202 matches
-
antidiuretice. Aceste celule principale sunt ținta diureticelor „economizatoare de potasiu” de tip spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă și eplerenonă intră în competiție cu aldosteronul pentru siturile receptoare din celulele principale și astfel inhibă efectele antidiuretice ale acestuia. Inhibitorii de canale de Na de tip triamteren sau inhibitorul de antiport Na/H de tip amilorid reduc traficul sodiului prin canalele de sodiu și antiportul Na/H, astfel inhibând reabsorbția de sodiu și deci având efect diuretic
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
disponibil pentru reabsorbția în sânge. Celulele intercalare pot de asemeni reabsorbi ionii de K+ (fig. 104). Permeabilitatea pentru apă a porțiunii terminale a tubului distal și a întregului tub colector este determinată de reglarea hormonală prin intermediul arginin-vasopresinei, denumită și hormon antidiuretic sau ADH. În prezența unei secreții bazale de ADH de către nucleii hipotalamici, aceste segmente tubulare sunt permeabile pentru apă, dar în absența acestuia, sunt practic impermeabile. 25.2.5. Tubul colector medular Deși tubii colectori medulari reabsorb mai puțin de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
acestei homeostazii, rinichiul. 26.2. Homeostazia hidrică Homeostazia hidroelectrolitică necesită echilibrarea permanentă și exactă a intrărilor și ieșirilor de apă din organism, la care se adaugă sinteza apei metabolice. Există trei modalități de reglare a echilibrului apei în organism: hormonul antidiuretic (ADH), eliminările de apă renale și setea reală sau habituală (comportamente învățate sau obișnuințe) (fig. 108). Aporturile hidrice sunt reprezentate de: apa metabolică, rezultată din oxidările metabolice (oxidarea unui mol de glucoză produce 6 moli de apă) - 400 ml apa
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
toate cantitățile de apă ingerate ar trebui să fie eliminate complet, până la echilibru. Volumul urinar normal poate varia de la 400 ml (minim) până la valori foarte mari (5-6 litri/zi) în funcție de aport. În condiții normale, este de 1500 ml/zi. Hormonul antidiuretic (ADH) este un nonapeptid sintetizat de neuroni hipotalamici, localizați în nucleii supraoptici și paraventriculari, apoi transportat în hipofiza posterioară și eliberat la depolarizările axonilor din nucleii respectivi. Eliberarea ADH-ului este modulată de o multitudine de factori și situații, printre
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Scăderea presiunii arteriale la nivel glomerular este o consecință a hipovolemie, care produce scăderea GFR, deci reducerea fluxului tubular și scăderea vitezei de tranzit a fluidului tubular. Ca urmare, crește reabsorbția Na+ și apei și scade pierderile de apă - efect antidiuretic. Invers, creșterea presiunii arteriale prin retenție hidro-salină crește GFR și are efect de creștere a diurezei. Aldosteronul și Sistemul Renină-Angiotensină Secreția de aldosteron la nivelul zonei granuloase a corticosuprarenalei funcționează ca un sistem de acord fin al eliminărilor de sodiu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
cunoscut, hipertensiunea din bazinet stimulează sinteza prostaglandinelor E2 de către medulara renală, iar indometacinul este inhibitor puternic al sintezei prostaglandinelor. Cercetări experimentale pe șoareci asupra efectului Desmopresinei (1-desamino-argininvassopresin) în obstrucția acută a tractului urinar superior, au arătat că aceasta este puternic antidiuretică (prin acțiune tubulară) și provoacă eliminare de prostaglandină E1 de către medulara renală. Antiinflamatoarele nesteroide (AINS), prin acțiunea lor antiinflamatoare de blocare a sintezei prostaglandinelor, produc o scădere a filtrației glomerulare și o diminuare a peristaltismului căii de excreție. Eșuarea, uneori
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
iar la pH 7 încă se mai găsește 5,4% în aceeași formă. Urina are maximum de aciditate în cursul nopții și în primele ore ale dimineții, atât prin absența alimentației în timpul somnului, cât și prin secreția nocturnă de hormon antidiuretic care contribuie la scăderea volumului urinar și la scăderea pH-ului său. În plus, la litiazicii urici pH-ul urinilor nu se mai ridică la valori de peste 6 . Explicația acestui fapt nu este cunoscută; ipotezele emise: anomalie de excreție de
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
reprezentat de apa ingerată ca atare și apa din alimente. Senzația de sete este declanșată de două categorii de stimuli: • variațiile de osmolaritate: pragul de declanșare a setei este de 300 mOsm/kg apă, superior pragului de secreție a hormonului antidiuretic (ADH) care este de 280 mOsmol/kg; • variațiile hemodinamice (în caz de modificări volemice și tensionale importante). Aportul de apă din alimente este de aproximativ 1l/zi. Apa endogenă, provenind din oxidarea lipidelor, glucidelor și proteinelor, reprezintă 200 - 500 g
