117 matches
-
lichida infernul sovietic". Deputatul Galaction nu se poate obișnui cu ședințele mereu acuzatoare și belicoase, cu ideile-lozinci: eliminarea adversarilor (mai exact, a "dușmanilor de clasă"), "moarte fasciștilor", idei care contrazic duhul Sfintei Evanghelii . Obligat să voteze în Parlament legi nedrepte, antiumane, Galaction recunoaște că se înnumără printre cei câțiva "siniștri imbecili". Totuși are curajul să nu voteze introducerea pedepsei cu moartea, mărturisind că o știa numai el. Pe marginea unei cuvântări a lui Gheorghiu-Dej, ținută cu ocazia marii sărbători sovietice, 7
între amăgire și dezamăgire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10216_a_11541]
-
slujind-o, și a cărei devenire ne datorează fratern salvgardarea din confruntarea cu posibilitatea repetabilă a prăbușirii sau, chiar, a pierii istorice; - Negura mocirloasă a relațiilor întronate în instituția de căpătâi a Oștirii, consecințele absolutismului alienant, prelungit spasmodic în împlinirea antiumană a conducătorului unic, bubele, viciile și puroiul acestor ani de restriște și împilare istorică, au caracatițat organismul militar românesc, metastaziindu-i interdependențele, altitudinea morală și curajul libertății instituționale; - Dintr-o instituție generatoare activ de speranță și curaj social, Armata României, demoralizată
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate: Nu putem sta deoparte, trebuie să ne trezim şi noi () [Corola-journal/Journalistic/23816_a_25141]
-
piesă, el construiește dosarul monstruozității umane și politice a unui personaj capabil de salturi abisale - de la slugărnicia respingătoare, la brutalitatea cinică -, doar pentru a se menține în sferele înalte ale puterii. E o ironie a soartei că acest agent al antiumanei puteri sovietice a căzut în dizgrație dintr-un motiv cât se poate de uman: plecarea definitivă din țară a uneia din fiicele sale. Această înfrângere simbolică a celui care-și făcuse din ura față de capitalismul "anglo-american" țelul suprem al vieții
Știți cine a fost Leonte Răutu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7820_a_9145]
-
1936) a se aplica bolnavilor psihici care prezintă periculozitate socială, a căpătat formă în 1962. Adică, atunci când, în răsăritul euro-asiatic și nu numai aici indivizii insurgenți, fără să sufere de o maladie psihică reală, erau reduși la tăcere prin tratamente antiumane. Tradus la noi abia în 1983, romanul lui Kesey era parcurs cu sete, pentru că în palimpsest se citea situația spitalelor psihiatrice din gulagul est-european. McMurphy devenea un personaj simbolic, pentru categoria nesupușilor la regimul opresiv impus de Sora șefă, o
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
Ordnung, și anume, aceea absurdă și criminală a supremației "rasei ariene". Galaction va distinge însă permanent între Germania, cu vechea ei civilizație și cultură, a cărei soartă o deplânge când se întrezărește victoria Sovietelor, și nazism, ca filosofie păgână și antiumană. O va spune textual: Nu mă bucur de înfrângerea Germaniei, dar mă bucur de apropiata răpunere a trufiei naziste." Dacă, pentru moment, s-ar fi putut să fie sedus de Hitler (mai exact, de forța armatei germane), în privința naziștilor autohtoni
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
o cădere în subumanitate: „Am trăit cu toții într-un regim criminal - și asta, eu cel puțin nu o voi uita niciodată - și îi socotesc pe cei care uită, sau se fac că uită, niște imbecili. Un regim criminal, cel mai antiuman și antinațional cu putință, slujit de oameni care nu numai că acum sînt mai liberi, dar chiar și conduc țara, au încă toată puterea. Așa sîntem noi, românii, ca lotofagii din Odiseea lui Homer. Boala noastră națională se numește UITARE
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
sau "scînteietor" mi se părea, românește, un moft și, culmea, ca intelectul sau decurgea direct din verva, imposibil de imitat, a lui Caragiale, numai dacă nu întorceai totul pe dos, sau cu fundul în sus. Să faci elogiul unor stări antiumane sau sinistre, e semnul fie al unei "răsuciri" de spirit, fie al unei debilitați voit monstruoase. Fiindcă nu putea fi vorba de așa ceva, rămînea prima ipoteză. Totuși, în ciuda acestei "originalități căutate" și care, oricît de brianta a fost, ca expresie
Emil Cioran by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17668_a_18993]
-
domolire a materialității brutale, devirilizat fiind deci prin spiritualizare", Orfeul actual ar putea fi văzut ca unul pliat pe criza umanului, încredințat de imposibilitatea împlinirii sale, a oricărui soi de împlinire omenească, un Orfeu devorat de propria-i luciditate subversivă, antiumană, care, consecventă cu concluzia la care a ajuns, intră în colaps, optînd pentru sinucidere: "cel care crede că doar sinuciderea/ îl mai poate exprima" (Criza). Înainte de-a recurge la actul final, e un cîntăreț al neputinței, resemnat, un aed
