153 matches
-
de vedere religios. El garantează deopotrivă libertatea religioasă și libertatea antireligioasă. În derivația lui istorică, statul laic este o formă moderată a statului revoluționar ateist. Ca atare, sub aspectul imparțialității, el preferă în instituțiile de cultură oficială factori nereligioși și antireligioși. El sprijină cu precădere cultura laică, astfel încât, în cuprinsul acestui stat, jocul e liber între forțele culturii religioase și ale culturii ostile religiei sau indiferente față de ea. Statul constituțional modern, fie republică, fie monarhie, poartă de obicei marca acestui laicism
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să suplinească religia, sunt cele mai grotești forme caricaturale pe care le oferă cultura modernă. Sistemul l-a inventat marea Revoluție franceză, pentru a-l imita în vremea noastră bolșevismul rus și cel spaniol și nu mai puțin sângerosul călău antireligios, care a fost Kemal Ataturk. Revoluția franceză a creat un tipic al caricaturii ateiste, care se începe cu schimbarea calendarului „pentru a suprima Duminica”, se continuă cu negarea vieții de dincolo prin inscripții cum era cea pusă la poarta cimitirelor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a cărui menire este să impună perfecțiune unei umanități refractare, recalcitrante, rezistente. De ce sunt oamenii așa rămâne un mister, misterul căderii. Din acel moment, modelul legalist al eticii devine dominant, iar morala datoriei o înlocuiește pe cea a virtuții. Ofensiva antireligioasă a dat naștere eticii moderne laice, care însă a "împrumutat" un element esențial al religiei: noțiunea de obligație infinită, de datorie absolută. "Obligațiile superioare față de Dumnezeu n-au fost decât transferate în sfera umană profană, ele s-au metamorfozat în
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
La început a fost vestitul târg și bâlci ce au încântat pe locuitorii satelor vreme de peste două secole. La Oncești a existat târgul săptămânal, la început marțea, apoi vinerea, iar din anul 1950 s-a organizat duminica, cu scop antireligios, această zi păstrându-se și astăzi. Originea acestui târg se pare că ar fi în jurul anului 1401, asupra acestei date mai existând discuții și în ziua de astăzi. După unii, ar fi din timpul lui Alexandru cel Bun (anul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
filosof nebun, bolnav, sinucigaș, anticreștin înainte să apară creștinismul, psihotic, care, pe deasupra, este sărbătorit ca precursor de către un regim comunist nu poate fi cu adevărat absolut prezentabil, și nici demn de acest nume. Dacă ar fi fost mai puțin radical antireligios, poate că s-ar fi putut imagina un diagnostic mai puțin tranșant. Dar așa, condamnat de un sfânt și sărbătorit de bolșevici, irecuperabil pentru Biserică și recuperat de materialismul dialectic, Lucrețiu își merită cu prisosință ciomăgeala. Iată un om ai
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
-i nesocoti poruncile. În Par-delà le bien et le mal19, Nietzsche spune: Gândul că te poți sinucide este foarte consolator. El ne ajută să depășim multe nopți proaste". Ba mai mult: în Humain, trop humain, gânditorul german, dintr-o perspectivă antireligioasa, lansează un apel la rațiune și la respectarea dreptului la sinucidere: Există un drept în virtutea căruia putem să luăm viața unui om, dar nici unul care să ne permită să-i luăm moartea: este cruzime pur și simplu"20. Cioran, "acest
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în aprilie 1978, în urma unei lovituri de stat, comuniștii afgani au pus mâna pe putere, fiind însă rapid amenințați s-o piardă sub efectul combinat al rivalităților din sânul grupului conducător* și mai ales, al revoltei generalizate. Reformele și politica antireligioasă impuse de comuniști nemulțumesc profund o societate încă foarte tradițională. Represiunea sângeroasă dovedindu-se ineficientă, comuniștii afgani se adresează conducerii sovietice care, după îndelungi ezitări, decide să preia controlul situație. Războiul din Afganistan are consecințe imense. Pe plan internațional, el
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
persecutarea Bisericii ortodoxe în Rusia și a Bisericii uniate în Ucraina. în 1925, este înființată o Ligă a ateilor militanți, condusă de ideologul E. Iaroslavski, care difuzează o propagandă anticlericală (broșuri, conferințe, filme, manifestații) și ajunge chiar să deschidă muzee antireligioase. în paralel, gazeta Sub stindardul marxismului apără concepțiile atee ale guvernării. Aceleași orientări sunt difuzate în partidele comuniste, așa cum o proclamă programul Internaționalei Comuniste* în 1928: „Printre obiectivele Revoluției Culturale care interesează masele cele mai largi, lupta împotriva religiei, acest
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
