11,096 matches
-
îi este oferită ca atare, pe două cearșeafuri? * În rubrica sa din ZIUA, Scenarii la zi, Sorin Roșca Stănescu e de părere că Uniunea Europeană se îndepărtează de România. Folosind informații apărute în presă, directorul Zilei își construiește scenariul încercînd să anticipeze mutările Puterii de la București și pe cele ale Uniunii Europene. Pentru Sorin Roșca Stănescu Uniunea Europeană ar avea un foarte bun pretext pentru a suspenda negocierile cu România: o eventuală victorie a lui CVTudor la prezidențiale. Sau un guvern în care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
moment dat. Ca să dau un exemplu banal, nu poți lua, pur și simplu, regulile pe care le aplici pentru a-l evalua pe Günther Grass și să le aplici atunci cînd te referi la romanele despre sex și violență. - Ai anticipat chiar următoarea întrebare pe care mă gîndisem să ți-o pun. Știu că unul dintre domeniile tale predilecte de investigație este subcultura. Și mă întreb dacă nu crezi că acest domeniu a cam fost supraevaluat în ultima vreme. - E o
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
noii austerități. Invocarea valorii “cuvântului nou și plin în sine” din Manifestul activist către tinerime al lui Ion Vinea de la “Contimporanul” (mai, 1924) nu era nici ea departe. Oricum, poziția tânărului autor român se arăta cutezătoare în acel moment și anticipa atitudini exprimate mai apoi de Ion Barbu. La “Integral”, “revista de sinteză modernă” care a urmat imediat după “Punct”, în primăvara lui 1925, Voronca nu gândea altfel: căuta, bunăoară în articolul Cicatrizări. Poezia nouă, corespondențe similare cu arta constructivistă, aproximând
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
Constantin Țoiu Singurul sfânt religios creștin din lume care a intuit Unitatea Creației terestre, globalitatea vieții vii de pe pământ incluzând în ea toate necuvântătoarele de jos până în văzduh, anticipând astfel cu o modernitate genială mișcarea ecologică de astăzi aflată abia la începuturile ei și cu urmări politice sigure în viitor, a fost italianul Francesco d’Assisi, François cum îi spun francezii. Numele sfântului este legat de Giotto, contemporan cu
Franciscanii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13305_a_14630]
-
despre ceea ce aș numi lada cu vechituri a lui Pintilie. Pagini de jurnal, cronici de spectacole, scrisori deschise, interviuri, fragmente din caiete de regizor, memorialistică și altele, într-o carte pe care o poți citi în nenumărate chipuri. Nu poți anticipa ce îți aduce pagina următoare. Pintilie scoate din această ladă, căreia probabil că nu i-a dat de fund cu acestă carte, tot soiul de hîrtii și de poze care ar trebui să fie prăfuite - multe au peste 30 de
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
s-a umblat în draci la liste, ca s-a bifat în prostie în dreptul morților și-al dispăruților. Că PSD-ul e încântat să domnească peste o Românie virtuală, alcătuită doar din decedați și „necunoscuți la adresă”, era cumva de anticipat: nu e, oare, Parcul Dracula, cea mai răsunătoare „ctitorie” a duoului Năstase-Iliescu? Nu e țara-cimitir cea mai palpabilă dintre realitățile ivite din paisprezece ani de călărire a românilor de către strigoii comunismului? Există blesteme de care nu poți scăpa, oricât ustorori
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
altă masă: consilierii Ioana Manolescu (pentru dialogul cu societatea civilă), Tudorel Urian și secretarul de stat Virgil Nițulescu. Intervenția domniei sale a cuprins, întîi, recunoașterea problemelor mărunte, dar cronofage, cărora trebuie să le facă față și pe care nu le-a anticipat în totalitate, chiar după opt ani de monitorizare atentă a fostei echipe ministeriale. A trecut, în continuare, la "corecții", sistematizate clar pe "compartimente": organizare, legislație promovată, finanțare. Lista de "așa nu" (sau ce nu trebuie să facă un Ministru al
Prioritățile culturii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12020_a_13345]
-
vrea să-și redobândească auto-respectul impresionându-și prietenul prin cunoștiințele sale despre vin. Legătura dintre cei doi e una nevrotică par excellence. Evident, în curând apar și femeile, Jack se aruncă cu capul înainte, Miles ezită să se arunce. Oricum, anticipezi că sfârșitul va fi "în coadă de pește". Prestația actoricească e onorabilă, cinematografia și montajul la fel, dar ultimul are un moment de inventivitate defazată, inadecvat restului lungmetrajului. S-a spus că regizorul are un al șaselea simț pentru detalii
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