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
și la noi, și apărută la Humanitas, pe care însă nu par s-o fi citit tocmai cei la care ea se referă. în esență, retorica stîngii a constat mereu în a invoca valorile umaniste drept unic scut împotriva agresiunilor antiumane de orice fel, a crimelor contra umanității, în definitiv. Cît despre eficiența practică a unui refuz rațional și civilizat al iraționalei ucideri în masă, ce ar fi de spus? Cum ar putea statele democratice să se apere de dușmanii democrației
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
ia înfățișarea unei nedorite, dar cu atât mai eficiente, diversiuni. Efectele în plan practic ar fi nule, în schimb o întreagă categorie de indivizi ar arbora drapelul cernit al persecuției politice. Din contră, un proces al comunismului ca sistem politic antiuman ar constitui măcar un prilej de reformă morală. Șleahta de nesimțiți, demagogi și lingăi ai lui Ceaușescu n-ar mai avea același aplomb în a afirma că sinistrele lor creații de sprijin al dictaturii erau doar inocente episoade dintr-un
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
mă iubești, pentru că și eu te iubesc mult și, în anii de suferință, erai printre prietenii de care îmi aminteam des. Acolo, timpul era dușmanul meu de moarte, el se dilata și se restrângea după niște legi necunoscute, dar totdeauna antiumane și trebuia să-mi fac un program care să mă scoată de sub teroarea lui. Nu aveam cărți, nici creion, nici hârtie, aveam numai mintea, care devenea tot mai mult o coală albă și memoria, care, adeseori, era atroce. Mă apăram
Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
Leo Butnaru Asta e domnule Honoré de Balzac - au trecut cam o sută cincizeci de ani de când comedia umană a început să devină antiumană -adică o comedie și mai și... Presupun că deja aproape șapte sute de ani și cu divina comedie se întâmplă ceva imprevizibil pentru că în lumea aceasta trecătoare nimic nu este stabil nici chiar comedia... Asta e domnilor Dante și Honoré - lumea
Taxe și tare by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4136_a_5461]
-
legica, o gratulație a unei fantezii patriarhale creștine menită să buimăcească pe analfabeții din epoca sclavagismului. Aș mai spune că Tăcu, în a sa Partogeneză... periferica realității dominante a lumii materiale, decelează ascunsul, presupusul, eșecurile genetice - înfricoșătoare prin acțiunile lor antiumane. Adică atacă un segment mai puțin tratat în literatura contemporană modernă de alti cutezători poeți. De apreciat, totuși, la dânsul strădaniile de documentare și eforturile personale de interpretare, adesea fanteziste, literaturizate și chiar convingătoare. Ce nu-mi place este ideea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
am impresia că nu agreezi marea noastră aliată, Germania. Zâmbind, Marius se oprește din mâncat. Rostește pe același ton: Dimpotrivă, draga mea, iubesc Germania. Redevine serios. Pentru mine ea reprezintă Schiller, Goethe, Bach. În schimb marele Reich milenar oferă reperele antiumane ale doctrinei naziste numite Gestapo 48 sau SS49, a uniformelor brune sau negre care adoră ca o icoană chipul Führer-ului. Mă îngrijorează prezența SS-istului aici la București. De ce? În ultimul timp, bântuie prin capitală tot felul de zvonuri, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
atentat la edificiul nostru istoric. Tot ce pune România în mișcare este bun, tot ce o ține pe loc e rău. Singura ieșire este un dionisism al devenirii românești. Dacă ascensiunea României ar pretinde idealuri meschine și compromițătoare, limitate și antiumane, ele ar trebui declarate absolute și perfecte. Ascensiunea unei țări este singura ei morală. "Adevărurile organice" ale unei națiuni sânt erorile necesare creșterii ei. Cum tote fenomenele de creștere au la bază un elan orb, nu vom găsi în ele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din cauza internetului. A Progresului, cu alte cuvinte. Pe cât de stupide sunt aceste credințe populare, pe atât de serios sunt ele susținute de politicieni, televiziuni, marile concerne sau case de modă. Progresul este o idee de stânga, o idee extremistă, radicală, antiumană. Doctrina Progresului, bazată pe o falsă filozofie a evoluției speciilor, nedovedită niciodată științific, dar exploatată la maxim pe plan politic, a fost necesară pentru a susține ideologic superioritatea unor oameni asupra altora. În numele Progresului colonialiștii britanici, în special, exploatau populațiile
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
