977 matches
-
în 1975, când este trimis de KGB, în RFG pentru a „învăța” secretele companiei americane de computere, IBM. Îmi pun întrebarea, oare acest domn Putin o fi având intenții bune față de pacea lumii, sau poate, o fi acel mult trambițat anticrist care trebuia să-si facă apariția cam în aceste vremuri? Semnul diavolului 666, îl avem deja, întorcând cifrele neterminatului mileniu al doilea, mileniu care a ținut doar 999 de ani. Acesta nu a putut să-și dea duhul până nu
MEMORIA PENIŢEI (3) – CE NE ADUCE NOUL AN? de GEORGE ROCA în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348795_a_350124]
-
2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Vă jertfiți neamul pe sfântul altar, ne vindeți trecutul cu nesimțire, cugete făr` de țară și hotar, voi putrede speranțe-n cimitire. Cuvintele voastre - fum de țigară, seci vânzători de neam și anticriști, peste voi și florile o să moară, semințe cu miros de comuniști. O soartă e mai mult decât o carte, plină cu destine umilite, istorie ce seamănă a moarte, vieți pe jumătate doar trăite. Poate mai credeți, umilind trecutul, că Dumnezeu
MI-E SILĂ DE TRĂDĂTORI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374186_a_375515]
-
și altul la stânga tronului Său de domnie. Aceeași ispită și înțelegere lumească a politicii și a așteptărilor apocaliptice, confuzia soteriologică între istorie și escatologie, vor face necesară și universal aclamată venirea la putere și în glorie în această lume a anticristului, a falsului mesia, pe care oamenii îl vor onora și slăvi ca pe adevăratul mesia, ca pe o personalitate politică și carismatica, iubitoare de pace și filantropie. Contrar aparențelor, nu prea este nimic în această lume care să nu fie
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
se vor mai naște oameni. În ultimii 30 de ani dinaintea sfârșitului lumii (un an va avea durata unei zile), Pământul va fi condus de Diavol, ca urmare a unei Înțelegeri dintre acesta și Dumnezeu. Apoi va domni seceta, iar Anticrist va cutreiera lumea cu o găleată plină cu apă sau cu urină. Cei care vor bea din ea vor aparține Diavolului. În același timp, vor umbla prin lume Isus și sfinții cu o bucată de pâine și un pahar de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
alte imagini provenite din alte universuri mitologice: Momentul sfârșitului lumii va fi declanșat de o picătură de sânge a Sfântului Ilie, a Sfântului Ioan Botezătorul sau a lui Enoch, care vor duce o luptă pe viață și pe moarte cu Anticrist. Lupta va avea loc pe o piele enormă de taur, pentru a fi evitat contactul sângelui sfânt cu pământul. Pielea va avea totuși o gaură de mărimea unui vârf de ac, prin care sângele sacru va trece și, În acel
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
forțele, vor putea mișca din nou un ou de găină, rostogolindu-l cu ajutorul unui băț. Lumea va fi fără păcat, la fel ca aceea a Blajinilor (I. Taloș, 2001, p. 157). Motivele creștine (lupta dintre Dumnezeu și Diavol, domnia lui Anticrist, arderea lumii, purificarea prin Împărtășirea cu vin și pâine, sângele și trupul Mântuitorului etc.) sunt Împletite cu motive mitologice provenite fie din substratul local, fie din mitologiile indo-europene, fie din imaginarul oriental: mitul celor trei vârste ale umanității, uriașii - oamenii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
numai un patron meteorologic, dar și campionul luptei cu Diavolul. Orice fulgerare este privită în popor ca o lovitură dată Diavolului de către Sf. Ilie (32, p. 200). Tot Sf. Ilie este cel care, potrivit mitologiei folclorice, se va lupta cu Anticrist la sfârșitul lumii (32, p. 197). El ajunge chiar să fie invocat în descântece pentru a nimici cu fulgerul său pe demonul bolii (13, p. 79). Și tot el, iată, este desemnat să-l înfrunte pe Iuda și să restabilească
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care l-a jucat în folclorul mito-religios român textul slavon apocrif Revelațiile lui Pseudo- Methodius. În afară de legenda în discuție, și altele cuprinse în text se regăsesc în folclorul românesc ; este vorba, de exemplu, de legenda luptei, la sfârșitul lumii, dintre Anticrist și Sf. Ilie, ale cărui picături de sânge, căzute pe pământ, incendiază lumea. 43. Valeriu Șt. Ciobanu, Jertfa zidirii la ucraineni și la ruși, Tiparul Moldovenesc, Chișinău, 1938. 44. Mircea Eliade, Comentarii la legenda Meșterului Manole, Editura Publicom, București, 1943