timpul unei zile. Începutul e de-a dreptul plictisitor, vezi o scenă de sex între un adolescent și o puștoaică de doisprezece ani, apoi asculți banalități obscene debitate cu virulența specifică vârstei. Apoi șocul (pe care nimic nu ți-l anticipează): unul dintre ei, Telly (Leo Fitzpatrick), mai exact cel amator de virgine, e seropozitiv, nu știe, și împrăștie boala în jur ca o fântână arteziană. Brusc, scena de debut devine tragică. Dialogul e adesea dezgustător, și nu doar prin obscenitate
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
în final, o serie de editoriale, dragi sufletului său, apărute în ceea ce singur numește "amorul său defunct", suplimentul "LA&I". E mult? E puțin? Cel puțin în cazul criticului Dan C. Mihăilescu, toate observațiile unui potențial comentator al cărții sînt anticipate chiar de autor care - la fel ca în prefața la celălalt volum publicat în acest an, Literatura română în postceaușism, Editura Polirom - realizează cu un remarcabil spirit de autoanaliză un portret dincolo de care puține lucruri mai rămîn de spus: "Vreau
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
despre o masă de oameni pe care-i apropie puțin frenezia eliberării și-i desparte definitiv modul în care fac față încercărilor de după. E-adevărat, "viermele egalității" îi roade pe toți cei intrați într-o horă cu urmări greu de anticipat. Tocmai aici e ironia: ei se luptă, după ani de "nivelare", să formeze noi "frății", să-și exprime alte identități de grup, fără să ia seama la slăbiciunile care, involuntar, peste "caste" și "clase", îi aseamănă, la aceeași frică nelămurită
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
scripturală încorporată. Deși simulează completa detașare (obiectivare) a istoriografului sau cronicarului, Mihai Giugariu se arată mereu cooperant cu cititorul, enunțând o seamă de didascalii pentru uzul acestuia din urmă, menite să justifice fie opțiunea pentru anumite proceduri stilistice, fie să anticipeze, când și când, evoluții epice paroxistice, fie să prețuiască savoarea amănuntelor. Adevărul e că autorul excelează nu numai în memorabile flash-uri analitice, ci și în arta detaliilor apte să capete dimensiuni și înțelesuri copleșitoare, colcăitoare de adevărul vieții; o
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
chiotul a rămas/ în amintire umbra ciudat-a unui glas, -/ prin soarele rar cum ar străluci cuvintele/ tăcerea zădărnicește aurul acestui ceas"), Emil Botta ("Puneți mîna/ pe Ucigașul arborilor"). în unele cazuri, nu se poate stabili prioritatea. Vinea i-a anticipat pe unii sau pe alții. A respirat însă aerul tuturor. Într-un stil prea literar și imagé sînt scrise prozele din Descîntecul și Flori de lampă (1925): Cărările răcoroase măcinau la lumină veșnicul lor mucegai hrănit cu hoituri, larve și
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
schimb, povestea este (prea) schematică și încărcată cu simboluri nepuse în valoare. Mai mult, apar și detalii inutile, precum gesturile de afecțiune dintre Ron și Hermione, care par să sugereze o relație mai mult decât amicală, dar care rămân neconcretizate, anticipând o posibilă continuare într-un viitor film. Iar "subtilitățile" tehnice ale lui Cuarón îi vor face probabil să caște pe cei mai tineri spectatori. Din păcate, cel mai antrenant dintre romanele cu Harry Potter a devenit pe ecran cel mai
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
de celălalt. Astfel, intenția lui Tucidide de a crea �o operă pentru eternitate� și nu o carte care să producă satisfacții efemere și-a găsit o strălucită împlinire, căci Thibaudet a demonstrat cu prisosință actualitatea istoricului antic. De altminteri, Tucidide anticipase încă de la începutul conflictului dintre Sparta și Atena că acesta va fi cel mai mare cutremur pe care l-a cunoscut omenirea până în acel moment; descriindu-l, el a vrut și a reușit să ofere cititorilor un subiect de reflecție
TUCIDIDE și lumea bipolară by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12713_a_14038]
-
însemnătate, pînă la dispariția lui totală din structura legendei, vorbește despre o realitate cu mult mai veche decît mesajul creștin al textului apocrif. Pentru mentalitatea de tip arhaic, gestul legării cu brîul fecioarei are o funcție esențială: el dublează și anticipă în mod necesar gestul uciderii fiarei de către eroul masculin. Ca fiara să poată fi ucisă, trebuie să fie mai întîi supusă la modul magic, sarcină care întotdeauna îi revine, în societatea de tip tradițional, elementului feminin al legendei. Supunerea magică
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
ucisă cu cruzime de un camionagiu (Philippe Nahon), criminalul răpind-o pe Alex și, involuntar, pe Marie care încearcă s-o salveze. Problema e că și răsturnarea de situație din final e tot clasică, singurul motiv pentru care n-o anticipezi e acela că ai văzut-o în prea multe filme (notabil în Fight Club). Da, camionagiul e o altă personalitate a lui Marie și, odată ce afli asta, scenariul devine ilogic, neexplicând deloc de ce comite ea crimele, de ce o cruță pe
