9,963 matches
-
burtă, - sănătoși să-mi fiți, și veseli! Ca mâine, vai, sacaua cade-n șanțul grădinii ofițerului, - nici gând să bage, el, de seamă, prins în lanțul atâtor slăbiciuni (le iau pe rând: ceaprazuri, pinteni, cozoroc, egretă, - pe fiecare, grija lui apese-l!); eu scot o trufanda din vinegretă și-atâta-ți spun: fii sănătos și vesel! Se-ntoarce foaia,-ncepem o istorie mai puțin veselă ca a de ieri; râsul și gluma trec în preistorie, nemaislujindu-ne drept mângâieri. Copiii noștri
Baladă by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/4685_a_6010]
-
din cântece mi-e Țara! Îi port și roua ierbii și rodnică povara De gânduri care voi, bătrâni, le-nscriseți În jertfe ce nu-ncap în letopiseți Numai în cronica de straturi dese Cu care, drag, pământul mai știe să v-apese... Când dai de-o parte crusta de lespezi și le-arăți Foiesc de biruințe și vetre și cetăți, Cuvintele-necate în sânge și-ntrerupte Care-au știut prin noaptea istoriei să lupte... Le-auzi cum se răsfață în leagăn dulce seara? Cel
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
Miruna Vlada Și pe țărm cuvintele pe care nu mi le spui mă strivesc sunt un scafandru ce își târăște mereu în spinare înecul în adâncul mării ca și pe țărm mereu acolo apăsându-mi umerii cuvintele pe care nu mi le spui Pe marginea somnului, eu Tu adormi mereu primul. Tu ești cel obosit. Gladiatorul târât de picioare afară din ring. Cel ce se hrănește cu pauze. Eu rămân aici cu frigul, cu
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
din cer ori în ultima piatră-filosof acolo voi aștepta să-mi crească barba și sufletul până în centrul pământului în pădure umbra ochilor tăi e urmărită de lup și de vocea mea ea seamănă cu praful interstelar nu se vede dar apasă pe fiecare ființă atâtea războaie și în toate am fost te-am căutat erai femeia după care alergau soldații de la facera lumii te tot visez tu trăiești acolo în sud din lacrimile mele tu ți-ai făcut o insulă ca
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
O lume pestriță În gura jaguarului de cerneală Mă voi duce iar să alimentez: mult pește, mult vin (sunt amănunte) Într-o țară eminamente tranzitivă, cu tradiții mieroase Nu-i așa că nici tu nu vrei a muri vreodată? De-aceea apeși mai vârtos pe stil De-aceea Hamlet vorbește și cântă-n rusește Or, nu-i decât o seară la operă a vieții tale Intrăm și noi și ieșim urgent, ca din spitale Și-i luna cea mai nebună din toate
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
lumină cer primesc numai rânduri de disperare numai copaci tăiați pentru nopți de frig și de spaimă întunericul se lasă peste trup ca o blană din 1000 de iepuri împușcați în cap fără să afle vreodată că liberul arbitru nu apasă pe trăgaci „citește și dă like” - îmi spun rândurile de disperare printre trape bastoane de șerif sticle băute sticle sparte intră viața ca o fericire de a fi singur în clipele cele mai grele scriu pe peretele care nu se
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
au întins mâna, nu ne-au mai cerut lumină prin vitrinele touchscreen. Poate trăgătorii de elită care putrezeau pe acoperișuri. Ei și-au ascuțit ciocul de coastele noastre de sticlă, ei au suflat în drenele noastre de tuberculoși. Și au apăsat încet pistoanele nopții. Iar noi, înfășurați în drapele, nu i-am mai recunoscut.