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aleagă disputa teologică. Poate că abia atunci ar fi aflat ce e un quint. Zâmbi unui gând fugar când îl revăzu pe Aloim. Doamne, Dumnezeule, ține-mă de mână când privesc în genune și dă-mi putere să lovesc în Anticrist. Și fă Apocalipsa Ta să nască Lumea nouă, Doamne! 2. Durerea poate fi înțelepciune, fiindcă numai suferința te poate face să înțelegi de ce tu, nemernic și infinit scârbavnic, ai fost cruțat de Domnul Dumnezeul Tău, în timp ce acela care ar fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
iluminarea felului în care trebuie să dezvolte gândirea Sfântului Augustin din Hippona! ― Și ce spun versetele alea? întrebă slab Abatele. ― Că bătălia sfârșitului lumii se va petrece atunci când Hristos va coborî a doua oară pe Pământ ca să îl învingă pe anticrist și să conducă omenirea într-o epocă de aur. ― Da, dar ce anume ar putea stârni bătălia asta? ― Păi aici e și toată neînțelegerea mea! Cum poate Dumnezeu să-și atingă propria-I nemărginire? Cum se poate ca el să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
religios așteaptă cele o mie de stele de la voi: să inventați un Dumnezeu pe care zeții să-l urmeze în bezna unor dogme care să dureze măcar o sută de generații. - Bine, dar de ce nu pârjoliți pur și simplu planeta Anticristului. Transformați-o în deșert radioactiv, ca aici pe Terra... Diribal își ciocăni scurt zarul tatuat în palma dreapta, blazonul casei regale. - Ne place să jucăm, popo! Chiar și un om desprins de cele lumești își poate da extrem de lesne seama
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Augustin și care avusese revelația ultimă a celor șase Timpuri care se încheiau tocmai cu a doua venire a lui Cristos. Armagedonul, Timpul incertitudinii! Dincolo de el era nemărginirea de care se teme Dumnezeu. Dar nemărginire mai sunt și Apocalipsa și Anticristul... Controversele teologice duraseră două generații și făcuseră mai bine de o mie de victime. Războiul fratricid purificator avusese însă două consecințe divine: întîi se puseseră la punct tehnicile Însămânțării ca armă împotriva călugărilor răzvrătiți și se scriseseră primele lucrări de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
este greu să privească. Abatele se ridică și începu să se plimbe nervos. Ce altceva ar fi putut face din moment ce nemărginirea dumnezeiască se revărsase peste oameni? Zeții erau altceva, erau hăul de care îi era frică lui Dumnezeu. Extratereștrii erau Anticristul! Abații stabiliseră asta încă din urmă cu treizeci și trei de generații și pregătiseră Ouăle întru Lucrarea ultimă a Domnului: a doua venire a lui Cristos. Însuflețit de acest semn divin, omul trebuia să hotărască în locul lui Dumnezeu, trebuia să înfrunte nemărginirea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pornind războiul ultim. Abia a doua zi, când ajunsese la o distanță sigură, Abatele scoase un emițător micuț. Pe locul Abației răsări un soare. Antica armă nucleară își făcu datoria, ștergând orice urmă a Fortăreței. Urmau timpuri interesante. Crist și Anticrist, oameni și extratereștri se vor lupta pe viață și pe moarte. Armaghedon! Abatele privi cu încredere zarea verde. Nu era chiar neajutorat... În intestinele sale exista o bacterie capabilă să secrete toxine din cele mai mortale, la care el însă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu o întreagă ideologie mesianică, iudeo-creștină: pe de o parte, rolul profetic și funcția soteriologică pe care i le recunoaște proletariatului, pe de altă parte, lupta finală dintre Bine și Rău, asemuită fără greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist 128. Nu este lipsit de importanță faptul că Marx preia speranța eshatologică iudeo-creștină într-un sfârșit absolut al Istoriei, ceea ce îl deosebea de alți istoriciști (Croce, Ortega y Gasset) pentru care tensiunile, rupturile și resurecțiile erau consubstanțiale condiției umane, neputând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de aici și împărțirea în trei cărți); a treia perioadă se prelungește în escatologie, divizându-se în „perioada scurtă”, despre care se vorbește în Daniel 7, 25 și 12, 7, și în Apocalipsă 12, 14, când va avea loc venirea Anticristului, și perioada slavei și a împărăției sfinților. Potrivit convingerilor curente în epocă, în operă este foarte prezent simbolismul numeric. Quodvultdeus folosește multe pasaje din Scriptură (el citează din una dintre vechile versiuni latine existente în Africa înainte de textul lui Ieronim
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Har (de aici și împărțirea în trei cărți); a treia epocă se prelungește în eshatologie, divizîndu-se în „perioada scurtă”, despre care se vorbește în Daniel 7, 25 și 12, 7, și în Apocalipsa 12, 14, cînd va avea loc venirea Anticristului, și perioada slavei și a împărăției sfinților. Potrivit convingerilor epocii, în operă este prezent simbolismul numeric. Quodvultdeus folosește multe pasaje din Scriptură (el citează din una dintre vechile versiuni latine existente în Africa înainte de textul lui Ieronim), încît unii consideră
