3,255 matches
-
pocăință ca în Nodul de vipere). ¶Barthes 1974 [1987]; Brooks 1984; Chambers 1984. contraintrigă [counterplot]. Un set unificat de acțiuni direcționate spre un rezultat opus rezultatului avut în vedere de acțiunile INTRIGII (principale): se poate spune că acțiunile și scopurile ANTAGONISTULUI formează o contraintrigă. ¶Souvage 1965. conținut [content]. După Hjelmslev, unul din cele două planuri ale oricărui sistem semiotic: "ce"-ul care este semnificat, în contradicție cu "cum"-ul care este semnificant. Ca și planul EXPRESIEI, planul conținutului are o FORMĂ
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Genette 1980; Metz 1974; Prince 1982. Vezi și CADENȚĂ, RITM. E echivalență [joining]. Legarea a două TRIADE, fiecare prezentînd același proces, dar considerîndu-l dintr-un punct de vedere diferit (de ex., acela al protagonistului, în prima parte; și acela al antagonistului, în a doua) și constituind astfel un set diferit de FUNCȚII. ¶Bremond 1973 [1981], 1980. efect de realitate [reality effect/effet de réel]. Un detaliu aparent nefuncțional raportat, pur și simplu, "pentru că se află acolo (în universul NARATULUI)", un amănunt
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Tomashevsky 1965 [1973]. mediator [mediator]. ACTORUL sau personajul prin care se efectuează o MEDIERE. Mediatorul e la început legat de acțiuni în opoziție cu antagonistul, dar apoi se dovedește în stare să se angajeze în aceleași acțiuni întreprinse de acel antagonist. mediere [mediation]. Procesul sau operația efectuată de un MEDIATOR și corelînd (seturi inițiale și finale de) situații în mit și narațiune; TRANSFORMAREA intratextuală care leagă două situații (sau două seturi de situații opuse). ¶Lévi-Strauss 1963 [1978]; Köngäs-Maranda, Maranda 1962. mediu
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Bremond 1973 [1981]; Chatman 1978; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Forster 1927 [1963]; N. Friedman 1975; Frye 1957 [1972]; Garvey 1978; Hamon 1972, 1983; Harvey 1965; Hochman 1985; Lotman 1977 [1970]; Scholes, Kellogg 1966; Todorov 1969 [1972b]; Zeraffa 1969. Vezi și ANTAGONIST, CARACTERIZARE, PROTAGONIST, PERSONAJ-ȘABLON. personaj central [focal character]. Personajul din al cărui PUNCT DE VEDERE se prezintă situațiile și evenimentele narate; personajul ca FOCALIZATOR. În Ambasadorii, Strether este personajul central. personaj dinamic. Vezi PERSONAJ "ROTUND". personaj "plat" [flat character]. Un PERSONAJ
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
răspunsuri la anumite întrebări, acțiunea complicantă este acel constituent al său care răspunde la întrebarea " Ce s-a întîmplat apoi?". Pratt 1977. punere sub tensiune. Vezi PUNERE ÎN INTRIGĂ. R răsturnare de situație [reversal]. Vezi PERIPEȚIE. răufăcător [villain]. 1. Un ANTAGONIST rău; un dușman al eroului, capabil sau vinovat de fapte rele. 2. Unul din cele șapte ROLURI fundamentale pe care și le poate asuma un personaj (într-un basm), potrivit lui Propp. Răufăcătorul (analog OPOZANTULUI la Greimas și lui MARTE la
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
estului”. Mariott, după cum se vede, dă o definiție foarte largă chestiunii orientale și acceptă definițiile lui Morley și Edouard Driault, cu rezerva că sunt incomplete. Morley definea chestiunea ca o “încâlceală întrețesută, schimbătoare, de interese conflictuale, popoare rivale și credințe antagoniste care este învăluită sub numele simplu de problemă a Orientului”, în timp ce Edouard Driault o numea “problema ruinei puterii politice a Islamului”. Lui Marriot, definiția lui Morley i se părea prea generală, iar cea a lui Driault prea restrânsă. Deși Mariott
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
