220 matches
-
pas" „Vorbește atât de repede, încât nu-l înțelegi” → "On ne le comprend pas, tellement îl parle vite" „Nu-l înțelegi, atât de repede vorbește”. În frază franceză, predicatul subordonatei nu exprimă totdeauna la fel ca în cea românească simultaneitatea, anterioritatea și posterioritatea procesului față de cel din principala, atunci când predicatul principalei este la un timp trecut, adică concordanță timpurilor este mai puțin liberă în franceză decât în română. Atunci cand predicatul principalei este la prezent sau la viitor, nu există deosebiri între
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
concordanță timpurilor este mai puțin liberă în franceză decât în română. Atunci cand predicatul principalei este la prezent sau la viitor, nu există deosebiri între franceză și română, în afară de faptul că în franceză sunt în plus două forme temporale care exprimă anterioritatea, respectiv posterioritatea față de timpul din principala. Predicatul subordonatei indică raporturile temporale în modul următor: Dacă predicatul principalei este la un timp trecut, în locul formelor temporale de mai sus ale predicatului subordonatei se folosesc alte forme pentru a exprima aceleași raporturi
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
este la un timp trecut: În franceză modernă, timpul predicatului din principala nu influențează folosirea timpurilor în cazul predicatului la subjonctiv al subordonatei. Acesta este la subjonctiv prezent pentru a exprima simultaneitatea și posterioritatea, si la subjonctiv trecut pentru exprimarea anteriorității: Numai în limba literară are loc, dar rar, folosirea pentru concordanță timpurilor, daca predicatul principalei este la un timp trecut, a două forme temporale de-acum arhaice ale subjonctivului, aproape exclusiv la persoana a treia: subjonctivul imperfect în locul celui prezent
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
aici pentru că apar în cuvinte încetățenite, iar vorbitorii instruiți le folosesc ca atare: Diagrama de mai jos arată cele șapte foneme vocalice ale limbii române (și cele două vocale rare), clasificate după gradul de deschidere a cavității orale, gradul de anterioritate a locului de articulare și caracterul labial/nelabial (rotunjit/nerotunjit). Statutul semivocalelor în limba română este un subiect controversat, unii autori considerîndu-le alofone asilabice ale vocalelor corespunzătoare, în timp ce alții le acordă un loc distinct în rîndul fonemelor limbii. Numărul semivocalelor
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
afirmând prin aceasta unitatea și solidaritatea tuturor formelor reprezentării. În cele din urmă, Gaston Bachelard, în "Aerul și visele" vede în imaginație acel principiu dinamic organizator, ea e forța dinamică ce deformează copiile pragmatice oferite de percepție, neuitând să amintească anterioritatea atât cronologică, cât și ontologică a simbolismului față de orice semnificație audio-vizuală. Astfel, modelele transmise din trecutul cel mai îndepărtat nu dispar, nu-și pierd puterea de reactualizare, ele rămân valabile inclusiv în cazul conștiinței moderne, adevărat receptacul arhetipal, purtând inerent
Arhetipalitatea imaginilor () [Corola-website/Science/302904_a_304233]
-
împrumutate și alte vocale: Vocalele orale, precum cele din limba română, italiană, engleza britanică, etc., se pot descrie în termenii a trei caracteristici, putându-le astfel asocia cu puncte dintr-un spațiu tridimensional. Aceste caracteristici sunt: "deschiderea", "locul de articulare" ("anterioritatea") și "rotunjimea". Trebuie menționat totuși că aceste caracteristici nu sunt fonemic complet independente, așa cum se va vedea mai jos. Vocalele pronunțate cu mandibula coborâtă și cu limba depărtată de cerul gurii se numesc deschise, pentru că se pronunță cu "gura deschisă
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
a cavității bucale, motiv pentru care este numită "vocală anterioară", în timp ce este o "vocală posterioară". O pereche similară este formată din vocalele (din cuvântul românesc "dud") și (din cuvântul german "Gefühl" sentiment). Alfabetul Fonetic Internațional împarte vocalele după gradul de anterioritate în cinci categorii. Este de remarcat că pe măsură ce vocalele se deschid (adică se apropie de ), caracterul de anterior/posterior devine neclar, pentru că sunetul produs depinde în acest caz mai puțin de poziția limbii cât de deschiderea gurii. Din acest motiv
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
Philosophy, vol. 15, 1989, p. 64. 11 Nicole Hassoun, Globalization and Global Justice: Shrinking Distance, Expanding Obligations, Cambridge University Press, Cambridge, 2012, p. 97. 12 Corneliu Bîlbă, "Memorie și ideologie. Problema reprezentării juste", în Colocviul "Reprezentarea trecutului: prezență, absență și anterioritate. Centenarul Paul Ricoeur", organizat de Societatea Română de Fenomenologie și Centrul de Studii Fenomenologice, 29 noiembrie 2013, Universitatea București. 13 "Criza timpului nostru și experiența lui centrală au produs o formă cu totul nouă de guvernare, care, ca o soartă
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
