168 matches
-
inevitabilității antropocentrismului. William Grey126 formulează un argument în favoarea caracterului inevitabil al antropocentrismului cosmic. O judecată este antropocentrică dacă expune dovezi privind dependența de locul sau prezența omului în cosmos, adică de valorile, interesele și preferințele sale. Pentru a respinge perspectiva antropocentrică ar trebui să putem indica posibilitatea unei perspective externe lumii omului, detașată, neutră și imparțială, valabilă deopotrivă pentru om și mediul înconjurător, adică pentru om și non-oameni. Dar o asemenea situare în afara sferei valorilor, a intereselor și preferințelor omenești este
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a universului în defavoarea altora. Concluzie. Drept urmare, antropocentrismul este inevitabil, iar cerința de a-l evita este cel puțin confuză din punct de vedere conceptual. Argumentul lui Grey este supus unei critici care ia în considerare diferențele fundamentale dintre o înțelegere antropocentrică a eticii și situarea epistemică umană. Astfel, Val Plumwood 127 consideră că este imposibil ca oamenii să evite perspectiva epistemică specific umană. Cunoașterea omenească se bazează pe experiența omenească asupra lumii. Dar această localizare epistemică a omului nu este tot
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și situarea epistemică. Situarea epistemică în propria experiență sau în experiența culturală a unui grup nu presupune faptul că nu ne putem raporta la ceilalți sau la alte grupuri. De unde rezultă că este greșit să susținem că situarea epistemică este antropocentrică atâta timp cât facem distincție între situarea epistemică și preocupările etice. O altă eroare cuprinsă în argumentul lui Grey ar consta în esențializarea sau reificarea categoriei de om sau ceea ce este omenesc, oferindu-i privilegii în raport cu celelalte descrieri posibile 128. Putem să
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
obiecție la această critică ar fi aceea că termenul "om" ar trasa o distincție fundamentală comparativ cu celelalte descripții. Dar, remarcă Plumwood, din punct de vedere logic nu putem susține o asemenea distincție. Mai degrabă, ea este expresia unei prejudecăți antropocentrice pe care Grey o pune la lucru. O altă versiune a argumentului ar putea porni de la interese, în sensul că antropocentrismul este o consecință a imposibilității eliminării intereselor. Prin urmare, în ultimă instanță, am rămâne egoiști. Argumentul poate fi reconstruit
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
baza unor poziții teoretice divergente. Această coincidență a politicilor este explicată prin aceea că în cazul antropocentrismului luminat conștientizăm faptul că interesele noastre pentru o viață bună depind de modul în care protejăm mediul înconjurător, de unde rezultă că un demers antropocentric își asumă și dimensiunea asigurării echilibrului ecosistemelor. 3.3.3. Fascinația biocentrismului O construcție posibilă a eticii mediului poate fi centrată asupra recunoașterii priorității valorii vieții, ceea ce ar însemna că toate ființele vii contează din punct de vedere moral și
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
argumentativă a lui Routley, care are drept scop să evidențieze insuficiența tradițiilor morale occidentale predominante, constă în prezentarea de contraexemple, adică de exemple de acțiuni care sunt evident rele, dar care nu sunt condamnate și puse la îndoială de principiile antropocentrice menționate mai sus, principiul absenței prejudiciului și principiul utilitarist al valorii. Din punct de vedere logic, Routley propune un raționament de tipul modus tollens: dacă e posibil să deducem dintr-un principiu moral general o judecată morală greșită, atunci principiul
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
dacă luăm ca referențial lumea biologică a luptei pentru supraviețuire dintre indivizi și specii? Admitem că este incorect să privilegiem interesele unui grup de oameni față de alți oameni. Atunci, de ce să privilegiem interesele comunității omenești față de alte ființe? Din perspectivă antropocentrică vom arăta că oamenii au anumite caracteristici care îi diferențiază de alte viețuitoare, pe când din perspectivă ecocentrică vom lua în considerare o caracteristică pe care o au în comun toate ființele vii, aceea de a fi membrii ai comunității vieții
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
deschidere spre mister și revelare și orizontul imediatului, specific vieții animale, caracterizat prin centrarea pe instinct și supraviețuire, exprimă în mod adecvat diverse formulări și accente pe care le regăsim în literatura de specialitate în susținerea unui argument de sorginte antropocentrică în favoarea eticii mediului. Un asemenea argument este în ultimă instanță antropocentric în sensul că prin recunoașterea "diferenței ontologice" i se acordă omului un loc privilegiat în lume și se trasează o graniță între cultură și natură. Aceasta înseamnă că natura
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
