5,110 matches
-
etrava de marmoră a corăbiei așezată pe patul masiv de granit, gros, greu, singurul capabil să sprijine, să susțină efortul, tăria sborului, decolarea tumultuoasă ca de pe un portavion extraterestru; ce-mi trece mie acum prin minte, privind atâta oară Victoria anonimă, e că Ea, fără cap, nici nu mai are nevoie de cap și că expresia figurii ei purtând mesajul Zeilor nu ar fi făcut decât să limiteze, să individualizeze marmora sculptată, căpătând cu vremea și un nume probabil de alint
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
un moment dat, l-am regăsit brusc slăbit, subțiat. Auzisem că fusese bolnav, însă nu dădusem atenție veștii. Deși ceva îl măcina serios pe dinăuntru, nu se plîngea. Rămăsese la fel de discret și de devotat muncii lui de plan secund, complet anonime, dacă s-ar fi putut. Pînă la urmă, boala l-a răpus. Rămîne imaginea unuia dintre oamenii de presă care au marcat istoria gazetăriei culturale românești de după 1965. Și amintirea zîmbetului blînd, de bunic taciturn, sentimental în fond; parcă și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
teatru încercînd să regăsească prin “acțiunile” sale mobilitatea fluviului. Un fluviu care e diferit de cerc, căci, dacă Brook “a rămas, cum o spune el însuși, la marginea pădurii, Grotowski a vrut să dispară în inima ei pentru a deveni anonim și fecund. Cînd eram tînăr, mi s-a spus că rîul Merl care-și are izvorul în Munții Hindukus curge pînă cînd ajunge în deșert unde, la un moment dat, dispare. Acolo apare o oază” povestește Grotowski. Parabola fundamentală. Cercul
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
Autoshow Forum 12.05.2003) -, versuri glumețe din Hunedoara - „Dar nu-i ieși socoată în vrîun fel” (Replică, 35, 2003) - , pagini cu poezii în grăi bănățean: „Veta-ș fașe iut socoată”; „Io dăloc făcui socoată” (infotim.ro) etc. Chiar în intervențiile anonime, anumite recurente ne permit să identificăm o variantă regională a limbii. Intervențiile unui participant conțin de cîteva ori cuvîntul socoată, însoțite de mai multe trăsături bănățene („fruncea”, „io mi-s”, „țațe felurile”, „aș putea givăni...” - Ciberplai 8.04.2003). În
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
sau basme de odinioară cu moralități, el strecoară în imaginea de frontispiciu, ce reprezintă o bătrînă istorisind copiilor, seara, lîngă foc, și un al doilea titlu, Poveștile Mamei Mele Gîsca, prin care își recunoaște, s-ar părea, datoria față de sursa anonimă, folclorică. Mama, Lelea, Mătușa Gîscă - numită uneori și Barză - era, fără îndoială, în epocă, o imagine emblematică pentru povestitorul popular. Dar relația poveștilor lui Perrault cu cele tradiționale, istorisite odinioară de “Mama Gîsca” (după cum ne-o arată frontispiciul desenat de
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
pentru adulți, nu ne oprim aici la numeroasele adaptări și simplificări, adresate cu precădere copiilor. Chiar în secolul al XVIII-lea, un anonim a transpus în proză cea mai reușită dintre poveștile în versuri ale lui Perrault, Pielea-de-Măgar. Deși autorul anonim cunoștea bine textul lui Perrault, sau îl avea poate chiar în fața ochilor, fiindcă nu doar firul poveștii e păstrat cu fidelitate ci și majoritatea detaliilor, un neastîmpăr l-a făcut să adauge și cîte ceva de la sine, sporind, pe alocuri
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
sau îl avea poate chiar în fața ochilor, fiindcă nu doar firul poveștii e păstrat cu fidelitate ci și majoritatea detaliilor, un neastîmpăr l-a făcut să adauge și cîte ceva de la sine, sporind, pe alocuri miraculosul, îngroșînd uneori ironia. Versiunea anonimă în proză a circulat mai mult decît originalul în versuri și o vreme s-a crezut că ea aparține lui Perrault. Exigentul Flaubert, admirator al povestitorului din secolul al XVII-lea, citează încîntat, în corespondența sa, o frază din Pielea-de-Măgar
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
originalul în versuri și o vreme s-a crezut că ea aparține lui Perrault. Exigentul Flaubert, admirator al povestitorului din secolul al XVII-lea, citează încîntat, în corespondența sa, o frază din Pielea-de-Măgar, care este însă, de fapt, a povestitorului anonim de mai tîrziu. În numărul special din 1919, închinat lui Perrault, al revistei umoristice La Baïonnette, Robert Scheffer publică o parodie-continuare a poveștii despre regele incestuos și fiica lui virtuoasă, oprindu-se asupra vieții fiului Pielii-de-Măgar, continuare în care reapar
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