chestiunea identității a fost Întotdeauna, În țările care s-au născut din universuri de etnii și culturi foarte diverse, o preocupare intelectuală. Problema s-a pus În termeni de stabilire a identității și originalității substratului cultural, pornind de la memoria unei anteriorități unice. Noțiunile de „negritudine”, de „antilitate” sau de „creolizare” În Martinica și Guadelupa, cea de „indigenism” În Haiti sau chiar cele de „realism magic” și de „spiralism” corespund tocmai acestui obiectiv, Însă și unor tentative de a susține un proiect
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ține de un proces. Forma sa este determinată de raportul pe care Îl Întreține cu o serie de dinamici conexe. ν Se poate imagina o articulare a relațiilor interculturale În acest mod. Dificultatea constă În a evidenția un principiu de anterioritate. Unii consideră că naționalismul joacă un rol de forță motrice. Alții cred că este doar un produs derivat. Se pot reține mai multe definiții ale culturii În fiecare dintre aceste cazuri, astfel că trebuie marcate unele subdiviziuni. Naționalismul ca forță
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Între teoriile care percep naționalismul ca produs al unei emulații: cu cât culturile sunt considerate mai maleabile, cu atât dinamica naționalismului este mai complexă și mai evolutivă. Îmbinarea naționalismului cu relațiile interculturale poate fi imaginată În moduri foarte diferite, după cum anterioritatea este atribuită unuia sau altuia dintre fenomene și În funcție de definirea culturii ca dat imanent sau ca o construcție contingentă. Diversitatea abordărilor nu este semnul unei confuzii generalizate: ea trebuie mai curând atribuită caracterului nodal al fenomenului considerat. A. R. & DUMONT
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
niciodată în viață, aparținând altei lumi, venind din subconștient. - Acolo, sau poate mai în adânc, sunt cele mai mari depozite ale memoriei, spusei, iar eu cred că geneza acestei memorii urcă sau coboară - până în părinți și dincolo, sau poate e anterioritatea altei vieți trăite cândva, căci numai așa se explică ieșirea în conul de lumină a unor peisaje neîntâlnite vreodată și care simțim că nu sunt nici combinarea unora văzute altădată, locuri în care ne simțim la noi acasă, nemaiputând reconstitui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
am discutat-o În primul capitol. Cu toate că istoria argumentului ontologic Își continuă evoluția și după Descartes, la aceste momente nu voi mai face referire, pentru că ceea ce lămurește și luminează problema pusă În discuție În această lucrare se găsește doar În anterioritatea lui Descartes. De altfel, Însuși René Descartes va deschide calea unei noi interpretări și a unor noi sensuri referitoare la consecințele existenței lui Dumnezeu. Sfântul Augustin După cum spuneam, primul care deschide cale acestei probleme este Sfântul Augustin (354-430), episcop al
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
atunci când discutăm de epoci istorice, sunt extrem de dificil de realizat, devenirea umană fiind de fapt un joc extrem de interesant al continuităților și discontinuităților. Nimic nu se naște din nimic, totul este devenire 9 și totul are o explicație solidă în anterioritate atunci când discutăm despre societate și construcție socială 10. Istoria este importantă, pentru că oferă explicații pe care în alte condiții nu le-am avea. Nu putem discuta, de exemplu, despre capitalism ca despre o lume a raționalității fără să ne amintim
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
o valoare impersonală, absolută, nedeterminată, care anulează valoarea obișnuită a imperfectului, provocând o identificare a cititorului cu personajul și cu naratorul. Toate valorile sunt evidențiate prin opoziție, pentru că urmează după un perfect compus ("mi-am cumpărat, am coborât..."), exprimând o anterioritate reală, perceptibilă. Prin contrast, imperfectul capătă o valoare de prezent etern. Mitemul în discuție câștigă, în acuratețe, prin funcția de simbolizare iconică. Paradoxal, masiva exegeză camilpetresciană nu a remarcat că romanul Patul lui Procust are o structură circulară sau, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tocmai aceasta reprezintă tranziția de la comunitate la societate; or, problema civilizației așa cum am încercat s-o pun în cele două articole ale mele despre Rousseau și în încă unul, Caliban travestit, se raportează la conceptul de societate civilă. Altfel, chestiunea anteriorității „hoardei”, cum spune Ivasiuc, asupra „contractului”, este una istorică și genetică pe care am declarat de la început că nu o discut. Ideea contractului social nu este, repet, o realitate istorică, ci un postulat abstract prin care se poate înțelege alcătuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
exemplu, prezintă doi corespondenți non-deictici, după o lună și o lună mai târziu. Punctul de reper este momentul enunțării Punctul de reper este un element din enunț Coincidență cu punctul de reper Acum În acest moment Atunci În acel moment Anterioritate față de punctul de reper Ieri Acum opt zile Cu o zi înainte Cu opt zile înainte Posterioritate față de punctul de reper Mâine Peste o lună În ziua următoare O lună mai târziu Anterioritate, simultaneitate sau posterioritate față de punctul de reper
