99 matches
-
ca atare, are un număr redus de forme flexionare la substantiv (chiar morfemul de genitiv, -s, fiind rar folosit) și la verb, dar în fonetică și în sintaxă este mai aproape de limba germană. Persoana verbală se marchează prin pronumele personale antepuse, dar și prin desinențe, care însă sînt reduse la trei. Diateza pasivă se formează numai analitic, uzînd de auxiliarul worden [΄wordə] "a deveni", iar viitorul se formează tot analitic, de obicei cu auxiliarul zullen [΄zülə] "a vrea; a trebui". Limba
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se poate afirma că limbile romanice se caracterizează de fapt prin determinare regresivă (de tipul determinat determinant) numai în cazul determinanților calificativi, realizați de obicei prin adjective propriu-zise sau prin substantive precedate de prepoziții, căci determinanții necalificativi sînt în principiu antepuși. Această situație continuă, de altfel, topica din latină, care presupunea, în cazul determinării atributive, așezarea determinanților după substantivul determinat (vita omnis "viața întreagă"), dar antepunerea determinanților de individualizare, fără a fi exclusă însă posibilitatea unor inversări (mortis periculum "pericolul morții
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aplicație la realitate să reprezinte diviziuni ale sferei cuvîntului-bază. Pe de altă parte, determinantul (un atribut), realizează o grupare a compuselor care-l conțin din perspectiva tipului de cuvinte-bază ce pot avea un astfel de atribut. Pe lîngă aceasta, determinanții antepuși devin apropiați prin statut prefixoidelor și chiar pot deveni prefixoide 72. Se poate conchide de aici că, pe terenul limbilor sintetice, precum greaca, latina și limbile germanice se pot naște treptat din procedeele de compunere mijloace de derivare noi. Limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la prezent indicativ, toate persoanele au aceeași formă, cu excepția persoanei a treia singular, ceea ce face ca prezența pronumelor personale să fie obligatorie. La fel se prezintă lucrurile în daneză și în suedeză unde persoana este indicată numai prin pronumele personale antepuse, norvegiana manifestînd aceeași tendință în vorbire. Ca atare, se regăsește aici tipul reprezentat în cazul limbilor romanice de franceza vorbită. Alte limbi germanice, precum neerlandeza, marchează persoana atît prin pronume personale antepuse, cît și prin desinențe, dar reduse la trei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unde persoana este indicată numai prin pronumele personale antepuse, norvegiana manifestînd aceeași tendință în vorbire. Ca atare, se regăsește aici tipul reprezentat în cazul limbilor romanice de franceza vorbită. Alte limbi germanice, precum neerlandeza, marchează persoana atît prin pronume personale antepuse, cît și prin desinențe, dar reduse la trei, situație întîlnită într-o manieră apropiată și în germană, dar evidentă în mod deosebit în islandeză, unde se păstrează cinci desinențe distinctive la prezent. O problemă deosebită în cazul tipologiei germanice este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
occidentale. În daneză însă, articolul hotărît este enclitic, ca în limba română, dar devine proclitic dacă substantivul este precedat de un adjectiv. Și în suedeză articolul hotărît este postpus, dar dacă substantivul este precedat de un adjectiv, articolul este dublu, antepus adjectivului și postpus substantivului (realizînd fenomenul de "circumpoziție"). Aceleași situații caracterizează și limba norvegiană, cu manifestarea circumpoziției dacă substantivul este precedat de un adjectiv. Limbile germanice realizează două tipuri distincte din punctul de vedere al formării diatezei pasive, engleza, neerlandeza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
structuri în care, la nominativ-acuzativ, articolul enclitic se atașează substantivului: întreg secolul al XX-lea, și nu adjectivului întreg, antepus: întregului secol. Tiparul este asemănător celui în care apare adjectivul tot (tot secolul) și se deosebește de tiparul caracteristic adjectivelor antepuse (frământatul secol). 2.4.2. Adjectivul parțial, cu valoare partitivă, apare, de asemenea, în sintagme terminologice: Productivitatea parțială este cea a unui factor de producție, considerat la originea producției și a modificării acesteia (ceilalți factori fiind constanți) (S. Mihăilescu, Economie
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
9, 10, 11, 15) capacitate de efort fizic mai redusă [cuantificator gradat] (M. Halmaghi, Psihologie: 8) multipli factori de risc (M. Hîrșu, M. Benguș, Colesterolul: 14). 2.5. Modificatori calificativi recategorizați (cu semnificație contextuală cantitativă) Structurile cu adjective calificative, care, antepuse grupului nominal, își modifică statutul categorial, devenind cuantificatori (de o bună bucată de vreme ["îndelungată"]) sau care, contextual, în postpunere, dezvoltă o semnificație cantitativă (A câștigat bani frumoși ["mulți"]), caracterizează vorbirea familiară (Stan 2007: 199-200). Adjectivul bogat, utilizat cu sens