1602 și textul unei cronici engleze ceva mai timpurii, din care fuseseră preluate mai multe amănunte, pentru a fi însă trecute cu vederea o serie de alte detalii. Acuzațiile grave aduse poporului evreu de cronica engleză sînt eliminate de autorul anonim al cărții germane. Nu e neapărat vorba, crede Avram Rotenberg, de o atitudine favorabilă evreilor, ci mai degrabă de reflexul uneia dintre obsesiile cu viață lungă ale bisericii catolice și ale bisericii lutherane: convertirea evreilor la creștinism. De altfel, de-
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
a o culege eu din vraful prăfuit al buchinistului, își lăsase notate părerile cu creionul pe marginea cărții. De la acea pagină, lectura s-a complicat plăcut. Ca într-un roman postmodern, îl citeam pe Cosașu urmărind în paralel reacțiile cititorului anonim și, la rîndul meu, îmi scoteam fraze din carte pe care le treceam în agenda mea, unde își vâra nasul pe furiș colegul meu de cameră. Nu știu cine putuse fi cititorul meu anterior, dar era clar că fiecare citea alt Cosașu
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
asta. Teoria cu inversiunea malignă e-adevărată? - Mai devreme l-ați citat pe Voltaire. Vreți să spuneți că vă încredeți mai mult în mine? făcu languros diavolul păros. - Eram doar curios. Pentru că tot despre căpcăuni voiam să vă vorbesc. Căpcăunii anonimi povestiți de Pascal Bruckner. - A, aș fi preferat să sporovăim despre sexualitatea deviantă din Luni de fiere. Foarte... frumos roman! Vă amintiți cum descrie Franz fabuloasele fese ale Rebeccăi? își mângâie dracul sexul păros cu propria coadă. - Care bărbat care
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
-l dezbăra de vechiul obicei! Îi prescrie diete vegetariene, îl duce la psihanalist, îl obligă să facă jogging, îi administrează Prozac, îi face aromoterapie, îi administrează minerale și vitamine, îl pune să călătorească, să consume cultură, îl înscrie la Căpcăunii Anonimi... Dar degeaba, Balthus învăța pe ascuns Arta de a găti copilașii și compunea un Ghid al vinurilor pentru carnea de copil, iar când vedea un pici traversând strada, își spunea: "Hm, îmi trece un sandviș pe sub nas!". În cele din
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
consum. A scris un eseu care se cheamă Mizeria prosperității. Titlul e relevant. - Eu am citit doar Noua dezordine amoroasă. - Nu mă miră. - Căpcăunii lui Bruckner sunt cu totul alții decât ai lui Perrault, d'Aulnoy, Chessex sau Tournier. Căpcăunii anonimi sunt... oamenii!? evită tonul categoric bibliotecarul cu rât. - Nici nu e greu. De la imaginarul mitologic unde erau expresia fricii (instinctuale) căpcăunii ajung metafora conformismului frustrării (dobîndite)! Bruckner a scris despre simptomele de căpcăunitudine într-o Logică a Canibalismului din Tentația
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
pline de haz pe care oamenii scenei le-au trăit. Cartea lui Mihai Berechet, nu numai actor, dar și un mare regizor, poartă în ea sâmburele unei ciudate doamne. Nu poate urca pe treptele meseriei din cauză că la "cadre" sosesc neîncetat anonime prin care este "denunțat" el și părinții. Tatăl fusese o scurtă perioadă senator în guvernarea Iorga - din care cauză face, pe nedrept, pușcărie - mama - fiică de "exploatatori" din Râmnic. Denunțuri peste denunțuri soseau la teatru ca și cum cel ce le trimitea
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
naționalizarea farmaciei Berechet și aruncarea în stradă a părinților, arestarea nedreaptă a tatălui fără judecată, strămutarea, la bătrânețe, a părinților într-un sat din Transilvania, fără putința de a-i ajuta, punerea la index vreme de doi ani datorită ticăloaselor anonime, se adaugă și tristețea pe care i-o provoacă decapitarea teatrului românesc, prin eliminarea din teatru a unor mari artiști, precum Marioara Voiculescu, profesoara sa, alungată din teatru, categorisită drept "chiabur" din cauza unei proprietăți viticole, claustrarea într-o singură odaie
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
a absolvit prestigioasa Ecole Normale Supérieure, are un dublu doctorat, la Paris și München și s-a lansat într-o carieră academică internațională, după un stagiu post-doctoral la Harvard. Vocația de editor Cititorul unei cărți nu se gîndește la munca anonimă a celor care au făcut posibilă apariția ei. Se gîndește, normal, la autor, cu sentimente care merg de la admirație la iubirea recunoscătoare (ar merita scris odată despre acest fel special de iubire pentru un scriitor, adesea mort de mult, ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
pare mai grav decât propria lui nenorocire. Era insuportabil să fie singur în durere, pe culme. Acum în vârful durerii stă fratele mai mare. Cei doi frați se hotărăsc să-și lase împărățiile în seama vizirilor și să devină drumeți anonimi în căutarea unei nefericiri mai înalte decât a lor. Dacă nu vor găsi o înșelăciune mai cumplită, se hotărăsc să moară. E important să observăm că Șahriar aude din gura lui Șahzaman istoria adulterului, dar ține mai presus de orice
