453 matches
-
Epiphanies ("Epifanii", 1901 - 1903) Lucrările majore concentrează întotdeauna un adevăr transistoric, posedă o dimensiune metafizica. În ipostaza să de edificiu spiritual, opusul țintește permanentul, generalitatea semnificantă, temele și trăirile etern-umane. Ca atare, el reușește întotdeauna să depășească datul imediat, faptul anodin, înscriindu-se pe traiectoria ... XIV. ROMÂNCĂ ÎN SPANIA, de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1648 din 06 iulie 2015. Româncă în Spania - partea I Din Valencia la Madrid Polica românească este o cloaca în care se bălăcesc mulți, se
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
de culoare, arome și muzică, sunt învăluite în armonie care, paradoxal, ar putea ilustra "în profunzime, tragedia imensă a neînțelegerii și incompatibilității" (p. 22). Ceea ce refuză cotidianul (cele patru mariaje) poate oferi imaginația, fantasticul capabil să transfigureze și o existență anodină, certitudinile din vis punând la încercare peretele realității. Triumful sugerat de numele personajului ne este deconspirat de autor spre sfârșitul povestirii: "acela de a recunoaște cu exactitate ceva ce n-ai simțit niciodată". Alegerea și O zi nefastă din viața
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
În ciuda opiniei că fiecare crapă de moartea pe care o merită, e întristător să constați cîți oameni de valoare au fost secerați de boli mediocre. Din păcate, moartea nu e o încununare a vieții decît în cazul omenilor șterși și anodini. În cazul celor celebri, moartea e deseori banală, absurdă și lipsită de strălucire. Chiar și geniile mor prostește. A doua concluzie este că amănuntele privitoare la moartea cuiva ni se întipăresc mai bine decît cele legate de viața lui. Nu
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
pictura realistă a începutului de secol XX. Plasarea unor scene sau evenimente familiale dintre cele mai comune, „nefardate”, în contextul creațiilor sale - fie ele fotografice ori componistice - a devenit deja o constantă/amprentă a stilului practicat de către Sabina Ulubeanu. Faptul anodin de viață îi oferă tinerei compozitoare posibilitatea de a atrage atenția asupra aspectelor psihologice complexe încifrate în astfel de subiecte, doar aparent minore. Ana este fetița pe care, un tată grăbit, o pierde în mulțime la un moment dat și
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
primi vizitele Lenei Constante (care fusese și ea întemnițată între anii 1950 și 1962). Cel care fusese rupt de orice formă a vieții libere, de cele mai umile aspecte ale ei, jubilează copilărește când primește, de la aceeași Lena, lucruri banale, anodine: o cutie cu acuarele ("cu tot felul de creioane și minunății"), agrafe, scoci, chibrituri, ace de gămălie, bolduri cu capete colorate, ciorapi ("Dacă mă joc cu ei nu mai termin nicicând"), tacâmuri, fețe de masă, tabachetă ("draga de ea"), găleată
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
pînă la întîlnirea cu Proust aveai oroare de digresiuni inutile și de paranteze oțioase, dacă îți displăcea umplutura retorică și baterea pasului pe loc, acum înveți să-ți placă tocmai noianul frazeologic și tocmai broderia stufoasă țesută în jurul unor întîmplări anodine. Calofilii și raționaliștii, iubitorii de măsură și ordine, precum și adepții principiului economiei scrisului vor fi dezamăgiți: a-i cere lui Proust să fie concis înseamnă a-i cere să nu mai fie el. E ca și cum i-ai pretinde unui balerin
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
delimitare, distingere), separarea în cauză îți schimbă hramul social. Păstrarea unui secret îți conferă o putere simbolică asupra celor față de care ai grijă să-l ascunzi. Simplul fapt că ai conștiința posedării unui secret - indiferent de cît de mărunt și anodin e el - te încarcă cu o superioritate psihologică în raport cu cei de care te ferești. Superioritatea aceasta va da naștere sentimentului de inițiere, care la rîndul lui se va prelungi în starea de spirit a inițiatului, stare care e răspunzătoare de
Binefacerile secretului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8159_a_9484]
-
culoare primară - dă celorlalte individualități din scenă, porniri emoționale de necontrolat. Burghezi tipici, molierești în felul lor, B|TRÂNUL, CEL|LALT B|TRÂN, FEMEIA TÂN|R|, DOAMNA, ADO-LESCENTUL și SO}UL își văd, în promenada lor anostă printr-un parc anodin, de micile meschinării cotidiene. Preocupați ba de aforismele cine-știe-cui privitoare la trecerea anilor, ba de fiorii erotici pe care noua coafură îi poate inspira, ba de câte-o țigară obținută, în trecere, fără vreun ban, aceste fantoșe atât de obișnuite
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