umană: "Poezia este mai adevărată și de un sens mai înalt decât istoria", deci depășește ca adevăr uman și axiologic zilnica derulare a vieții comune, care este, în sumă algebrică, o istorie a erorilor, dese ori a răului, o desfășurare antiumană. "Viața noastră este o eroare perpetuă", scria Eminescu. * Marile probleme de întotdeauna ale spiritului uman au fost cunoașterea și libertatea metafizică. Cunoașterea absolută nefiind posibilă, gnoseologic omul își creează o realitate proprie, transmutată în semnificații. Pe de altă parte, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cultură și în viața de fiecare zi. Poezia este o necesitate cosmică pentru om. Necesitate sacră. Reamintim cuvântul definitiv al lui Hölderlin "numai poetic merită omul să trăiască pe pământ". În rest nu trăiește, este viețuit de toate stihiile antispirituale, antiumane, antiviață ale infernului modern și postmodern care a proclamat bezmetic lupta furibundă împotriva tuturor valorilor, inclusiv împotriva noțiunii de om. Nu știm cât a fost poluat și spațiul cuantic de haosul malign, deși este posibil ca acest spațiu să dispună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
când, la unsprezece ani, "am descins" în București; cu atât mai puțin azi n-aș putea avea asemenea porniri. Dar, probabil, fiecare om are limitele sale de adaptare. Mie, orașele mai mari ca Parisul sau Roma mi se par absurde, antiumane. Nu e vorba de vreo reacție împotriva civilizației urbane, ci de o senzație stresantă că mă pierd, că sunt "înghițit", că mă depersonalizez. Când am făcut saltul din Lisa în București, în toamna anului 1937, m-au șocat "noutățile": casele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
au fost înșelați, exploatați până la sânge, mânați la spargeri de normă, de acel partid numit impropriu, la un moment dat, muncitoresc, și care, la scurt timp și-a dat adevăratul nume pe față, de partid comunist, venetic, de sorginte antiromânească, antiumană, așa cum s-a dovedit și răsdovedit. Iată de ce oamenii nu mor de râs, ci fierb de indignare, dând ba într-o parte ba în alta, tot de aceeași foști mari și tari, cu aceleași mentalități strâmbe de vulpoi și varani
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
coalizați cu satanicii politicieni afundați în mocirla grelelor păcate de ieri, retrograzi în raport cu evoluția noii rânduieli umane și libertății pentru care de veacuri luptă societatea, coalizați și cu vechii dușmani „biblici” strigă să fim iarăși răstigniți, pregătind noi legi criminale antiumane. Dar noi nu vom săruta călcâiul Irodiadei, și nu vom cere capul Sfântului Ioan Botezătorul, și le vom răspunde cu nefrica morții, păstrându-ne neîntinat giulgiul demnității umane și legile dumnezeiești, sub ploile oricăror lovituri. Noi, legionarii nu mai avem
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
studenți împușcați după procese înscenate și un tabel cu slujitori ai bisericii exterminați în închisorile comuniste. Prezenta lucrare are marele merit de a prezenta fața nevăzută a societății socialiste românești, față bine ascunsă de guvernanții „epocii de aur", caracterul ei antiuman și represiv, copiat după modelul sovietic sau chiar întrecut de acesta. Amploarea mărturiilor, luate sub semnătură, și a listelor de uciși și terorizați constituie o acuză de necontestat la adresa regimului dictatorial din România. Timpul trece, populația uită suferințele și lipsurile
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93035]
-
rămîne un adversar convins al capitalismului, dar înțelege să poată proteja națiunea ca o comunitate solidară fără a se alătura naționalismului conservator al lui lorga, maestrul gîndirii de la începutul veacului. Am rămas profund convins că sistemul capitalist este absurd, antinațional, antiuman, antisocial și că lupta între naționalități este o diversiune care prelungește existența nefericită a umanității", scrie Istrati în 1935. Acest mers cu pași mari de la începutul secolului pînă la deceniile de după război, acest parcurs refractar al lui Istrati și această
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
muzical, autarhic, armonic, literatură ritualizată asemenenea operelor unui Julien Gracq, Michel Tournier sau Marguerite Yourcenar, este din cîteva puncte de vedere pro-europeană și antiamericană, cu mențiunea că, pentru Quignard, Europa Înseamnă premodernitatea, iar America, modernitatea. Astfel, afirmația „Umanitatea europeană este antiumană”, cu veleitate de reflecție asupra prezentului contemporan, nu este, În contextul cărții, antieuropeană. Europa lui Pascal Quignard slăbește o dată În 486, dar este Înjunghiată pe la spate abia În secolul XVII. Antiamericanismul lui Quignard este vindicativ În sens aristocratic: Clovis Își
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de satisfacție manifestată de unii față de suferința celuilalt ascunde de fapt o trăsătură sadică, din punct de vedere psihologic, și cinică, din punct de vedere moral. A te bucura de răul altuia este mai mult decât o atitudine imorală sau antiumană. Este o monstruozitate; eă Dorința celor aflați În dificultate ca nenorocirile și suferințele lor să-i lovească și pe ceilalți reprezintă un act de transfer, o descărcare proiectivă asupra celorlalți. Este ura pe care o dă suferința, schimbarea de atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]