150 matches
-
cu o adevărată smulgere din sine. Figurile excesului sunt ejectate în alteritate. În acest sens, ele "inventează" (fac să [re]vină la zi) o nouă formă de viață pe baza unei etici într-un fel imorale. Excesul poate fi fondator. Anomicul este, întotdeauna, canonic, prin aceea că dă contururi neregulate, neliniștitoare, ciudate unei legături sociale în care afectele și emoțiile au partea lor: aceea a unei ordo amoris (M. Scheler). Ca să relativizăm neliniștile noastre față de aceste fenomene ciudate pe care le
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sufletului în drumul lui către Dumnezeu. Împotriva unei civilizații slăbite, care și-a pierdut ardoarea originară, era vorba de a crea un sistem de viață coerent, fără antagonism între spirit și trup, o viață în comuniune cu natura, care, fiind anomică față de valorile stabilite, permitea elaborarea unei arhitectonici fraterne și a unei arhitecturi specifice care îi servește ca seif. Or, unul dintre punctele esențiale ale acestui ideal comunitar este acela al "servituții voluntare". Jugul grupului, pe care îl căutăm și pe
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
se adaptează micimilor contabile. Fără să-l uităm pe G. Deleuze: "Ne servim de excedent pentru a inventa noi forme de viață". Chiar dacă faptul nu este conștientizat sau verbalizat ca atare, această preocupare pentru calitativ pare a prevala în practicile anomice despre care am vorbit. Să-ți creezi viața, să creezi în viața ta. Să te bucuri în prezent de ceea ce-ți este dat să trăiești. Iată tipul de sensibilitate care acționează la elaborarea acestor "legi" particulare, oficioase, subterane, dar
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
viața de toate zilele în varietatea și diversitatea ei. De aceea, ca observatori ai vieții sociale nu avem să ne preocupăm de codurile, concordanțele și datoriile pe care societatea le ridică la rangul de reguli. Desigur, a descrie practici îndrăznețe, anomice poate fi îngrijorător. Și foarte des gânditorul simte, așa cum remarcă Platon, că suspendarea judecății îi dă amețeli. "Uite-l cum se bâlbâie acum, într-atât se simte dezrădăcinat" (Theaitetos, 175d). Și totuși, este important să realizăm o astfel de dezrădăcinare
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
unei anumite clase decadente. Desigur, putem repera manifestările lor paroxistice în producția cinematografică sau romanescă. De asemenea, este instructiv să revelăm exagerările coregrafice ale Istoriei lacrimilor, arta vizionară a lui Jan Fabre. Dar aceste forme dezlănțuite nu mai sunt excepții anomice. Ele tind să devină chiar regularitatea canonică a manifestărilor artistice. Și asta pentru că sunt congruente cu imaginarul nocturn constitutiv spiritului timpului contemporan. Poate că nu trebuie să ne lamentăm prea ușor. Figurile caricaturale despre care am vorbit pot fi considerate
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
statului dreptului sau statului legii. Pentru a o spune cu alte cuvinte, pot exista etici care să fie imorale. Nu ne rămâne în această privință decât să constatăm anumite practici ale bandelor de tineri, ale triburilor moderne, care deși sunt anomice susțin soliditatea grupului. Chiar dacă nu vor să o admită, se întâmplă la fel cu clanurile intelectuale, cu bisericuțele profesionale, politice sau sindicale, care, deși își dau legitimări raționale, apără interese complet particulare. Diversele comisii universitare și alte instanțe paritare care
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
romantică, desigur, dar care poate fonda distincția între o morală pentru toți, definind regula comună, și o deontologie (etică), expresie a vieții concrete, și deci capabilă a asimila aceste elemente aparent contradictorii care sunt binele și răul, frumosul și urâtul, anomicul și canonicul. Hegel i-a fost, în mod constant, fidel când, tocmai, recomanda filosofiei să renunțe "la pretenția de a arăta cum trebuie să fie lumea"86. Înțeleaptă precauție rezultată direct dintr-o formă de toleranță proprie pro-tagoniștilor "iluminismului", care
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
acestor grupuri afirmă că ele nu se mai simt subordonate medierii clerului, că faptele și virtuțile comune le par superflue. Morala, mai ales în domeniul sexual, perimată. Liberul Spirit conduce la libertinaj 91. În sensul sociologic al termenului, el este anomic. Suspectați, hăituiți, membrii săi vânați și adesea arși pe rug, Liberul Spirit, prin deificarea pe care o propune ("am devenit Dumnezeu": ich bin Gott worden), poate clarifica religiozitatea panteistă care reapare în prezent. Diversele tehnici ale New Age contemporan, "Sinele
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
referințe la "Gaïa" își găsesc cu siguranță aici strămoși pertinenți. De altfel, nu este neinteresant de notat că un istoric precum Normann Cohn sau un observator avizat al societăților noastre ca Raoul Vaneigem au acordat o atenție particulară acestor grupuri anomice. Subliniind în particular promiscuitatea în care trăiau, mecanismele de extaz care le uneau între ele, viața în conventicule numite "paradisi", care făcea din ele o societate subterană, alternativă celei oficiale 92. Și aici, ceea ce este important sunt "situațiile", adică momentele