să le imprim pe retină, în memorie? Nu am putut niciodată să-mi iau note: refuzam să-mi mut chiar pentru câteva clipe privirea de la un peisaj, de la o catedrală, de la o statuie și să o îngrop într-un carnet anodin în care să metamorfozez splendoarea într-o frază seacă și o denumire înghețată. Soțul meu fotografia cu patimă. Cred că multe din frânturile de frumos, din imaginile fragmentare pe care le revăd astăzi, când încerc să- mi „amintesc” nu sunt
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
tulburata în rosturile ei adînci. „Dacă citești cărți bune și folositoare, lumea e nebun de frumoasă. Fascinația pe care ți-o da lectură pasionanta este de foarte multe ori mai terifiantă decît viața. Sînt atîtea întîmplări în viața ta urîte, anodine, anapoda și doldora de potlogarii, încît, atunci cînd pui mîna pe o carte cu adevărat bună, ești un om salvat, mîntuit. Cărțile sînt viața veșnică, viața de apoi, mai bună, mai fericită a omului-cititor”. Lîngă îngerul lecturii, în cetele îngerești
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
pragul ușii. A intrat în lift, aruncându- mi o ultimă privire, crede-mă, sunt Moș Crăciun!”. Probabil că cea mai importantă calitate a acestor schițe e intensitatea emoțională de subtext. Prozatorul are capacitatea de a condensa în câte o discuție anodină un întreg set de frustrări, regrete sau tristeți fără contur. Deși aproape jumătate dintre ele au în centru câte o întâlnire (cu câte un prieten sau o fostă iubită, cu un nepot sau o mătușă), tema centrală a volumului e
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
de pe pagina a treia, deși nuvele în toată puterea cuvîntului nu reușesc să fie decît vreo două dintre cele amintite. Spre deosebire de restul textelor din volum, ele se reclamă de la o cu totul altă formulă, de factură optzecistă, aș zice, ușor anodină azi, deși lasă mai mult loc de manifestare ironiei auctoriale. Este însă o ironie mai puțin rafinată decît cea pe care am apreciat-o în romanul Blazare, de pildă, și complet lipsită de prezența în text a naratorului, fie ea
Nu chiar până la capăt by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4468_a_5793]
-
apel. De regulă, îmi plac poveștile cu happy-end și nu știu de ce, presimt că înăuntru nu voi găsi ceva care să semene câtuși de puțin cu asta. Și totuși... 28 decembrie Îți returnez broșura cu însemnările mele, cu o dedicație anodină ce poate fi citită de oricine. Și cu semnătura mea, pe care cred că n-o știi. M-am gândit că ar sta mai bine la tine decât la mine, nu vreau să aibă soarta celorlalte lucruri care se vor
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
efort să abolească funcțiile și să anuleze circumstanțele pentru a recupera sîmburele de eternitate amorțit în culcușul efemer al aparențelor. Sub privirea sa iscoditoare și contemplativă, în primă instanță neutră și glacială, banalitatea s-a ridicat pînă la vibrația lirică, anodinul a căpătat măreție și indiferența un tragism inexprimabil. însă dincolo de prospecțiunile temporale și de permanenta codificare culturală, artistul a fost în permanență un voluptuos al materiei. De la instrumentele și de la tehnicile consacrate ale pictorului și ale graficianului, de la marile scenografii
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
ridicat de decibeli ai dicției i se par inanități, determinîndu-l a refuza zeflemitor poemele care au "strălucirea cozii de păun" ori "gust de migdale", "sonetele stropite cu eau-de-cologne", "poemele al căror sens e obscur", în favoarea unei poetici ce potențează concretul, anodinul: "gîtlejul meu e răgușit după atîta țipat în pustiu / asta e situația v-o spun cu deplină sinceritate / poemele mele au duritatea pămîntului sărac / parfumul lor e duhoarea florilor căzute în șanț / au strălucirea lămpii afumate / gîfîie ca o roabă
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
unei lupte permanente între conștiința postmodernă a poetului și sentimentalismul dens, apt în orice moment să reîncarce fake-ul artistic cu o neobișnuit de solidă componentă existențială. Ca și optzeciștii, Ioan Flora este atras de tonurile minore ale istoriei, de cotidianul anodin și destinele banale, anonime, plate, ale unor oameni de care ne izbim zilnic, ca de niște obiecte, fără ca bucuriile și necazurile, împlinirile și decepțiile, micile momente de glorie sau eșecurile lor să preocupe pe cineva. Dacă la optzeciști perspectiva era
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
succesive distilări ale sensurilor pe care le poate avea în felurite contexte, să capete un miez de semnificație din care se desfac apoi toate înțelesurile explicite pe care miezul le poate sugera. Exemplul clasic e cel al Gestell-ului heideggerian, cuvînt anodin peste care un vorbitor nativ de germană ar trece cu nepăsare, dar pe care Heidegger îl alege anume pentru a desemna esența tehnicii moderne. Explicația e aceea că radicalul -stell, asemenea unui parfum căruia calitatea mirosului îi cere adăugarea altor