față de regim în iulie 1927, iar Biserica obține dreptul de a exista, de a publica, de a forma viitori preoți, însă nu evită persecuțiile. în 1929, ca o prefigurare a colectivizării* care va lovi cu violență țărănimea, Stalin relansează persecuția antireligioasă. La 8 aprilie 1929, un decret pedepsește cu trei ani de închisoare „folosirea prejudecăților religioase ale maselor în scopul slăbirii statului”; și, la 26 august, este instaurată săptămâna cu cinci zile lucrătoare, urmate de o zi liberă, care suprimă duminica
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a clerului și a credincioșilor. Musulmanii trec printr-o relativă destindere odată cu războiul și până la moartea lui Stalin, dar atacurile se reiau sub Hrușciov* și, într-un mod mai puțin violent, sub Brejnev*. Evreii* sunt și ei victime ale represiunii antireligioase. Din 3000 sinagogi în 1917, nu mai rămân decât 1100 zece ani mai târziu, 500 în 1945, 450 în 1956 și 150 în 1960. Iar puterea încearcă să-i controleze pe credincioși prin al său „Consiliu pentru afacerile religioase”. Persecutarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mondial, adică circa 20 milioane de oameni care conduc destinele a 6 miliarde. Piața globală (noua piață pertinentă) înlocuiește astfel comunitatea națională. Democrația americană, arată autorul, a devenit tot mai puțin reprezentativă, establishment-ul american, public și privat, cosmopolit și antireligios, s-a separat tot mai mult de poporul american, politica externă nu mai este americană, ci internaționalistă sau imperialistă. America s-a apucat să facă "ordine" în lume, să facă pe jandarmul universal. Este aceasta menirea sa? Această evoluție intră
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
scop superior perpetuării și supraviețuirii ADNului”. Ideea centrală a considerațiilor lui Dawkins este că religia reprezintă un virus al minții, care infectează mintea persoanelor credincioase. Dawkins insistă că acest virus se transmite de obicei de la părinți la copii. Această poziție antireligioasă există Îndeosebi la oamenii de știință din domeniile bazate pe descoperire sau domeniile științifice care pornesc de la axiome și se bazează pe raționament logico-matematic. Iată și considerațiile unui matematician, Leonard Susskind: „Cred cu tărie că știința reală trebuie să ofere
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
REVISTA GENERALĂ, periodic apărut la București la 15 iunie și la 15 august 1886, sub redacția unui comitet. R.g. încerca, fără informația necesară, de unde și nivelul scăzut al contribuțiilor publicistice, să combată curentul materialist și antireligios în știință și literatură. Cu versuri și proză au colaborat Grigore Sima al lui Ion și I. Pop-Reteganul. O traducere din scrierile lui Lev Tolstoi (Cazacii, primele capitole) făcea, probabil, tot I. Pop-Reteganul, semnând cu pseudonimul Anibal. S-a mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289214_a_290543]
-
cancelariei că n-a descoperit nimic suspect” <ref id="71"> 71 Idem, dosar 8987, f. 11. 72 Ibidem, f. 19. </ref>. Au fost și cazuri când literatura românească era confiscată. Astfel se proceda În cazul cărților cu caracter anarhist, socialist, antireligios și antisocial <ref id="72"> </ref> sau cu acelea de factură naționalistă. În august 1912, după ce au fost cenzurate 23 de colete, expediate din Huși, au fost confiscate două cărți care purtau titlul Ostașul. Guvernatorul Basarabiei Mihail Ghilhen aprecia că
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
pagină „Viața duhovnicească” părintele Simion semnează „Ertarea păcatelor”, C. Goran poezia „Dumnezeu”, pr.ec. V.Grosariu - „Cinstirea sfintei duminici”; pagina mai cuprinde „Viața creștină în Uniunea Sovietică” dar și informații cu titlurile: „Preoții misionari între ostașii de pe front” și „Muzeul antireligios din Cernăuți” - constituit de oamenii lui Stalin ca un mijloc de propagandă împotriva credinței, dar devenit prin exponatele sale - icoane, crucifixe, sfeșnice etc., cel mai prielnic mijloc de întărire a ei pentru că „ceea ce e de la Dumnezeu nici o putere din lume
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sabotaj industrial” și propaganda în fabrici să se facă numai de la om la om. Germanii își continuau atitudinea neprietenoasă la adresa statului și elementului românesc prin ignorarea autorității, tendințe de autonomie, pregătirea tineretului după principiile național-socialiste (naziste) și adoptau o atitudine antireligioasă, în schimb ungurii au continuat „pe aceeași linie revizionistă și de ostilitate față de românism”, exemplele fiind emiterea timbrelor poștale cu sloganul «Del viszater» („Sudul se va reîntoarce”), vase cu pavilionul la jumătatea catargului (în semn de doliu), iar marinarii cântau
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
spune despre miile de fire de iarbă de pe o pajiște că sunt toate asemănătoare ori că fiecare diferă de celelalte, este în esență același lucru. Neputința însă nu e a comparativismului în genere, ci doar a celui cu "sens unic", antireligios, practicat de către etnologi la confluența secolelor și care încercau să reducă Evangheliile la narațiuni mitologice, fără a defini însă miticul. Chiar dacă violența spontană a comunității împotriva unui "țap ispășitor" pentru a dezamorsa o criză socială este o temă mitică des