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Metamorfozele Anticristului la Părinții Bisericii Il viendra - quand viendront les dernières ténèbres ; Que la source des jours tarira ses torrents ; Qu’on verra les soleils, au front des nuits funèbres, Pâlir comme des yeux mourants ; Quand l’abîme inquiet rendra des bruits
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de față a fost redactată în același timp cu Manualul de anticristologie, apărut în 2002, la Editura Polirom. Cele două cărți formează un tot, dar fiecare își păstrează individualitatea. Cuvânt înainte Nimic din fascinația pe care o trezește mitul lui Anticrist nu s‑a schimbat cu trecerea timpului. Mentalitățile s‑au schimbat cu siguranță. Foarte puțini oameni - inclusiv creștini „practicanți” - mai cred cu adevărat în apariția, la sfârșitul istoriei, a unui personaj, pe jumătate real, pe jumătate fabulos, așa cum este descris
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Bisericii. Imaginea lui însă, remodelată, revalorificată, pusă într‑o nouă lumină, continuă să frământe spiritele, mai ales în perioadele tulburi de care istoria modernă nu a fost cruțată. În sânul creștinătății, a avut câștig de cauză interpretarea „colectivă” și alegorică. Anticristul nu mai este conceput ca un personaj individual care își va face apariția pe scena istoriei într‑un anumit moment de la sfârșitul veacurilor (deși o atare credință revine în fiecare moment de criză). El este conceput mai curând sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cercetarea noastră în perioada Antichității creștine, se cuvine să abordăm problema semnificației „ultime”, potrivit expresiei lui Paul Tillich, pe care o are mitul de mai bine de două mii de ani. Ce reprezintă el din punct de vedere filozofic? Examinarea mitului Anticristului este, de fapt, o încercare de regândire, dintr‑un unghi inedit, a problemei răului absolut care acționează în istorie. Din unghi inedit, deoarece mitul imaginează, pentru prima dată și hotărâtor, așa cum sublinia Bernard McGinn, răul absolut încarnat într‑o ființă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
răului absolut în istorie. Prin urmare, din acest moment, confruntarea dintre Bine și Rău se derulează la nivelul istoriei și al temporalității, omul fiind parte integrantă a acestora. Aceasta este, în opinia noastră, marea diferență dintre mitul diavolului și mitul Anticristului. În timp ce primul constituie, într‑un anumit fel, o prelungire a viziunii mitologice anistorice a răului, cel de‑al doilea depășește evident această viziune - cu câteva excepții de care ne vom ocupa în studiul nostru - propunând o soluție istoricizantă, cu tot
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doilea depășește evident această viziune - cu câteva excepții de care ne vom ocupa în studiul nostru - propunând o soluție istoricizantă, cu tot ce implică ea în plan intelectual și psihologic. Dacă Cristos a putut să se îmbrace în trup omenesc, Anticristul, la rândul său, are dreptul la existență. Din punct de vedere anticristologic, Răul este o problemă care privește îndeaproape fiecare ființă umană. Fiecare dintre noi este un posibil anticrist, avea să spună fericitul Augustin (Comentariu la epistola întâi a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tocmai am conturat‑o și care, în raport cu alte religii, credințe și sisteme metafizice, este cu totul nouă. Faptul că Răul absolut poate fi conceput sub forma unui personaj istoric implică totodată culpabilizarea maximă și responsabilitatea permanentă a ființei umane. Dacă Anticristul reprezintă Răul care lucrează lângă noi, sub ochii noștri sau înlăuntrul nostru, aceasta înseamnă că noi îl putem „opri” (devenind adevărați katechoni) prin mijloace proprii. Dacă apariția sa este menită să pună capăt istoriei, și deci vieții noastre, să facem
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de altă parte, mitul nu rămâne niciodată fixat în expresia sa primară. El se poate schimba, poate suferi modificări, în funcție de contextul special în care se manifestă. În legătură cu aceasta, unii fenomenologi ai religiei, vorbesc despre o adevărată „dialectică” a miturilor. Mitul Anticristului, de exemplu, îmbracă diferite forme, în funcție celui de care îl invocă, un creștin din secolul al III‑lea, un musulman din secolul al IX‑lea sau un protestant din secolul al XVI‑lea. Am preferat termenul „mit” celui de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]