500 matches
-
Poenaru, Iulia Popovici, Coști Rogozanu, Victoria Stoiciu, Ciprian Șiulea și Ovidiu Țichindeleanu. Printre autorii care publică regulat pe site se regăsesc mulți dintre autorii contrară portului critic la Raportul Tismăneanu. Majoritatea au o poziție critică față de intelectualitatea de dreapta și anticomunism. CriticAtac este susținut de Fundația „Friedrich Ebert”. Cu ajutorul fundației, a organizat mai multe conferințe, precum „Noului război civil european” a filosofului maghiar G. M. Tamâș la SNSPA, și „România și Europa. Acumularea decalajelor economice”, moderată de istoricul Bogdan Murgescu și
CriticAtac () [Corola-website/Science/328062_a_329391]
-
fundația consideră că un scop de importanță deosebită al monumentului, este cel de a educa generațiile viitoare în istoria tiraniei comuniste. Unii membri ai fundației își amintesc de modul în care fostul președinte al Statelor Unite, Ronald Reagan, definea comunismul și anticomunismul: Pentru proiectarea monumentului au fost luate în considerare diferite imagini care ar fi putut evoca comunismul și represiunea sa. Printre acestea au fost: În cele din urmă fundația a reținut comisia ca simbol, statuia Zeiței Democrației, care fusese creată de
Monumentul Victimelor Comunismului () [Corola-website/Science/304107_a_305436]
-
Basarabia. Toți găgăuzii cunoșteau pe atunci limba română și urau comunismul. În mod surprinzător, tot în perioada interbelică, găgăuzii votează masiv cu Garda de Fier, fiind simpatizanți ai Legiunii Arhanghelului Mihail și ai politicii duse de Căpitan. Ortodoxia militantă și anticomunismul fervent, promovate de legionarii români, atrag pe atunci un mare număr de etnici găgăuzi. Perioada de sub ocupația sovietică, educația forțată în spiritul materialismului dialectic și științific, precum și succederea generațiilor, duc însă la o schimbare profundă a societății. Procesul de sovietizare
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
în loc de „economie de piață” și „pragmatism”. Iar procesul nu s-a terminat - el nu se termină niciodată. Munca intelectuală abia începe să facă parte din munca de reconstrucție a solidarităților sociale. Complexul ideologic al tranziției postcomuniste a fost clădit pe anticomunism, capitalocentrism și eurocentrism. Eșecul Raportului Tismăneanu și delegitimarea relativă a elitei intelectuale postcomuniste au contribuit, începând din 2008 cel puțin, la zguduirea autorității absolute a anticomunismului în sfera publică; declanșarea crizei globale a capitalismului și protestele anti-neoliberale din 2012 au
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
de reconstrucție a solidarităților sociale. Complexul ideologic al tranziției postcomuniste a fost clădit pe anticomunism, capitalocentrism și eurocentrism. Eșecul Raportului Tismăneanu și delegitimarea relativă a elitei intelectuale postcomuniste au contribuit, începând din 2008 cel puțin, la zguduirea autorității absolute a anticomunismului în sfera publică; declanșarea crizei globale a capitalismului și protestele anti-neoliberale din 2012 au jucat același rol pentru capitalocentrism; în prezent, asistăm și la o desprindere relativă de eurocentrism. Cu toate acestea, atunci când fiecare dintre acești pistoni e slăbit, ceilalți
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
mega-frontieră a Uniunii Europene - o regiune care internalizează puternic contradicțiile sistemului-lume. Acest proces dă naștere însă și unui teritoriu bogat al rezistenței și invenției sociale, cu atât mai mult cu cât, în regiunea Europei de Est, mai este vie, în ciuda anticomunismului postdecembrist, amintirea experienței istorice a socialismului real, adică a unei opțiuni istorice în disociere față de istoria unică occidentală (în ciuda reasocierilor interne, pe calea dezvoltării, etc). Gândirea decolonială, ale cărei desprinderi de modernitate și eurocentrism nu sunt niciodată absolute, ci tocmai
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
a eșuat în multe încercări de a se uni. Alegătorii cehi au generat un verdict radical, la alegerile elecorale din iunie 2002, oferind majoritatea Social-Democraților(ČSSD) și Comuniștilor, fără altă posibilitatea de a forma împreună un guvern și datorită puternicului anticomunism al lui Vladimir Špidla. Rezultatul a produs o coaliție guvernamentală a Partidului Social-Democrat (ČSSD) cu Creștin-Democrații (KDU-ČSL) și cu Liberalii(US-DEU), în timp ce Civic-Democrații (ODS) și Comuniștii (KSČM) au trecut în opoziție. După numeroase lovituri și în final, după rezultatele catastrofice
Politica Cehiei () [Corola-website/Science/319557_a_320886]
-
milita pentru expulzarea tuturor cehilor din republică. Principala lor organizație era „Hlinkova garda” (Garda lui Hlinka). Fasciștii slovaci erau reprezentați în guvern de premierul Vojtech Tuka și ministrul de interne Alexander Mach. Cele două facțiuni erau unite în principal de anticomunismul lor declarat. Populația Slovaciei a suportat cu stoicism regimul lui Tiso, în condițiile de relativă prosperitate din țară, comparativ cu restul Europei distrusă de război. La scurtă vreme după proclamarea independenței, guvernul slovac a promovat o serie de legi împotriva
