182 matches
-
lor), care au apărut după încă un deceniu, mărturisesc importanța pe care oglinda etică pusă de Pintilie în fața cinematografului continua să o aibă : Proba de microfon pare, de altfel, un fel de sequel la Reconstituirea, cu Televiziunea devenită personaj principal (antieroul filmului, jucat chiar de regizor, ajunge el însuși caz de reportaj televizat, într-un final premonitoriu ce substituie imaginii cinematografice imaginea micului ecran...) ; O lacrimă de fată, ecranizare a unui banal roman polițist de succes în epocă, folosește premisa literară
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
e atât de puțin discutată? De ce oamenii nu sunt frământați de detaliile vieții lor sub comunism? Lipsește, din puzderia de scriitori români colaboraționiști - turnători de profesie sau victimele terorii -, un Eginald Schlattner onest, povestindu-și chiar și târziu viața de antierou împăcat cu destinul său. Avem, poate, mari conștiințe fără geniu sau genii pustii, fără conștiință literară puternică. Nemții Herta Müller și Eginald Schlattner sunt turnesolul acid al societății românești, oglinda dureroasă pentru mulți scriitori. Herta Müller a ales să părăsească
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
în vedere și diverse aspecte sociale, cum ar fi lupta dintre individ și societate. Eroii romanelor sunt oameni simpli, săraci. Acest tip de roman nu încearcă să-și prezinte eroii într-un mod idealist, dimpotrivă, câteodată chiar îi transformă în antieroi. Un scriitor care descrie sărăcia de la țară în romanele sale este Ilmari Kianto, dintre operele căruia amintim Punainen Viiva (Linia roșie) și Ryysyrannan Jooseppi (Josif din Ryysyranta). Tot despre sărăcie scrie și Joel Lehtonen, romanul Putkinotko (Văgăuna cu iarbă rea
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
1990, 107-110; Viorel Gheorghiță, Un intermezzo literar, F, 1993, 7-8; Ulici, Lit. rom., I, 344-347; Victor Neumann, Dreyfus și dreyfusismul, O, 1996, 8; Gheorghe Mocuța, La răspântia scriiturii, Arad, 1996, 126-132; Micu, Ist. lit., 505; Gheorghe Mocuța, Viziunea istoriei prin antieroii săi, VR, 2001, 1-2; Popa, Ist. lit., II, 866; Dicț. scriit. rom., IV, 196-199; Dicț. analitic, IV, 147-148. M. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
3); cinste (3); faimă (3); fapte (3); film (3); idol (3); imaginar (3); legendă (3); mama (3); ostaș (3); patrie (3); părinte (3); pompier (3); din poveste (3); principal (3); sacrificiu (3); salvare (3); supererou (3); victorios (3); Ahile (2); antierou (2); apreciere (2); bătrîn (2); bunicul (2); copilărie (2); cunoscut (2); desene animate (2); deștept (2); divin (2); ecou (2); el (2); erou (2); exemplu (2); fals (2); fantastic (2); filme (2); frate (2); Harap-Alb (2); Heracle (2); laș (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
setea de adevăr și dreptate, vitejie, curaj, putere de sacrificiu, dorința de libertate. Opere reprezentative: Frații Jderi, Neamul Șoimăreștilor . - Epoca de decădere a Moldovei, în timpul domniei lui Duca-Vodă, un despot lacom, egoist, indiferent la viață grea a oamenilor, necruțător, ilustrând antieroul absolut, complet opus imaginii de pater familias a lui Ștefan cel Mare. Românul Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă are la bază construcției literare motivul străinului, care observa și comentează cele văzute în timpul călătoriei sale prin Moldova (întâlnit și la Montesquieu
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]
-
a captivității într-un sistem competițional închis. Textul e curios de la bun început, printr-o prezență socio-psihologică singulară. Mă gîndesc, desigur, la Bartleby. Nu atitudinea lui de încremenire morală, psihologică și socială intrigă teribil, ci impenetrabilitatea ei. Bartleby pare un "antierou" de tragedie clasică, într-o operă, paradoxal, ne-tragică și într-o ipostază puțin obișnuită new-yorkeză -, susținută butaforic de către deja menționatul fundal capitalist al celebrei Wall Street din Manhattan. În plus, statutul și natura eroului-narrator al nuvelei punctează anumite detalii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mult cu o capitulare. "Nu voi muri social pentru o abstracțiune morală" spune, într-un fel, cu precaută ("prudentă?") indistincție naratorul. Ca și Bartleby, el este, la sfîrșit, același, un resemnat, un component obedient al macrosistemului, un cod de inacțiune, antieroul unei opere care creează doar premisele tragediei clasice, fără a o și produce totuși. Bibliografie Herman Melville. Bartleby. O povestire de pe Wall Street. Traducere de Petre Solomon.Colecția "Cartea de pe noptieră". București: Humanitas, 2007. Stăpîni și sclavi Reeditarea, la Humanitas
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
