112 matches
-
prevederile Tratatului de la Brest-Litovsk. Tratatul de la Brest-Litovsk a marcat o reducere importantă a teritoriului controlat de bolșevici. În timp ce independența Poloniei și Finlandei a fost, în principiu,acceptată, pierderea Ucrainei și a țărilor baltice a creat o bază primejdioasă pentru acțiunile antibolșevice în Războiul civil rus care avea să vină (1918 - 1920). Mulți naționaliști ruși și chiar și unii dintre revoluționari bolșevici erau înfuriați de acceptarea de către bolșevici a condițiilor tratatului, ei înrolându-se în forțele Armatei Albe anticomuniste. Deși cea mai
Tratatul de la Brest-Litovsk () [Corola-website/Science/298538_a_299867]
-
și ale bătăliei, după care prizonierul a fost trimis într-o închisoare specială pentru ofițerii de rang înalt în Vinnița. Vlasov a pretins mai târziu că în cele 10 zile în care s-a ascuns a ajuns să dezvolte convingeri antibolșevice, ajungând să creadă că Stalin este cel mai mare dușman al poporului rus. Criticii lui Vlasov, (precum mareșalul Chirill Merețkov și alți istorici militari sovietici sau ruși), susțin că generalul a decis să adopte o poziție progermană în închisoare din
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
a luat legătura cu generalul Aurel Aldea și s-a numărat printre organizatorii manifestației promonarhiste de la 8 noiembrie 1945. În primăvara anului 1946, amiralul Macellariu era considerat conducătorul forțelor de rezistență din zona Bucureștiului, grupate într-o organizație de luptă antibolșevică și pro-germană, numită "Valurile Dunării". La 27 mai 1946, organele Securității au făcut o descindere la domiciliul său, dar nu a fost prins. Fiind urmărit, el s-a ascuns și și-a schimbat numele în cel de avocat Ioan Popa
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
de către bolșevici, sprijinitorii regimului țarist au pornit rebeliuni militare împotriva unui guvern pe care îl considerau nelegitim. Războiul civil rus a durat aproape patru ani, până în 1922. Cunoscuți cu numele generic de "albii", (prin opoziție cu "roșiii comuniști"), acești luptători antibolșevici au fost sprijiniți și de foștii aliați. Armatele Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii și Franței au încercat să prevină întinderea revoltelor comuniste în afara granițelor rusești și să reimplice Rusia în luptele războiului mondial de partea Aliaților. Intervenționiștii au încercat să invadeze Rusia și
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
autocratic și au decis să o desființeze pentru a forma o nouă armată loială cauzei marxiste - Armata Roșie. Din rândurile fostei armate țariste s-a format armata guvernului provizoriu, care la rândul ei a asigurat elementele constitutive ale Armatei Albe antibolșevice. Albii, colaborând cu întreruperi cu forțele intervenționiste străine din Japonia, Marea Britanie, Franța și Statele Unite, au luptat împotriva Armatei Roșii bolșevice în războiul civil care a bântuit prin Rusia timp de aproape patru ani, din 1918 până în 1922. Pe 28 ianuarie
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
conduce țara sau imoralitatea și venalitatea reginei. Campania autorităților comuniste (1948-1964) Regina Maria a fost una din primele ținte alese de propaganda nou instalatelor autorități comuniste, după anul 1948. „Vina” principală care i se imputa reginei era atitudinea sa profund antibolșevică din timpul Primului Război Mondial. Deoarece viața și activitatea reginei era foarte bine cunoscută de marea masă a populației, iar tehnica punerii în circulație de minciuni pur și simplu nu era eficientă, acestea fiind ușor de demontat, s-a apelat la mijloacele
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
chiar zilnic, în special în marile orașe și în capitala Minsk. Prefixul "bela-" este tradus prin "alb", astfel încât, uneori, belarușii sunt numiți și "rușii albi", ceea ce poate crea unele confuzii, tot rușii albi fiind numiți și cei grupați în mișcarea antibolșevică care s-au opus roșiilor în timpul războiului civil. În occident, în anumite perioade istorice s-a folosit și numele de "ruteni albi" sau altetele similare. Folosirea termenului "rușii albi" poate duce în mod incorect la ideea că belarușii ar fi
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
importanță pentru poliția secretă sovietică a fost aceea de penetrare a organizației monarhiste și de răpire a lui Nicolai. OGPU a reușit să-și infiltreze agenții în rețeaua monarhistă, a reușit să-l momescă în Rusia Bolșevică pe spionul britanic antibolșevic Sidney Reilly (și să-l execute în 1925). Însă, în iunie 1927, monarhiștii au reușit să ducă la bun sfârșit un atentat cu bombă la închisoarea Lubianca din Moscova. Marele duce Nicolai a murit din cauze naturale pe 5 ianuarie
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
