620 matches
-
facă muzică și să viseze frumos. “Aveam 8-9 ani când am ascultat prima dată Beatles, de pe o casetă adusă de Răzvan, fratele meu mai mare. Am fost fascinat și am început să caut, să citesc despre ei. Mergeam în toate anticariatele să caut cărți sau reviste străine în care să găsesc orice infornatie. Duminică mergeam în talciocurile de la Vitan și Obor. Timp de aproape 10 ani am strâns toate albumele lor originale pe vinil, editate chiar în acea perioadă. Ulterior, am
Cornel Ilie de la VUNK are o colectie de 100 de albume Beatles [Corola-blog/BlogPost/99041_a_100333]
-
detaliat al evenimentului va fi disponibil în curând pe facebook.com/BanffyCastle și pe www.transylvaniatrust.ro. Parteneri: Primăria și Consiliul Local al Comunei Bonțida, Guvernul României -Departamentul pentru Relații Interetnice, Breasla Meșteșugarilor din Transilvania, Asociația Életfa, GAL Someș Transilvan, Anticariat Ernest, Monumente Uitate, Șezătoare Urbană, Meșteșukar Boutiq, Centru de Călărie Szilaj, Fundația Civitas, Filmtett. Susținătorii evenimentului: Consiliul Județean Cluj, Fondul Bethlen Gábor, Fundația Communitas, Uniunea Europeană - Program Cultura, Consiliul Local Bonțida, Fondul Cultural Maghiar. Manifestare realizată cu sprijinul CNC.
O nouă ediție a BAROCK. Zilele Castelului Bánffy – pentru comunitate, minte și suflet [Corola-blog/BlogPost/99242_a_100534]
-
Prețul biletelor la Spectacolul de Gală „Clasic 300” este cuprins între 50 și 70 de lei, acestea putând fi achiziționate online de pe site-ul www.iets.ro/bilete, de la librăriile Cărturești, agenția Filarmonicii, cafeneaua Maideyi, librăria Avant-Garde și de la Galeriile Anticariat Grumăzescu.
Sabin Păutza [Corola-blog/BlogPost/99419_a_100711]
-
Prețul biletelor la Spectacolul de Gală „Clasic 300” este cuprins între 50 și 70 de lei, acestea putând fi achiziționate online de pe site-ul www.iets.ro/bilete, de la librăriile Cărturești, agenția Filarmonicii, cafeneaua Maideyi, librăria Avant-Garde și de la Galeriile Anticariat Grumăzescu.
Interviu cu soprana Mioara Cortez [Corola-blog/BlogPost/99417_a_100709]
-
lui a fost ultima pe care au pus buldozerul, pentru că n-a vrut să plece: “Mi-au rămas acolo peste 1.500 de volume de cărți... acolo mi-au rămas o grămadă de cărți și treburi din acestea mai vechi, anticariat.” După demolare, în stare de șoc, Béla a petrecut trei zile pe străzi, împreună cu alte câteva persoane. “Făceam foc din scânduri și erau minus 20 de grade, vă dați seama?” Acum stă într-o locuință improvizată, din scânduri. Nu există
Povestea lui Béla, țiganul anticar by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20236_a_21561]
-
Soarelui cu Luna e altfel pe cerul nordic, mitul trebuind să explice altceva decît, bunăoară, pe bolta Mediteranei, Kalevala e o poveste diferită. Dragul de diferență, care ne face să călătorim, ar trebui să ne întoarcă la două ediții de anticariat, traducerea lui Iulian Vesper, de la sfîrșitul anilor '50, și repovestirea lui Barbu Brezianu, de la jumătatea deceniului opt. Cărți de basme, mai frumoase decît Stăpînul inelelor (care i s-a recunoscut tributar Kalevalei), și avînd, în plus față de poveștile din fondul
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
și mai demult, pe aceea a corespondențelor. Discuțiile între comeseni din limbi și culturi diferite, aprinse de vreun vis de dinainte de Babel, alunecă, din cînd în cînd, spre how do you say... Așa că am scos, din căsuțele cu carii ale anticariatelor, Dicționar-ul de cuvinte călătoare (un titlu frumos și pentru un roman) întocmit de Al. Graur, prin '78, la Albatros. Referent îi era Th. Hristea. Cu cît mai lungă călătoria, cu atît mai interesantă povestea, purtînd în foile ei aromă
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]
-
Simona Vasilache La cotitura unei străduțe liniștite din centru, din cele care se-ncurcă, bătrînește, între Coposu și Brătianu (bulevardele...), scrie, deasupra unei intrări înguste, Anticariatul nostru. O plăcere de familie, a unor colecționari, tată și fiu. La poartă, tablouri și pânze, odihnind ochiul pe tonurile pale ale florilor de câmp. În spate, adăpostite de firide și abia ghicite perdele, stive de cărți, printre alămuri și
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
Simona Vasilache Cartea de săptămîna asta e dintr-un anticariat particular, dacă pot spune așa, dintr-un "muzeu sentimental", cum zice, altundeva, autorul ei - biblioteca familiei Dimisianu. Poartă în colțul foii de titlu, în dreapta sus, o dedicație în verde (cum îi e coperta), de la "defunctul" Felix Anadam către "prietenii lui
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