structure elucidation, and interactions with an opiate receptor, în “Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America”, vol.73, nr.7/ iulie 1976, pp. 2515-2519; 6 Goldstein A, Lowery PJ (1975), Effect of the opiate antagonist naloxone on body temperature in rats, în “Life Sciences “ volum 17 nr.6, pp. 927-931 Dan Iulian Alexe 30 Gly Gly Phe Met - OH) și encefalina leucină (cu formula chimică H Tyr Gly Gly Phe LeuOH). De 4 ori mai
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067]
-
2002), Studiu privind manifestarea și dezvoltarea capacității de accelerare și a vitezei maxime la copii, în perioada vârstei de 11-13 ani, în procesul de pregătire atletică. Teza doctorat, ANEFS, București; 42. Goldstein, A., Lowery P.J., (1975), Effect of the opiate antagonist naloxone on body temperature in rats, în “Life Sciences “ volum 17 nr.6, pp. 927-931 43. Guyton, A.C., Hall, Jh., E., (2006), Tratat de fiziologie a omului, trad.2007, Editura Callisto, București; 44. Hang, J., (1994), The Essential Runner, Lyons
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067]
-
a continuității (ascunse, căci inerentă structurii înseși a gîndirii umane) față de Tradiție. Sursa ei dublă se află în logica de-ductivă, obligatoriu asociativă, și în intuiție, care nu este asociativă. În fine, la un nivel mai subtil, putem discerne acest demers antagonist în marile etape care au marcat constituirea filosofiei lui Lupasco. Principiul dualismului antagonist este deplin formulat încă din 1935, în teza sa Du Devenir logique et de l'affectivité (Despre devenirea logică și despre afectivitate)8. Are ca punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ei dublă se află în logica de-ductivă, obligatoriu asociativă, și în intuiție, care nu este asociativă. În fine, la un nivel mai subtil, putem discerne acest demers antagonist în marile etape care au marcat constituirea filosofiei lui Lupasco. Principiul dualismului antagonist este deplin formulat încă din 1935, în teza sa Du Devenir logique et de l'affectivité (Despre devenirea logică și despre afectivitate)8. Are ca punct de plecare o meditație profundă asupra caracterului contradictoriu al spațiului și al timpului, revelat
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mai fie absurde într-o logică fondată pe postulatul "și asta și cealaltă" sau, mai degrabă, "nici asta nici cealaltă"13. Dezvoltarea riguroasă a formalismului său axiomatic îl conduce pe Lupasco la postularea existenței unui al treilea tip de dinamică antagonistă, ce coexistă cu cea a eterogenității, care guvernează materia vie, și cu cea a omogenizării, care guvernează materia fizică macroscopică. Acest nou mecanism dinamic presupune existența unei stări de echilibru riguros, exact între polii unei contradicții, într-o semi-actualizare și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sursa în fizica cuantică, dar constituie o generalizare care merge mult dincolo de domeniul fizicii. O consecință imediată a introducerii conceptului de potențializare este faptul că această cauzalitate locală (cea a actualizării) este mereu asociată, în abordarea lui Lupasco, unei finalități antagoniste. Cauzalitatea locală nu apare decît într-un domeniu restrîns al Realității. Cauzalitatea globlă este prezentă la toate nivelurile de Realitate. Realitatea în întregime nu este decît o perpetuă oscilație între actualizare și potențializare. A lua în considerare doar actualizarea conduce
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
tranziția, trecerea de la potențial la actual nu este de conceput fără un dinamism independent care implică un echilibru perfect, riguros între actualizare și potențializare, echilibru ce permite tocmai această tranziție. Potrivit propriilor cuvinte ale lui Lupasco, "... orice energie posedă dinamisme antagoniste, în plus, aceste dinamisme sunt și trebuie să fie astfel încît actualizarea unuia să implice potențializarea celuilalt, sau ambii să se afle pe cele două traiectorii de trecere de la potențial la actual și de la actual la potențial, spre sau într-