caracterizat prin centrarea pe instinct și supraviețuire, exprimă în mod adecvat diverse formulări și accente pe care le regăsim în literatura de specialitate în susținerea unui argument de sorginte antropocentrică în favoarea eticii mediului. Un asemenea argument este în ultimă instanță antropocentric în sensul că prin recunoașterea "diferenței ontologice" i se acordă omului un loc privilegiat în lume și se trasează o graniță între cultură și natură. Aceasta înseamnă că natura merită să fie luată în considerare numai în măsura în care ea are o
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sale de stăpân. Omul care stăpânește natura în ierarhia Dumnezeu-om-natură va domina natura sau își va asuma anumite responsabilități și va acționa cu precauție asupra naturii? O interpretare majoritară este aceea că religia creștină, umanismul și modernitatea au accentuat viziunea antropocentrică și au întărit poziția de dominator a omului în raport cu natura, chiar dacă, în unele cazuri, se recunoaște că natura este un dar de la Dumnezeu. Modernitatea duce la o atitudine pozitivistă care accentuează dominanța tehnologică a omului asupra naturii, deși reacția romantică
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
lui Lynn White jr., "The Historical Roots of Our Ecological Crisis"179, a fost primul în care antropocentrismul culturii occidentale, exprimat prin religia creștină, este considerat responsabil pentru criza ecologică. În general, se susține că religia creștină furnizează o perspectivă antropocentrică în relațiile cu natura, îl vede pe om drept stăpânitor al lumii. Aceasta duce la o schimbare radicală în relația dintre om și natură, în sensul că dispare așa-numitul primat al naturii asupra omului, ceea ce are drept consecință interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
dintre moralitate și animalitatea din noi și discută despre relațiile dintre oameni în funcție de modul în care aceștia se raportează la animale. Detaliul conceptual care ne interesează este distincția dintre datorii directe și datorii indirecte. După Kant, promotor al unui demers antropocentric, non-oamenii pot fi luați în considerare numai indirect, în măsura în care vătămarea lor provoacă prejudicii oamenilor. Lovirea unui câine nu este greșită pentru că ar fi nedreaptă față de acel câine, ci pentru că dezvoltă în oameni o cruzime pe care aceștia ar putea să
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
completă, a sferei moralității, ceea ce ar însemna că o extindere completă în al doilea sens invocat de Elliot este, de fapt, o extindere parțială. A doua, dacă nu cumva în acest fel, făcând aceste ierarhii criteriale, rămânem pe o poziție antropocentrică sau omenesc șovină. Dacă așa stau lucrurile, adică, dacă am propus de fapt o extindere parțială și am rămas pe o poziție antropocentrică, atunci înseamnă că problema dreptății dintre specii nu a fost rezolvată. Să fie oare echilibrul teoretic dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
parțială. A doua, dacă nu cumva în acest fel, făcând aceste ierarhii criteriale, rămânem pe o poziție antropocentrică sau omenesc șovină. Dacă așa stau lucrurile, adică, dacă am propus de fapt o extindere parțială și am rămas pe o poziție antropocentrică, atunci înseamnă că problema dreptății dintre specii nu a fost rezolvată. Să fie oare echilibrul teoretic dintre incluziune și ierarhizare, pornind de la noțiunea de interes biologic, cea mai bună rezolvare? 3.3. Datorii față de ecosisteme. Viziuni asupra conservării ecosistemelor Aldo
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Renașterii și cei romantici până la pictura impresionistă și inovațiile artistice contemporane. Ecologia profundă preia idei din toate aceste surse pe fondul respingerii tradiției cartesiene dominante, ceea ce presupune 274: • Trecerea de la modele convergente reductive la modele divergente holistice. • Trecerea de la perspectiva antropocentrică la conceperea omului drept parte a unei rețele de relații biologice, o trecere comparabilă cu descoperirea copernicană potrivit căreia omul nu ocupă centrul fizic al universului. • Înțelegerea faptului că prin modificarea sistemelor biologice noi nu modificăm proprietățile unei substanțe, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de similaritate cu panteismul imanentist propus de Spinoza și recunoaștem totalitățile și inter-conectivitatea. În termenii lui Naess, recunoaștem unitatea universului și legăturile multiple dintre toate părțile sale. Drept urmare, omul devine o parte a universului sau a naturii, iar vechiul accent antropocentric, înțeles ca iubire de sine, este reinterpretat cu ajutorul tezei inter-conectivității în modalitatea identificării omului cu natura, ceea ce înseamnă că prin identificarea cu universul iubirea față de sine devine iubire față de univers, simțământ care își găsește expresia în grija față de acest univers
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
resursă înseamnă a o folosi cu înțelepciune, adică fără a pune în pericol scopul de a-i asigura disponibilitatea și în viitor, pe când a prezerva înseamnă a proteja ecosistemul, adică a nu-l distruge prin utilizarea lui. Temeiurile por fi antropocentrice, dar și o versiune non-antropocentrică, bazată pe recunoașterea valorii intrinseci a entităților naturale, poate duce la aceleași decizii manageriale. Distincția dintre conservare și prezervare are însă uneori la bază chiar disputa dintre o etică antropocentrică și o etică bazată pe