cu toții un pas înapoi. Stu poare. WC-ul era gol. Dispariție subită. Pantofii tinerilor, așezați corect lângă toaletă și foarte colorați, stăteau mărturie. Mai era și-o carte de poezie. Un Paul Eluard legat în piele, cumpărat, probabil de la vreun anticariat. „Ce s-a întâmplat? Sunați la poliție, ăștia au pierit.“ În câteva minute, poliția a sosit la fața locului. Ofițerul mustăcios, cu chipiul unsuros în dreptul frunții, a mor măit: „Din nou aceeași chestie. Ciudățeniile astea persistă de luni de zile
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de companie. Realitatea e că te cam strivea o vizită acolo, pe Intrarea Vâlcului. Acolo locuia Lea. La numărul 14. Intrai la ea ca-ntr-o piesă de teatru. Așa arăta totul, de parcă era butaforie. Decor. Vechi, adunat de prin anticariate și, obligatoriu, monumental. Te lăsai într-un fotoliu stacojiu și te mirai că nu se aprinde nici un reflector. După ce am citit Marile speranțe, am ajuns la concluzia, aprobată chiar și de David, că Lea se transformase voit în Miss Havisham
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fost considerat plăsmuitor al acelor versuri. De atunci, fiul și-a semnat publicațiile cu numele "Barbu B. Brezianu". Apoi Barbu Brezianu a lucrat în justiție, ca judecător, începând de prin 1930. În 1934 el a cumpărat din întâmplare de la un anticariat ediția întâi, din 1867, a traducerii epopeii "Kalevala" în franceză, făcută de Léouzon-Le-Duc. Pe de altă parte, Liga Națiunilor a lansat un concurs internațional pentru cea mai bună traducere a Kalevalei, pentru anul 1935, pentru centenarul epopeii finlandeze. Astfel Barbu
Un punct de vedere finlandez despre Barbu Brezianu by Profesor emerit Lauri LINDGREN () [Corola-journal/Journalistic/8714_a_10039]
-
pe rafturi, sau, în fine, cînd folosința îi îngroașă paginile și-i ia din colțuri, cartea are miros. Izul de librărie, de clei și de hîrtie tăiată proaspăt, de coperți nezvîntate. Mirosul bibliotecii, uniform, pierdut în învelișuri de praf. Mirosul anticariatului, mai acru, mai tare, de piei ușor putrezite, cartoane care-ncep să se mănînce și pagini mai prost sau mai bine purtate, cu toate petele bătrîneții lor de pripas. Un anticariat e-o mică societate, în care încap, pe-aceleași
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
Mirosul bibliotecii, uniform, pierdut în învelișuri de praf. Mirosul anticariatului, mai acru, mai tare, de piei ușor putrezite, cartoane care-ncep să se mănînce și pagini mai prost sau mai bine purtate, cu toate petele bătrîneții lor de pripas. Un anticariat e-o mică societate, în care încap, pe-aceleași policioare, dame de familie, ediții princeps cîteodată legate de mîna vreunui colecționar îngrijit, în coperți sobre sau colorate, păstrînd mirosul de pînză, altădată pudrate discret cu un verde de mucegai, și
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
să oferi, spre amintire, o carte. Edițiile princeps poartă, cîteodată, dedicațiile autorilor lor, celelalte, gîndurile unor anonimi, mai mult sau mai puțin inspirați (exact ca autorii!...), care nu știu că pagina unei cărți nu se înseamnă așa. Mirosul cărții, în anticariatul care o reciclează, sau doar o expune - unele cărți vechi le vor trezi, altor generații, amintirile bibliografiilor din școală, pe altele nimeni n-o să le mai citească, doar le va admira, la răstimpuri, anul înscris, frumos, pe copertă - se face
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
din subsoluri, ținute afară, pe niște trepte cu studenți, sau ocrotite sub geam de sticlă, ia, și reușește să-l păstreze, mirosul casei în care, odată, a stat. Sigur e că, din fostul ei loc, aproape fiecare carte pleacă, în anticariat, cu ceva. Cu o ștampilă, încrustînd cu cerneală violentă un colț, sau un cotor. Cu o pată, trădînd obiceiuri boeme, sau dimpotrivă, ale foștilor proprietari. Rosătura de la zgarda funcției ei utilitare: suport de cești nu totdeauna bine șterse... Rar, dar
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
pierdute fără gînduri de întoarcere. Chitanțe. Fișe de lectură (nu prea arareori, ele fac trup comun cu cartea...). Beningne indiscreții, adăugate subiectului. Din ele s-ar putea reconstitui obiceiuri, griji, fetișuri. Nu există, pentru asemenea delicate inutilități, alt muzeu decît anticariatul. Un muzeu trist, în care toate piesele uitate în cărți, într-o logică a temporarului - lectura se va relua, semnul de carte va zbura pe noptieră, chitanța, scrisoarea vor ieși la iveală și li se va da, cîndva, o soluție
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
ca o casă cu ciurucurile ei. Ele, oricît ar părea de ciudat, o fac să fie locuită. Moștenirile de obiecte, acumulările de fleacuri imposibil de ordonat, colțurile în care nu controlezi niciodată și te poți mira de ce găsești. Cartea de anticariat e locuită, și ea, de toate aceste mirosuri. Ca un chihlimbar de formele muștelor vii, din care nu mai păstrează decît o părere. Ca o bijuterie de oamenii care au purtat-o.
