125 matches
-
al lui Ion Negoițescu. Spre deosebire de primul, el citește pe Eminescu într-un mod vizibil situat, la fel ca și cel de-al doilea: din perspectiva unei estetici conservând emfatic memoria experienței moderniste. De aici decurge o altă diferență în raport cu eminescologia antecedentă: interesul pentru plasarea fizionomiei creatoare în orizonturi epistemice ample. Indiferent de obiectul lor imediat, interpretările din carte rămân constant la nivelul relației simptomatice dintre un intelectual (Eminescu) și timpul său. În perspectiva conceptualizantă a lui C., eminescianismul devine o categorie
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
care nu au lege, din fire fac cele ale legii, aceștia, neavând lege, își sunt sieși lege”. Punctul de referință pentru această lege comună este conștiința (Rom 2,15). Aici se află cea mai solemnă afirmație despre existența legii „naturale”, antecedentă oricărei legi pozitive, care oferă oricărui om posibilitatea de a urma în mod conștient calea binelui. Pentru faptul că grecii cunoșteau această lege există referințe în operele lui Sofocle, Plutarh și, în mod special, la Cicero care vorbește de o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
lui. Ideea îi apărea absurdă, probabil că pândeau o servitoare, dar doi? Arhitectul trecu în sufragerie, unde, contrar obiceiului, găsi pe Tudorel punctual la masă. Pica însă lipsea, telefonase că nu vine, fiind reținută de o prietenă. Lipsise și noaptea antecedentă, dar acest lucru nu i se spusese lui Ioanide. - Cum persistă unele nume aristocratice, vorba vine,fanariote! zise arhitectul cu aerul de a prinde un motiv de conversație. Există Moruzești, Mavrocordați, Calimachi, Cantacuzini, care se mișcă, trăiesc, apar când nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
XV La începutul lunii decembrie, într-o zi uscată și agreabilă în felul ei, cu o rară fulguială de zăpadă, se răspândi fulgerător zvonul că Dan Bogdan a fost asasinat. Știrea fu confirmată în ziarele de după amiază. Încă din noaptea antecedentă, Gaittany fusese întrebat telefonic de doamna Bogdan dacă Bogdan nu era cumva la el și dacă știe ceva despre soțul ei, întrucît acesta până la orele unsprezece noaptea nu se întorsese acasă, contrar obiceiului. Gulimănescu, intrat în domiciliul său de la orele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
suspiciuni. La drept vorbind, bănuise că se va încerca un nou demers pe G. Călinescu lângă el, din felurite zvonuri aruncate în oraș, dar mai ales dintr-o întîmplare, pe care n-o povestise soției și mamei sale. În ziua antecedentă se oprise în fața casei un tânăr, pe care îl bănui, cu dreptate, de a fi Tudorel Ioanide. Acesta scoase un plic din buzunar și, fără nici o sfială, deși părea că observase a fi privit de la fereastră, îl lăsase în cutia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
au murit și doi copii izraeliți. Incendiul s-au iscat se zice prin spargerea unei lampe cu petrol. [27 mai 1877] SINUCIDERE De mai multe luni petrecea în Iași un barbat tânăr și interesant, anume Petru Kuzminski, despre a cărui antecedenții aventuroase fiecine știa să spună câte ceva. Pozitiv este că făcea parte din lumea aleasă a Rusiei, căci era foarte bine cu demnitarii de rangul cel mai nalt al armatei rusești. Mulți știau că s-ar fi luptat alături cu francezii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fost întâmpinat de la început. Însăși denumirea de „abate”, la acea vreme făcea referire la o conducere spirituală, onorifică. Conducerea propriu-zisă administrativă aparținea superiorilor mănăstirilor, fiind numiți de cele mai multe ori „arhimandriți”. Această funcție de conducere spirituală nu era ceva inedit pentru că avea antecedenți prin persoana monahului Dalmatie, duhovnicul împăratului Teodosie, sau a Sfântului Simeon Stâlpnicul, a călugărului Polihronie. Menirea acestora era aceea de a fi părinți sufletești cărora să li se poată cere sfaturi, îndrumări duhovnicești, alinare. Nu oricine putea însă ajunge aici