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Să notăm în treacăt că succesul romanului lui Umberto Eco și al filmului pe care l-a inspirat, în care fraticelli joacă un rol important, poate fi considerat expresia fascinației exercitate de panteismul tribal, de hedonismul prezenteist al acestor grupuri anomice. Căci tocmai despre o societate a fraților este vorba în etica "deontologică" în gestație. Putem, și aici, ilustra asta cu un exemplu istoric. Unul dintre acele exemple paradigmatice și care lasă, de-a lungul timpului, urme de neșters în memoria
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și aceasta înrâurește în bună măsură chiar predispozițiile genetice. În contextul cercetării sale dedicate fenomenului sinuciderii, Durkheim arată că sinuciderea variază invers proporțional cu gradul de integrare a grupurilor din care individul face parte. Amintind de sinuciderea egoistă și cea anomică, Nisbet arată că anomia este, pe scurt, o deteriorare a comunității morale, în timp ce egoismul este o deteriorare a comunității sociale. O perspectivă complementară celei macro-sociologice prezente la Durkheim întâlnim la Simmel cu a sa comunitate moleculară. Dincolo de ceea ce este observabil
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
primărie, biserică ș.a.m.d." (Stan, 2001: 168). Pentru a fi eficiente, acestea trebuie să fie integrate unor condiții specifice, care să le poată pune în valoare. Uneori generalizarea acestora intră în contradicție cu alte generalizări, care prezintă situații haotice, anomice, drept aspecte generale mai degrabă decât ca excepții. 3. Scepticism și grandomanie Tentația generalizărilor este una cu care luptă poate cel mai greu cei care caută rigoare și obiectivitate în prezentare și analiză. Iar aceasta deoarece este atât de atrăgătoare
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
1970, 119-147]. Privind din perspectiva articulării intereselor adică a modalității prin care membrii unei comunități își comunică cererile, preferințele și exigențele celor care dețin puterea Almond și Powell susțin existența a patru forme sau modalități generale de articulare: a) articularea anomică; b) articularea neasociativă; c) articularea asociativă, d) articularea instituțională. Anomică Grupurile de interese anomice se constituie fie atunci cînd interesele lor sînt relativ noi și nu dispun de mijloace experimentate prin care să se manifeste, fie cînd cei care dețin
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
prin care membrii unei comunități își comunică cererile, preferințele și exigențele celor care dețin puterea Almond și Powell susțin existența a patru forme sau modalități generale de articulare: a) articularea anomică; b) articularea neasociativă; c) articularea asociativă, d) articularea instituțională. Anomică Grupurile de interese anomice se constituie fie atunci cînd interesele lor sînt relativ noi și nu dispun de mijloace experimentate prin care să se manifeste, fie cînd cei care dețin puterea le-au eludat în mod repetat exigențele și le-
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
comunități își comunică cererile, preferințele și exigențele celor care dețin puterea Almond și Powell susțin existența a patru forme sau modalități generale de articulare: a) articularea anomică; b) articularea neasociativă; c) articularea asociativă, d) articularea instituțională. Anomică Grupurile de interese anomice se constituie fie atunci cînd interesele lor sînt relativ noi și nu dispun de mijloace experimentate prin care să se manifeste, fie cînd cei care dețin puterea le-au eludat în mod repetat exigențele și le-au neglijat preferințele. Atunci
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
experimentate prin care să se manifeste, fie cînd cei care dețin puterea le-au eludat în mod repetat exigențele și le-au neglijat preferințele. Atunci cei care au acele interese pot fi tentați să-și dramatizeze situația într-o manieră anomică, recurgînd la demonstrații, răscoale, revolte, jafuri, asasinate. Asociate, de multe ori, cu o fază premodernă, aceste grupuri și aceste forme de articulare anomică, nu sînt, totuși, mai puțin implicate în politica contemporană, ba, din contră, în contextul participării neconvenționale, sporadică
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
preferințele. Atunci cei care au acele interese pot fi tentați să-și dramatizeze situația într-o manieră anomică, recurgînd la demonstrații, răscoale, revolte, jafuri, asasinate. Asociate, de multe ori, cu o fază premodernă, aceste grupuri și aceste forme de articulare anomică, nu sînt, totuși, mai puțin implicate în politica contemporană, ba, din contră, în contextul participării neconvenționale, sporadică și heterodoxă constituie un element indispensabil, care se alătură formelor de participare mai consolidate. Neasociativă Unele apartenențe primare sau originare, legate de religie
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
