229 matches
-
grupului mic: "un ansamblu de persoane; aflate În interacțiune; În vederea atingerii unui scop; diferențiindu-se după funcții sau sarcini". În capitolul despre grup dintr-un manual francez de psihologie socială (Fischer, 1990 reia aceleași trăsături: un număr restrâns de indivizi; animați de un scop comun; având sentimentul de interdependență și Întreținând relații afective. Landry (1995, psiholog de peste Ocean, a identificat următoarele caracteristici ale grupului: număr restrâns de membri (3-20; interacțiune directă, față În față; scopuri valorizate pentru membri; dezvoltarea unor legături
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
și dezincarnat. În fond, este vorba despre raportul dintre materialitatea teatrală și elementul fantomatic. Indisociabilă de aceste luări de poziție în privința statutului realității în teatru, se redeschide și problema actorului. Un actor plasat și el în zona unei duble determinări: animat și inanimat, corp viu și manechin sau marionetă. Un actor situat între imobilitatea statuii și mișcarea corpului viu. Un actor pentru care statuia însuflețită ar putea fi metafora ideală. Avem convingerea că, în soluționarea tuturor acestor probleme, întâlnirea discursului teatral
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ori stelă funerară. Psyche-ul defunctului, insesizabil, se materializează prin statuie într-un trup și într-o voce, și tot prin statuie zeii își pot manifesta puterea lor protectoare sau acuzatoare. Ambivalență a tăcerii și a vorbei, a inanimatului și a animatului, a corpului de piatră ca non-corp și ca substitut al corpului neînsuflețit sau al corpului zeilor. Statuile prind viață când se întorc morții sau când grăiesc zeii. E felul de a se manifesta al fantomei celor dintâi sau al apariției
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
așa cum dublul statuar al reginei moarte se însuflețise, în Poveste de iarnă, grație magiei Paulinei. De altfel, aici, ca și în fața statuii Hermionei, senzația este aceea de supranatural, ai impresia că portretul a fost pictat de un semizeu. Imaginea reunește animatul și inanimatul, viul și inertul. Și nu e oare comparat Bassanio, câștigătorul probei, cu Hercule, eroul care învinge monștrii, eroul prin excelență al confruntării cu Gorgo? Ca și cum privirea îndrăgostitului ar trebui, atunci când o întâlnește pe cea a iubitei, să suporte
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
scop, Craig propune o serie de „repoziționări” articulate în jurul raportului dintre organic și anorganic. Se pare, așadar, că, dacă Craig poate spune acum „Iubesc teatrul”, e pentru că a reușit să rezolve un paradox esențial, vizând deopotrivă relațiile viu/artificial și animat/inanimat. Craig își declară net preferința pentru materialele anorganice: fețele actorilor trebuie pictate sau ascunse sub măști, pentru că vrea ca deghizarea acestora să-i facă de nerecunoscut, până-ntr-atât încât să semene cu marionetele (să aibă, adică, o expresivitate
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de-a doua”. Prin urmare, într-un text care formulează ideea definirii teatrului prin tensiunea dintre organic și anorganic, animat și inanimat, natural și artificial, Craig valorizează artificiul în măsura în care acesta izbutește să deplaseze corpul viu spre marionetă și spre mască, animatul, organicul spre inanimat, spre anorganic și să apropie astfel actorul de statuie. Teatrul poate fi salvat numai apelând la marionetele inanimate, veritabile echivalente ale statuilor sacre. Potrivit unui text din 1908, „Marioneta, domnilor!”1, locurile unde aceasta poate fi întâlnită
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
unei adolescențe rămase de mult în urmă, dar cu neputință de uitat. Corpuri-obiecte, fantome devenite efigii, simboluri ale trecutului mort, ale trecutului absent/prezent, manechinele sunt, alături de actorii cu mișcări mecanice, de robot, cheia creării iluziei: tensiunea dintre inanimat și animat văzută ca trecere de la starea de moarte la starea de viață. Comentând în însemnările sale de regie momentul când figura până atunci imobilă, „moartă”, a Măturătoarei începe să se anime, Kantor, pentru care acest moment reprezintă emblema iluziei teatrale, scrie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nou (2); om (2); onest (2); parolă (2); plăcut (2); potrivit (2); propoziții (2); română (2); rostit (2); semnificație (2); sens (2); slavă (2); tăcere (2); totul (2); vers (2); voință (2); zis (2); abecedar; acasă; acum; adevărat; ajutor; alinare; animat; antonim; Tudor Arghezi; armă; ascultare; ascultat; a avea vorbă; avînt; bătrîn; beat; bebe; binefacere; bunătate; cald; căldură; cărți; ce?; ceva; cinstit; citat; citire; citit; cînt; complicat; compunere; comunicație; concept; copii; corect; creație; creion; crud; cunoștințe; curat; cuțit; cuvinte; dar; declarație