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
de ex., construcțiile care includ numerale (sau expresii numerice) compuse cu pronominalul nehotărât ceva (substitut de numeral, în această combinație - două mii și ceva, zero virgulă ceva), construcțiile cu adverbe și grupări adverbiale, precum vreo, în jur de, (mai rar) așa (antepus sau postpus grupului cuantificat), preț de ["circa"], mai bine de ["mai mult de", adverbul de mod bine fiind recategorizat, în context, și exprimând o valoare cantitativă]; construcțiile cu numerale care exprimă valori contextuale nedefinite etc.: trei sute și ceva [de brini
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
mult spre înăuntru (A. Pleșu, Despre îngeri: 73 și în CLRA) Recurgem nepermis de des, și cu o stranie nonșalanță, la explicații de tip magic (idem: 94). 4.4. Este, de asemenea, în extindere tiparul cult în care adverbul cuantificator antepus se atașează direct grupului adjectival, fără prepoziție: relații ierarhice unanim acceptate (A. Țiglea, Sociologie: 49) [puncte] egal depărtate (A. Popescu, Matematică - Geometria: 54) parțial corectă etc. Unele sunt adverbe de mod, ca semnificație de bază8, și actualizează numai contextual o
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
substantive având semnificație cantitativă (2.9). 5.3. Productivitatea unor tipare este astăzi în creștere. Se extind, mai ales, grupurile nominale care includ adjective sau substantive cu sens cantitativ (2.4-2.6) și grupurile adjectivale sau adverbiale cuantificate prin adverbe antepuse (legate cu sau fără prepoziție (4.3, 4.4). În tiparele de acest tip sunt, uneori, atrași termeni cu semnificație intrinsecă noncantitativă, dar utilizați contextual cu sens cantitativ. De asemenea, crește inventarul compuselor tematice asemănătoare semantic (uneori și formal) grupurilor
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
în acest grai sunt împrumutate substantive neutre din croată fără adaptare la sistemul propriu al genurilor (exemplu: "srebro" „argint”). În formarea pluralului există mai multe particularități: Declinarea este mai analitică decât în română, genitiv-dativul formându-se în general cu "lu" antepus, substantivul putând fi nearticulat sau articulat hotărât: "fil’u lu țesåru" „fiul împăratului”, "spure lu fråț" „le spune fraților”, "cuvintę i̯e lu mul’ęre" „îi spune el nevestei”. În graiurile din sud, "lu" se folosește și la feminin
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
urmă este articulat cu unul din articol hotărât sau nehotărât dacă este feminin sau masculin singular, putând fi nearticulat dacă este masculin plural: Doar în graiul din Țărnareca sunt forme de genitiv cu articol hotărât enclitic și cu articol posesiv antepus: "ạu̯ țarlui fitšor" „fiul împăratului”, "tai̯fa a featil’ei̯" „ceata fetei”. Dativul are ca marcă prepoziția "la", în general substantivul fiind nearticulat: "la bărbat, la feată, la Piștol, la fraț, la feati". Acuzativul este identic cu
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Formele accentuate ale adjectivelor posesive sunt cel mai frecvent antepuse substantivului, iar cele neaccentuate totdeauna postpuse. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Pronumele nu diferă de adjective ca formă, iar adjectivul este aproape totdeauna antepus substantivului. Acesta poate fi cu articol hotărât sau nearticulat. Uneori adjectivul este cel articulat. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Pronumele interogative-relative meglenoromâne sunt "cari" „care” și "țe/ți" „ce”. Ca interogativ, primul are și sensul „cine”, iar
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Indicativul perfect compus se formează în general ca în română, cu verbul auxiliar "veari" „a avea” la indicativ prezent, dar are valori specifice, în condițiile în care și perfectul simplu este foarte frecvent. Valorile sale sunt exprimate de poziția auxiliarului: antepus sau postpus participiului verbului cu sens deplin. Auxiliarul antepus are aceleași forme ca "veari" cu sens deplin și poartă accent: Forma cu ă a participiului, ca în aromână, este în graiurile din Umă și Țărnareca. Cu auxiliarul antepus, perfectul compus
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
română, cu verbul auxiliar "veari" „a avea” la indicativ prezent, dar are valori specifice, în condițiile în care și perfectul simplu este foarte frecvent. Valorile sale sunt exprimate de poziția auxiliarului: antepus sau postpus participiului verbului cu sens deplin. Auxiliarul antepus are aceleași forme ca "veari" cu sens deplin și poartă accent: Forma cu ă a participiului, ca în aromână, este în graiurile din Umă și Țărnareca. Cu auxiliarul antepus, perfectul compus exprimă tot o acțiune încheiată în trecut, ca și
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