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
acționează ca dinamism de individuație. O eterogenizare absolută conduce spre o ordine statică, de unde orice mișcare e absentă, spre moarte prin diferențierea extremă. Pentru ca mișcarea să fie posibilă, trebuie ca omogenul și eterogenul să coexiste: "Pentru ca dinamismele să poată fi antagoniste, trebuie ca natura lor energetică să țină totodată de omogen și de eterogen...". Antagonismul eterogenizare-omogenizare este astfel un dinamism organizator, structurant. Lupasco observă pe bună dreptate că "... excluziune nu înseamnă... anarhie, tocmai pentru că ea implică eterogenizarea în lupta cu forțele
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
structurant. Lupasco observă pe bună dreptate că "... excluziune nu înseamnă... anarhie, tocmai pentru că ea implică eterogenizarea în lupta cu forțele de omogenizare, și deci un antagonism organizator... pentru că este... condiția și principiul formator al oricărei sistematizări..."25. Din nou, cuplul antagonist eterogenizare-omogenizare nu este suficient pentru a asigura mișcarea. Este necesar un al treilea dinamism, care implică echilibrul perfect, riguros între omogen și eterogen (și care nu este, deci, nici omogen, nici eterogen). Logica axiomatică a lui Lupasco degajă astfel trei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
coincizînd aproximativ cu cele "trei logici" pe care Roger Bastide și cu mine le-am constatat în cercetarea noastră antropologică. Astfel, coerența (isotopismul) concretă a simbolurilor în sînul constelațiilor de imagini revela și acest sistem dinamic de "forțe de coeziune" antagoniste, pentru care logicile nu constituie decît formalizarea"27. NAȘTEREA ȘI DINAMICA SISTEMELOR: SISTEMOGENEZA LUI LUPASCO Dinamismele antagoniste, în echilibrele lor variate, dau naștere sistemelor. Aceste sisteme reprezintă structurarea energiei, percepția prin organele de simț nefiind decît o aparență, o iluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cercetarea noastră antropologică. Astfel, coerența (isotopismul) concretă a simbolurilor în sînul constelațiilor de imagini revela și acest sistem dinamic de "forțe de coeziune" antagoniste, pentru care logicile nu constituie decît formalizarea"27. NAȘTEREA ȘI DINAMICA SISTEMELOR: SISTEMOGENEZA LUI LUPASCO Dinamismele antagoniste, în echilibrele lor variate, dau naștere sistemelor. Aceste sisteme reprezintă structurarea energiei, percepția prin organele de simț nefiind decît o aparență, o iluzie. "Mai greu încă... scrie Lupasco este să crezi realmente, să trăiești convingerea teoretică că toate obiectele care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pe care o numim materie"28. Vidul, în sens de "neant", este in-compatibil cu logica antagonismului energetic. Un concept mai nuanțat de materie este astfel definit în filosofia lui Lupasco. Antagonismul energetic implică o înlănțuire nedefinită de contradictorii: "... două dinamisme antagoniste dînd naștere unui sistem, acest sistem... va implica un sistem antagonist de același ordin; aceste două sisteme vor implica un sistem de sisteme antagoniste, și așa mai departe, potrivit așa-numitei, de către noi, sistemogeneze..." scrie Lupasco 29. Contribuția lui Lupasco
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este in-compatibil cu logica antagonismului energetic. Un concept mai nuanțat de materie este astfel definit în filosofia lui Lupasco. Antagonismul energetic implică o înlănțuire nedefinită de contradictorii: "... două dinamisme antagoniste dînd naștere unui sistem, acest sistem... va implica un sistem antagonist de același ordin; aceste două sisteme vor implica un sistem de sisteme antagoniste, și așa mai departe, potrivit așa-numitei, de către noi, sistemogeneze..." scrie Lupasco 29. Contribuția lui Lupasco la dezvoltarea gîn-dirii sistemice (chiar dacă el preferă termenul de sistemologie celui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