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ființă (9); însuflețit (9); verde (9); plin de viață (8); activ (7); bucurie (7); colorat (7); mișcător (7); pește (7); suflare (7); vesel (7); inimă (6); sănătos (6); copil (5); energie (5); frumos (5); grai (5); întreg (5); animal (4); animat (4); eu (4); fericire (4); respiră (4); respirație (4); sănătate (4); speranță (4); tînăr (4); trăi (4); trăire (4); treaz (4); viața (4); argint (3); bun (3); energic (3); existență (3); iubire (3); iute (3); norocos (3); repede (3); a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Owen, Saint-Simon, Fourier au deschis calea unei noi gândiri asupra rostului individului în colectivitate. Robert Owen (1771-1858) a fost un cărturar luminat, de o înaltă ținută morală, adânc preocupat de cercetarea și ameliorarea fenomenelor sociale din vremea lui, un generos animat mereu de gândul de a face bine, de a-și ajuta semenii. Omenirea, credea el, se află în pragul unei mari revoluții, care trebuie să schimbe conștiința și purtarea oamenilor prin accesul la „lumină”, prin impregnarea culturală și educația socială
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
evocat/evidențiat plastic prin comparant. Raportul de analogie este realizat gramatical printrun conector: ca, precum, asemeni, aidoma, întocmai ca etc. Expresivitatea unei comparații este determinată de asocierea termenilor (concret-concret; concret-abstract; abstract-abstract; abstract-concret) din domenii de referință foarte diferite (uman/nonuman; animat/inanimat; real/ireal; terestru/cosmic; natural/artificial etc.). Tocmai de aceea, simpla comparare a doi termeni din același domeniu nu este o figură de stil (Va urma Medicina, asemeni mamei ei.). Comparațiile pot fi: - simple: Pe un deal răsare luna
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a toate, o reafirmare a voinței de a trăi această viață împotriva Voinței schopenhauriene", pesimismul eminescian (marcat definitiv de memoria mormântului ciobanului mioritic și al mândrei sale crăiese) se supune eticii filosofului german, dorinței de auvtoanulare, de stingere în Noluntas, animat ontologic de acel irațional cupio dissolvi. Așadar, față de mesajul final de solidaritate creaturală a lui Leopardi, mesajul lui Eminescu este, după Albisani, unul al nostalgiei morții, al unei voluptăți tanatologice exprimate în embleme tip "mai am un sigur dor / iar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
reacțiile, inconștiente și instinctive la animal (trăite sub forma globală a unei situații inevitabile) sînt legate la om de un mod nou și mai rafinat, mai puțin inevitabil compact: ele se reflectă în psihic. Omul nu mai este doar preconștient animat cum este animalul (animal: a fi animat). OMUL SE SIMTE ANIMAT. Acest sentiment de animare este pasul decisiv care separă viața umană de cea animală. Oricît de vagă ar fi simțită prezența sentimentului esențial de animare la originea vieții umane
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și morții în timp ce contemplă cerul înstelat în aceste clipe prea trecătoare, energia se trezește din amorțeala ei. Copleșit de spaima sacră, omul pus în fața evidenței existenței sale efemere simte misterul din manifestarea perceptibilă a misterului, de care este el însuși animat, simte vanitatea culpabilă a vieții lui cotidiene lipsite de elan. Dar culpabilitatea individuală și autentică este prea ușor uitată, copleșită de culpabilitățile colective ale moralismului și ale prea bunelor lui intenții vanitoase și fals justificatoare sau înăbușite de vanitatea intențiilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
intențio-nalizeze rațional materia pentru ca organismul să poată trăi rațional și armonios din punct de vedere psihosomatic. Dimpotrivă, vanitatea duce la degradarea psihicului: ea distruge elanul animant și intenția de armonizare a acestuia. Omul continuă totuși să trăiască trupește, căci rămîne animat de intenții perverse. Dar din cauză că sufletul lui e "mort" (mort pentru sensul vieții), viața lui nu mai are sens: el nu mai trăiește decît pentru satisfacerea dorințelor carnale, ceea ce mitul numește simbolic "moartea sufletului" (păcatul originar al naturii umane). Conform
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
trăit, se produce cu ajutorul oglinzii, simbol des întâlnit în literatura română, dar care la Ana Blandiana îmbracă o formă cu totul originală. Sub aparența unui joc în oglindă, poeta se proiectează în două medii totalmente diferite: oglinda (inanimatul) și salcâmul (animatul). Se proiectează și, de fapt, se reconstruiește pornind de la organul vital al trupului (și, deopotriva, al poeziei), inima. Suprapunerea între cadrul interior văzut ca realitate esențială și reprezentat prin oglindă și cadrul exterior, reprezentat de universul înconjurător, transpus metonimic prin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de alți artiști care au abordat tema. Edward Lucie-Smith trimite la o observație de nuanță a lui Victor Brombert cu privire la romanul lui Gustave Flaubert, Salammbô, pe care o consideră valabilă și pentru pictura lui Moreau, observație privitoare la relația dintre animat și inanimat, dintre organic și anorganic: " Din cauza acestei duble tendințe [...] distincția dintre organic și anorganic dispare, și a fi și a deveni tind să se confunde"53. De aici rezidă impresia de stagnare, de imobilitate din picturile lui Moreau; chiar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