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fluxul plasmatic. Indirect afectează balanța sodată prin stimularea producției și eliberării de aldosteron din zona glomerulară a glandei suprarenale. Aldosteronul induce o reabsorbție sodată (și secreție de K+) la nivelul tubului contort distal și a canalului colector. • Vasopresina sau hormonul antidiuretic este reglată în primul rând de osmolaritatea fluidelor din organism, însă nivelul vasopresinei crește și în stările de depleție de volum. Aceasta favorizează retenția de apă și refacerea volumului fluidelor corpului. în plus față de acțiunea sa asupra reabsorbției hidrice, acest
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
osmol eficace deoarece este capabil să determine mișcarea eficace a apei. Concentrația sodiului extracelular este determinantul principal al tonicității plasmatice. Când tonicitatea crește, înseamnă că concentrația sodiului extracelular a crescut. Hipertonicitatea este principalul stimul pentru sete și pentru eliberarea hormonului antidiuretic, factori importanți în reglarea apei totale din organism. Dacă concentrația de sodiu crește, sunt stimulate setea (ducând la aport de apă) și eliberarea de ADH (ducând la retenția de apă de către rinichi). O concentrație crescută de sodiu ne informează că
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
unor compuși exogeni care nu intră în calcul, dar sunt măsurați de laborator ca substanțe osmotic active. Sodiul, glucoza și ureea nu cresc gaura osmolară deoarece ele afectează atât osmolalitatea calculată cât și cea măsurată. 16.1.3.2. Hormonul antidiuretic (ADH) Hormonul antidiuretic este produs la nivelul neuronilor nucleilor supraoptici și paraventriculari din hipotalamus și apoi stocat și eliberat din granulele terminațiilor nervoase localizate în hipofiza posterioară. Cea mai importantă funcție a ADH este reglarea permeabilității pentru apă a porțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
care nu intră în calcul, dar sunt măsurați de laborator ca substanțe osmotic active. Sodiul, glucoza și ureea nu cresc gaura osmolară deoarece ele afectează atât osmolalitatea calculată cât și cea măsurată. 16.1.3.2. Hormonul antidiuretic (ADH) Hormonul antidiuretic este produs la nivelul neuronilor nucleilor supraoptici și paraventriculari din hipotalamus și apoi stocat și eliberat din granulele terminațiilor nervoase localizate în hipofiza posterioară. Cea mai importantă funcție a ADH este reglarea permeabilității pentru apă a porțiunilor distale ale nefronului
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
apa de băut, apa din alimente, apa rezultată din oxidarea intracelulară) sunt echivalente cu ieșirile (renale precis reglate, cutanate, respiratorii și digestive). Setea reglează intrările, iar rinichiul asigură reglarea eliminărilor renale pentru menținerea constantă a osmolalității intra sau extracelulare. Hormonul antidiuretic (ADH) este un hormon polipeptidic secretat la nivelul nucleilor paraventriculari și supraoptici din hipotalamus și transportat în hipofiza posterioară. Hormonul acționează la nivelul celulelor principale ale canalului colector, pe receptorii specifici V2, determinând creșterea permeabilității celulelor la apă. Apa este
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de insulină afecteză permeabilitatea celulelor musculare la glucoză, astfel că, în diabetul zaharat necontrolat, glucoza se comportă ca un osmol eficace și atrage apa din celulele musculare producând hiponatremie. în producerea hiponatremiei sunt implicate trei mecanisme: • secreția persistentă de hormon antidiuretic (ADH); • ingestia continuă, uneori importantă, de apă; • formarea de urini hipertonice (U/P osmol = 1,5) sau aproape izotonice (U/P = 1): aceasta traduce o tulburare în diluția urinii, rinichiul fiind incapabil să pozitiveze suficient clearance-ul apei libere. 17.2
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Cantitatea totală de sodiu din organism este crescută, chiar dacă mulți pacienți prezintă valori serice scăzute ale sodiului (hiponatremie). Acest lucru se datorează faptului că retenția de apă este mai accentuată decât cea de sodiu (în parte, ca urmare a acțiunii antidiuretice a vasopresinei). Faptul că pacientul are hiponatremie nu trebuie să fie o capcană, în sensul de a crește aportul alimentar de sodiu. La pacienții cu IC, hiponatremia este un predictor independent al mortalității (51). Restricția aportului alimentar de sodiu este
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
Somatostatina (GH-IH, GIH growth hormon inhibiting hormon): peptid cu 14 aminoacizi, inhibă secreția GH (STH). Inhibă, de asemenea, secreția TSH. PIF sau PIH (prolactin inhibiting factor sau hormon): dopamina, inhibă secreția PRL. Inhibă și secreția TSH. Hormonii hipotalamici neurohipofizari: hormonul antidiuretic (ADH, AVP-arginin vasopresina): polipeptid cu 9 aminoacizi. Acțiuni: antidiuretică (favorizează resorbția facultativă a apei în partea distală a nefronului), intervine în producerea senzației de sete, diminuează secrețiile digestive, scade secreția sudorală. Intervine în procesul de învățare și memorare. în doze
