116 matches
-
utopicul îndeplinit înseamnă pierderea oricărei utopii, a oricărei credințe sau speranțe, prelungirea vieții în dimensiunea fadă a supraviețuirii la limita existenței umane. Postumanul (mai-mult-decât-umanul sau hiperumanulă, în accepție baudrillardiană, se întoarce împotriva umanului și a umanității, este inuman, dar și antiuman, o palidă supraviețuire prin tehnică. Pornit în salvarea umanului de imixtiunea inumanului (fie ca obiect, animal, fie ca mașină sau artificiuă, gânditorul nesocotește beneficiile hibridării postumane. Vom vedea însă, în capitolul ce urmează, o problematizare mai diversificată a postumanului, ca
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
coincidă cu rezultatul ultim al acesteia. Deși una dintre cerințele actuale ale tehnologismului este de a realiza dezideratul inteligenței artificiale, mintea umană nu se poate exclude pe sine, proiectând un univers nonuman, care, la limită, poate deveni, în această direcție, antiuman. După cum am văzut deja, unul dintre paradoxurile postumanismului este dorința de prezervare a umanului și a autonomiei acestuia în cadrul sistemului om-mașină, în același timp în care se manifestă fascinația pentru procesele devenirii, ale întrețeserii și ale conectării, pentru evenimentele de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este "bolnav". Psihiatria politică nu a fost caracteristică doar sistemelor totalitare de stânga (URSS și statele comuniste), ci o întâlnim în Statele Unite în anii '50, în Brazilia și în alte pseudo-democrații din anii '70. Michel Foucault, preocupat de acest parteneriat antiuman (politică + psihiatrie), spunea că a încercat "să analizeze cum, în fazele inițiale ale societăților industriale, un aparat particular a fost stabilit împreună cu un sistem pentru separarea normalului de anormal"24. Arheologia științelor umane ar avea de stabilit studiul "mecanismelor puterii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
servili și în obediența unei complicități de voință și de acțiune cu factorii politici. Acești indivizi acționează în grup, sunt destul de uniformizați mental și răspund docil la impulsurile politice, formează un spirit de gintă. Luați împreună, ei compun un sistem antiuman, antiliberal și anticivic. Oricum, individualitățile, în spiritul lor iluminist, nu pot fi distruse, chiar dacă o forță represivă (la nivelul opiniei publice) și un arbitrar instituțional, compus din indivizi non-individualizați și birocratizați, vor să le compromită și să le disperseze individualitatea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fi efectele reale ale unor acțiuni criminale, îndreptate împotriva celorlalți, împotriva societății. Tentația negativului provine și din această serie rigidă și impersonală de interdicții negativizante din formularea legilor și a enunțurilor politico-birocratice, gândite de universitari. Serii de enunțuri legislative, impersonale, antiumane și lipsite de o conștientizare a civililor. Ceea ce desparte istoria scrisă de filosofie este însăși natura utilizării ideii de argument. Dacă în filosofie a argumenta înseamnă a-ți expune logic raționamentele, într-o succesiune evidentă, nu același lucru este valabil
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
precum: 1) structurarea și restructurarea conștiinței prin intermediul cuvântului scris și tipărit; 2) impunerea ideii de obiectivitate ca efect gradual al unei culturi tipărite; 3) inventarea liberalismului ca ideologie antiabsolutistă și a socialismului ca ideologie antipatronală, îndreptată împotriva unui capitalism sălbatic, antiuman, unde mașina este mai prețioasă decât muncitorul; 4) divizarea societății europene de secol al XIX-lea în oameni "de stânga" sau "de dreapta", cu toate conflictele și antagonismele unei asemenea polarizări mentale, sociale și planetare; 5) transformarea spațiului social modern
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
viață. Omul modern a devenit element "de prelucrat", dar și element de eliminat în cazul disobedienței sale. Cultura tipărită modernă este un fel de Cutie a Pandorei, iar pentru Foucault, o cutie cu scule, de unde au ieșit mai multe lucruri antiumane și politice. Mitul luptei între Bine și Rău, opoziția stânga- dreapta au însoțit această cultură modernă. Formarea doctrinelor și a ideologiilor este un efect al producerii și difuzării culturii tipărite cu toate dezavantajele și beneficiile ei. Totodată, ea corespunde unei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și în societatea românească de după 1990, este de aruncat în lada de gunoi a istoriei. De ce? Pentru că nu este altceva decât un rasism tehnocratic și intelectualist în cadrul aceleiași națiuni. Omul "superior" e dezastrul civilizației noastre. Elita oficială este anticivică și antiumană pentru că tratează omul, cunoașterea și societatea după o falsă superioritate de gândire promovată de abstracționismul filosofic și cultural modern unde oamenii devin "funcții", "numere", "operații deductibile" sau "elemente atacabile" printr-o regie a minții și printr-un joc intelectual între