așezări în text. 1. Criterii pentru o definiție a povestirii Două definiții aparținând lui C. Bremond arată care sunt constituenții de bază ai oricărei povestiri. Cea mai scurtă se regăsește în Logique du récit: în cadrul acestui mesaj, un subiect oarecare (animat sau inanimat) să fie neapărat situat într-un timp t, mai apoi t + n și să se arate ce se întâmplă cu el în momentul t + n al predicatelor care l-ar caracteriza la momentul t" (1973: 99-100). La acești
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
va arăta și în criteriul cu numărul cinci. (B) Unitatea tematică (cel puțin un actor-subiect S): "Acolo unde [...] nu există implicare a factorului uman [...], nu poate exista povestire" (Bremond) În definiția din 1973, C. Bremond vorbește despre un "subiect oarecare (animat sau inanimat)", situat "într-un timp t, apoi t + n", ceea ce ne permite să reunim componentele A și B. În ceea ce privește definiția din 1966, se insistă asupra caracterului antropomorf al subiectului, venindu-se în completare cu ideea de "implicare a factorului
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
contribuiau la elaborarea iluziei referențiale. Încadrarea poveștii poate fi făcută de asemenea mai puțin direct, cu ajutorul indicilor (Ph. Hamon vorbește de "operator tonal") care au drept funcție sugerarea unei atmosfere. Astfel, în deschiderea unei povestiri fantastice, în care frontiera între animat și non-animat este repusă în discuție, nu din întîmplare descrierea este saturată de detalii care antropomorfizează natura și creează un climat de neliniște. Ele servesc de moment pregătitor pentru explicațiile posibile ce urmează în povestire și pot fi însoțite de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
din acele temate arhaice pe care le regăsim în orice gîndire științifică, veche sau modernă, și în toate sistemele de reprezentări." Ibid., pp. 19-20 Această constatare, destul de trivială la o primă abordare, trimite la opozițiile aristotelice: "feminin/masculin", "cald/rece", "animat/inert", "suflu/materie". Regăsim aceste ca-tegorii tranșate în discursuri igieniste sau medicale mai contemporane. A reflecta asupra acestei distincții înseamnă deci a intra în profunzimea marilor ansambluri de reprezentări și cunoașteri. Putem merge oare pînă la a admite că această
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
disperarea care domneau în oraș. După ce că populația fusese redusă la 20-30 000 de locuitori, după fuga a două treimi din ei, zilnic se numărau sute de victime. Am fost martorul acestei încremeniri de moarte a unui oraș odinioară atât de animat, unde nu se mai vedea circulând nici o trăsură, unde cel care traversa străzile pustii nu auzea decât gemete și horcăitul agoniei în spatele obloanelor închise ale prăvăliilor și caselor. Un prieten, care venea să ne vadă la intervale mari - eu însumi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
încît nu merită efortul să mai susții un sistem educațional. Vorbesc tinerii corect romînește? Ascultați o conversație între câțiva puști în metrou. Ascultați-i pe prezentatorii de la "Atomic" sau pe cei ce "se exprimă" pe la diverse mese rotunde. Par cu toții animați de dorința contrarie, de a deforma cât mai tare limba către anacolut și o ubicuă obscenitate, către dezlânare și incoerență punctată de rânjete stupide de neputință: "știți ce vreau să spun, dar nu pot s-o zic". O națiune de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bine definite: 1. Lumea virtuală a jocurilor, în care internauții trebuie să respecte câteva reguli stricte ale online-ului; 2. Second Life, în care internauții pot realiza absolut tot ceea ce ei își doresc. Second Life Second Life (SL) este un animat 3D, lumea reală redata virtual, locuită de oameni care sunt reprezentați de avatare, personaje generate de calculator care pot, sau nu, să semene cu cei care navighează. Second Life se promovează ca fiind "Your world. Your imagination"265. Dezvoltat de către
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
actul de socializare a limbajului și al conturării propriei identități în raport cu o alteritate susceptibilă de intenții ostile. În această ipostază, ea reprezintă o atitudine logic-rațională verbală și non-verbală de respingere, într-un anumit context situațional, a unui dat (obiectul polemicii, animat sau inanimat, individual sau colectiv, concret sau abstract etc.), disputabil, asupra căruia se proiectează propriile temeri, convingeri, valorizări etc. Aici ar trebui încadrată imaginea generică a omului polemist a lui Fr. Paulhan: Din diversitate se naște conflictul. Eu sunt alții
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]