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
obicei, în aceste îndreptare solemne, fie că sînt sfaturi pentru drumul din urmă sau benigne, frivole coduri de politețe. Așa se face, fără mirare, că onorabilii nu au o carte. Mă gîndesc, de bună seamă, la onorabilii lui Caragiale. De anticariat sau nu, hărtănită sau cu supracoperți frumoase, de Pléiades, groasă sau subțire, neatinsă sau cu nenumărate dîre în creion, fapt este că nu-mi pot fixa în minte o ediție Caragiale. Onorabilii trăiesc peste tot și nicăieri, în pagini și
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
moștenit-o erau sîrguincioși și, poate, sfioși contributori la gazetă. Măcar pentru a te convinge de totala ei potrivire cu vremea modernismului în facere, și merită răsfoirea unui număr la întîmplare, din colecția descompletată și roasă de nefolosință a unui anticariat oarecare. Pe coperta nu mai groasă decît o foaie obișnuită, păstrînd sobrietatea roș-neagră a presei dintre războaie - cel mai probabil neimpusă, cum ne putem grăbi să credem, de o dificultate tehnică, găsim "1925. Anul XVII", pauză cît fruntea foii, "Ianuar
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
sînt mai interesante, cazurile nedescoperite la vreme care aduc, peste timp, revelația talentului absolut, sau cărările foarte umblate cărora o bruscă schimbare de gust le pune poprire. Cel ale cărui Scrieri, galbene și masive, le-am întîlnit de curînd la anticariat (ediția din '83, de la Minerva), face parte, mai curînd, din a doua categorie. Topârceanu - fiindcă semnătura lui, în italice groase, cu cerneală neagră, apare pe copertă - a prins, înainte ca interbelicul să lege rod modernist, un gol în care s-
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
au încercat... În fine, suita de Veneții, între Eminescu, Haralamb Lecca, Pillat, scriind pe sonet, dincolo de anecdotă, de ironie, amabilă sau ba, de Sonetul-fabulă al lui Camil, ora exactă, melancolică, gravă, bătută de San Marc. Nu știu prin ce alt anticariat s-a pierdut primul volum al antologiei lui Caraion și Crohmălniceanu. Cel pe care-l am în față începe (autorii lui dau subtitluri) cu Spiritul modern, de la Jarry la Jean Cocteau. "Prefața" fiecăruia dintre antologați e făcută din anul și
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
de cărțile de pe care au dispărut strălucirile, luminile actualității. Printre standuri care de care mai policrome - unele dintre ele, parcă mai multe decît odinioară, avînd drept unic scop divertismentul - vreo două dughene cu bunătăți de epocă. Nu cărțile hărtănite din anticariatele de toată ziua, cărți la care s-a renunțat ca la niște utilități care și-au trăit momentul și s-au retras (culegeri de probleme, antologii de școală, romane de citit pe tren ș.a.m.d.), ci ediții bibliofile, exemplare
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
mă așteptam, mărturisesc, la confreria celor ce le colindă, deși ar putea fi, și ea, măcar bănuită. Însă iată-mă scriind la o carte dăruită - nu de autorul ei, ar fi fost peste poate - ci de profesorul Moț, chiriaș al anticariatelor brașovene: Opere și autori, scoasă de Pompiliu Constantinescu în 1928 la Ancora S. Benvenisti & Co. Prefața e o mărturie lirică, de citat aproape în întregime, despre tristețile de neocolit ale criticii, despre talentul temperat de datorie. De cîte și de
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
Simona Vasilache Anticariatele sînt locuri liniștite, istoriile literare, și mai și. Dincolo de problemele, cel mult, de metodă (a căutării, a cererii și a ofertei), care n-o să te prea lase niciodată să refaci, din volume date la vânzare pe rând, opera completă a
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]