înfățișat nemaipomenit în Lindenfeld. Tușele caracterologice sunt mult mai fine în Negru și Roșu, la fel carnavalescul și fuziunea realităților artificiale. Două chestiuni amplifică scriitorul aici: disimularea identitară și dezvrăjirea istoriei - dimensiuni admirabil reprezentate în proza lui Ioan T. Morar. Antierou și marionetă în egală măsură, Georgian Nicolau este purtătorul unui bovarism masculin ce se reazămă pe obsesia identitară a supraomului pierdut în problematizările etnicității și moralei patriotarde. De la istoria șvabilor (din Lindenfeld) la cea a țiganilor deportați, Ioan T. Morar
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
elemente ale jocului. În același timp, nu este necesar să fi jucat jocul ca să înțelegi această lume și să te înspăimânți“. Deși inițial ar fi dorit să portretizeze eroul păcii, Dwayne „The Rock“ Johnson a acceptat ideea de a interpreta antieroul - Sarge, intransigentul sergent a cărui ardoare de a ordona ajunge la limita dintre o moralitate forțată și un adevărat diavol. unde? cine? când? Vineri, 2 decembrie No Name, ora 22: TM Base Aftermath Party. Komodo, ora 22: House Party. Park
Agenda2005-49-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284469_a_285798]
-
dacă nu e cumva în culpă neputîndu-se înregimenta. Dar, mai ales, învinge ca echilibru psihic, cultivîndu-și dragostea pentru autorii latini, avută de mic, și pentru plante, începută în liceu, cu primul plop adus în casă, în preajma vizitei colegei franțuzoaice. Gaspare, antieroul începutului de mileniu trei, va rezista propunerii de a-și îmbunătăți statutul social făcută de amicul solitar, de dragul tihnei interioare, în acord cu propria-i ierarhie valorică. În cele din urmă, cînd din casa lui vor ieși prin acoperiș și
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
de Dan Sociu (acum o să apară Naratologul de serviciu și o să ne explice, încă o dată, diferențele dintre cei doi), cu viciul lui solitar și cu fața oarecum dezagreabilă ("Cearcăne, vinișoare sparte pe obraji și pe gât, coșuri, dinți stricați"), este antieroul perfect. "Delicios de pasiv", "gaga rău", alcoolizat și melancolizat, dacă nu idiotizat de atmosfera provincială și de propria-i neputință în toate cele. Doriți cumva amintiri din comunism? Autorul oferă un capitol întreg, calificându-l ca "obligatoriu" pentru a ne
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
evoluând în împrejurări excepționale, un personaj romantic în esență (un țigan cu ochi albaștri, care își mistifică biografia, încă din adolescență, reușind să ajungă „ofițer român“, distins cu „Steaua României“ pentru fapte de vitejie pe frontul de Est). Numai că antieroul lui Ioan T. Morar nu sfârșește tragic, și abia spre finalul cărții intervine desprinderea de patternul stendhalian al personajului, colorat și el de tușe romantice. Georgian Nicolau (ale cărui dileme amintesc, la un moment dat, de criza de conștiință a
O istorie fără eroi by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3004_a_4329]
-
loc, în conștiința lui Bikinski: sînt creațiile acestuia, reale și fantastice, pendulînd între lumea orașului și aceea din mintea și simțurile lui Bikinski, între reperele de pe drumurile bine trasate și coșmarul personajului central. Bikinski este ceea ce teoria literaturii numește un antierou; pictor de icoane și om-afiș, purtînd reclame prinse cu bolduri de poalele pardesiului, cu o tașcă plină de ziare vechi pe care le vinde cui vrea să le cumpere, aflat la o vîrstă simbolică (33 de ani), personajul lui Nichita
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
pentru a-l lipsi de el, oricât de bune ar fi intențiile celui care o face. Portocala mecanică s-a vrut să fie un soi de tratat, chiar un soi de predică, despre importanța libertății de a alege. Eroul sau antieroul meu, Alex, este abject, poate chiar inimaginabil de abject, dar ticăloșia lui nu este produsul geneticii sau al condiționării sociale: este propriul lui fel de a fi, asumat în deplinătatea voinței sale. Alex este malefic, nu doar călăuzit greșit, iar
Marmelada mecanică by Anthony Burgess () [Corola-journal/Journalistic/2585_a_3910]
-
una dintre crimele acestora să eșueze. Acea crimă ce era pe cale de a fi pusă în act atunci/ acum. Tot ce face Harry Potter este să învețe din trecut. 3 . În fiecare volum din Harry Potter, în final, eroul și antieroul (ce ia diferite forme) se confruntă. Noi ne-am întîlnit cîndva, în trecutul tău și în viitorul meu", îi spune eroului, în volumul doi, Tom Riddle, cel care, de multă vreme, devenise, pe un cu totul alt plan, lucifericul Lord
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
cele de grijă părintească: Îmi întinse batista lui, galbenă cu pătrate albastre. Am început să-mi șterg gura cu ea, nu mi-era că i-o murdăresc, era ca și cum mi-ar fi dat-o frate-meu." (p. 26) În Disciplina, antieroul lui Monciu-Sudinski (care povestește alternativ cu Ursescu) își elaborează profesiunea de credință didactică într-o școală pierdută iarna în mijlocul Bărăganului: "Aveam eu un gînd cu ei: să-i reeduc prin muncă. Să-i pun la treabă pînă le ies ochii