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
care se orientează politic. Ca să nu mai zic că puțini dintre ei au vreo legătură cu literatura propriu-zisă, nici Liiceanu și nici Pleșu nu sunt scriitori, ei sunt altceva. Cum ziceam, sunt oameni care se orientează indiferent de regim, iar anticomunismul asta pervertit e asumat tocmai de ăștia care au mâncat atunci și care mănâncă și acum. Care erau în suprastructura politică și culturală și atunci, si care sunt și acum tot acolo. Interviu realizat de Ionuț Sociu </a></p>[:en
„La noi n-a existat o solidaritate între intelectuali și muncitori nici înainte și nici după ’89” () [Corola-website/Science/295664_a_296993]
-
începând din octombrie 1945, mai întâi în Vietnam, unde a luptat împotriva Vietminhului. Au existat încercări de negociere cu vietnamezii, care au eșuat în cele din urmă. Generalul Leclerc, care s-a reîntors la Paris din Vietnam, a declarat că: „anticomunismul va fi o unealtă nefolositoare dacă nu se rezolvă problema naționalismului”. Generalul Leclerc a fost înlocuit cu Jean-Etienne Valluy. Leclerc a murit în 1947 într-un accident de avion lângă Colomb-Béchar, Algeria. Generalul a fost avansat postmortem la gradul de
Philippe Leclerc () [Corola-website/Science/311860_a_313189]
-
Elementul insolit care îl caracterizează pe autorul bucureștean este siguranța imperturbabilă pe care o afișează, atunci cînd se avîntă pe domenii intelectuale foarte distincte. Indiferent că e vorba despre chestiuni de filosofie,antropologie, hermeneutică, postmodernism, statut al minorităților, morală socială, anticomunism sau colaboratori ai fostei Securități, vocea lui se aude limpede și ferm în cetate. Este vocea unui om care își asumă foarte responsabil toate opiniile. Iar cuvintele lui țintesc puncte nevralgice ale mentalului contemporan”" Cele mai importante scrieri ale sale
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
inversate ale lui 1871. Dar „marea lumină de la răsărit” (titlul unei cărți de Jules Romains) nu a fost la fel de bine primită de toată lumea. au suferit de pierderea , pe care Lenin nu le-a mai recunoscut la începutul anului 1918. Și anticomunismul era foarte puternic în rândul socialiștilor rămași fideli „vechii case”, la congresul de la Tours din 1920, în rândul anarhiștilor, în rândul unor intelectuali umaniști ostili metodelor bolșevicilor (de exemplu, Romain Rolland, un prieten al lui Gorki), și, desigur, în rândul
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
1942-1952, si a condus indirect în perioadele 1938-1942 și 1952-1961, folosind președinți marionete. Cei 31 de ani de guvernare sunt cunoscute că Epoca Trujillo , epoca celei mai sângeroase tiranii din America Latină.<nowiki>[7]</nowiki> Guvernul său s-a caracterizat prin anticomunism, suprimarea oricărei opoziții și prin cultul personalității. Libertățile civile au fost inexistente și s-au încălcat constant drepturile omului. A aruncat țară într-o stare de panică și "respect", unde o moarte putea fi deghizata în "accident" și orice persoană
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
o parare față de amenințarea exportului de revoluție comunist de proveniență sovietică. Despre originile mișcării, Neagu Djuvara scrie: "„Mișcarea legionară a fost o mișcare autohtonă, născută din grupări studențești anticomuniste, între care una era condusă de Corneliu Zelea Codreanu”". În realitate, anticomunismul legionar s-a dovedit a fi o frazeologie lipsită de baze factice și menită să motiveze antisemitismul, având în vedere complexul de relații oculte dintre comuniști și legionari. "„Să nu credeți, cum spun adversarii Mișcării Legionare, că a fost o
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
a făcut cunoscută pentru propaganda sa de succes, inclusiv o bună utilizare a spectacolului. Prin marșuri, procesiuni religioase, miracole, imnuri patriotice, muncă voluntară și campanii cu caracter obștesc în zonele rurale, ML își făcea cunoscută filosofia, care includea antisemitismul, antiliberalismul, anticomunismul, antiparlamentarismul și se prezenta ca alternativă la celelalte partide, prezentate cu dispreț ca formațiuni politice corupte și clientelare. Până și nunta lui Codreanu a fost regizată ca un act în acest spectacol propagandistic. O altă trăsătură fundamentală a Legiunii a
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
activitatea în slujba binelui chiar din interiorul unui sistem profund viciat. Destul de singular în destinul intelectual post-revoluționar e și faptul că Ianoși nu și-a retractat niciuna dintre credințele anterioare, așa cum au făcut mulți alții, sub amenințarea furiei nediferențiate a anticomunismului. Dimpotrivă. Ion Ianoși a avut curajul să atragă atenția asupra valorilor de stânga chiar când acestea au fost asimilate acuzator comunismului, stalinismului, leninismului. Profesorul a avut curajul reeditării și revalorizării lui Marx (2004) drept filozof fundamental al modernității într-o
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