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
Ken Park, filmul lui Larry Klark din 2002, de care și amintește. Unul are o problemă artistică, celălalt de credibilitate. La sfârșitul ambelor romane, un cititor pretențios ar putea exclama sarcastic: Și marmota priza praful din staniol!" Această atitudine este anticipată atât de Andrei, precaut la modul ofensiv ("a părut mai preocupat să descrie o stare pe care, dacă și alții ar pricepe-o, ne-ar taxa de distruși cu o ironie mai puțin acră."), cât și de Dragoș, autoironic ("ce
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
etapelor unui joc" Scenariul merită cel puțin o mențiune; stilizarea grafică e acompaniată de una verbală (nu e de mirare că varianta de script după care s-a filmat era a douăzeci-și-șasea). Dialogurile sunt spumoase și incitante, e greu să anticipezi vreo replică de-a protagoniștilor. Mai mult, ele oglindesc incapacitatea personajelor de a lua ceva în serios: de la familie până la ei înșiși. Nu e atât umor bonom, cât ironie fină și sarcasm, cruzime uneori. Chiar când personajele vor să lase
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
răspunsul cititorului sau al criticului, el nu ar face decît să stîrnească rîsul îngăduitor al autorului. Pentru că acest roman trebuie înghițit din prima, ca un hap, fără să îți pui prea multe întrebări. Mai ales că toate posibilele întrebări sînt anticipate de prozator în chiar corpul romanului. Un prim paradox al romanului lui Daniel Vighi este acela că pe cît este de captivant la lectură, pe atât devine de searbăd în momentul în care este povestit sau comentat. Este un roman
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
pentru ca toți să-L vadă și să-L disprețuiască, în cea mai publică, umilitoare și dureroasă formă de execuție. „Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine” (In. 12, 32), prezice El. Aproape anticipând un astfel de deznodământ, pasajul îndeamnă la reflecție asupra scopului acestei suferințe nevinovate: „Dar El a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat. Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu. Dar El
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
fie chiar zgomotul care vă trezește (o cratiță scăpată pe jos de vecinul de deasupra)?... Ce mi se pare extraordinar e că zgomotul se încadrează perfect într-o secvență coerentă care precedă momentul trezirii. E ca și cînd subconștientul ar anticipa zgomotul care ne readuce la realitate... Revenind la exemplu meu, nu subconștientul anticipează zgomotul, ci zgomotul propagă unde atît în viitor (te trezești și îți vezi mai departe de viață), cît și în trecut (dă naștere visului tău, dar nu
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
de deasupra)?... Ce mi se pare extraordinar e că zgomotul se încadrează perfect într-o secvență coerentă care precedă momentul trezirii. E ca și cînd subconștientul ar anticipa zgomotul care ne readuce la realitate... Revenind la exemplu meu, nu subconștientul anticipează zgomotul, ci zgomotul propagă unde atît în viitor (te trezești și îți vezi mai departe de viață), cît și în trecut (dă naștere visului tău, dar nu de la cap la coadă, ci de la coadă la cap, regresiv). Prezentul poate influența
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
nu se opune, simetric, sinelui, ci îl transfigurează. Vor ajunge artiștii aceștia până la un astfel de capăt al drumului? Vor parcurge oare ŕ rebours istoria artei? Să nu ne grăbim cu pronosticuri solemne. Să nu ratăm farmecul florilor de măr, anticipând bogăția statistică a merelor coapte". Unii (din păcate nu mă pot referi decât tot la vorbe rostite la colțul mesei sau între două pahare, la ceremonii inaugurale) s-au grăbit totuși să tragă, prematur, concluzii, pronunțând cuvântul ,retro" și lăsând
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
Estropiind realitatea artistică, falsificînd coordonatele unui sistem în plină dinamică, aceste Saloane deveniseră metafora senzorială a propagandei comuniste chiar și atunci cînd, de drept, comunismul dispăruse. Imperturbabil așezate într-o estetică acceptată oficial, ele nu prevesteau nici o schimbare majoră, nu anticipau nici o ruptură, nu lăsau să se întrezărească nimic din ceea ce ar fi putut să le tulbure echilibrul. Concepute banal și previzibil pe genuri, adică pe acele genuri imemoriale, Saloanele afirmau implicit că în România nu există decît pictură, sculptură, grafică
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]