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
utilizarea lui. Temeiurile por fi antropocentrice, dar și o versiune non-antropocentrică, bazată pe recunoașterea valorii intrinseci a entităților naturale, poate duce la aceleași decizii manageriale. Distincția dintre conservare și prezervare are însă uneori la bază chiar disputa dintre o etică antropocentrică și o etică bazată pe noțiunea de valoare intrinsecă. În cazul conservării naturii o vom face în interesul propriu, așadar, demersul ar fi unul antropocentric, în timp ce prezervaționiștii cred că natura are valoare prin ea însăși. Temele cele mai discutate sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Distincția dintre conservare și prezervare are însă uneori la bază chiar disputa dintre o etică antropocentrică și o etică bazată pe noțiunea de valoare intrinsecă. În cazul conservării naturii o vom face în interesul propriu, așadar, demersul ar fi unul antropocentric, în timp ce prezervaționiștii cred că natura are valoare prin ea însăși. Temele cele mai discutate sunt cele privind conservarea biodiversității. Norton 313 deosebește între două tipuri de diversitate, între diversitatea speciilor și diversitatea habitatelor, iar combinația dintre cele două este diversitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
mediu care au stat la baza ghidării deciziilor privind acțiunile omenești și mediul înconjurător. Cele trei principii sunt: a) principiul precauției, b) principiul subsidiarității, c) principiul non-reciprocității. Principiul precauției Principiul precauției, judecat din perspectiva eticii mediului, este expresia unei atitudini antropocentrice. Din punct de vedere filosofic și moral vorbim despre o atitudine prudentă sau despre prudențialitate. Aplicat la cazul mediului, argumentul prudențial cere evitarea acelor activități ale căror efecte asupra mediului pun în pericol siguranța, supraviețuirea și bunăstarea ființelor umane. Argumentul
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
analiză holistă a societății, ia în discuție alternativa eco-socialism sau eco-capitalism și alege eco-socialismul. Alți autori, între care Alan Carter 343, iau ca punct de pornire individualismul, ajung la concluzii antietatiste și propun desființarea statelor. Și proiectele politice creștine, fiind antropocentrice, sunt împotriva ecocentrismului. Ecocentrismul ar intra în conflict cu valoarea identității naționale. Alți autori propun o rezolvare globală sub egida ONU344. Astfel, s-ar ajunge la un ecologism rezonabil, care nu mai poate fi acuzat de interese meschine. S-ar
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și comunitariană ține seama de tradițiile și valorile împărtășite de comunitate. Cosmopolitanism. Această teorie pornește de la premisa că avem un cadru global comun. Unii iau în considerare și persoanele care nu trăiesc în prezent sau ființele non-umane. Cosmopolitanismul poate fi antropocentric dacă susține că numai oamenii sunt surse ale valorilor. Cosmopolitanismul susține că nu ar fi necesar să-i constrângem pe oameni să protejeze mediul înconjurător. Două ar fi motivele principale. În primul rând, în general, cosmopolitanismul exprimă o atitudine optimistă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ale căror drepturi fundamentale au fost atinse au în prezent posibilitatea să-și apere drepturile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului"375. Din perspectiva eticii mediului sunt necesare câteva scurte comentarii. Să ne situăm pentru început, de dragul argumentării, pe poziții antropocentrice și instrumentaliste, astfel încât să putem susține că natura trebuie să servească în mod necondiționat intereselor omului. În acest caz, răspunsul cel mai puternic pe care îl putem da este acela că este imposibil sau cel puțin foarte puțin probabil să
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și regulile sale imuabile. Dificultatea în logica analizei apărea atunci când se compara omul (numărul oamenilor și cerințele lor) cu posibilitățile limitate ale mediului: se poate accepta ca omul să fie cel favorizat și mediul, aservit nevoilor acestuia, ca în concepția antropocentrică sau, dimpotrivă, natura privită ca suport al vieții să primeze, ca în concepția ecocentrică. Religiile lumii se împart între cele două concepte. Și componenta economie din triada de mai sus este supusă unei evoluții continue, întrucât progresele tehnologiilor de valorificare
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
a fenomenului renascentist urmărit în întreg perimetrul european. Cunoașterea literaturilor de mare circulație - engleză, germană, franceză și italiană - permite autoarei întemeierea aserțiunilor generale pe exemplificări convergente, convingătoare. Debutând cu un studiu erudit asupra umanismului, considerat o permanență născătoare de filosofii antropocentrice, cartea înfățișează varietatea și procesualitatea feluritelor lui întrupări, în capitole comparatiste despre poezie și artă, literatura platonizantă și cea burlescă, dezvoltate sub influența filosofiei umaniste, potrivnică păgubosului hybris. Metoda comparatistă a autoarei își delimitează mai precis sfera și scopul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]