177 matches
-
radicalismului tinerilor naționaliști. Iar aceștia ajunși la putere, URSS reprezintă o posibilitate de negociere, și chiar de șantaj, pentru occidentali, o amenințare cu reorientarea diplomatică, provocând o veritabilă cursă, îndeosebi în materie de ajutor economic. De pe la jumătatea deceniului 1950-1960, lupta antiimperialistă a devenit, după antifascism*, și împreună cu anticapitalismul* și lupta pentru pace*, una din cele patru axe ale propagandei* comuniste. în acest cadru, sovieticii încearcă să „comunizeze” unele mișcări naționaliste - în Etiopia, Nicaragua, Congo, Camerun -, dar caută mai ales să mobilizeze
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
atu considerabil, întrucât Castro* îmbină fidelitatea față de URSS cu apartenența la țările „sărace”, rămase vreme îndelungată sub dominație străină. Havana devine capitala „popoarelor militante” luând-o astfel înaintea Algerului unde, după 1962, regimul Ben Bella se arată primitor față de revoluționarii antiimperialiști - Michel Raptis zis Pablo, Mehdi Ben Barka, Henri Curiel. încă din februarie 1962, după excluderea Cubei din Organizația Statelor Americane, Castro cere popoarelor „să se pună în mișcare”. Ben Barka, agent al serviciilor cehoslovace, afișează atunci necesitatea unirii „celor două
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
regimurilor „socialiste” apărute ca urmare a destrămării imperiului colonial portughez. Dar leadershipul sovietic este cu atât mai contestat în sânul alianței dintre naționaliști și marxist-leniniști* cu cât conflictul israelo-palestinian tinde să pună în umbră Africa și America Latină în lupta lor antiimperialistă. Criza izbucnește în timpul celei de-a patra conferință a țărilor nealiniate, la Alger, în 1973; în cursul ei Khadafi, președintele libian atacă opiniile lui Castro. Președintele algerian Boumediene încearcă să medieze, dar conflicte de ordin economic și bruierea modelului comunist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
guvernanții de la Beijing - urmați imediat de grupurile maoiste* din lumea întreagă - să denunțe în regimul „noilor țari” de la Moscova „social-imperialismul” - ceea ce a dus la apropieri diplomatice neașteptate. Pentru că, dacă în anii 1970, URSS devenise pentru China „dușmanul principal”, dislocarea frontului antiimperialist presupunea o apropiere de SUA și de aliații lor. După 1991, flacăra antiimperialismului a fost întreținută de neocomunim*. Este cazul rețelelor care reorientează energiile militanților contra „lipitorilor popoarelor” din FMI. Slalomul printre marile puteri dispare, atât din cauza dispariției URSS, cât
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
energiile militanților contra „lipitorilor popoarelor” din FMI. Slalomul printre marile puteri dispare, atât din cauza dispariției URSS, cât și din cauza disparităților dintre SUA și eventualii lor rivali. Unii altermondiști par a vedea într-o Europă puternică posibilitatea de a resuscita scenariul antiimperialist, în vreme ce troțkiștii pun în gardă contra unui eventual „imperialism european” care l-ar putea înlocui pe cel al Statelor Unite. Doar Israelul pare în stare să suscite o ostilitate comparabilă cu cea manifestată împotriva Washingtonului, iar potențialul revoluționar al noilor „emiri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
că liderii khmerilor roșii au fost formați în sânul PC indochinez și al PCF. în ce o privește, IC* nu ezită să ațâțe conflicte suflând în tăciunii identitari. Activitatea ei în direcția negrilor se situează mai curând într-o perspectivă antiimperialistă decât într-o logică a egalității în drepturi, Liga contra Imperialismului, creată în 1927, susținând „emanciparea rasei negre” amenințate, după ea, de etnocid sau chiar de dispariția fizică. Partidele comuniste din puterile coloniale se străduiesc să formeze elite anticolonialiste. Astfel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
caută un sprijin economic și internațional în URSS*, ceea ce antrenează, ca reacție, organizarea de către SUA, pe 17 aprilie 1961, o debarcare a exilaților cubanezi vizând răsturnarea regimului. Foarte prost pregătită, această operațiune - zisă „din Golful Porcilor” - eșuează și amplifică prestigiul antiimperialist* al lui Castro. Dacă acceptă ajutorul sovietic, Castro nu este dispus să suporte supremația Moscovei și inițiază, în 1962, o epurare a partidului condus de credincioșii săi. Totuși, în 1962, el acceptă oferta sovietică de a instala rachete nucleare în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cea de la Budapesta din 1956, cea din Afganistan* în 1979 - care pătează imaginea pacifistă a URSS. Neutralismele, văzute cu ochi răi de Stalin, dar considerate de Hrușciov* ca factori de extindere a „zonelor de pace”, devin aliați obiectivi în lupta antiimperialistă*. Comuniștii susțin războaiele pentru independență sub lozinci ca „Pace în Algeria” care, chiar dacă-i nemulțumesc câteodată pe naționaliștii locali, au avantajul de a fi în ton cu dorința de dezangajare, efectivă în metropolele europene. între 1963 și 1975, cel de-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cât și condamnarea pronunțată de el la adresa lui Stalin; PC Albanez reia zgomotos aceste critici. Chinezii și albanezii contestă concepția lui Hrușciov despre coexistența pașnică*, pe care o consideră ca oportunistă și revizionistă, ei reclamă o atitudine mai radicală în lupta antiimperialistă*. Pentru prima oară, sovieticii au de înfruntat un adversar de talie - Mao Tzedun* - iar divergențele degenerează rapid într-un conflict deschis, provocând finalmente marea schismă în sânul comunismului mondial. Fiecare partid comunist este acum obligat să se poziționeze în raport cu una
