2,251 matches
-
timp. Mi-am privit ceasul. Mergea. Se făcuse aproape ora 8. Deasupra noastră era același cer Înstelat și aceeași lună. Mai mult, mi-am dat seama că poziția lor rămăsese neschimbată. Începusem să fiu cuprins de panică. Atâta nefiresc, devenise apăsător, amenințător chiar. - Pornim? zise ea cu glas liniștit ridicându-se. Oare dacă ar fi știut că mie Însumi a Început să-mi fie teamă, cum ar fi reacționat? Ar fi rămas lângă mine? Ne-am ridicat, și am pornit din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Lugoj și Timișoara niște inimaginabile culmi ale dezastrului, inimaginabile după așteptările unei minți sănătoase. Pe alocuri nici nu mai arată ca o șosea, ci ca un drum improvizat, apărut pe câmp din rularea repetată a vehiculelor pe acolo. Ai sentimentul apăsător că străbați un teritoriu tocmai ieșit dintr-un război pustiitor, dintr-un cataclism ciudat. Hârtoapele sunt peste tot, inconturnabile și tu devii obligatoriu o victimă a lor. Trebuie să fii mulțumit dacă scapi teafăr, oricum mașina ta va avea de
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
racordează la un tărîm pe care singur nu l-ai afla în veci. Nu, nu e vorba de nici o reverență obedientă în fața unei discipline pe care nu o poți înțelege, ci de amănuntul că Solomon Marcus te scutește de senzația apăsătoare pe care ți-o dă gîndul că ai rămas un ignorant. În fond, lucrurile pe care nu le cunoaștem avem înclinația să le ocolim. Cu Solomon Marcus, continuăm să le ocolim, dar în schimb începem să nu le mai privim
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
Așa incorporal, fantasmatic cum apare, trecutul e apt a ne spori puterile în raport cu prezentul, a ne ajuta uneori considerabil să-l discernem, să-l organizăm, să-l înțelegem. Rafinat, esențializat, estetizat, timpul revolut aruncă asupra zilei de azi, compozite, confuze, apăsătoare, fasciculul său de lumină, restituind, la rîndu-i, energia ce i-a fost dăruită sub chipul unor semnificații pe care actualul imediat nu e în stare, singur, a le conștientiza. Are loc un schimb mutual de mesaje, o interacțiune din care
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
Mai ales bătrânul și înțeleptul nostru rege Carol și buna regină Elisabeta sunt profund îndurerați de lovitura care a trebuit s-o îndure vechiul și iubitul prieten al lor, împăratul Franz Joseph. Plecarăm din București spre Transilvania, într-o atmosferă apăsătoare și deprimantă. Violonistul și prietenul meu atât de credincios Géza de Kresz, austriac și el, vine să-și ia rămas bun și cu sufletul plin de griji pentru familia sa din Budapesta. Prevedea oare negrele timpuri care urmau să fie
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
părăsesc ele cerul spre sudul fierbinte?/ Mai sunt câțiva pași până la criză,/ mică Evă. Iar când păsările pleacă,/ tu știi că tata mă strigă/ să nu m-apuce iarna decât la el în cvadrigă". Jubilația erotică se suprapune peste percepția apăsătoare a sfârșitului, aceasta fiind mai pe larg dezbătută în ultima secțiune a volumului, Cruciada fiului. O evocare a Tatălui văzut de Fiu ca entitate salvatoare în înțeles religios și biblic, dar și transmițătoare a unui cod de putere fizică și
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
în a doua zi de Paști și a fost susținută financiar de autorități Multe zile au răsunat strigatele de jale ale întregului sat rămas fără copii, până când treptat oamenii s-au istovit plângând. S-a așternut apoi o tăcere grea, apăsătoare și orice activitate a încetat. Timp de mulți ani, la Costești, horele satului sau cele tradiționale în duminica Paștelui, nunțile sau alte petreceri s-au ținut în satele vecine. E lesne de înțeles că această tragedie din Costești a făcut
Paștele de foc la Costinești. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/97_a_202]
-
sunt în fruntea mulțimii, cântând „Hristos a înviat din morți / Cu moartea pre moarte călcând“, iar mulțimea îi urmează cu respect și pioșenie... V. R. Frica de Dumnezeu În inima oamenilor s-a cuibărit o anumită temere, la unii mai apăsătoare, la alții abia simțită, legată de întrebarea: „Dacă mă bate Dumnezeu? De unde apare acest sentiment de frică, simțit încă în anii copilăriei? Dumnezeu nu trebuie privit ca „judecătorul tiranic“, deoarece El nu oropsește conștiința umană. Dimpotrivă. El și-a dovedit
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
înregistrează cele mai multe sinucideri. Explicația este oferită probabil de depresia în care intră persoanele singure, fără familie, fără prieteni, care simt cu atât mai mult însingurarea lor de Crăciun, când gândul că toți ceilalți se bucură de căldura familiei devine extrem de apăsător. Țineți cont de acest lucru. Poate aveți un vecin bătrân și bolnav care nu mai are pe nimeni - sau poate are o familie care a uitat de el... Sunați-i la ușă și oferiți-i o bucată de cozonac cald