poziția auxiliarului: antepus sau postpus participiului verbului cu sens deplin. Auxiliarul antepus are aceleași forme ca "veari" cu sens deplin și poartă accent: Forma cu ă a participiului, ca în aromână, este în graiurile din Umă și Țărnareca. Cu auxiliarul antepus, perfectul compus exprimă tot o acțiune încheiată în trecut, ca și perfectul simplu, dar la care vorbitorul nu a fost martor ocular, constatând personal faptul într-un moment ulterior: "G’org’i ari vinită din America" „Gheorghe a venit din
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
de propoziții, părțile de propoziție, topica în această și câteva propoziții subordonate. Propoziția interogativa se obține din propoziție enunțiativa cu două construcții prin care se realizează o intrebare totală: Propoziția negativă se obține prin negarea predicatului cu particulă negativă "ne" antepusa. Această formează un singur cuvânt cu verbele "imati" „a avea”, "biți" „a fi” și "hteti" „a vrea” la indicativ prezent (vezi mai sus secțiunea Formă negativă). La formele verbale compuse, verbul auxiliar neaccentuat urmează imediat dupa "ne". Exemple: "Lift ne
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
de aur a tinereții. De aici derivă și “ușoară nostalgie”, stare poetică diafană, care nu poartă încă stigmatul damnării sau tragismul luptei cu timpul. "Titlul" poeziei “” este un element de paratextualitate, alcătut dintr-o sintagmă: substantivul “nostalgie” și adjectivul “ușoară” antepus substantivului cu sens coordonativ. Titlul este în strânsă legătură cu textul poeziei întrucât rememorarea tinereții la vârsta maturității, determină sentimente de melancolie și tristețe datorate pierderii iremediabile a vârstei tinereții. Amintirea, văzută ca retrăire a timpurilor începuturilor este redată în
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
locuțiunile adverbiale: apoi, atunci, pentru aceea, de aia, de aceasta. Conjuncțiile menționate, în afară ultimelor trei, sunt specifice. Specifice sunt și locuțiunile conjuncționale menționate, cu excepția ultimelor trei. TOPICA: - postpusa: Vin,1/ (că) vreau. 2/ (cele introduse prin că și căci) - antepusa: (Cum) n-ai învățat, 1/ n-ai știut. 2/ (cele introduse prin cum) - intercalata: De aceea, 1/ (că) -i bolnav , 2/ n-a venit. 1/ PUNCTUAȚIE: - indiferent de topica, cauzala se desparte, în general, de regenta ei prin virgulă. Virgulă
Propoziție circumstanțială de cauză () [Corola-website/Science/309929_a_311258]
-
timp introduce o propoziție subordonată, fiind parte de propoziție în aceasta. În unele limbi, cel puțin o parte din pronumele relative sunt identice cu pronume interogative: Într-o limbă precum maghiara, pronumele relative sunt formate de la pronumele interogative cu formantul antepus "a-", dar acesta este uneori omis, pronumele relativ devenind identic cu cel interogativ: aki" „care, cine”, ami" „care, ce”, amelyik" „care”, amely" „care”, ahány" „cât”, amennyi" „cât”. Există și pronume relativ numit nul, când poate fi omis, cum este cazul
Pronume relativ () [Corola-website/Science/316309_a_317638]
-
reprezentată în scris, alteori nu. Exemple cu aceleasi consoane, când nu realizează legătură și când o realizează: Unele legături sunt obligatorii, altele facultative, iar altele interzise. Legăturile obligatorii sunt obligatorii în orice registru de limbă. Între o parte de vorbire antepusa unui substantiv pe care îl determină și acesta, legătura este obligatorie: Între verb și pronumele personal formă neaccentuata cu funcție de subiect sau de complement al acelui verb, legătura este de asemenea obligatorie: Prin analogie cu legătură între verbele cu "ț
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
antepuse de apropiere: Formele antepuse de depărtare: Exemple în registrele elevat/curent: acestui om" / "omului acestuia, acest fenomen" / "fenomenul acesta, această zi" / "ziua aceasta, acel ceas" / "ceasul acela. Exemple în registrul familiar: "omului ăluia, "ziua aia, "ceasul ăla". Formele familiare antepuse sunt de folosință limitată. Se utilizează mai mult forma "astă", în adverbe compuse și îmbinări adverbiale temporale cu sensul „această” (astăzi", astă seară") și în altele cu sensul „precedentă, trecută” (astă-noapte", astă-vară", "aseară"), în care își pierd caracterul familiar. Acest
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
antepus: "același om". Forme de depărtare: Există și o formă de apropiere, dar numai în registrul familiar: Adjectivele demonstrative de diferențiere au aceeași formă ca pronumele, indiferent de topică: celălalt om" / "omul celălalt. De menționat că toate adjectivele demonstrative românești antepuse determină în mod definit substantivul numai prin ele însele, dar cele postpuse o fac împreună cu articolul hotărât atașat substantivului. Formele adjectivelor demonstrative franceze sunt diferite de cele ale pronumelor corespunzătoare: Observații: Spre deosebire de română, în franceză adjectivul demonstrativ determină totdeauna substantivul
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]