comunist a fost arestat, nu te-ai fi mirat, ți s-ar fi părut natural. Ei bine, noului-născut de astăzi o să i se pară și lui natural când va auzi în viitor că un anticomunist a fost arestat. Ba chiar anticomunismul lui i se va părea absurd, de neînțeles și se va întreba dacă nu cumva e nebun. În această perioadă de tranziție, liberalismul tău, deși subiectiv, nu a făcut din tine un anticomunist (sînt eu martor în acest sens!), în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei nu au ținut cont de asta, astfel încât, traducerea cărților lui Monnerot în cehă, de pildă, realizată de mult, a fost girată de însuși Vaclav Havel. Am aflat tot pe Google că și dl Patapievici îl preferă pe Monnerot vedetelor anticomunismului intelectual european. Ca degustător de lucruri rare ce este, nu mă surprinde. Dar poate încearcă într-o bună zi, tot domnia-sa, ceea ce doamna Lovinescu nu a reușit: să convingă un editor de necesitatea traducerii lui Monnerot și în românește
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
suntem, care vine în chip paradoxal din cunoașterea de sine și nu din autoblamul devenit discurs predominant, care și-a mai adăugat prin cartea lui Traian Ungureanu încă o pagină. Traian Ungureanu știe la fel de bine ca și mine, că istoria anticomunismului românesc conține multe episoade eroic-sublime, nu numai moartea lui Liviu Babeș în indiferența semenilor săi, români. Așa cum cred că știe că eroismele care hrănesc stima de sine a altor nații, au laturi neliniștitoare. De pildă, amănuntul că înainte de a-și
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
nu a apărut nicio carte importantă în științele umane, deoarece evenimentele nu erau favorabile pentru astfel de preocupări. Dacă în anii '50 universitățile americane ajunseseră să se numere printre cele mai bune în lumea civilizată, cu toate că McCarthysmul făcea ravagii cu anticomunismul său, în anii '60 au început mișcările studenților, împletite cu cele ale oamenilor de culoare, când preotul baptist Martin Luther King (1929-1968) a devenit un simbol. Aceasta s-a întâmplat cam în același timp cu crearea organizației Youth International Party
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
1e). Împotrivirile față de ordinea politică postbelică, stabilită pentru Europa Centrală și de Sud-Est, au venit și din partea slujitorilor bisericilor. Deosebit de reprezentativ va rămâne preotul Karol Voytila, ridicat în Sfântul Scaun în ianuarie 1978, făcând din Vatican o altă forță a anticomunismului alături de SUA și alte puteri. Au mai fost angajați în aceeași direcție creatorii de "sindicate libere" gen "Solidaritatea poloneză", ai "portocaliilor" și altor promotori de "mișcări carnavalești" desfășurate în șase țări central-europene (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, RDG, Slovenia aparținând fostei Iugoslavii
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
occidentală este cea modernă, iar țările estice vor rămâne mai departe pradă sărăciei, nefiind industrializate și fără investiții de capital (p. 37). În culegerea de studii Modernism și antimodernism. Noi perspective interdisciplinare, Editura Cuvântul, București, 2008, Sorin Antohi menționează că "anticomunismul" a contribuit la neutralizarea afirmațiilor critice împotriva modernității neoliberale. Se consideră că binomul "tradițional-modern, autohtonist-reacționar, autoritar/dictatorial/totalitar" va supraviețui, în timp ce Vlăsceanu arăta în scrierea citată că sociologii cer înlăturarea opoziției dintre tradițional și modern, pentru că s-ar fi dovedit
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
b></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, ca ideologie și practica, devine extrem de incomoda o poziție de cercetare și interpretare care să plece de la premize diferite, fie ele și unele care vor să transceandă dihotomia pro- si anticomunism, sau pe cea a lui ”a fost doar bine/a fost doar rău”. Mergând și mai departe, putem specula că pozițiile care intenționează să depășească dihotomia respectivă ar putea fi percepute de autoritățile intelectuale anticomuniste drept amenințătoare din moment ce o legitimare
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
trecutul recent decât dintr-o perspectivă în același timp apolitica și anticomunista, girata de profesioniști ai </b></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>obiectivității</b></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b> și anticomunismului, care îi garantează astfel și moralitatea.</b></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> Dreptul de a privi și de a interpreta artă trecutului recent nu poate fi acordat în lipsă asumării unei poziții similare.<img class="size-full
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
care îl vede și în postura de poet-stindard al noii societăți, dar și în dramatica sa evoluție, suprem aliniament de angajare nonconformistă, văzând în Nicolae Labiș, cel al ultimelor sale producții poetice, un poet care "evolua rapid și ireversibil spre anticomunism") și a altor judecători oportuniști, în demersul cărora temeiul "revizuirii" nu este "ontologic" (nici măcar moral), ci ideologic. Este un ideologism de semne, întors, care se vrea "anticomunism", dar e la fel de intolerant ca și prolecultismul de altădată. Un exemplu edificator în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]