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în interiorul căreia desfășurarea sunetelor muzicale prezintă o anumită formă de exprimare, organizată astfel [H. H. Abadne, M. Cîmpeanu, V. Grigore și colab., L. Nanu, D. N. Gogoncea]: 1. începutul frazei muzicale; 2. desfășurarea frazei muzicale cuprinzând două părți: A. partea antecedentă sau de întrebare; B. partea consecventă sau de răspuns. 3. încheierea frazei muzicale. În interiorul fiecărei fraze muzicale, numărul de măsuri muzicale diferă în raport cu structura compoziției muzicale. Există fraza muzicală cu număr par (4, 6, 8) sau impar (5, 7, 9
Aspecte teoretice privind pregatirea asrtistica in gimnastica artistica feminina by LIUȘNEA DIANA NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/1673_a_2936]
-
se completeze Întregul. În poetica realistă, elementele cooperează între ele și schimbarea unuia antrenează modificarea celorlalte elemente. Imobilul și mobilierul, fizionomia și fiziologia constituie semne care identifică personajul într-un mod riguros și precis, la fel că destinul în poetica antecedenta. Gérard Genette menționează [1969, p.59] că la Balzac și succesorii săi realiști, portretele fizice, descrierea îmbrăcămintei și mobilierului tind să dezvăluie și în același timp să justifice psihologia personajelor, față de care ele sunt în același timp semne, cauze și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
continuă expansiune. Prezența atâtor maladii în lumea antică precum malaria, variola, reumatismul, afecțiunile intestinale, venerice, oculare, leziunile de tot felul, explică cererea de asistență medicală și dezvoltarea medicinei. Prognosticarea și diagnosticarea, ipotetice sau reale, au făcut apel la antecedente și antecedenți, la colaterali și mod de viață, la ambient și uneori la astre și zei, dar întotdeauna la intuiția, dotația, profesionalismul medicului. Medicina mesopotamiană nu putea să nu-și convertească scânteierile, strălucirile prin influențe în istoria cultural-medicală a egiptenilor, grecilor, evreilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de remarcat este tendința regățeană a istoriografiei naționale, i.e., scrierea unei istorii etno-politice a elitei conducătoare, ceea ce face ca istoria Transilvaniei să fie puternic marginalizată datorită faptului că a fost condusă de domni de origine etnică non-română. Originea. În secțiunea antecedentă am arătat cum, pe parcursul jumătății de secol cuprinsă între cele două uniri (1859-1918), chestiunea originii a tranzitat o serie de prefaceri consecutive, de la romanitatea pură, prin sinteza duală daco-romană, către paradigma substrat-strat-adstrat (daco-romano-slavism). Tendința generică reperabilă în toate aceste mutații
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mesajul, greșește toată lumea ce gândește, pentru că ar trebui atunci însoțitor la fiecare persoană care intră în școală (Pro TV, august 2002). Un alt factor care influențează opțiunea pentru unul dintre cei doi relativizatori este factorul eufonic. Este preferat ce după antecedenți polisilabici sau în contexte cu relative multiple, pentru a evita repetiția lui care: Deputații vor relua astăzi dezbaterile la statutul minorităților naționale și ordonanța ce vizează fundația Gojdu (Realitatea TV, 28.II.2006) Depresiunea atmosferică ce a determinat înrăutățirea vremii
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
lui chiar dacă este contrazisă flagrant de corelarea sa cu inventarul exhaustiv al unei disjuncții: este ilogic ca vorbitorii să conteze ferm, la nivel presupozițional, pe o implicație de la un antecedent P către un consecvent Q și, în același timp, de la antecedenții contrari lui P către același consecvent Q, ca în: (37) Dușmanii creștinismului vor să arate că Iisus a fost doar om, nu și Dumnezeu, având nevastă, copii și urmași care trăiesc și astăzi și, chiar dacă a murit sau nu pe
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
