, în vederea atenuării ei: "Or, l'incertitude en général ou des incertitudes
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
Dar această aliniere a lui homo sexualis la homo consomator emancipat de sub imperiul vechilor tradiții represive nu s-a efectuat decât sub presiunea noilor canoane colective generatoare de conformism și de temeri, de „competiții contaminate de anxietate” și de „preocupări angoasante”43. Dacă subiectul libidinal modern beneficiază de o slăbire a interdicțiilor tradiționale, el nu este în mai mică măsură orientat de noi modele standardizate, cum ar fi obligația de a se arăta liber de a atinge un maximum de plăcere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
sens. Ideile obsesive sunt văzute ca fiind separate de personalitate, Însă provenind din străfundurile eului. Inteligența computațională, așa cum am spus de atâtea ori, acționează independent de eul conștient. Încercările de respingere a gândurilor nedorite pot genera o luptă internă Îngrozitoare, angoasantă pentru subiect. Părintele simte adesea impulsul de a-și omorî fiul, o persoană religioasă poate avea gânduri blasfematoare. Eymieux, În cartea sa despre obsesie și scrupul, relatează povestea unei femei care, având oroare de praf, folosea șaizeci de litri de
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
economic nu ar fi niciodată stabil, crizele sunt inerente sistemului și nu accidentale, dar ele generează progres. Cheia este inovația permanentă. Revoluția tehnologică actuală creează un adevărat șoc. Multe noutăți ne par străine, iar vechiul spectru al șomajului tehnologic reapare. Angoasantă, economia bazată pe tehnologie depășește modelele clasice și face obsolete politicile și instituțiile macroeconomice tradiționale. Oportunită țile tehnologice trasează noi și noi frontiere. Politica economică a viitorului ar putea conferi un loc cît mai mic politicilor macroeconomice, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pe cea din perioada crizei și a înfloririi nazismului (Metropolis de F. Lang, 1926). Cît despre forma expresionistă, aceasta se bazează pe folosirea clar-obscurului, a jocului agitat și plin de grimase al actorilor, a costumelor insolite și a unui decor angoasant ce reprezintă un peisaj urban cu străduțe străjuite de case șubrede. În al doilea rînd teatral, care, încă înainte de 1914, a fost puternic influențat de estetica expresionistă a operelor lui Georg Kaiser, Fritz von Unruh, Karl Sternheim, iar după război
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Retorica oglinzii. Autorul consemna, într-un studiu dedicat lui G. Bacovia (George Bacovia sau Monologul pe mai multe voci, 1996), că oglinda, sub dubla ei funcție, de cunoaștere și de prezentare, simbolizează visul într-o fază conștientizată, narcisiacă și uneori angoasantă. Oglinda evocă spiritul, divinul, dar și imaginea omului scindat: „un intrus se află în corpul meu” (Detaliu culpabil). Poetul descoperă „în labirintul oglinzii” eternitatea și semnificația „ocheanului întors” spre sine pentru a privi spre infinit. Este însăși esența poeziei sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
recuzita modernismului negativ al secolului al XX-lea, pentru a se exprima prin "țipătul" lui Munch, angoasa lui Kafka, teama de a fi "aruncat în lume" a existențialiștilor sau absurdul lui Camus. Dincolo de aceste expresii să spunem, esențializante ale primitivismului angoasant, originar, Occidentul a mai trăit una, care i-a traversat evoluția de la un capăt la celălalt: e vorba de "teroarea istoriei", așa cum o numea Mircea Eliade, izvorâtă din conștiința că omul este pentru totdeauna "închis în timp", "aruncat în lume
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ființei", al "profunzimii" neatinse de timp fiind o realitate valorificată atât politic, cât și filosofic. Isihasmul ortodox, modelele atemporale ale religiozității răsăritene favorizează, și ele, acest complex al "fricii de timp" și al suspiciunii față de istorie și față de "întâmplările" ei angoasante, demoralizante. Citind cărți identitare foarte serioase, descoperi că au fost puține momente în istoria românilor în care aceștia să nu se fi temut de ceva: teama de turci traversează mai multe secole și câteva cărți foarte profunde; apoi vin, pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cărui marcă putea fi un ardei iute roșu sprijinit de o halbă cu capac, dar și coclit pe margini, pe zone compacte de o anume întindere, prin amestecul de beton și fiare în stilul postbelic al cenușiului dictaturii“. Lumea cenușie, angoasantă a anilor comunismului e de altfel fundalul pe care se desfășoară acțiunea, înseși aventurile Don Juanului ratat Dragodan ținând uneori de simple calcule menite să-i ușureze existența, așa cum se întâmplă cu Tenzi și mai ales cu tovarășa Sandra - scena
