7,092 matches
-
un adevărat spectacol hermeneutic. Va proceda identic în tot volumul. E abordarea în care scriitorul constănțean se simte cel mai confortabil. O concluzie ar fi că „opera lui Caragiale constituie doar turnesolul care scoate la iveală nuanțele și fantasmele identitare, anxietăți, complexe, deziderate și iregularități ale unei culturi și civilizații aflate într-o complicată dinamică, o cultură și o civilizație a faliei care face obiectul unei atare cărți”. Patru categorii de comentatori se detașează în opinia lui Angelo Mitchievici. Mai întâi
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
Iordachescu Ionut Soția defunctului Robin Williams a declarat joi că actorul suferea de Parkinson în fază incipientă, potrivit AFP. La momentul sinuciderii Williams era treaz, a mai spus soția actorului. Susan Schneider a afirmat că Williams se lupta cu depresia, anxietatea și Parkinson când a fost găsit mort săptămâna aceasta. Soția actorului a precizat că Robin Williams nu era pregătit să facă public faptul că suferea de Parkinson. "Robin a petrecut mult timp ajutându-i pe alții. Dacă distra milioane de
Robin Williams suferea de o boală, dezvăluie soția by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/21667_a_22992]
-
pe lângă cei trei copii, sunt bucuria și fericirea pe care le-a oferit celorlalți, în special celor care poartă bătălii personale", a adăugat ea. Starea de trezie a lui Robin era intactă și a fost curajos luptându-se cu depresia, anxietatea, dar și cu boala Parkinson în fază incipientă, despre care nu era pregătit să vorbească publi", a mai spus Susan Schneider. Știre în curs de actualizare
Robin Williams suferea de o boală, dezvăluie soția by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/21667_a_22992]
-
nu sînt motive de panică, remarcăm faptul că în ultimii trei ani PND și-a dublat numărul de membri (are acum 6600 de militanți activi). Tema ideologică predilectă a acestei formațiuni (deopotrivă mișcări și partid) este legată de frustrările și anxietățile muncitorului german mediu. PND pedalează pe xenofobie, denunțînd social democrația pentru capitulare în raport cu exigențele spiritului universalist denunțat drept excesiv de tolerant. Evident, se vorbește despre decadență, despre pierderea identității, dar și despre prezența copleșitoare și corupătoare a străinilor. Voigt consideră că
Post-comunism și post-fascism by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/16711_a_18036]
-
a unor opțiuni, tendințe și viziuni aparent opuse. Nier a rămas fidel stîngii radicale și după prăbușirea RDG, fiind pînă acum doi ani membru al PDS (Partidul Socialismului Democratic, formațiunea succesoare a PSUG). Treptat însă el a acumulat nemulțumiri și anxietăți care au dus la pasul decisiv al adeziunii la PND. "Priviți, spune el, Voigt este fost ofițer, iar eu sînt fost comunist, însă avem amîndoi o percepție comună. Este vorba de faptul că social democrații și creștin democrații au abandonat
Post-comunism și post-fascism by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/16711_a_18036]
-
au trăit perioada, cît mai ales pentru tinerii ce o consideră doar istorie: "Regîndind astăzi temele cruciale ale Congresului al IX-lea și evitînd ispita a ceea ce Timothy Garton Ash numește determinism retrospectiv, este limpede că existau suficiente motive de anxietate în acel iulie 1965: accentele patetic-patriotarde ale raportului lui Ceaușescu, jocurile de culise derulate în total dispreț față de delegații la Congres, elogierea excesivă a liderului, ca început al unei tot mai asfixiante idolatrii. Erau însă și motive de speranță, iar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
a face, în cazul de față, cu simptomele unei dezorganizări clinice, care nu va întîrzia mult să se arate... Timpul și ambiția își pun pecetea asupra unei neurastenii progresive, prin forma filosofică abisală și vag mistică pe care o iau anxietățile bolnavului. Dilatarea maladivă a vieții interioare se produce în aceste direcții." Cred că această din urmă caracterizare e mai dreaptă pentru că dincolo de banalitatea reflexiilor interioare ale personajului, acută e aici numai autenticitatea agitației sufletești și a febrei mintale. Neputința de
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
lui Caragiale și din jovialitatea poporană, puternic condimentată, a lui Creangă se regăsea în conduita satiric-umorescă a lui I.D. Sîrbu. Dar paginile sale exprimă și teama subiacentă de adevărurile crude pe care se vedea nevoit a le consemna. Apare acea anxietate a realității care-i distinge frecvent pe marii comici: "Mărturisește asta prin mijlocirea citatului din R. de Gourmont luat drept motto la "Iarna trei": "ceea ce este teribil cînd cauți adevărul, e că-l găsești"". Conștient de valoarea sa nesocotită (inclusiv
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
efigia acestei lumi care, pregătindu-se să "se care", se trezește într-o bună zi golită de viață. Sub pasta groasă de umor rece, sec, sub aparenta lipsă de miză a acestor "fragmente de concret" se află mereu încă ceva. Anxietatea lipsei de greutate a evenimentelor vieții, bagaj clandestin de care nu mai scapi niciodată, nici dacă te cheamă Serpente și la sfîrșitul săptămînii "te cari"; nici dacă te lupți pe viață și pe moarte. Andrei Bodiu - Studii pe viață și
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
ca pă vremea lu tactu", Băetzii). Foarte interesantă mi se pare tocmai această divergență a nivelelor lingvistice: fonetica și lexicul merg într-o direcție; sintaxa, structura textuală, versificația - în alta. Rezultatul poate fi de mare haz, dar și de ascunsă anxietate. în acest volum, "estetizarea" textului mi se pare mai ales un mijloc de emfatizare, prin care ororile devin mai șocante și mai absurde: jocul cu limbajul devine mai puțin feeric, preferînd un secret moralism dramatic.