retransforme Kazanul în centru al culturii tătare. S-a înființat primul teatru tătar și a apărut primul ziar tătar. În 1918, Kazan a fost capital Republicii Idel-Ural, care a fost desființată de guvernul bolșevic. Kazan a fost de asemenea centru antibolșevic. În august 1918 a fost pentru o scurtă perioadă ocupat de către legionarii cehi. În 1919 (după Revoluția din Octombrie), Kazan a devenit capital Republicii Autonome Sovietică Socialistă Tătară. În anii ’20 și ’30 cele mai multe moschei și biserici din oraș au
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
luni Ungern von Sternberg s-a remarcat printr-o extremă cruzime împotriva populației locale și a subordonaților, devenind cunoscut ca „Baronul sângeros”. Ungern von Sternberg era cunoscut și ca „Baronul nebun” datorită comportamentului excentric. Semenov și Ungern von Sternberg, deși antibolșevici, nu făceau parte din Armata albă, refuzând să recunoască autoritatea amiralului Alexandr Vasilevici Kolchak, conducătorul oficial al mișcării. Au fost în schimb ajutați cu arme și bani de japonezi, care aveau intenția de a stabili un stat-marionetă, condus de Semenov
Roman Ungern von Sternberg () [Corola-website/Science/311104_a_312433]
-
activ misiunea pentru care fusese trimis de guvernul român și a organizat în Siberia diviziile de voluntari români care, alături de voluntarii (legionarii) cehi și ai altor națiuni est-europene, au jucat un rol extrem de important în prima fază a războiului civil antibolșevic (Războiul Civil Rus). În această calitate, el a luat contact și i-a cunoscut personal pe mulți dintre liderii contrarevoluției (Mișcarea Albă), printre care căpitanul Gajda și amiralul Aleksandr Kolceak, și a purtat corespondență cu personalități ale vremii, precum președintele
Voicu Nițescu () [Corola-website/Science/308849_a_310178]
-
ale vremii, precum președintele ceh Tomáš Garrigue Masaryk. Voicu Nițescu a fost ales președintele Comitetului Național Român din Rusia și a deținut importante responsabilități pe linie administrativă. Având baza centrală la Celiabinsk, corpul voluntarilor români va participa activ la lupta antibolșevică, al căror regim era socotit ca fiind unul aservit Germaniei și, implicit, unul împotriva idealului național român. După Marea Unire de la 1918 și sfârșitul războiului mondial, lupta voluntarilor va înceta și aceștia se vor repatria, încetul cu încetul, în România
Voicu Nițescu () [Corola-website/Science/308849_a_310178]
-
trupelor loiale fostului său regim și a plănuit să preia controlul asupra capitalei. El l-a numit pe Piotr Krasnov să comande această forță militară. În același timp, a fost organizată o revoltă a iuncherilor în Petrograd în sprijinul mișcării antibolșevice. Deși rebelii au ocupat Țarskoe Selo, ei au fost înfrânți a doua zi la Pulkovo. Kerenski a scăpat cu greu după această înfrângere și, timp de mai multe săptămâni, s-a ascuns, până a reușit să părăsească țara. El a
Revolta Kerenski-Krasnov () [Corola-website/Science/314919_a_316248]
-
activ din punct de vedere politic după încheierea celui de-al doilea război mondial. El a călătorit în diferite țări ale lumii, evidențiindu-se printr-o atitudine anticomunistă fermă. În 1946, Stețko a contribuit la crearea unei organizații antisovietice, Blocul Antibolșevic al Națiunilor, al cărei președinte a fost până la moartea sa. Iaroslav Stețko a murit pe 5 iulie 1986 în München, Germania de Vest.
Iaroslav Stețko () [Corola-website/Science/320400_a_321729]
-
de câine". Se impune tot mai mult ca scriitor de excepție. Odată cu faima lui crește și interesul criticii proletcultiste față de opera sa, care începe să fie ținta unor atacuri de pe pozițiile ideologiei vremii. Puterea sovietică îl etichetează drept un autor antibolșevic și un element „dușmănos”. În 1928 înaintează prima cerere de plecare în străinătate și primește primul răspuns negativ. Începe întâia schiță a romanului "Maestrul și Margareta" sub titlul "Inginerul cu copite". Îi sunt interzise piesele "Zilele Turbinilor", "Apartamentul Zoicăi" (1929
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
au transformat în agenții cei mai hotărâți ai revoluției în zona rurală), acțiunea minorităților naționale care cautau să se emancipeze de fosta tutelă rusească, intervenția armatelor străine (între care tânărul stat polonez angajat în din 1920), și chiar tentativele revoluționarilor antibolșevici. Dar vederile adversarilor din , din , ale menșevicilor, sau chiar ale care o vreme au stăpânit o parte din Ucraina cu a lor , nu au reușit să prevaleze. Prin mitinguri, forță sau represiune, bolșevicii și-au impus hegemonia asupra revoluției, ca
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
în slujba lui Simon Petliura, Armatei Roșie și Armatei Albe, fără a renunța în niciun moment la masacre și jafuri. Grigoriev avea să sfârșească împușcat de Mahno, cu care a fost pentru scurt timp aliat. După înfrângerea Albilor, răscoalele țăranilor antibolșevici au ajuns la apogeu. Mulți dintre colectorii de cereale au fost uciși, bolșevicii și colaboratorii lor vânați și, uneori, executați. Răspunsul Armatei Roșii a fost nemilos: sute de sate deportate cu totul, mii de insurgenți împușcați, femei și copii ale