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în contextul în care, în luna august a aceluiași an, are loc o acțiune armată antievreiască a arabilor soldată cu 133 de morți și 300 de răniți în tabăra evreiască și 67 de partea arabă; IC caracterizează conflictul drept „mișcare antiimperialistă”. Comuniștii evrei care au colaborat cu Haganah pentru a proteja populația evrească sunt acuzați că se află sub influența sionistă. IC face uz de întreaga-i autoritate pentru a arabiza conducerea PCP, ceea ce duce la o primă sciziune între evrei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și în cadrul dreptei, dacă nu chiar al extremei drepte. După război, principala opoziție la comunismul ortodox este maoismul*, apărut în timpul conflictului chino-sovietic*. Cât despre guevarism, susținut de Che Guevara începând din 1963 și bazându-se pe o strategia de guerilla* antiimperialistă, acesta nu are vreme să se cristalizeze într-un curent politic din cauza morții lui Che, în 1967. ORGANIZARE „O DISCIPLINĂ DE FIER ASEMENEA DISCIPLINEI MILITARE” Chestiunea organizării este una dintre caracteristicile fundamentale ale sistemului comunist mondial. Nici un congres comunist nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sistemului sovietic a lovit din plin comunismul vest-european și i-a accelerat declinul, ce pare ireversibil. Ca să supraviețuiască, aceste PC au urmat diferite logice de adaptare. în varianta lor tradiționalistă, PC se vor revoluționare, muncitorești și active în sindicate*, internaționaliste*, antiimperialiste* și antifasciste*. Se definesc ca niște partide de avangardă, iar organizarea* lor se bazează încă mult pe centralismul democratic. Ele refuză în general orice alianță cu socialiștii și văd în mișcările altermondialiste niște concurenți pe care vor să-i infiltreze
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ca ideal, deși eșecul modelului sovietic este afirmat ca fiind definitiv. Stalinismul este condamnat, dar natura totalitară a leninismului este trecută sub tăcere. Cultura muncitorească este abandonată, ca să se țină seama de mutațiile sociale în curs. Definindu-se ca anticapitaliste*, antiimperialiste, pacifiste, antifasciste și antirasiste*, aceste partide propun reconstruirea stângii în jurul unui „pol de radicalitate” și caută să se alieze cu toți actorii anticapitaliști - indivizi izolați sau rețele de cetățeni, creștini „progresiști”, critici ai globalizării de tipul Attac sau stângiști*. Viziunea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a Poporului (DHKP-C), numărând și în ziua de azi mii de simpatizanți în diaspora turcă din Europa. El întreține legături cu PKK-ul kurd. Există, în zilele noastre, peste patruzeci de mișcări teroriste turce active, aflate pe poziții marxist-leniniste și antiimperialiste. Armata Poporului Turc (THKO), organizație teroristă creată în 1970, se inspiră din tezele liderului albanez Enver Hodja și din modelul cubanez, furnizând cadre pentru numeroase grupuscule din anii 1980. Partidul Comunist Marxist-Leninist (MLKP), apărut în 1995, activează în Germania ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
libertății interne. Astfel se poate „face mai mult pentru răspândirea libertății prin exemplul nostru, pe acest continent și-n lume în genere, decât s-ar putea realiza prin o mie de victorii”. Când Statele Unite păreau a-și părăsi acest ideal antiimperialist și democratic, în preajma războiului cu Spania, William Graham Sumner îi reafirma esența: „Expansiunea și imperialismul reprezintă o mare ofensivă împotriva democrației... expansiunea și imperialismul sunt în război cu cele mai bune tradiții, principii și interese ale poporului american”20. Comparând
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
face Rusia în politica sa externă. Uniunea Sovietică a considerat că toți participanții la al doilea război mondial purtau un război imperialist, până când a fost atacată de Germania, în 1941; atunci războiul pe care îl purta a devenit, prin definiție, antiimperialist. Imperialismul american este un termen standard. Pentru a spori confuzia, unele sisteme politice și economice, grupuri economice, precum bancherii și industriașii, sunt identificate fără discriminare cu politicile externe imperialiste. În acest proces de utilizare fără distincții, termenul imperialist și-a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
britanic drept „povara omului alb”, povara se afla deja pe umeri. Din anii 1870, „imperialismul” - adică politica externă britanică referitoare la posesiunile de peste mări - a fost în principal o politică de statu-quo și deloc imperialistă în sensul exact al termenului. Antiimperialiștii din Marea Britanie și de oriunde s-au opus politicii de exploatare și consolidare, în special în Africa și India, considerându-le „imperialiste”, luând de bune sloganurile lui Disraeli și Chamberlain și confundând consecințele imperialismului cu imperialismul ca atare. În realitate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