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
la ce-am ajuns? La voința de a face istorie. Cine a înțeles acest lucru este lămurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e rațional, abstract, conștient în tragicul nostru". Sînt cuvintele autorului Schimbării la față a României. Nerăbdarea, anxietatea, spaima subiacentă caracterizează starea de spirit a lui Noica. Conștiința sa nu cristalizează într-o ideație ne varietur, ci se prezintă ca un proces agitat, în ebuliția căruia se ivesc elemente contradictorii. Chiar "eternitatea" e abhorată și absolvită în același
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
primit pecetea de foc a mesajului dostoievskian. Fire structural veselă și comunicativă, dispunând nativ de umor, tonic, optimist, în ciuda unor lungi șederi în sanatorii, ține balanța între insul social exteriorizat și cel depresiv ce alimentează substanța romanelor sale, unde însă anxietatea și sațiul nu se scaldă în noroaie naturaliste. Ceea ce nu înseamnă că angoasele i se absorb integral în romane - în Jurnalul unui adolescent (1941), în Tinerețe ciudată (1943), în Moartea cotidiană (1946), ultimele două narațiuni de certă noutate în gen
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
de ani după ce au părăsit Bucureștii sau țara, ca un omagiu neprețuit pentru templul unde au primit botezul) și le-am dat cîteva și foarte puținilor iraniști pe care-i cunosc, așteptînd să-i comunic, cum mă chestionează cu oarecare anxietate prin telefoane destul de lungi, din timp în timp, care este opinia Facultății. Facultatea însă, cum scria pe vechile teze de doctorat în medicină, nu are a exprima nici aprobare, nici dezaprobare. Și Otto se întoarce la masa lui de lucru
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
Tine/ și mă cutremur de bucurie." Altundeva, suferința apetenței metafizice este elocventă: "Sunt un animal bolnav de Tine/ de ce ai ajuns să mă pedepsești/ atât de tare?/ de ce am ajuns să Te iubesc atât de mult?". Melancolia, durerea și iluminarea, anxietatea metafizică și moartea se transmit din poemele lui Paul Daian, copleșitor și grav, veșnicele vibrații sufletești în fața insondabilului. Sunt versuri bune, ce respiră o sensibilitate genuină, o sensibilitate a esențelor bulversante. Paul Daian, Mingea de păr a vieții, Editura Coresi
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
de neliniște". Două sunt elementele coagulante ale cazuisticii pe care Ion Vlad își propune s-o analizeze: în plan formal, discursul eseistic și filozofic care "virusează" proustianismul și psihologismul freudian, și, în plan tematic, suferința, neliniștile, dispariția reperelor și exacerbarea anxietății, grefate pe fondul agitației sociale care a marcat epoca interbelică. Traumele războiului au și ele un cuvânt greu de spus. Ambele determinante converg către modelul romanului de idei: "Poate că tocmai pe această paradigmă se poate legitima poetica romanului , prezidată
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
nu e, în poezie, o stare pură, o negație absolută, ci un amestec de satanism și idealitate, de neagră satisfacție și căință, de dureroasă provocare și de așteptare expiatoare. Credința bardului nostru e una crepusculară, încercată de îndoială, impregnată de anxietate. Revelația și nonrevelația își dispută întîietatea, însă nici una nu are puterea trebuitoare pentru a o suprima pe cealaltă. Stigmatizate de senzația autorului de-a fi zăvorît de viu, blocat de letargie, măcinat de spaimă, versurile lui Miron Kiropol realizează adesea
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
din eternitatea Domnului...". Pînă și numele eroilor din paginile complexei alcătuiri evocatoare ni se înfățișează frecvent, dintr-un, de bună seamă, impuls pudic însă și dintr-o igienă a confesiunii, elegant cifrate: Uxor, Sponsa, Soror, Prima, Secundus, Tertia etc. O anxietate în fața realului se simte-n detalii ca și-n ansamblul organizat cu răbdare, din fragmente (semn de circumspecție). Bucuriile autorului vădesc o prudență lăuntrică ce nu depășește adesea cadrul domestic (îl atrage viața familială, frumusețea nevestelor sale, jocul producător de
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
