150 matches
-
instrument cât se poate de funcțional pentru distrugerea lumii. Mitul progresului devine ideologia progresului de îndată ce o cultură nu mai știe să integreze energia debordantă a unei vitalități care este, prin construcție, paradoxală, pluralistă, ambiguă și, printr-o serie de aspecte, anomică. Mitul operează prin intuiție, se sprijină pe instinct, este făcut din imagini împărtășite. El este, în mod esențial, mozaic. Adevărurile care îl animă sunt interioare. Întotdeauna tributare situațiilor concrete, ele sunt întotdeauna momentane. Ideologia progresului este, dimpotrivă, bolnăvicios discursivă; are
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și care țipă ca niște virgine înspăimântate în fața moravurilor sălbatice ale triburilor contemporane, da, este într-adevăr o legătură socială. Dar aceste manifestări nu au nimic proiectiv, deși sunt absolut prospective. Aceste moduri de a fi și de a gândi, anomice, mimetice, emoționale, localiste, pe scurt, tribale, sunt cele care subliniază saturarea formei morale și care, în același timp, accentuează emergența unei forme etice sau deontologice, vrând să spun prin aceasta cât mai aproape de etimologia acestor doi termeni, o legătură (liant
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cu o adevărată smulgere din sine. Figurile excesului sunt ejectate în alteritate. În acest sens, ele "inventează" (fac să [re]vină la zi) o nouă formă de viață pe baza unei etici într-un fel imorale. Excesul poate fi fondator. Anomicul este, întotdeauna, canonic, prin aceea că dă contururi neregulate, neliniștitoare, ciudate unei legături sociale în care afectele și emoțiile au partea lor: aceea a unei ordo amoris (M. Scheler). Ca să relativizăm neliniștile noastre față de aceste fenomene ciudate pe care le
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sufletului în drumul lui către Dumnezeu. Împotriva unei civilizații slăbite, care și-a pierdut ardoarea originară, era vorba de a crea un sistem de viață coerent, fără antagonism între spirit și trup, o viață în comuniune cu natura, care, fiind anomică față de valorile stabilite, permitea elaborarea unei arhitectonici fraterne și a unei arhitecturi specifice care îi servește ca seif. Or, unul dintre punctele esențiale ale acestui ideal comunitar este acela al "servituții voluntare". Jugul grupului, pe care îl căutăm și pe
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
se adaptează micimilor contabile. Fără să-l uităm pe G. Deleuze: "Ne servim de excedent pentru a inventa noi forme de viață". Chiar dacă faptul nu este conștientizat sau verbalizat ca atare, această preocupare pentru calitativ pare a prevala în practicile anomice despre care am vorbit. Să-ți creezi viața, să creezi în viața ta. Să te bucuri în prezent de ceea ce-ți este dat să trăiești. Iată tipul de sensibilitate care acționează la elaborarea acestor "legi" particulare, oficioase, subterane, dar
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
viața de toate zilele în varietatea și diversitatea ei. De aceea, ca observatori ai vieții sociale nu avem să ne preocupăm de codurile, concordanțele și datoriile pe care societatea le ridică la rangul de reguli. Desigur, a descrie practici îndrăznețe, anomice poate fi îngrijorător. Și foarte des gânditorul simte, așa cum remarcă Platon, că suspendarea judecății îi dă amețeli. "Uite-l cum se bâlbâie acum, într-atât se simte dezrădăcinat" (Theaitetos, 175d). Și totuși, este important să realizăm o astfel de dezrădăcinare
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
unei anumite clase decadente. Desigur, putem repera manifestările lor paroxistice în producția cinematografică sau romanescă. De asemenea, este instructiv să revelăm exagerările coregrafice ale Istoriei lacrimilor, arta vizionară a lui Jan Fabre. Dar aceste forme dezlănțuite nu mai sunt excepții anomice. Ele tind să devină chiar regularitatea canonică a manifestărilor artistice. Și asta pentru că sunt congruente cu imaginarul nocturn constitutiv spiritului timpului contemporan. Poate că nu trebuie să ne lamentăm prea ușor. Figurile caricaturale despre care am vorbit pot fi considerate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
statului dreptului sau statului legii. Pentru a o spune cu alte cuvinte, pot exista etici care să fie imorale. Nu ne rămâne în această privință decât să constatăm anumite practici ale bandelor de tineri, ale triburilor moderne, care deși sunt anomice susțin soliditatea grupului. Chiar dacă nu vor să o admită, se întâmplă la fel cu clanurile intelectuale, cu bisericuțele profesionale, politice sau sindicale, care, deși își dau legitimări raționale, apără interese complet particulare. Diversele comisii universitare și alte instanțe paritare care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
romantică, desigur, dar care poate fonda distincția între o morală pentru toți, definind regula comună, și o deontologie (etică), expresie a vieții concrete, și deci capabilă a asimila aceste elemente aparent contradictorii care sunt binele și răul, frumosul și urâtul, anomicul și canonicul. Hegel i-a fost, în mod constant, fidel când, tocmai, recomanda filosofiei să renunțe "la pretenția de a arăta cum trebuie să fie lumea"86. Înțeleaptă precauție rezultată direct dintr-o formă de toleranță proprie pro-tagoniștilor "iluminismului", care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
