86 matches
-
Revoluzion" și "Von dem politischen Zustande von Europa vor und nach der Französischen Revolution" ambele publicate în 1801). Analiza arată că, contrar impresiei generale create de istorici, chiar în perioada revoluției franceze, nu întreaga intelectualitate din Europa avea o atitudine antimonarhică, ci existau numeroși gânditori de valoare care considerau că revoluția sângeroasă din Franța nu era soluția pentru rezolvarea problemelor societății de la sfârșitul secolului al XVII-lea. În continuare, Fărcășanu se ocupă de scrierile din secolul al XIX-lea, oprindu-se
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
comuniști. EAM s-a transformat rapid în cel mai numeros grup de rezistență și cea mai mare mișcare de masă de până atunci din Grecia. Cel de-al treilea grup era „Eliberare Națională și Socială” (EKKA), de orientare liberală și antimonarhică, condus de Georgios Kartalis și colonelul Dimitrios Psarros. Altă organizație controlată de comuniști au fost „Organizația pentru Protecția Luptei Poporului” (OPLA). În regiunea Florina a acționat organizația mecedonenilor slavi „Frontul de Eliberare națională” (NOF, care și-a schimbat numele în
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
este denumirea unei mișcări antimonarhice din data de 8 august 1870 cunoscută în presa cotidiană sub numele de "tulburările de la Ploiești", evenimente pe care "I.L. Caragiale" le tratează cu ironia lui caracteristică în nuvela "Boborul" și în comedia "Conu Leonida față cu reacțiunea" numindu-le
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
greci. Nu este clar dacă amiralul Canaris, care avea sub comanda sa o rețea de informatori foarte extinsă, a fost dezinformat sau a încercat să saboteze planurile lui Hitler. "Abwehrul" a prezis că populația Cretei, datorită convingerilor puternice republicane și antimonarhice, va întâmpina cu entuziasm sosirea soldaților germani pe care îi va considera ca eliberatori, acceptând condițiile favorabile care le-ar fi fost oferite de ocupant. Era adevărat că ultimul premier republican al Greciei, Eleftherios Venizelos, era originar din Creta, iar
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
evacuații s-au odihnit în satul Therisso. Aici, suita regală a întâlnit un grup de pușcăriași cretani, eliberați din închisoare de germani. Se pare că patriotismul a fost mai puternic decât recunoștința datorată germanilor, care îi eliberaseră, și decât sentimentele antimonarhice. Suita regală a putut astfel să-și continue drumul. În ciuda faptului că oamenii regelui au trebuit să-și abandoneze catârii de povară și că nu erau echipați corespunzător pentru o călătorie în munți, ei au reușit să ajungă în timp
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
din prefață acestei lucrări răzbat deja inclinațiile promonarhiste și îngrijorarea pentru ceea ce i se părea decadenta societății franceze sub regimul republican. După ce fusese crescut în copilărie într-o tradiție republicana și anticlericala (tatăl său fusese un entuziast cititor al poemelor antimonarhice ale lui Victor Hugo, „Leș Châtiments"),în anul 1879 Drumont s-a decis, sub influența călugărului iezuit Stanislas Du Lac de Fugères (directorul unui colegiu de pe Rue des Postes) să se (re)convertească la religia catolică. O influență marcată asupra
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
M. Sturdza, care după republicările din 1896 și 1897, ar fi ajuns la 13 mii de exemplare vândute, dar nici unul dintre capii literaturii de la acea vreme nu i-au dat însemnătate. Volumul cuprinde și republicarea piesei "Cuza Vodă", cu adaosuri antimonarhice. Motto-ul volumului sunt propriile versuri din poezia "Noaptea de ianuarie": În noiembrie 1895, Caragiale publică o recenzie, plină de ironie, volumului "Excelsior", în articolul "Despre Macedonski": Macedonski fiind în strânse legături cu cercurile conservatoare, se implică în „chestiunea Ghenadie
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Ordinul Iluminaților a fost o societate secretă fondată la 1 mai 1776, în Ingolstadt (Bavaria de Nord), de Adam Weishaupt, care a fost primul profesor de drept canonic de la Universitatea din Ingolstadt . Mișcarea era formată din liber-cugetători, liberali, republicani (deci antimonarhici) și pro-feminini, recrutați din lojile masonice din Germania, și a urmărit să promoveze perfecționismul prin intermediul școlilor de mistere. În 1785, ordinul a fost infiltrat, dezbinat și suprimat mai întâi de către guvern bavarez pentru un presupus complot și apoi în întregul
Illuminati () [Corola-website/Science/317678_a_319007]
-
a fost redactor al revistei între 1869 și 1875, și scriitorul I. L. Caragiale. Gheorghe Dem Teodorescu a debutat în revistă, sub pseudonimul "Ghedem", publicând în numărul din 17 mai 1870 pamfletul "“Animale politice - Maimuța”", care se înscria în linia atacurilor antimonarhice ale revistei. I. L. Caragiale și-a început colaborarea la „Ghimpele” în numărul din 16 decembrie 1873, cu povestea satirică în versuri "“Șarla și ciobanii”". Începând cu numărul din 26 mai 1874, Caragiale publica "„cronica literară”", "„cronica fantastică”" și " „cronica sentimentală
Ghimpele () [Corola-website/Science/320793_a_322122]
-
semnat uneori cu pseudonimul „Fox” sau Un „democrat”. În anul 1891 Hussar s-a alăturat grupului și gazetei evreiești „Asimilarea”, care promova cauza integrării populației evreiești în națiunea română. În 1893 în vremea în care lucra încă la „Adevărul”. ziar antimonarhic și care susținea necesitatea de reforme în societatea românească, printr-un decret al guvernului Lascăr Catargiu Hussar și cumnatul său, Carol Schulder, au fost expulzați din România, sub acuzația că au incitat demonstrații antiguvernamentale la Camera deputaților. În anii de
Iosif Hussar () [Corola-website/Science/332602_a_333931]
-
î.Hr. - 19 august 14 d. Hr.) au fost de acord că a existat o astfel de femeie, că ea s-a sinucis după ce a fost violată de fiul regelui etrusc și că acest eveniment a fost cauza imediată a revoltei antimonarhice care a răsturnat monarhia. Incidentul a aprins flacăra nemulțumirii față de metodele tiranice ale ultimului rege al Romei, Lucius Tarquinius Superbus. Ca urmare, principalele familii au instituit republica, au alungat familia regală a lui Tarquiniu din Roma și au apărat cu
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]