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
organizat ca toate statele de la începutul secolului al XIX-lea pe principiile de naționalitate, libertate și democrație și pe aceste principii s-a dezvoltat ca stat laic: ,,laic în opoziție cu caracterul clerical al statelor din Evul Mediu, dar nu antireligios”64. În ședința din 29 martie 1928 din cadrul Senatului, Lapedatu preciza că: ,,necesitatea acestui proiect era impusă și pentru interesele cultelor de a-și asigura libertățile cuvenite și drepturile lor”. Aducea argumente și pentru susținerea ideii despre Biserica Ortodoxă Română
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
evreo-române din acea perioadă este dată de felul În care populația evreiască a traversat o perioadă istorică Împreună cu societatea românească, modul În care a fost afectată de marileprocese ce caracterizau România vremii: lichidarea regimului democratic pluripartit, naționalizarea, reforma Învățământului, campaniile antireligioase, izolarea de lumea occidentală, urmate de perioada coexistenței pașnice, de relativă, provizorie și mai ales limitată relaxare, apoi de reluarea - chiar pe alt plan - a perioadei de teroare (1958). Perioada este importantă atât pentru complexitatea, cât și pentru unicitatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
o minoritate națională. În articolul 3 se definea comunitatea ca „Întrunirea credincioșilor de religie mozaică dintr-o localitate”7. Era subliniat astfel, prin chiar definiția comunității evreiești, caracterul strict religios al acesteia. În același timp, Puterea ducea o politică general antireligioasă, astfel că una dintre sarcinile de căpetenie ale „noii comunități” era de „a restrânge sfera de influență a elementelor religioase”1. Este clar că, În concepția sa asupra comunității evreiești, Partidul Comunist se baza pe o contradicție: pe de-o
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
că, În concepția sa asupra comunității evreiești, Partidul Comunist se baza pe o contradicție: pe de-o parte, aceasta era văzută ca o structură strict religioasă - funcțiile nereligioase Îi fuseseră luate -, pe de alta, ei i se dădea un caracter antireligios. De altfel, conducerea comunitățilorxe "Antonescu" era dată unor activiști comuniști care nu aveau nimic În comun cu caracterul religios al comunității. În optica Partidului Comunist, i se recunoștea deci comunității evreiești o singură funcție, cea religioasă, dar ea era dirijată
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
comunitățilorxe "Antonescu" era dată unor activiști comuniști care nu aveau nimic În comun cu caracterul religios al comunității. În optica Partidului Comunist, i se recunoștea deci comunității evreiești o singură funcție, cea religioasă, dar ea era dirijată Într-un spirit antireligios. Aceasta a fost una dintre contradicțiile de bază ale concepției comuniste privind organizarea vieții evreiești În România. Într-un memoriu din 1957, rabinul xe "Rosen"Rosen avea să sublinieze absurdul situației În care o instituție de cult, comunitatea, era condusă
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
autodeterminarea persoanei în raport cu sine (René Descartes), cu semenii (Baruch Spinoza) ori cu puterea (John Locke), problematică reformulata apoi în contextul relației dintre familie, așa-numita societate civilă și stat. Autodeterminarea per-soanei, a individului concret, nu a avut un sens intrinsec antireligios, așa cum au încercat să acrediteze în special adversarii modernității, deși a cunoscut inclusiv exprimări ateiste. A fost însă anticlericala, iar în acest anticlericalism subsecvent se poate sesiza într-adevăr miza ei substanțială, care nu era contestarea lui Dumnezeu, ci emanciparea
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
putem mutila sufletul Europei ignorând capodoperele din arhitectură, pictură, sculptură, literatură sau muzică, pentru a susține o pretinsă emancipare bazată pe vidul spiritual al secularizării. Nu putem înlocui niciodată valorile constante ale religiei cu modele efemere ale umanismului autosuficient și antireligios. Dimensiunea creștină a Europei este astăzi negată, minimalizată sau ignorată, în special în Occident, unde mulți europeni consideră că trăiesc deja într-o societate post-creștină. În cartea sa, O Europă creștină, scrisă în limba italiană și apărută în 2003, scriitorul
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
experienței țărilor unde se încercase reconcilierea dintre libertate și religie: Belgia, Statele Unite, bine analizate de Tocqueville, unde catolicismul a putut înflori datorită libertății. O preocupare asemănătoare anima Sillon-ul, care dorea să integreze Biserica într-o societate judecată nu ca fiind antireligioasă, ci doar anticlericală. Cucerirea societății trecea prin încrederea în democrație definită ca organizație socială și politică care respectă cel mai bine, spunea Sangnier, conștiința și responsabilitatea fiecăruia. Căci democrația nu este doar un regim instituțional, ci este o filosofie, o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]