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
lor socialiști, menșevici și țariști (rușii albi). O încercare de cucerire a Moscovei, făcută o lună mai târziu, a întâmpinat o rezistență mai importantă, bolșevicii nereușind să aibă controlul total asupra orașului decât în martie 1918. O coaliție de grupări antibolșevice au încercat să răstoarne noul guvern al lui Lenin, declanșându-se Războiul Civil Rus (1918 - 1920). Succesul bolșevicilor a dus la deturnarea idealurilor revoluției din februarie și a transformat caracterul socialist-liberal al Revoluției din Februarie în unul comunist, a transformat
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
se făcea simțită în moduri ciudate. De exemplu, Mihail Bulgakov ajunsese la sărăcie și disperare și, totuși, după un apel către Stalin personal, i s-a permis să lucreze. Piesa sa, "Zilele vârtejurilor", care prezenta cu compasiune situația unei familii antibolșevice prinsă în războiul civil, a fost, în cele din urmă, reprezentată, se pare, la intervenția personală a lui Stalin și și-a început cariera neîntreruptă de mai multe decenii pe scena Teatrului de Artă din Moscova. În arhitectură, un stil
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
eficientă în lupta împotrva bolșevicilor. În mod special, francezii au criticat atitudinea Armatei Voluntarilor pentru atitudinea care o aveau față de populația civilă. Sentimentele puternice pe care le nutreau ucrainenii față de străini i-au convis pe ofițerii francezi că orice intervenție antibolșevică în condițiile ostilității populații civile era sortită eșecului. Forțele franceze au suferit din cauza proastei aprovizionări și a lipsei rezervelor, iar bolșevicii locali le-au silit să se retragă și să părăsească teritoriul ucrainean. O ofensivă rapidă și puternică a bolșevicilor
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
regiunile răsăritene și sudice ale Ucrainei. Ultimul membru al OUN a fost arestat în Donețk în 1958. Cele două facțiuni ale OUN au continuat să aibă o mare influență în rândurile diasporei ucrainene. OUN-B a format în 1943 organizația „Frontul Antibolșevic al Națiunilor”, din rândul cărora au făcut parte organizațiile emigrației din aproape toate țările Europei Răsăritene, cu excepția notabilă a celor poloneze. În deceniul al optulea, au devenit membri ai organizației și anticomuniștii vietnamezi și cubanezi După prăbușirea Uniunii Sovietice, ambele
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
au încercat să-și unească eforturile cu unele partide democratice, cu o linie politică moderată. KUN a fost condus de Slava Stețko (văduva lui Iaroslav Stețko) până la moartea sa din 2003. Ea conducea în același timp și OUN și Frontul Antibolșevic al Națiunilor. Congresul Naționaliștilor Ucraineni este în acest moment membru al Blocului „Ucraina Noastră” condusă de Viktor Iușcenko. Pe 9 martie 2010, OUN a respins cererea lui Iulia Timoșenko de unire a tuturor „forțelor naționale patriotice” în cadrul blocului care îi
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
Primului Război Mondial. Războiul Civil Rus a început după ce guvernul provizoriu al Rusiei s-a prăbușit iar partidul Bolșevic și-a asumat puterea în octombrie 1917. După sfărșitul Primului Război Mondial, puterile vestice - inclusiv Marea Britanie - au intervenit , oferind sprijin limitat forțelor Mișcării Albe pro-țariste, antibolșevice. Deși guvernul australian a refuzat să implice trupe, mulți australieni au servit în Armata Britanică ce a fost implicată în lupte în vreme ce un mic număr a deservit în calitate de sfătuitori unitățile Rușilor Albi în "Forța Expediționară din Nordul Rusiei" (NREF). Așteptând
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
fost tensionate. Dispute teritoriale cu Armenia, cu guvernul rușilor albi al lui Denikin și cu Azerbaidjanul au dus la conflicte armate în primele două cazuri. O misiune militară britanică a încercat să medieze aceste conflicte pentru a consolida toate forțele antibolșevice din regiune. Pentru a împiedica armata albă rusă să treacă granița în noile țări, comandantul britanic din regiune a trasat o linie de demarcație pe care lui Denikin nu i-a permis să o treacă, dând Georgiei și Azerbaidjanului un
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
Romanovi. Familia exilată s-a mutat la Coburg apoi la Saint-Briac în Franța unde au trăit pentru restul vieții lor. Când era în Germania, Victoria a arătat interes pentru Partidul Nazist, care a apelat la ea din cauza faptului că era antibolșevică iar sperențele Victoriei se legau de restabilirae monarhiei ruse. Kirill a suferit o cădere nervoasă iar Victoria l-a îngrijit până s-a însănătoșit. L-a încurajat în visele sale despre revenirea monarhiei ruse și devenirea sa ca Țar. În
Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/315305_a_316634]