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
14 aminoacizi, inhibă secreția GH (STH). Inhibă, de asemenea, secreția TSH. PIF sau PIH (prolactin inhibiting factor sau hormon): dopamina, inhibă secreția PRL. Inhibă și secreția TSH. Hormonii hipotalamici neurohipofizari: hormonul antidiuretic (ADH, AVP-arginin vasopresina): polipeptid cu 9 aminoacizi. Acțiuni: antidiuretică (favorizează resorbția facultativă a apei în partea distală a nefronului), intervine în producerea senzației de sete, diminuează secrețiile digestive, scade secreția sudorală. Intervine în procesul de învățare și memorare. în doze mari, farmacologice, produce vasoconstricție arteriolară. în doze mari, are
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
fibrelor musculare netede din glanda mamară. Inițiază contracții ale uterului în repaus, crește inotropismul fibrelor miometrice ale uterului gravid. Stimulează ejecția laptelui prin contracția celulelor mioepiteliale din pereții glandulari și a fibrelor musculare netede din pereții canalelor galactofore. Are efect antidiuretic (slab), este vasodilatatoare (în doze farmacologice). Stimulează eliberarea PRL și LH. Este implicată în fiziologia actului sexual atât la femeie (contracții uterine orgasmice), cât și la bărbat (peristaltismul căilor spermatice în procesul ejaculării). Este implicată în reacțiile miotonice din diversele
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
greutatea inițială sau când apar primele semne de deshidratare. În deficitul de ADH urinele rămân diluate, densitatea și osmolalitatea rămân scăzute. În potomanie, testul duce la normalizarea volumului, osmolalității și densității urinare. Testul la ADH: Se administrează un preparat hormonal antidiuretic (Adiuretin, Minirin, Diapid etc.) intranazal. Se urmărește diureza; în formele de insuficiență centrală de ADH, urinele se normalizează; în DI nefrogen, volumul urinar este crescut, densitatea rămâne sub 1005. Acest test permite diagnosticul diferențial între DI neurogen și DI nefrogen
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Reflexul baroreceptor 96 13.2.4. Alte mecanisme de control pe termen scurt/mediu 98 13.3. Controlul de durată al presiunii arteriale 99 13.3.1. Importanța aportului și eliminării de apă și sodiu 100 13.3.2. Hormonul antidiuretic 101 13.3.3. Sistemul renină-angiotensină-aldosteron 102 13.3.4. Hipertensiunea arterială 103 14. Distribuția tisulară a fluxului sanguin 104 14.1. Activitatea contractilă a mușchiului neted vascular 104 14.2. Modularea mușchiului neted de către endoteliu 105 14.2.1
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
este, de asemenea, prezent în diverse circumstanțe: greață însoțită de hipersalivație, emoțiile însoțite de uscăciunea gurii. Ca mecanisme umorale suplimentare de reglare a secreției salivare, aldosteronul stimulează reabsorbția de Na+ și eliminarea de K+ la nivelul ductelor salivare, iar hormonul antidiuretic diminuă pierderile de apă prin salivă. Secreția salivară bazală poate fi diminuată în efortul fizic și în stări emoționale (în special datorită reducerii irigației) și accentuată în primul trimestru de sarcină, precum și în cazul cariilor, al ulcerațiilor și tumorilor bucale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
mai puternic decât apa, deoarece creșterea ingestiei saline determină osmolaritate crescută, care pe de o parte stimulează ingestia de apă prin acțiune asupra centrului setei, iar pe de altă parte crește reabsorbția renală de apă, datorită secreției crescute de hormon antidiuretic (ADH) determinate de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici. Ambele căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
ADH) determinate de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici. Ambele căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul antidiuretic Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de neuroni hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestia salină excesivă (fig. 47). Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici. Ambele căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul antidiuretic Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de neuroni hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestia salină excesivă (fig. 47). Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum am menționat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
a potasiului, care face ca acesta să iasă din celulă în lumen în virtutea gradientului de concentrație. Celulele principale sunt supuse reglării prin intermediul aldosteronului, ale cărui efecte genomice stimulează sinteza de ATP-aze de la acest nivel și activează schimbul Na-K, având efecte antidiuretice. Aceste celule principale sunt ținta diureticelor „economizatoare de potasiu” de tip spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă și eplerenonă intră în competiție cu aldosteronul pentru siturile receptoare din celulele principale și astfel inhibă efectele antidiuretice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]