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
copleșitor ecou metafizic, insă trădând golul, anxietatea, totodată calmă derulare emoțională: "o carte cu imagini răsturnate/ voi aduce pe țărmul gol/ aștept să văd cât de aproape sunt două zile." Ioan Vieru are o privire de spectator, ca în fața scenografiilor angoasante ale lui De Chirico. Cu greu se poate decela realismul din metaforă, totul este filtrat subtil, filosofic, amestecând vidul gesturilor moderne, al întrebărilor noastre moderne, în textura ficțiunii poetice: "firească lupta pentru existența/ spunem continuu/ mulțimi căutate de sălile de
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
nu“. În definitiv mașina de scris, azi aproape exclusiv un vestigiu al timpului scriptic evolutiv, n-a reprezentat și ea un soi de „aneantizare“, de suspendare a scrisului manual, id est cu resort direct anatomo-fiziologic, o „dezumanizare“ cum este perceput angoasantul, ca și inevitabilul calculator? Și cu toate acestea, poate că spre uimirea entuziaștilor invenției de odinioară, manuscrisele ca atare n-au dispărut, după cum nădăjduim că nu vor dispărea nici în confruntarea cu invenția recentă ... (va urma)
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
în mașina, întunecată, de Tîrgoviște. Și zbaterile mele, tot mai grele, și ale lui Iov-Râlea, la care n-am acces decît printr-o ferăstruică, cu putințele și neputințele mele cu tot, și cele ale Doctorului Faust prizonier într-un spațiu angoasant, într-un fel de clinică populată maladiv de diavoli, de demoni și ispite. Mai simt că anvergura teatrală și culturală a acestor spectacole nu ar fi născut o asemenea dimensiune dacă nu ar fi avut aceste distribuții, cu actori de
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
curajului" obraznic al lichelei, după cum sinceritatea e și ea calitativ disociată, etajată după calitatea sufletească a celor ce-o practică. Într-o obște a valorilor bulversate, dacă nu de-a dreptul inversate, în care se impune tot mai mult "sentimentul angoasant că nu știi ce să faci cu libertatea", Octavian Paler se obstinează a rămîne sincer, deci curajos. Deoarece sinceritatea unei conștiințe care nu face compromisuri compune necesarmente o figură a ofensivei împotriva Răului, ceea ce constituie o formă de curaj. Cu
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
rezolvă problemele sentimentale și socio-profesionale exclusiv în cheie imaginară. Dar și aceste vise par unele kitsch, episoade ale unui siropos film hollywoodian, iar nu expresii exaltate ale personalității. Autentică e în schimb ratarea personajului, scufundarea lui lentă într-o mediocritate angoasantă: "am făcut față", "încerc să înving", "încerc să rezist" sunt tot atâtea trepte ale (acceptării) eșecului. Îi rămân lecturile din Robert Lowell (maestrul lui T.S. Khasis), la care, tot astfel, desfășurătorul liric apare ca reportaj al unor experiențe personale. Că
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
fel de maltratare, o ședere cu brațele încrucișate față de kitsch-ul nou și agresiv, față de comportamentul de la "margini"adus pînă în buricul orașului, față de problema gravă a caselor și blocurilor care se vor prăbuși la primul cutremur serios. Se vorbește angoasant despre asta dar, dincolo de marcarea penibilă cu buline roșii a teritoriului ce va fi vătămat, dincolo de această hartă a dezastrului și a lamentațiilor sterile, nu se întîmplă absolut nimic. Cred că asta l-a scos din minți pe Dabija. Arghezi
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
nu stau în obișnuința oricui. Sigur, Ilie Constantin se consideră „egalul celor mai buni”, cum spuneam, dar până să se vadă astfel își denunță toate slăbiciunile și își face reproșuri cu nemiluita. Placheta de debut, Vântul cutreieră apele, îi apare „angoasantă” și se minunează de criticii care, în epocă, au deslușit în ea semne de talent. Nici a doua carte, Desprinderea de țărm, „nu diferă mult de prima”, nereprezentând cu adevărat o „desprindere” de poncifele cultivate în interval (ilegaliști, mineri, zidari
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
și nici „nu-și locuiesc tot trupul deodată.” Între unii și alții se cască o prăpastie a somnului. „Ei trăiau în vis/ și chiar și arborii/ ca să-i adumbrească trebuiau/ mai întîi să adoarmă...”. O atmosferă similară, dar mult mai angoasantă, întîlnim și în altă poezie, Somnul cu ferăstraie-n el: „Somnul cu ferăstraie-n el/ taie capetele cailor/ și caii aleargă nechezînd cu sînge,/ ca niște mese roșii, fugite pe străzi/ de la cina cea de taină.” Să revenim însă la
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]