ci că aceasta pare să se piardă în baroc, iar la noi în prefăcătorie. Marginalii foarte săraci nu sunt reprezentați politic. Minorele „acțiuni afirmative” atât de detestate de conservatori devin și mai puține. Dă-i încolo de amărîți: sunt leneși, anomici, parazitari, murdari! Ne strică simțul estetic și ne deprimă. „Corturarii” noștri și „negroteii” lor sunt o apă și un pământ: nu vor dom’le se civilizeze. De ce să le dăm din locurile noastre la școli și facultăți, când ei aproape
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
profesorilor, calitatea cursurilor și a absolvenților, calitatea cercetării și publicațiilor, dedicația față de cariera universitară (lista rămâne deschisă). Universitățile au expandat spectaculos, cu eforturi enorme, inclusiv în sensul specializărilor. Dar au expandat cantitativ. Sănătatea universitară există, dar insular și mai degrabă „anomic” (deviant față de cutumă). Micropoliticile de schimbare sunt bune, dar sunt strivite de macropolitici. De 15 ani facem reformă calitativă, adică mici falanstere, doar-doar de s-or lua și alții de bunăvoie după ele. Eu, deși știu că se poate trăi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
forță de muncă ieftină, slab calificată și fără pretenții mari legate de drepturi salariale, oriunde în Europa. Este societatea care furnizează și va furniza cea mai mare parte din problemele de integrare a marginalilor și un grad ridicat de comportamente anomice. O societate protocapitalistă, de privilegii, în formulă autohtonă, rezultată din relația clientelară cu statul, din redistribuirea privilegiată a posturilor și a bunurilor publice. Din această societate fac parte și investitorii externi aflați în relații de distribuire privilegiată și deținători de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
raporturile de putere într-o societate dată. Și, atâta vreme cât nu percepe exterioritatea ordinii juridice în raport cu ordinea lucrurilor, apartenența dreptului la registrul fictiv, care nu există decât în măsura în care este gândit, individualismul este condamnat să supraviețuiască totalitarismului sub o formă nu doar anomică, dar și anarhică în aceeași măsură. Ca urmare, în pofida ideologiei oficiale care pretindea ca interesele generale să-și subordoneze aspirațiile individuale și care se străduia în mod sistematic să observe în orice proces istoric, economic sau social o dimensiune obiectivă
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
fost definiția sa și oricât de artificială ar fi fost construcția comunității) explică într-o bună măsură căderea finală a regimului prin slăbirea susținerii populare. Comunismul a fost în cele din urmă privit cu ostilitate pentru că se opunea lungii tradiții anomice a individualismului rural. Un antropolog care a studiat vreme îndelungată societatea României socialiste constata după 1989 următorul fapt: "cea mai mare parte a oamenilor cu care am vorbit tineri sau bătâni, bărbați sau femei, muncitori, țărani, funcționari mi-au spus
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
modelului socio-cultural sunt cele care suferă un proces de criză de devalorizare. Ele se uzează, își pierd funcția normativ-modelatoare a comunităților umane. Structurile sociale, instituțiile, relațiile interumane lipsite de orice fel de normalitate se transformă în haos și dezordine socială anomică. Comunitatea umană lipsită de repere își pierde sensurile sale naturale. Este cazul situațiilor de criză socială, care afectează pe fiecare individ în parte, transformându-l o dată cu întregul sistem. Toate aceste situații pun în discuție, pe lângă integritatea sistemului social, și integritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
decursul timpului. Schimbări ale mediului socio-uman: a) schimbări cu caracter brusc, brutale și de mare intensitate: erupții vulcanice; inundații; poluări industriale; accidente nucleare; b) schimbări cu caracter lent, de durată și cu acumularea efectelor în timp: slăbirea coeziunii sociale; stări anomice; crize politice; crize economice; pierderea valorilor morale, religioase, culturale. Factorii demografici sunt reprezentați prin schimbări care depind de grupurile umane, de densitatea, structura și dinamica acestora. Tulburările ce apar ca o consecință a tulburărilor echilibrului demografic, cu consecințe negative asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
se afirma liber”, dincolo de orice fel de constrângeri. Modelul socio-cultural, valorile morale și spirituale, sunt percepute ca având un caracter coercitiv-limitativ pentru generațiile tinere. Negarea lor eșuează în agresivitate, violență, discordanță, revoltă, contestare, conduite antisociale sau anticulturale. În legătură cu această situație anomică, de criză a valorilor sociale, asistăm la un conflict care depășește diferențele de mentalitate dintre generații. W. Rathenau remarcă trei modele de revoluții sociale a căror motivație o descoperă în reacția indivizilor față de dezechilibrul social, și anume: revoluția răzbunării, manifestare
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]