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nicio altă epocă politicul nu a fost atât de impregnat în structurile cotidianului, în forma politizată de civilizație modernă, în structura mentală și comportamentală a omului. A fi modern devine echivalent cu a fi politic, iar anonimatul său, elementul său antiuman de funcție în sistem, de număr dispensabil e o expresie a invaziei factorului politic în viața cetăților. Cunoașterile ce derivă una din cealaltă se bazează pe acest spațiu al negânditului dintr-o respectivă formă de cunoaștere (o teorie, o carte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
exclus din "personalitatea modernă". Firește, conceptul de personalitate modernă nu este infirmat de un singur caz, dar nici nu rămâne imbatabil. Idealizările exprimate de această noțiune trebuie corelate cu fiecare nouă situație creată, chiar și cu caracter involutiv, prin acțiuni antiumane, iar uneori și cu planurile diabolice difuzate astăzi prin noile mijloace de comunicare. Războiul Rece a fost un război ideologic, îndeosebi dintre socialismul estic, extins și în unele țări foste coloniale, și democrațiile occidentale. Gloanțele Războiului Rece au fost ideile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pro-țariste, "albii" minoritari. Aproape simultan se deschisese un alt front de luptă, lung cât și viața sistemului. La început a fost numit de Lenin "curățarea pământului rusesc de toate insectele dăunătoare". Redenumirile date de Stalin nu i-au schimbat esența antiumană neînchipuit de exagerată, devenită notă definitorie a sovietismului și a socialismului tot mai extins în țările "lumii a treia". Primele "insecte" au fost rușii care se întorceau din țările unde îi dusese războiul. Au urmat narodnicii, menșevicii gruzini și basmacii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din cauza internetului. A Progresului, cu alte cuvinte. Pe cât de stupide sunt aceste credințe populare, pe atât de serios sunt ele susținute de politicieni, televiziuni, marile concerne sau case de modă. Progresul este o idee de stânga, o idee extremistă, radicală, antiumană. Doctrina Progresului, bazată pe o falsă filozofie a evoluției speciilor, nedovedită niciodată științific, dar exploatată la maxim pe plan politic, a fost necesară pentru a susține ideologic superioritatea unor oameni asupra altora. În numele Progresului colonialiștii britanici, în special, exploatau populațiile
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
filozofie" (1955), "Istoria psihologiei" (1955-1956, în colaborare cu C.I. Botez), "Introducere în psihologia socială" (1966, postum, împreună cu Traian Herseni). În anii așa-zisului regim de "democrație populară" publică lucrări propagandistice, descalificante pentru cineva care se pretinde om de știință: Caracterul antiuman și antiștiințific al psihologiei burgheze americane" (1954) și "Războiul psihologic, instrument al agresiunii imperialiste" (1954). Ne putem întreba: cum putea deranja quasi-necunoscutul Gruber un personaj politic, social și cultural care avea aspirații planetare? Răspunsul îl găsim în generarea puterii sale
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
am impresia că nu agreezi marea noastră aliată, Germania. Zâmbind, Marius se oprește din mâncat. Rostește pe același ton: Dimpotrivă, draga mea, iubesc Germania. Redevine serios. Pentru mine ea reprezintă Schiller, Goethe, Bach. În schimb marele Reich milenar oferă reperele antiumane ale doctrinei naziste numite Gestapo 48 sau SS49, a uniformelor brune sau negre care adoră ca o icoană chipul Führer-ului. Mă îngrijorează prezența SS-istului aici la București. De ce? În ultimul timp, bântuie prin capitală tot felul de zvonuri, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Își propune să distrugă clasele sociale și credința strămoșească, metodă prin care Încearcă o egalizare a societății tocmai prin desființarea claselor sociale. Nu realizează În fapt decât o primitivizare socială, prin introducerea și impunerea așa zisei morale comuniste, În fapt antiumană și războinică. La baza acestei ideologii stă ura de clasă, materializată prin sintagma «dușman al poporului» pentru oricine gândea și acționa altfel, atitudini care În final trebuiau să justifice teroarea de stat, fenomen ce s-a manifestat pretutindeni prin structuri
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
și instituțiile culturale, politice, sociale, instituții care au ajuns la un soi de autonomism purist și care le transformă din mijloace în scopuri în sine. Este, în definitiv, vechea poveste a alienării. Văzând în tradiții, istorie, instituții, toate rigidizate și antiumane, cauza răului, soluția lui Alain Touraine nu poate fi decât una "postmodernistă", deconstrucția tuturor acestora și reconstrucția lumii pentru individ prin joc și amuzament. Identificând greșit cauza răului, postmoderniștii sunt condamnați să ofere soluții infantile, ca modelul "poporului jeune". Firește
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