Realitatea touchscreen by Linda Maria Baros () [Corola-journal/Imaginative/5462_a_6787]
-
ai văzut în cărți” răzbate din amintire vocea vătuită a doctorului din marele oraș. tălpile ucăi alunecă pe barele din metal un fel de scări pentru călărit la zander. strânge între coapse cu scrâșnet calul de lemn se opintește și apasă cauciucul cum ar trece în galop razant pe buza prăpastiei. pârâiașe de sudoare îi alunecă pe sub corsetul din ghips are pâslă în cerul gurii privirea i se tulbură și atunci o vede pe sisi. îmbrăcată într-o rochie neagră cu
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
cămașă de blugi și bocanci, foșnește pădurea în paleți de hârtie. 12 mai 2008 De ce ți-e frică? Se trezește din coșmar, Se oprește din zvârcolire, prinde în palme primele raze și bea, mă privește, dar nu mă vede, așa cum apeși pe trăgaci în neștire, mărul lui Adam zvâcnește în gâtul lui ca o ghiulea. Moartea pare să fi trecut prin el ca săculețul de pulbere. Ce crezi că omul e mai mult decât o gură de tun? Merge de-a
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
publicului, îmi fac cadou de ziua mea o nouă absență care nu mi-a ieșit până acum decât la bis până la urmă de ziua mea e sărbătoare prietenii mei îsi cumpără o ștampilă cu cerneală violet pe care dacă o apeși ușor pe pielea transpirată atunci când îți dorești ceva apare poza mea din buletin în lumină ca o statuetă din ghips aducătoare de ploaie lucruri `mpotriva mea Lucrurile se petrec ca și cum aș fi murit deja și îi privesc pe ceilalți folosindu
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
tăi Și îmbrăcîndu-mă într-o boare subțire. Mai îndepărtată decît Ninive și Babilon, Mai inaccesibilă decît Ophir și Palmyra! Fără speranță, fără speranță, fără speranță. Fără speranță: mîna ta-n mîna mea, ochii tăi Privindu-mă de aproape, pieptul meu apăsînd Sînii tăi umezi și fierbinți. Fără speranță: limba mea Pe omoplații tăi cu gust de migdală, fără speranță Acea după-amiază, acea după-amiază... Mai îndepărtată decît era precambriană, decît Jurasicul și triasicul, decît brontozaurii, trilobiții, celenteratele, Mai îndepărtată decît ușa care
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
fi doar sicriu: trenul meu pe rotilele sale geme să iasă din timpul târziu e o zi cât o voce - tu cât ai consumat din aerul vecernic ce ți s-a dat? dați-mi o poștă un timbru să-mi apăs pe el încruntata copită de zimbru! (13 mai 2008) Ritual (terezii) o timpi pierduți o timpi târzii mă-nghesuiți mereu pe terezii îmi cântăriți și sufletul și geana îmi cântăriți și sângele și rana orbecăiesc de-acum prin bălării nu
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
pentru toate becurile din el. Cu o singură apăsare de buton, toate, deodată; aprinse la 8 seara, stinse la 1030, fix... Aprinse la 530 dimineața, stinse la ora 7. M-aș muta într-o garsonieră, vizavi, la etajul 3. Aș apăsa pe butoane și m-aș uita cum se aprind și se sting luminile. Zilnic, la aceeași oră: 8 și 1030, seara, 530 și 7 fix, dimineața. Aș butona, așa, o sută de ani. Luci Luci are o meserie comă: emailist
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
sigură de sine - și străvechi hindusă. Lasă lumea să treacă, bombăn eu, în timp ce mă cuprinde o furie periculoasă - furia asta o știu bine și de mult. Dar am un buton de salvare în creier, când mă apucă furia asta, îl apăs: La loc furia! - și execut „la loc furia" imediat. Aș putea de pildă să-i răspund, da, sunt țiganul sistemului, ca și tine - dar nu face, am alte lupte de câștigat. Tocmai atunci, o clipă numai, hindusul mă scapă din
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
îi lucesc ochii cu o enervare rece și reziduală, o are în el, la îndemână când are nevoie de ea. Mă uit repede la fata în roz. Acum, are trăsăturile omului din portretul înrămat. Acum, arată ca el, e el. Apăs pe butonul de salvare (nu te pune cu țiganul sistemului). La un pas în spatele hindusului, fata așteaptă cu o mână deja scotocind în poșetă. Pachet de țigări Pall Mall fără filtru. Brichetă. îmi aruncă o privire scurtă, dar cântăritoare. Când
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
a-l citi pe jaques prevert ceea ce vreau să-ți spun este că se lasă peste oraș noaptea cu aripi puternice înfipte ca niște gâturi de argint oxidat în porii lumii și că zâmbetul îngăduitor e ca un deget uscat apăsând pupila albastră a unui ochi larg deschis ca să mă liniștesc mi-am apropiat scaunul de fereastră sub fereastră se înșiră prosoapele tuturor experiențelor noastre buretele care păstrează mirosul pielii mele ude fragmente de piele firme de cosmetice urme de mohair