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
filozofie, având el însuși fantezii sexuale cu fete tinere, descoperă că notațiile sale intime au un cititor-intrus și i se adresează direct. Mărturisirea diaristică - scrisul ca destăinuire terapeutică pentru uzul exclusiv personal - își pierde instantaneu interesul pentru destinatarul inoportun și anonim. Viciul e amenințat de terapie. Cezar își amintește că ratase în copilărie furtul unui caiet din casa bunicii și se duce să-l "recupereze". Va găsi două caiete scrise de Corina, mama lui. Astfel, va afla/își va aminti că
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
Muzeul Național de Artă. Nici U.A.P. și nici o altă instituție culturală nu au instituit o asemenea formă de recunoaștere pentru acest gen de activitate , a cărui importanță este fundamentală în ceea ce privește dinamica și vitalitatea artelor vizuale. Munca discretă și aproape anonimă a muzeografului este percepută încă drept o muncă administrativă, ignorîndu-se nejustificat rolul imens pe care îl joacă într-un climat cultural normal organizatorul de expoziții. Pentru că o expoziție bine făcută, cu un concept limpede și cu un discurs articulat, este
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
consumului de droguri nu pare a fi, din păcate, pe agenda de urgențe a vreunei instituții guvernamentale autohtone. Pregnanța ei în mass-media românești este cu totul paradoxală și ține de calculul cinic al reitingului: oricât de tragic ar fi abandonul anonim al unor liceeni, oricât de utile ar fi programele de informare și de prevenție, drogul trece în centrul atenției prin victimele sale de lux ("Dosarul cocaina", cum a fost numit de presă, și cazul Mutu - doar două dintre cele mai
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
altădată.." răsună în urechi vechiul refren al lui Villon. Holstebro l-a primit pe Odin în același an în care a achiziționat, în urma unui referendum local, Fata cu căruțul a lui Giacometti, din dorința de a-i da acestui oraș anonim o marcă simbolică. De aceeași vârstă cu Odin, statuia marelui sculptor se înalță, simplă și modestă, în fața primăriei, iar noi, într-o dimineață ploioasă, trecem pe rând să depunem trandafiri la picioarele ei. Omagiu ritualic adus dintotdeauna de bărbat unei
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
tonuri într-adevăr diferite, revista Facultății de Litere poate da lecții unor reviste mortal de plicticoase (cum ar fi Contemporanul. Ideea Europeană). Pentru cei care nu mai știu care e pulsul studențesc, Cronicarul citează chestiunile mai generale din rubrica "folclorică" anonimă și, presupun, colectivă Ne plac / Nu ne plac: " Ne plac - Spectacolele de lectură de la Act, lansările din Cărturești, cu ceai cu tot, intelectualii relaxați, cărțile scrise pe bune, fără textualisme de carton. Nu ne plac - Colegele care vorbesc cu faaatăăă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
Alterarea e una de pas narativ: filmul e fidel cărții cam 80% din timp, dar condensează finalul, preferând să sugereze, nu să arate. Consolarea e că autorul romanului și-a dat binecuvântarea în ceea ce privește schimbările; Paul Bowles prezidează filmul în calitate de narator anonim. Nici cartea, nici lungmetrajul nu au vreun mesaj precis de transmis. Dar e uimitoare coincidența care face ca intelectualii de după al Doilea Război Mondial să fie la fel de cinici, de dezabuzați și de sceptici ca cei postmoderni. E aceeași derivă existențială
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
țării, cei din prima linie - Ștefan Aug. Doinaș, I. Negoițescu, Corneliu Regman, Radu Stanca - au ajuns profesori la ciclurile primare sau secundare, în sate din jurul Aradului, la Timișoara, Cluj sau Sibiu. Vor păstra tăcerea editorială, se vor ascunde, temători și anonimi, până când li se va oferi, în perioada "dezghețului ideologic", șansa să se reunească, la revista orădeană Familia - rampa lor de relansare în publicistică și în literatură. Îți apropiați ai grupării - unii, chiar semnatari ai manifestului din 1943, către E. Lovinescu
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
ne-a plăcut grija pentru accentul pe e. Rîul nu este un lac În NAȚIONAL, cotidian de știri și comentarii (redactor-șef Gheorghe Voicu) se publică în fiecare zi pe prima pagină, în chip de editorial, cîte un delir semnat anonim, cu numele ziarului. Fie că sînt alegeri locale, scandaluri naționale, evenimente internaționale, editorialistul, mereu același, își umple coloana cu un soi de predici, o gumă de mestecat alcătuită din platitudini, clișee, metaforizări stupide, cînd nu de-a dreptul tîmpenii, despre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]