capabile să servească, în calitate de ideologii, politicii de statu-quo. Deoarece, perturbând distribuția existentă de putere, politicile imperialiste conduc frecvent la război, care trebuie avut tot timpul în vedere, o politică externă care proclamă pacifismul ca principiu călăuzitor este, în aceeași măsură, antiimperialistă și susținătoare a statu-quoului. Exprimând în termeni pacifiști obiectivele unei politici de acest tip, decidentul aplică stigmatul de națiuni instigatoare la conflict asupra oponenților imperialiști, își eliberează compatrioții de scrupule morale și poate spera să câștige sprijinul tuturor țărilor interesate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ideologia a fost folosită în anii ’30 și de Italia și Japonia pentru a-și justifica politicile imperialiste și a-și disimula obiectivele imperialiste 9. Cea mai des practicată deghizare și justificare a imperialismului a făcut referire totuși la ideologia antiimperialistă 10. Așa cum, după Huey Long, fascismul va ajunge în America sub masca antifascismului, la fel și imperialismul s-a instalat în multe țări mascat în antiimperialism. În 1914, la fel ca în 1939, ambele părți au pornit la război pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-i preveni proiectele imperialiste. De la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, politicile externe americană și britanică, rusă și chineză au fost justificate de obiectivele imperialiste ale altor națiuni. Prezentându-și propria politică externă, indiferent de natura sa, drept una antiimperialistă - defensivă și protectoare a statu-quoului -, populației i se inoculează acea conștiință inocentă și încrederea în dreptatea propriei cauze fără de care nimeni nu și-ar susține până la capăt politica externă și nu ar lupta cu succes pentru ea. În același timp
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
conflictelor de la începutul sistemului modern de state își au originea în ea. Trei tipuri de război sunt intim legate de mecanismul balanței de putere: războiul preventiv, la care deja ne-am referit, început atunci când ambele părți au scopuri imperialiste, războaiele antiimperialiste și cele imperialiste înseși. Opoziția, în condițiile balanței de putere, dintre o națiune sau o alianță statu-quo și cele imperialiste va conduce foarte probabil la război. În majoritatea cazurilor, de la Carol Quintul la Hitler și Hirohito, au condus la conflicte
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cum dorința de putere a națiunilor preia principiile și le transformă în ideologii pentru a se disimula, explica și a se justifica. Același lucru s-a întâmplat și cu balanța de putere. Ceea ce am spus mai sus în legătură cu popularitatea ideologiilor antiimperialiste în genere i se aplică și ei. Națiunile care se doreau imperii au pretins adesea că tot ceea ce voiau era echilibrul. O națiune căutând doar menținerea statu-quoului a încercat deseori să dea schimbării acestuia aparența unui atac la adresa balanței de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
multinaționale, dar și Împotriva claselor dominante, responsabile de jefuirea avuțiilor naționale, de puternica Îndatorare externă, de stagnarea economică și, prin urmare, de dificultatea ă sau poate chiar de imposibilitatea ă de a ieși din starea de subdezvoltare. Adesea, aceste forțe antiimperialiste sunt condamnate să rămână veșnic În opoziție și să suporte represiunea; totuși, uneori (În Algeria, Chile, Vietnam, Nicaragua etc.), ele reușesc, prin forța armelor mai degrabă decât prin metode democratice, să preia puterea și să o păstreze măcar vreme de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
evolutivă. Sigur Însă este faptul că aceste dezbinări interne paralizează acțiunile celor care doresc să promoveze o emancipare veritabilă și contribuie la abandonarea puterii În mâinile claselor dominante. Ar dura prea mult să facem aici un inventar al nenumăratelor lupte antiimperialiste din America Latină, din lumea arabă sau din Africa. În acest sens, recomandăm trei excelente lucrări: pentru perioada de după război, Horowitz, 1973; pentru ultimul sfert al secolului XX, Balencie și de La Grange, 1999, precum și Amin și Houtart, 2002. G. B. & AMIN
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1918) Perioada formării României moderne (1821 - 1878) Perioada făuririi statului național unitar (1878 - 1918) • Istoria contemporană a României (1918→) Perioada interbelică (1918 - 23 august 1944) Epoca socialismului (23 august 1944 - prezent) Etapa revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă (23 august 1944 - 30 decembrie 1947) Etapa făuririi și consolidării bazei tehnico-materiale a socialismului (1948 - 1969) Etapa făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintării țării spre comunism (1969 - prezent). Structura periodică a trecutului românesc a fost, încă o dată, transpusă pe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]