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
de singurătate, după ce am obosit să ne tot jucăm cu Raluca, privindu-ne unul pe altul ca niște camarazi vechi, ce-și cunosc defectele, slăbiciunile, durerile, în fața geamurilor întunecate pe care scânteiază miile de puncte luminoase ale metropolei canadiene, devine apăsător de sincer și, coborând fruntea, apucându-mă de mâini, strângându-le și lăsându-și față în ele ca să nu-l văd, icnește, geme, vrea să-mi spună aproape fără cuvinte că îi e dor de casă, de rândurile de vinete
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
serafism al unei juneți privilegiate. Egolatria îi era încă amabil-colegială, mătăsoasa. Artiștii l-ar fi putut lua ca model pentru un Apollo. Cînd lua cuvîntul la întrunirile noastre literare - umile prilejuri de convorbiri gîtuite de indigentă spirituală a acelui răstimp apăsător - o rază aurie le înnobila. Stăteam de vorbă, cîteodată, cu tînărul Breban, preumblîndu-ne pe străzile centrale ale metropolei transilvane ce ne adăpostea temporar. Cel ce urma a scrie În absență stăpînilor mă surprindea prin anvergură preocupărilor sale, expuse cu o
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
fost hotărîtă de moartea mamei mele și de noua familie în care mi-am continuat viața de la cinci ani înainte. Am avut un drum propriu hotărît de destin. În cazul meu, în mod deosebit, această singurătate a fost și mai apăsătoare în stepa și orizonturile țărmului dobrogean, pe care am încercat să le descriu încă de la primele compoziții, deoarece am întrevăzut în ele înfățișarea întregii lumi și propria mea chemare. Îmi pare ciudat că, inițial, acest peisaj nu m-a însoțit
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
mireasă, nu mai plînge). Viziunea trece nemijlocit în coșmar, sub imboldul aceleiași dorințe irepresibile de-a percepe stagnarea vieții, fixitatea mortuară: "Aplecați asupra mea stau ochii tăi/ Ca desprinși din fruntea visătoare,/ Într-un dulce haos se-nvîrtesc tăcuți/ Cu priviri apăsătoare.// Mă trezesc înspăimîntată, nu știu/ dincotro se vor aprinde iar,/ Doar o clipă se fixează-n gol/ Ca-ntr-un cap înfipt în păr" (Rugă). Dorința se află la un pas de necrofilie: Și-atuncea cînd chipul meu trece în
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
o parte. Tentația eului însingurat de-a "recîștiga viața", de-a înfăptui "cucerirea supremă" a lumii, îmbrățișează toată gama omenescului, mobilizează toate corzile trăirii, într-un nesațiu al totalității vizionare care să reflecte totalitatea cosmică. Cu cît solitudinea e mai apăsătoare ("singur lingîndu-mi lacrimile/ mi-au plăcut întru atît de mult/ că am știut acolo cum să fiu singur:/ în așa fel singur! "), cu atît e mai puternică dorința de-a o dizolva în experiența Întregului, evident impură în deznădejdea ei
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
hîrtie amintirea sa despre o stranie zi de iarnă, cînd la poalele muntelui Amagi zărise, din spate, silueta unui vînător. Singurătatea vînătorului, paloarea muntelui acoperit de zăpadă, zgomotul cîinilor și al pasului pe pămîntul înghețat, acea așteptare calmă și totuși apăsătoare de dinaintea detunăturii, mirarea nespusă pe care o provoacă simpla prezență a armei și a morții pe care o anunță - toate acestea devin nu numai poem de o mare frumusețe, ci și obsesie. Din ziua aceea, a ciudatei întîlniri, autorul e
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
cei doi din ), orice tensiune sfîrșind în comportamente și tipologii specifice unor situații și medii provinciale (adică: banale, repetitive, dar nu mai puțin greu de înțeles, cu nebănuite - rămase în sugestie - resurse "ficționale"): "Nici nu va dati seama cît de apăsătoare și monotona poate fi existența într-un tîrg de provincie!", spune un personaj, fixînd și dramă, dar și fericirea omului bacovian care întrezărește o fanta repede însă închisă - o carte care nu se închide, ci i se trîntesc, nervos, coperțile
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
priviți azilanții de către populația legitimă a burgului, reprezentată de Herr Kowalski, un director nu prea onest, de Frâu Kohl, o asistență socială ineficientă și de Frâu Husserl, sexagenara gimnastă, fostă victima a soldaților ruși. Dincolo de aceste figuri individuale, mult mai apăsător e disprețul oamenilor respectabili an general care, "atunci cand treceau prin fața Hotelului Arkadia, traversau șoseaua/.../ Toți procedau la fel, după un tipic la fel de puternic și de indubitabil că instinctul. Explicația putea fi foarte simplă, ca de pildă putoarea pe care o
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