recent] a urmat, în general, acelasi traseu. Ins] aceast] abordare mai monist] nu a reușit s] conceap] cum este posibil că ființele umane s] se fi dezvoltat din animale neumane. Problema era c] acele animale erau considerate simboluri ale forțelor antiumane, uneori doar ca niște vicii întruchipate (lup, porc, corb). Pan] când aceast] viziune nu a fost pus] la îndoial], doar dou] alternative p]reau deschise - fie o viziune reductivist] asupra oamenilor care „nu sunt mai buni decât celelalte animale”, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
66-68; Negoițescu, Ist. lit., I, 286-288; Radu Bogdan, Mesajul lui Tristan Tzara, RL, 1992, 2; Constandina Brezu, Tristan Tzara - schița unui portret de tinerețe, JL, 1992, 13-14; Al. Piru, Tristan Tzara, L, 1992, 47; Dominique Combe, Tristan Tzara și „epopeea antiumana” din „Omul aproximativ”, CC, 1993, 1-2; Geo Șerban, Accente noi în relația Marcel Iancu-Tristan Tzara, RL, 1993, 38; Raimund Meyer, Judith Hossli, Guido Magnaguagno, Juri Steiner, Hans Bolliger, Dada global, Zürich, 1994, passim; Dumitru Micu, Reverie și joc, L, 1995
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
noi, mult mai probabilă decât dacă ar fi fost ocupate într un interval de 2-3 luni toate apartamentele. Prin urmare, deciziile politico administrative bine fundamentate sociologic, sprijinite de soluții arhitecturale vizionare pot conduce la construcții care, în ciuda caracterului lor funciar antiuman (blocurile de locuințe, cel puțin așa cum au fost acestea dezvoltate de sovietici), să ofere premisele dezvoltării unor relații umane care se depășească instrumentalismul primar. Dar asta nu se poate decât dacă oamenii vor alege ei unde să locuiască și împreună cu
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
marxism?! Nu avem nimic de obiectat contra cercetării sociologice sau economice a științei marxiste, dar nu ne putem Împiedeca de a observa că, odată cu aceasta, se pare că se reanimă și fascismul și Încă una dintre fețele sale cele mai antiumane - nazismul! „Umbra criminală” a „marxismului aplicat” În secolul trecut, o „simetrie”, recunosc, blestemată, deoarece și-a definit același adversar - burghezia, capitalismul! (În Mein Kampf, Hitler Îi definește ca adversari nu numai pe Evrei, dar și pe capitaliști, iar scopul lui
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acestea, el doar susținea partidul Social-Democrat al lui Willy Brandt, mergând cu acesta chiar și În campania electorală. Venind Însă din Europa de Est, unde „marxismul aplicat” domnea autocratic, sprijinit pe o poliție politică și pe o poliție tout cout, barbară, sălbatică, antiumană și profund antinațională, În ciuda eforturilor pe care le făceam pentru a „Înțelege” că altele erau reflexele și situația intelectualilor Într-o țară ieșită cu greu și cu imense sacrificii din ruinele războiului (cu ajutorul „Planului Marshal”, printre alteleă, nu puteam Înțelege
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al vinovăției Îl trăiau mai ales tinerii și unii dintre acei adulți ai clasei intelectuale care aveau forța de a-și renega trecutul, istoria și ideile care făcuseră dintr-o țară de Înaltă cultură o anexă a unor proiecte enorme antiumane. Deoarece erau nu puțini adulți și bătrâni care refuzau să facă acest proces al trecutului, sau chiar și unii tineri care se preocupau, cu cinismul involuntar și naiv al vârstei, doar de o carieră sau alta. Nu, nu eram În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
structurile lor originare -, a fost pus În discuție. Și, oarecum firesc - dar ce mai Înseamnă firescul când bolile societății Își arată Încă o dată fața lor hâdă?! -, au apărut În Vest partidele fascistoide, ațâțând Încă o dată naționalismul și formele sale agresive, antiumane, ce părea Îngropat o dată pentru totdeauna!... Exilul este oare și o... pentru cei care nu pot trăi fără această „idee” patrie?!... Cioran, ca și mulți Români fugiți din calea bolșevismului european, a rămas apatrid; toți aceștia au refuzat o adoptare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ca atitudine iresponsabilă împotriva copiilor și adolescenților, lăsați pradă "plăcerilor", drogurilor, pornografiei, întoarcerii la semibarbarie. E condamnarea omului la depersonalizare, la încetarea dialogului cu D-zeu și cu lumea. E recunoașterea opacității contra transparenței. Văzând în tradiții, istorie, instituții, manifestări antiumane, cauza răului. Nu întâmplător soluția lui A. Touraine e postmodernistă, deconstrucția tuturor acestora și reconstrucția lumii pentru individ prin joc și amuzament. În consecință, zombificarea și mancurtizarea devin dorința "mântuitoare". Nu tehnica în sine poartă vinovăția nenumăratelor războaie și acte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un război al tuturor împotriva tuturor. O lume impusă prin violență nu avea niciun viitor. Socialismul a fost impus prin violență chiar și într-o țară feudală cum era Rusia la 1917 și în perioada de după acest an. Caracterul nenatural, antiuman și anti individual al socialismului este dat tocmai de impunerea sa prin violență. "Trântorimea bogată"1152 trebuia lichidată de către "sărăcimea muncitoare"1153. Antagonismele erau preluate și atent cultivate. Așa se face că "comunitatea socialistă este o mare asociație autoritară în
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]