cien-i, debarasator-i, hair-stilist/șt-i, hardist/șt-i, pizzer-i, promoter-i, rigipsar-i, șabloner-i etc.). O poziție aparte ocupă aici terminologiile (de exemplu, terminologia lingvistică 5), unde mare parte dintre termenii noi se includ în tiparul prototipic de masculine: actanți, adjuncți, ambreiori, antecedenți, aproximatori, clasificatori, complementizatori, conectori, constituenți, cuantificatori, determinanți (și varianta terminologică determinatori), determinativi, focalizatori, formanți, functori, guvernori, indicatori ai deixis-ului, integratori enunțiativi, intensificatori, marcatori, modalizatori, modificatori, operatori, predeterminanți (și predeterminatori), referenți, relativizatori, relatori, rematizatori, semnificanți, semnificați, specificatori, șifteri, tematizatori. - Substantivele atrase
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
robinete, rubefiante, versante/versanți, dar în DOOM2: acumulatori/acumulatoare, adjuvanți/adjuvante, aștri, echivalente/echivalenți, fagoturi/fagoți, nuclee/nuclei, robinete/robineți, rubefianți/rubefiante, versanți). Interesant este, din nou, comportamentul terminologiei gramaticale, numeroase variații evidențiind tocmai atracția spre acest tipar flexionar: antecedente - antecedenți (antecedenți adverbiali, GALR, II, 219), centre - centri (centri nominali, Acte, 383; centri funcționali, Dobrovie-Sorin, 2002: 116), componente - componenți (componente facultative, GALR, II, 64, 77, dar Legătura sintactică între componenții grupurilor, DSL, 113), constituente - constituenți (constituenți ai grupului verbal, constituenți ai
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
rubefiante, versante/versanți, dar în DOOM2: acumulatori/acumulatoare, adjuvanți/adjuvante, aștri, echivalente/echivalenți, fagoturi/fagoți, nuclee/nuclei, robinete/robineți, rubefianți/rubefiante, versanți). Interesant este, din nou, comportamentul terminologiei gramaticale, numeroase variații evidențiind tocmai atracția spre acest tipar flexionar: antecedente - antecedenți (antecedenți adverbiali, GALR, II, 219), centre - centri (centri nominali, Acte, 383; centri funcționali, Dobrovie-Sorin, 2002: 116), componente - componenți (componente facultative, GALR, II, 64, 77, dar Legătura sintactică între componenții grupurilor, DSL, 113), constituente - constituenți (constituenți ai grupului verbal, constituenți ai grupului
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
desemnarea anaforică (relație clară, nonambiguă cu un antecedent/subsecvent plasat cât mai aproape de pronume; cf. Avram 1986: 176). Analiza corpusului de limbă vorbită a demonstrat însă că, adesea, în interacțiunile colocviale, pronumele personale, demonstrative, relative nu trimit cu precizie la antecedenți/subsecvenți din discurs sau la entități ușor accesibile deictic în situația de comunicare; fenomenul se întâlnește în vorbirea persoanelor cu diverse grade de instrucție și de vârste diferite. Anaforicitatea/deicticitatea difuză a pronumelor este o particularitate culturală în conversația spontană
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
puterii coercitive într-o manieră care nu respectă libertatea și egalitatea acelor persoane care sunt subiecții ei este inadmisibilă din punct de vedere moral"81. Altfel spus, moralismul "susține că cerința legitimării se ridică pentru că anumite considerații morale au autoritate antecedentă asupra politicii și - ca atare - stipulează anumite condiții morale pentru utilizarea corectă a puterii politice"82. Prin contrast, realismul "asumă că imperativul legitimării se ridică din simplul motiv că puterea nu se auto-justifică, în sensul că există o diferență crucială
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
politicii: ea trebuie să încorporeze o idee despre ceea ce constituie o exercitare dreaptă a puterii coercitive - iar o astfel de idee nu este doar o concepție morală, ci o concepție morală a cărei validitate trebuie să fie înțeleasă ca fiind antecedentă autorității statului, în virtutea faptului că ea servește fundamentării acestei autorități"29. Pentru a sprijini această teză, Larmore a apelat, practic, așa cum l-am înțeles eu, la o tactică extrem de simplă, dar nu mai puțin eficientă: tactica întoarcerii lui Williams împotriva