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
autoarea spiritul critic de a putut da naștere unei asemenea cîrpăceli. Oamenii celebri pe care autoarea noastră i-a ales drept cobai narativi sînt Martin Heidegger și Hannah Arendt. Cum simpla înfățișare a relației lor adulterine ar fi fost prea anodină pentru un roman al cărui succes se vroia unul planetar, cocteilului epic i s-au adăugat cîteva condimente cu efect sigur: soția lui Heidegger, Elfride, și cei doi soți ai Hannei: Günther Stern și Heinrich Blücher. Firul epic al romanului
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
a nunilor de la Atena i Bucureti ale aceluiai prin, i al surorii sale Elisabeta i al ?coron?îi fastuoase a suveranilor de la Albă Iulia (1922), nu ?seamn?c?viaa zilnic?i diversele preocup?i ale Reginei, ? ciuda numeroaselor ?semn?i anodine i stereotipe, n-ar mai prezenta interes. Regina conținu?s?fie ?dr?oștit?de concerte (particip?chiar la unele repetiii), de literatur?i teatru, av?d o mare capacitate de a se bucură de art? ? ascult?adesea c?ț?d
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
nu am mai stins becul -/ stau cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc/ dinții îmi sug la sânge măselele rupte)" (De două zile nu am mai stins becul...). Parcurgând cu atenție secvențele anodine, banale, ordinare ale unei existențe contemplate la lumina chioară a becului sau, afară, printre "cârduri de oameni străini", descoperim, când și când, foșnetul prezenței demonice. "Mă trec fiorii", "mă clatin de silă", "când nu mai pot de frică", notează tot
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
fortuit în pofida înfățișării sale ludice, actul scriptic reprezintă echivalentul unui destin, id est o formă de captivitate: "Sîntem prizonierii unei fraze; ai uneia, e drept, celebre, dar niște prizonieri ai ei. Sîntem captivii, fie și de lux, ai unei propoziții anodine: "Marchiza a ieșit la ceasul cinci". Sîntem ostatici ai unui anunț din care-i greu să ne răscumpărăm..." (Regele Marc și rîul Iza). Sublim "prizonier", "ostatic" de lux al limbajului, Șerban Foarță își ia revanșa lucrîndu-l aidoma unui orfevru fantast
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
râdea și acum, că așa e viața, ca o panoramă..." Aceasta e perspectiva din care se va constitui narațiunea în Groapa lui Eugen Barbu: viața ca o panoramă, cu evenimente banale și senzaționale, cu oameni de toate coloraturile, bizari sau anodini, agresori sau victime, săraci sau puși pe căpătuială. Prima figură distinctă (a doua după Grigore, în ordinea apariției în roman) e aceea a cârciumarului Stere. Aglaia, soția lui Grigore, depune toate diligențele să-l căsătorească și primul capitol din roman
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
redefinesc moral. însă în spatele acestei ambiguități, într-o perspectivă îndepărtată și ușor aburită, lucrurile dobîndesc un alt fel de claritate. Ele se sprijină pe idei primordiale și pe realități mitice; atît cîinele, explicit și fugurativ, cît și cele două piese anodine, prelevate din spațiul tabu al sălii de baie, pe căi diferite și în sisteme de codificare diferite, resuscită subtil ideea cuplului și mitul androginiei. Ingemănarea și, mai apoi, resorbția polarității în unitate încheie acest scenariu narativ prin întoarcerea la sursă
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
filozofi Pavel Apostol și Constantin Ionescu-Gulian - numit de Virgil Ierunca groparii culturii românești. Ei au decretat cu iresponsabilitate ca în presa comunistă din România să nu apară despre scriitorul și savantul român care ne părăsise decât o știre laconică și anodină. în zilele sfârșitului lui aprilie 1986, în ziarele și revistele din întreaga lume s-au publicat însă sute de necrologuri și elogii. Dispozițiile iacobinilor cenzori bucureșteni își pierdeau valabilitatea dincolo de granițele țării. 1 Mircea Eliade cenzurat în 1928, în Jurnalul
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
cerc nu există decât amintiri pe care calci mereu, ca pe șopârle, sau Ťaziť. Voi continua azi.". Iată un exemplu de accelerație ideatică, relevant pentru tipul de structură și scriitură prozastică al lui Octavian Paler. Cele mai nesemnificative contexte, momente anodine, secvențe plate ale realului sunt ridicate deodată la puterea gândirii și încărcate cu semnificație. Totul "la vedere", într-o deplină transparență stilistică: firul speculativ poate fi urmărit pe toată întinderea desfășurării lui. Greu de imitat, scriitorul este ușor de citit
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]