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
fără mici înflorituri cinematografice”. O altă tipologie se conturează în roman, cu prelungiri firave din proza scurtă a lui Adrian Buz. Prozele din Ultimul capitol (2001) și Zidul moale (2005), chiar dacă neconvingătoare, schițau personaje interesante prin sustragerea lor din social. Antieroii, deci, unii sofisticați, alții rămași întrun anonimat paradoxal. Nu atât prin neimplicare, cât printr-o ciudată resemnare, structurală. Se transmit în 1989 germenii unor atari tipologii și simboluri precum artistul resemnat, tatăl misterios, pervertirea politicii, mistificarea orbitoare, euforia învinsă, imposibilitatea
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
precum artistul resemnat, tatăl misterios, pervertirea politicii, mistificarea orbitoare, euforia învinsă, imposibilitatea întregului și altele. E de remarcat faptul că Adrian Buz se reinventează odată cu acest roman - o maturizare artistică mai mult decât evidentă. Protagonistul din 1989 este un asemenea antierou prin eșecul condiției de martor al istoriei. Așa încât, Adrian Buz nici nu e interesat de accesul imediat la tragic, nici nu tensionează vreun moment anume. În 1989 istoria se rescrie de pe margine, după cum au trăit, de fapt, majoritatea martorilor, cei
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
maladive ale propriei disoluții. Jones — personaj fără identitate, orfan ivit parcă din neant — repurtează o singură victorie amoroasă. Cea mai lipsită de glorie, dobândită asupra lui Emmy, ființa care întrupează existența telurică, non-spiritualul și încăpățânarea tristă a celui dinainte învins. Antierou el însuși, Jones nu are acces decât la cineva asemănător lui, la femeia-femelă, marginalizată în lumea feerică a nimfelor cărora nu le e dat să cunoască, nici ele, fericirea. Jones e un dezmoștenit al soartei. N-a avut parte de
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
Fincher în 1999. Cu o sciitură puternică și voluntar repetitivă, Fight Club, povestea a doi băieți dezorientați care transformă un club de box într-o armată anarhistă, exprimă o viziune masculină a dezamăgirii cronice și a mîniei reprimate. Tyler Durden, antieroul întruchipat în film de Brad Pitt, spune despre generația lui: “Sîntem mezinii Istoriei, amăgiți de televiziune să credem că vom fi într-o zi milionari, vedete de cinema sau staruri rock, dar nu vom fi nimic.” Cu ajutorul ecranizării, Palahniuk a
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
New Burlesque Girls". Poziție de pe care infatigabilul francez dă cu tifla culturii de consum americane, se exersează ironic-burlesc și își prezintă „marfa" cu aplomb. În general, se poate observa că la Cannes cota de antiamericanism servește la ceva. Ideea de antierou se bucură aici de contrastul oferit de mecanismul de publicitare american care recomandă eroul în orice context ca învingător, astfel că provocarea gasconadelor cade bine, pe un teren fertil contrastului. Cel mai bun rol masculin a revenit ex aequo lui
Cannes 2010 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6279_a_7604]
-
Pe de altă parte, musca redeschide un spațiu vital evacuat din literatură în anii 1950 sub acuzația de convenție burgheză, umanizează, printr-un aparent derizoriu efect de realitate, o colonie de personaje participante la doar două categorii biografice: eroi sau antieroi; prin cvasiinvizibilitatea ei, toposul muștei revine la sugestia unei absențe obsedante, iar prin numărul infinit pe care-l sugerează, generic, musca, se referă la cel mai banal și, deci, autentic cotidian. Dacă în Lac detectivul Chopin se folosește de muște
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
Bovary într-o variantă pentru "societatea de consum", cu titlul ostentativ Les Choses. Literatura lucrurilor va fi aceea care, treptat, se va instala în apartament. Asta pentru că personajul va deveni, după o scurtă agonie, "omul fără însușiri", nici erou nici antierou. Un erou totuși, în felul lui, pentru că supraviețuind unei lumi tot mai neospitaliere și unui vid de motivații tot mai cuprinzător, cu "ajutorul" exclusiv al lucrurilor, ridicate, după consumarea revoltei anticapitaliste, la rangul de ființe. Apoi, pentru că, mai puțin erou
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
în care îi pune pe elevi să se bată până la sânge, cel în care intră, ca toboșar, în formația de muzică a satului, toate sunt văzute prin pelicula inertă a minții eroului nostru. Sau, cum a fost numit de critică, antieroul. Are o plăcere greu de explicat să tragă clopotul la biserică și să aducă steagul atunci când un mort este anunțat la poarta tatălui său. Așa cum, împreună cu mama lui, se bucură ca în fața unui spectacol de artificii atunci când trec pe drum
Un pact de lectură pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4501_a_5826]