astfel definit în filosofia lui Lupasco. Antagonismul energetic implică o înlănțuire nedefinită de contradictorii: "... două dinamisme antagoniste dînd naștere unui sistem, acest sistem... va implica un sistem antagonist de același ordin; aceste două sisteme vor implica un sistem de sisteme antagoniste, și așa mai departe, potrivit așa-numitei, de către noi, sistemogeneze..." scrie Lupasco 29. Contribuția lui Lupasco la dezvoltarea gîn-dirii sistemice (chiar dacă el preferă termenul de sistemologie celui de sistemică) este consi-derabilă30. CELE TREI MATERII Structura ternară a sistematizărilor energetice se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
contradictorii în orice manifestare. Noțiunea de sistem la Lupasco este net diferită de cea de sinteză la Hegel: "Lupasco a arătat cu prisosință scrie Gilbert Durand că e vorba mult mai mult de un sistem, în care subzistă intacte polaritățile antagoniste, decît de o sinteză, în care teza și antiteză își pierd chiar potențialitatea de contradicție"33. Hegel încearcă să depășească/să abolească (aufheben) polaritățile antagonice, în vreme ce Lupasco încearcă mai degrabă să le asume și să le integreze. NON-SEPARABILITATE ȘI UNITATEA
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
logică..."34. Această afirmație nu este un postulat, ci un rezultat pe care orice cititor familiar cu logica lui Lupasco l-ar putea verifica și singur. Rezultatul acesta e comprehensibil chiar și intuitiv: cum orice sistem implică existența unui sistem antagonist, rezultă că două sisteme oarecare vor fi legate printr-un anumit lanț de sisteme antagoniste. Antagonismul energetic este deci o viziune a unității lumii, unitate dinamică, unitate de înlănțuire nedefinită a contradictoriilor, fondată pe o structură ternară universală. SAGA ANTIMATERIEI
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
familiar cu logica lui Lupasco l-ar putea verifica și singur. Rezultatul acesta e comprehensibil chiar și intuitiv: cum orice sistem implică existența unui sistem antagonist, rezultă că două sisteme oarecare vor fi legate printr-un anumit lanț de sisteme antagoniste. Antagonismul energetic este deci o viziune a unității lumii, unitate dinamică, unitate de înlănțuire nedefinită a contradictoriilor, fondată pe o structură ternară universală. SAGA ANTIMATERIEI Fizica pe care se bazează filosofia lui Lupasco este în esență cea dinainte de 1950. De
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
particulelor confirmă pe deplin viziunea antagonismului energetic din punct de vedere calitativ. Ea confirmă faptul că "... contradicția este un principiu de concentrare și de intensificare a energiei..." și că "... un sistem este cu atît mai rezistent cu cît forțelor sale antagoniste le e mai greu să se elibereze de echilibrul pe care îl antrenează intensitatea lor egală..."35. Lumea particulelor apare astfel ca una din manifestările experimentale posibile ale stării T postulate de Lupasco. Forța viziunii lupasciene asupra antagonismului energetic se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a constituenților ultimi ai materiei. Lupasco a abordat problema constituenților ultimi ai materiei încă din 1951, mult înaintea modei quarcilor. El demonstrează că logica antagonismului energetic nu tolerează existența experimentală a unui sistem format dintr-un singur cuplu de dinamisme antagoniste, sistem care ar fi, prin urmare, cărămida fundamentală a universului: "... nu există sistem experimental pe care să-l putem considera simplu, primar sau elementar, adică fiind compus dintr-un singur și ultim cuplu de dinamisme antagoniste... Orice sistem se dovedește
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]