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și dominație și faptul că, pentru realiști, exigența legitimării se ridică din interiorul politicii, nu din interiorul moralității, astfel încât teoriile realiste ale legitimității "pot construi pe baza unor considerații morale fără a fi obligate să asume că moralitatea are autoritate antecedentă asupra politicii (fapt trecut cu vederea de analiza lui Larmore)"32, i.e. "pot conceptualiza exigența legitimării ca ridicându-se din interiorul sferei politice mai curând decât a celei morale, lăsând în același timp loc pentru ideea potrivit căreia printre condițiile
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
funcționare a negocierii, precum și rezultatele ei (periodicitatea negocierilor, caracterul formal sau informal dintre patronat și sindicat, organizarea internă a fiecărei părți, structura globală a relațiilor dintre părți). Activitățile care structurează atitudinile și relațiile sunt influențate de o serie de factori antecedenți, care, la rândul lor, vor condiționa tipul de relații dintre părți și consecințele funcționale ale negocierii. Modelul dimensional al negocierii este poate unul dintre cele mai complete formulate în perioada anilor ’60. El conține numeroase informații utile despre fiecare dintre
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de remarcat este tendința regățeană a istoriografiei naționale, i.e., scrierea unei istorii etno-politice a elitei conducătoare, ceea ce face ca istoria Transilvaniei să fie puternic marginalizată datorită faptului că a fost condusă de domni de origine etnică non-română. Originea. În secțiunea antecedentă am arătat cum, pe parcursul jumătății de secol cuprinsă între cele două uniri (1859-1918), chestiunea originii a tranzitat o serie de prefaceri consecutive, de la romanitatea pură, prin sinteza duală daco-romană, către paradigma substrat-strat-adstrat (daco-romano-slavism). Tendința generică reperabilă în toate aceste mutații
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
universală sau poate fi particulară; desigur, fiecare poate fi, la rându-i, afirmativă sau negativă. Dacă este universală, atunci unul dintre atributele subiectului se află el însuși printre subiectele predicatului ales. Dacă este particulară, atunci, spune Aristotel: "trebuie să căutăm antecedenții cărora le urmează amândoi termenii."87 Procedând astfel, asumând, desigur, și alte reguli, ajungem la fixarea tipului de judecată din concluzie și la limpezirea căii către poziționarea, în premise, a termenului mediu. Operațiile, în genere aceleași, de stabilire a antecedenței
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se completeze Întregul. În poetica realistă, elementele cooperează între ele și schimbarea unuia antrenează modificarea celorlalte elemente. Imobilul și mobilierul, fizionomia și fiziologia constituie semne care identifică personajul într-un mod riguros și precis, la fel că destinul în poetica antecedenta. Gérard Genette menționează [1969, p.59] că la Balzac și succesorii săi realiști, portretele fizice, descrierea îmbrăcămintei și mobilierului tind să dezvăluie și în același timp să justifice psihologia personajelor, față de care ele sunt în același timp semne, cauze și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
multe părți alcătuite la rândul lor din fraze muzicale. Fraza muzicală este expresia unității muzicale de dezvoltare și Încheiere a unei idei muzicale. Este compusă dintr-o succesiune de măsuri muzicale. Fiecare frază muzicală conține o parte de Întrebare sau antecedentă și o parte de răspuns sau censecentă prin care se Încheie ideea muzicală. Pentru Însoțirea măsurilor sunt recomandate frazele muzicale alcătuite din 8 măsuri muzicale și multiplul lui 8 adică 16 sau 32 de măsuri. Pentru Încadrarea mișcărilor În fraza
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]