acestor grupuri afirmă că ele nu se mai simt subordonate medierii clerului, că faptele și virtuțile comune le par superflue. Morala, mai ales în domeniul sexual, perimată. Liberul Spirit conduce la libertinaj 91. În sensul sociologic al termenului, el este anomic. Suspectați, hăituiți, membrii săi vânați și adesea arși pe rug, Liberul Spirit, prin deificarea pe care o propune ("am devenit Dumnezeu": ich bin Gott worden), poate clarifica religiozitatea panteistă care reapare în prezent. Diversele tehnici ale New Age contemporan, "Sinele
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
referințe la "Gaïa" își găsesc cu siguranță aici strămoși pertinenți. De altfel, nu este neinteresant de notat că un istoric precum Normann Cohn sau un observator avizat al societăților noastre ca Raoul Vaneigem au acordat o atenție particulară acestor grupuri anomice. Subliniind în particular promiscuitatea în care trăiau, mecanismele de extaz care le uneau între ele, viața în conventicule numite "paradisi", care făcea din ele o societate subterană, alternativă celei oficiale 92. Și aici, ceea ce este important sunt "situațiile", adică momentele
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Să notăm în treacăt că succesul romanului lui Umberto Eco și al filmului pe care l-a inspirat, în care fraticelli joacă un rol important, poate fi considerat expresia fascinației exercitate de panteismul tribal, de hedonismul prezenteist al acestor grupuri anomice. Căci tocmai despre o societate a fraților este vorba în etica "deontologică" în gestație. Putem, și aici, ilustra asta cu un exemplu istoric. Unul dintre acele exemple paradigmatice și care lasă, de-a lungul timpului, urme de neșters în memoria
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
etapă ulterioară acestea să fie apreciate drept informale și neoficiale. Comportamentele antisociale cuprind un vast grup de manifestări individuale sau colective puternic abătute de la ceea ce este considerat normal, sănătos și moral. Acestea sunt interferate cu conduite recunoscute ca devianță, comportament anomic, conduită aberantă, criminalitate. Devianța, cu întreg ansamblul cauzal, poate fi privită ca o abatere semnificativă, îndepărtarea sau nonconformismul indivizilor de la o valoare, normă socială dată. În acest sens, o serie de autori consideră acest fenomen social ca fiind alcătuit din
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
genera tulburări de adaptare și de comunicare a copilului în mediul social, tulburări ce pot lua forma depresiei, autismului, agresivității. Al doilea factor ce intervine în conturarea delincvenței este reprezentat de personalitatea individului, mai exact este vorba de o personalitate anomică rezultată prin suprapunerea unor valori negative de personalitate, manifestată predominant prin inafectivitate, insensibilitate, impulsivitate, egofilie ("Romanian Journal of Legal Medicine" Vol. XIV, nr. 1, 2006). Ultimul element al conceptului triunic este definit de factorii situaționali determinanți ce realizează trecerea la
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
onoarei; se consideră că suicidul poate fi sursa de ușurare. În funcție de semnificatiile suicidului întâlnim: • suicidul altruist (ce poartă marca sacrificiului de sine); • suicidul egoist (a cărui intenție și semnificație nu corespund scopurilor grupului social, ci se manifestă în detrimentul acestora); • suicidul anomic descris de E.Durkheim (1897) realizat ca urmare a pierderii statutului ori a schimbării rolului social. Reacția catastrofală a individului exprimă neputința de a se adapta la situația dată; ultimul eșec al existenței se transformă în eșecul vieții, fapt ce
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
lui. În timp ce egoismul este detașat de viață pentru că nu este animat de nici un scop util, altruismul resimte din plin importanța acestui scop, dar îl situează în afara vieții personale, pe care o privește ca pe un obstacol în realizarea lui; • sinuciderea anomică rezultat al disoluțiilor dintre individ și grup, al dizolvării normelor și valorilor sociale care dau sens existenței umane și sociale; specifică mediilor industriale în perioadele de criza economică sau politică, provoacă o dizlocare anarhică a grupului social. Nu dificultățile economice
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
limitelor impuse de relația scopuri-mijloace, libertății umane. Spre deosebire de cele acute, crizele cronice sunt generatoare de stări de anomie prelungită, cu caracter "normal" consideră Durkheim, care se manifesta ăn mod vizibil în lumea comerțului și industriei. Consecințele sunt dramatice, instaurând starea anomică în cursul căreia forțele sociale puse în libertate nu-și mai găsesc echilibrul necesar, valoarea lor rămâne nedeterminată, nu se mai știe ce este posibil sau nu, just sau nejust, se ignora diferența între revendicări și speranțe legitime, cad principiile