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
În acest moment Atunci În acel moment Anterioritate față de punctul de reper Ieri Acum opt zile Cu o zi înainte Cu opt zile înainte Posterioritate față de punctul de reper Mâine Peste o lună În ziua următoare O lună mai târziu Anterioritate, simultaneitate sau posterioritate față de punctul de reper Astăzi În această vară În acea zi În acea vară Anterioritate sau posterioritate Imediat Luni DEICTICE în acea zi de luni NON DEICTICE 1.16. Temporalitatea narativă Pentru narațiune este deosebit de important să
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
zi înainte Cu opt zile înainte Posterioritate față de punctul de reper Mâine Peste o lună În ziua următoare O lună mai târziu Anterioritate, simultaneitate sau posterioritate față de punctul de reper Astăzi În această vară În acea zi În acea vară Anterioritate sau posterioritate Imediat Luni DEICTICE în acea zi de luni NON DEICTICE 1.16. Temporalitatea narativă Pentru narațiune este deosebit de important să se opereze o alegere potrivită din cele trei posibilități existente localizarea temporală absolută (12 decembrie 1950), relativă față de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
foarte tulburat, care ar fi la imperfect într-un text la perfectul simplu, apar la prezent. Formele de perfect compus (a vorbit, a descărcat) nu indică în mod deictic procese anterioare momentului enunțării, ci, aflate în interiorul unei subordonate temporale, marchează anterioritatea față de forma simplă a verbului din principală (când + Perfect compus = Propoziție principală la prezent). Al doilea paragraf ține de planul ambreiat; să notăm că prezența cuplului eu tu sau reperarea deictică față de situația de enunțare (cf. actualmente, dimineață): un prezent
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să se raporteze la victoriile trecutului. Este cazul cu Modernii din cadrul Disputei, cu romanticii sau cu orice altă mișcare ce presupune insurgența. În schimb, clasicii percep tradiția și valorile trecutului sub forma unor lecții. Clasicul nu este insurgentul care anulează anterioritatea și autoritatea, ci discipolul care este pregătit să învețe pentru ca, în timp, să fie poate capabil să își depășească maeștrii. În acest sens, clasicul nu va avea niciodată postura unui autodidact, preferând conștientizarea și asumarea modelelor. Este ilustrativă în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de un "tip occidental" de monarhie a stărilor, de un spațiu în care a apărut și s-a dezvoltat aceasta și stările în Adunările lor reprezentative, fără a lua în discuție existența unor influențe exterioare? Poate fi luată în considerare anterioritatea "Orientului Latin"29 cu privire la originea Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate? Pornind de la studiile lui Nicolae Iorga 30, care aprecia că Așezămintele regatului Ierusalim evidențiază nu doar o sinteză a obiceiurilor feudale din țările Europei creștine, "alcătuind sistemul cel mai desăvârșit
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ontologică nuntă-moarte) și imaginea estetizată a morții exclud imaginarul terifiant și teama. Iluzia integrării în cosmicitate nu se poate concepe sub presiunea strivitoare a unui ecran sumbru. Este drept că momentul trecerii presupune un ritual complex, avînd multe etape în anterioritate, cu caracter inițiatic, pregătitor, care să asigure transformarea liturgică a ființei, înseninarea finală. Cărțile morților, cele mai cunoscute, tibetană și egipteană, sunt axate tocmai pe această idee a eliberării neofitului de frică, a integrării voluntare, curajoase. Și Miorița reprezintă o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mai politicos permis la noi de caracterul amovibil al fotografiilor oficiale, funcționarii noștri de stat, schimbând fotografia murală după fiecare alegeri prezidențiale. Nu doar că aceste trei vârste se suprapun, dar în mod constant ultima reactivează fantoma celei dintâi. Blestemul anteriorității: comunicarea telepatică (prin corp, mimici, gesturi) a precedat, în specie și în fiecare individ, comunicarea simbolică (așa cum imediatul precede mediatul, afectul conceptul și indicele simbolul). Nicio calitate a privirii nu este superioară alteia pentru că i-ar fi posterioară, și cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
timp a romînilor și faptul că ei nu traduc, de regulă, toponimele străine, pe cînd numele romînesc, apreciat „după ureche“, poate părea mai nou întrucît este, de multe ori, încă transparent semantic. Dovada că situația este inversă o pot oferi anterioritatea în teritoriu a romînilor, care puteau denumi locul înainte de venirea „străinilor“, și obiceiul acestora din urmă (la nivel oficial-administrativ sau popular) de a traduce numele găsite în momentul venirii. Iată, așadar, o altă „ocazie“ de a observa că toponimia formată
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]