epoci saturnice, prielnice eflorescentei artelor, ca și răsplătirii pe masura a geniilor. Saturn se manifestă în chip benefic asupra societății în întregul sau, determinînd-o la gratitudine față de virtutea artei. La o generozitate elevata, capabilă a-l sustrage pe artist grijilor apăsătoare ale subzistentei. I.P. Culianu scria: "Melancolia e o formă nobilă pe care și-o asumă instinctul (conatus) omului exilat de lume, aspirația sa către patria celesta. E o eliberare a sufletului de corp care favorizează profeția". Că și: "Melancolia corespunde
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
unei prăbușiri icarice ăntr-o lume bruegeliană devenită malefica și terifică, totodată, cu orizontul strâmt că un tunel oranj inundat de o ceață luminiscenta și compactă, pe un tărâm ănghetat bântuit de hâite sălbatice, acoperit de zloate murdare sub un cer apăsător și opac de unde "murise ăngerul!" și unde ănsusi daimonul ominiscient se arătă ănspăimântat și urlând. Un apocalips vâscos al ninsorilor dese și al pustiului ghețurilor, nu al arderilor focului, coboară an ultimul volum, ănfrigurând un univers al ororilor și al
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
în vreme ce zadarnic se împotrivește, acesta e cuprins de disperare, neagră melancolie, ura față de aproape, nostalgie după cele lumești, după copilărie și casa părinților, si mai ales de un dor nespus de ducă. Chilia în care își duce zilele devine insuportabila, apăsătoare temnița, instrumentul însuși al plictiselii și întristării. Monahul e ispitit să fugă, să își găsească alt sălaș, să vagabondeze trupește, ca să folosesc expresia Ieromonahului Gabriel Bunge, ars pe dinăuntru de un demon al schimbării și nestatorniciei. Pentru avva Evagrie Ponticul
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
pielea însinguratului fără identitate, extras din mediul său și pus pe o lamă, ca un gândac, unde ochii observatorilor îl cercetau drept creatură necunoscută, de neînțeles. Dintr-o astfel de noapte rămâneau toți în urechi cu noțiuni de o masivitate apăsătoare, de metal greu, ce începeau să ocupe în conștiințe locul unor piloni. Lozinci bombastice, sforăitoare, părți împietrite ale unei scheme de valori strivitoare. Însăși scara valorilor era o schemă. Societatea - în mare și în mic -, așișderea omul, gândirea, vorbirea, toate
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
mâncare. Și nici nu te face mai bun și mai frumos. Amintiți-vă de atâtea „glorii sportive naționale” care la doar câțiva ani după încetarea activității „în slujba nației” s-au trezit muritori de foame - în totalul dispreț și în apăsătoarea uitare a celor care îi adulau cu lacrimi. Primii care s-au adaptat mutării accentului de pe națională pe echipele de club sunt jucătorii exponențiali. Pentru că prioritatea lor este respectarea contractului cu întreprinderea capitalistă numită club de fotbal. Ei știu pe
Cu mult regret, despre Brasil 2014 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2448_a_3773]
-
de simpla politețe sau chiar de etică. Percepțiile, grosolane sau nu, riscă să-i falsifice identitatea. Cu ocazia vernisării unei expoziții, consideră că vorbește, ca de fiecare dată, cel puțin nimerit. Dar mărturisește: „Și totuși, ca totdeauna după ce vorbesc, impresia apăsătoare. Cui am vorbit? Drept ce m-au luat?” Ce declanșează oare asemenea îndoieli: sensibilitatea accentuată ultragiată, prezența unui auditoriu fals interesat, schimbarea statutului personal prin prezența bolii, care afectează mîna care scrie? „Timpul incult și grosolan“ Într-o seară, după
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
o nemulțumește, în 1965, pe Fl. Molho la Viață deocamdată de Ion Alexandru, căruia îi dă totuși "bun de tipar" după ce îi scoate cîteva poeme (începuse dezghețul) - e că "poeziile de meditație asupra vieții noastre de azi degajă o atmosferă apăsătoare, de pesimism și tristețe". Aceeași obiecție o are și E. Docsănescu la Moartea ceasului de Marin Sorescu, pe care-l supune avizului tovarășilor Ionescu Al. și Ț. Stoian. ("Volumul conține poezii de meditație - fie cu implicație filozofica mai largă, fie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18189_a_19514]
-
i-a fost continuu aproape regelui, îmbărbătîndu-l sufletește. Dar după asta Groza și sovieticii se purtau ofensator cu familia regală, deplasările ei prin țară și străinătate trebuind să aibă aprobarea prealabilă. Era evident că soarta țării și a monarhiei era apăsătoare sub tirania sovietică, Regele continuînd să spere că, totuși, pînă la urmă, puterile occidentale vor interveni salvator. Guvernul și-a dat bucuros aprobarea pentru plecarea Regelui și a Reginei mamă la Londra, pentru a participa la căsătoria Prințului Philip (vărul
Un destin tragic (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16842_a_18167]