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
anterior, repartiția nevoilor între diferite funcții și roluri sociale; • sinuciderea fatalistă rezultatul excesului de reglementare socială; ea se produce ca reacție la norme prea restrictive care blochează orice perspective individuale (sinuciderea scavilor)1. Acest tip de suicid este opus celui anomic. Deshaies (1947) împarte comportamentele suicidare în nejustificate și justificate (legitime). În aceasta ultima categorie sunt incluse sinuciderile "eutanasice" (pentru a scapă de durere, de torturi ori de alte suferințe inutile) și cele etice. Privitor la conduita suicidară la copil, el
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
aceasta o suferință altcuiva. Dupa unii autori acest tip este expresia urii și a furiei pe care individul le nutrește față de alte persoane, care nu pot fi însă lezate decât în acest mod. În unele societăți, sinuciderile samsonice (opuse sinuciderilor anomice) au fost descrise ca o modalitate instituționalizată de expresie a unor relații interindividuale. Murphy deosebește trei tipuri de sinucideri samsonice: • cea care poate chema spiritele; • cea care cere sânge; • cea corectivă. Sinuciderile "eroice", în semn de protest, prin autoincendiere publică
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
și suferința (souffrance). Imanența acestor tonalități afective depășește cadrele lumii (care proiectează în noi pulsiunea elementară a grijii) și anihilează efectele temporalizării seriale a conștiinței. În bucurie și suferință resimțim rădăcinile transcendentale ale Vieții dincolo de limitele lumii fragmentate în porții anomice de temporalitate. Pe de altă parte, trupul biologic este suportul percepțiilor discrete și localizabile, având proprietăți empirice cuantificate de tehnoștiința contemporană în statistici de o infinită precizie. Trupul obiectiv este trupul cu care ieșim în lume, un trup care poate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a agenției specializate în domeniu; * a asistentului social propriu-zis, care monitorizează permanent ansamblul activităților de îngrijire; * a comunității și a factorilor instituționali locali, responsabili de funcționarea normală a societății "locale"; a societății globale. Asistenții sociali sunt indispensabili în mediile sociale anomice, în care disfuncțiile s-au cronicizat, devianța de la normalitate a căpătat caracter epidemic și în care oamenii vulnerabili sunt copleșiți de ofensiva răului, violenței, a faptelor degradante. Îngrijirea umană presupune, desigur, o intervenție calificată și sistemică, adică implicarea unei serii
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
s-au înmulțit cerșetorii în lumea urbană? * Cum se explică abandonul familial? Dar abandonul matern? * De ce șomerul preferă un ajutor fînanciar de mizerie în locul unei vieți active sau al unei oferte provizorii de muncă? * De ce delincvenții nu-și abandonează comportamentul anomic după suportarea unor pedepse sociale? Asistentul social trebuie să identifice cauzele și să formuleze cele mai argumentate răspunsuri la asemenea întrebări, alcătuind liste ipotetice pentru cazuri concrete privind condițiile favorizante ale unor comportamente sau fapte anomice. De exemplu: Copilul care
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
nu-și abandonează comportamentul anomic după suportarea unor pedepse sociale? Asistentul social trebuie să identifice cauzele și să formuleze cele mai argumentate răspunsuri la asemenea întrebări, alcătuind liste ipotetice pentru cazuri concrete privind condițiile favorizante ale unor comportamente sau fapte anomice. De exemplu: Copilul care fuge de acasă este bătut, probabil, sau terorizat de alți membrii ai familiei, este lăsat în voia sorții, nimeni nu-l întreabă nimic și în general este neglijat etc. Copiii care fug din centrele de plasament
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
sinucidere din diferite țări sau petrecute de-a lungul unor perioade istorice. Suicidul egoist este comis de persoanele care se simt respinse de cei din jur, care nu au contacte sociale, singuri într-o lume care nu-i susține. Suicidul anomic este comis de persoane care au suferit o puternică dezorientare din cauza unor schimbări majore în relația lor cu societatea. Un bărbat care după 20 de ani de lucru poate să aibă această stare de dezorientare și confuzie în ceea ce privește rolul său
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
tradițional" al elevilor cuprindea o doză de violență perceptibilă numai pentru victimele ei "obișnuite", profesorii bruscați în liceele de elită (Testanière, 1967). El arăta, de asemenea, că acestui tărăboi tradițional, autorizat ca un ritual de defulare, îi urma un "tărăboi anomic", consecință a masificării învățământului, incapabilă să mascheze caracterul inegalitar al sistemului școlar. La fel, lucrările lui Bourdieu și Passeron (1970) sau Grignon (1970) arătau puternica opoziție față de școală a tinerilor din clasele populare, opoziție ce putea merge până la violență. În
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]