în timp ce Tudor e generos, imaginativ, sensibil, e poet). Cartea debutează cu o întâlnire romantică, după ani de separare, între Corina și Tudor și cu despărțirea lor (temporară, presupuneau). Discursul degajă, subliminal, o puternică senzație de așteptare înfrigurată, de teamă, de anxietate latentă, mai cu seamă că Tudor trăiește departe, în capitală, suferă de o boală incurabilă, nu răspunde la apelurile telefonice ale Corinei. Mecanismele de autopropulsare textuală funcționează din plin, prevestind apropierea dramei. Și, într-adevăr, într-o anume zi, aceste
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
devotament și delicatețe, ținuse, pentru Corina, locul ambilor părinți, de a căror veghe și căldură fusese lipsită. Totul se năruie, ca-ntr-o catastrofă, ca-ntr-o surpare a lumilor. Încât, spune autoarea, în numele eroinei, după atâtea rătăciri, după atâta anxietate și spaimă (“era stăpânită de spaimă ca de o fiară”), sătulă de rigorile inumane ale “fluxului ei existențial”, Corina, trecută dincolo de singurătatea absolută și dincolo de disperare, “se detașase de lumea cu care nu mai avea de-a face.... În orice
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
cu totul diferită, care amintesc de jocurile cu neologisme ale lui Mircea Nedelciu din prozele scurte: "De atunci, ori de cîte ori se afla în fața unei mulțimi de oameni, directorul manifesta o mefiență accentuată, pe un fond de disforie și anxietate, cu unele simptome hipermnezice și de dismorfofobie ( ), complicat cu tendința spre palilalie ( ), însoțite de vagi indicii ale unui sindrom temporal..." Acest nou roman al lui Petru Cimpoeșu e cu siguranță o reușită. E mai puțin important în ce măsură va însemna ceva
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
august 1968 (de această dată într-o împrejurare de politică internă, căreia îi va atribui însă caracterul unei imixtiuni din exterior). Cu 21 de ani în urmă se temuse de mulțimea adunată și ceruse să fie parțial dispersată; învingându-și anxietatea, obținuse cel mai răsunător succes al său, intern și internațional. Acum, când ar fi fost cazul să se teamă, va evoca într-un mod magic (greu de spus și cât conștient!) victoria de atunci. Mai mult chiar, tocmai aceeași teamă
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
nu e sigur nici fostul lui psihoterapeut, Ben Sobel (Billy Crystal), care e chemat să-și dea cu părerea în legătură cu acest caz. Ultima oară când Sobel l-a tratat pe Vitti a încercat să ajungă la sursa atacurilor sale de anxietate, dar abia a ajuns unde voia. Îi va lua mult timp pentru a examina demonii ce umblă prin mintea lui Vitti și a-l ajuta să se pună pe picioare. Adevărul e că și Sobel are o problemă. Tatăl său
Agenda2003-5-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280648_a_281977]
-
școlar și, ulterior, la eșec în plan social. În urma aplicării programelor semestriale de recuperare prin art-terapie, aceleași teste (Machover, Koch și Wechsler) au relevat o ameliorare a calității raporturilor cu mediul și persoanele din jur, o diminuare a gradului de anxietate al copiilor și, în general, o dezvoltare a capacității lor de adaptare. O carte de vizită În ultima decadă a lunii decembrie anul trecut, la Teatrul „Odeon“ din București s-au decernat Premiile Societății Civile din România pe anul 2002
Agenda2003-9-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280758_a_282087]
-
aici nu se descrie altceva decât fenomenul de hematohidroză, explicat de medicină abia la sfârșitul veacului al XIX-lea: în jurul glandelor sudoripare există multe vase de sânge, sub forma unei rețele; la presiunea stresului intens, vasele se contractă, apoi pe măsură ce anxietatea trece, se dilată până la punctul de rupere. Odată acesta atins, sângele trece în glandele sudoripare, iar pe măsură ce acestea produc multă sudoare, este împins la suprafață, ieșind sub forma unei picături, amestec de sânge cu sudoare. În această atmosferă grea, tensionată
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
mijloc. Înțelesurile migrează dintr-o parte în alta a conștiinței, umflându-se ca niște pânze de corăbii, menite să ducă rostirea în largul unei mări înșelătoare, cu țărmuri ce se strâng sau se lărgesc, în funcție de starea noastră lăuntrică bântuită de anxietate. De aici și întrebarea poetului: „Oare coala de hârtie (cu înscrisuri pe ea sau fără) - răsucită / făcută sul, poate fi o trâmbiță?” Întrebarea se propagă, asemenea undelor unui lac contaminat de o piatră, înlăuntrul subiectului (al poetului, adică) stârnind un
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]