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
și se scurge prin crăpături, se evaporă în camera vecină unde bate un orologiu, zi și noapte o mână scârțâie rotind neîncetat o mașinărie care îmi deapănă moartea în camera vecină de unde se-aude o muzică de orgă gândurile mele apasă clapele ca o balerină în poante: frumoasă mireasă e moartea mea, timpul: o fată bătrână. poem antientropic Trec prin zâmbetul tău ca printr-un zid orb. Ascult cenușa orizontală care agonizează. În jarul lucrurilor simple gura albă cu fiere frazează
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
deal domol în fața ta cum o halbă de bere o dragoste filmată cu încetinitorul și-aceste drumuri ah aceste drumuri nespus de lungi ce-atîrnă cum franjuri de ferestrele casei. Șoferul Nu cu benzină-și umple rezervorul ci cu frig apoi apasă pe accelerație își dezmorțește încheieturile albite aidoma norilor de prea multă-ncordare pînă cînd căldura divina căldură vine de la sine. Semn de carte Cuvinte găurite cum steagul Revoluției prin care rînd pe rînd ni se perindă capetele prozaice. Final Nici un
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
Avea pe creștet smocul alb care strălucea rece, înghețat. Am întins mâna să mă apăr. Și-a desfăcut aripile de atac, când m-am prăbușit peste el. îl simțeam cum se zbate să scape dar, cu ultimele puteri rămase, îl apăsam în pământ, din ce în ce mai adânc. M-am trezit în pat. Aveam febră mare și în pumn țineam strâns o pană neagră... ...Mi-am revenit din amintiri când am văzut corbul care a ieșit din capcana crengilor mici ale gardului viu și
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
îi erau înroșite de sângele meu. Mă durea mâna și parcă și genunchii mă dureau, frisoane reci îmi străbăteau tot corpul. L-am recunoscut. Era corbul pe care îl lovisem cu mașina. Era corbul din copilărie pe care l-am apăsat în pământ. Mă urmărea să-și recapete pana? Acum înțelegeam totul. Am alergat spre casă să o caut. îmi aminteam că o păstrasem din nu știu care tainic imbold și că o pusesem într-o carte, ca semn. Am găsit-o. în
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
la vedere uitat sub lumina feroce pentru că avea creier de folosit și viscere pentru toate/ rămîne stîlp Singurătății copleșit de săgețile boante ale stelelor pentru că în zbor/ pe sub nas/ venea îngerul constrîns la licori matinale pentru că între sîni de femeie apasă o frunte încremenit/ condamnat la paloare acum și în veci ascultă glasuri sub toacă *** pe cine îl cheamă prier un berbec într-un lemn îi va fi soarta/ zîmbind într-ascuns/ la priveghi Luna-i fecioară nătîngă iar tu/ ai
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
mare cît Cerul Într-o dimineață atîtea lucruri se rezolvă cu un glonte și atîtea încă mai rămîn în așteptare ca noaptea ce visează dimineața și iubirea pe iubitul ei în brațe există gloanțe și există arme și trăgători s-apese există clipe minunate ce trec/ ca iarba cea nemuritoare juste sînt inimile în fața Cerului de unde ochi puzderie/ cît stelele mulțime stau/ peste creștete smerite lipite frunți/ înfierbîntate trupuri se caută/ mîna știutoare le îndrumă o adunare de ape se-nvolbură
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
Leo Butnaru Liftul nemișcat și totuși călătorim ne mișcăm cumva încotrova cu nemișcatul lift al coloanei infinitului Ideea absolută spaima ideii de posibila sa atotputernicie vede nu degetul ci spiritul ce apasă pe trăgaci Siberia sovietică Mda... Ce însemna Siberia sovietică?... Păi cum ar fi să vă explic mai plastic?... Uite-așa un atelier de pictor un taburet - pe el o pagină din ziarul "Pravda" pătată în draci de vopsele pe ea
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
abrupte care duceau spre prispa înaltă, aflată în umbră. Le urcă cu grijă, una după alta, cu pași apăsați, ca nu cumva să se dezechilibreze. La a treia treaptă fu și mai atent, își așeză talpa piciorului puțin în dreapta și apăsă înainte cu vârful, apoi cu călcâiul. Un scârțâit rotund ca spatele arcuit al pisicii când o scărpina după urechi ieși din lemnul vechi. Descoperise mișcarea cu câțiva ani în urmă și de atunci nu scăpa niciodată ocazia s-o facă
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
zidul galben de care stă rezemată o fată. își ține o talpă lipită pe zidul clădirii și privește în direcția lui, pe care l-a văzut de cum a intrat în bulevard. Părul i se furișează pe lângă gluga hanoracului, iar mâinile apasă cu încrâncenare în buzunarul blugilor căzuți sub buric. Maimuțu își aduce aminte nodulețul din mijlocul abdomenului și o dată cu asta și teama care îl încearcă de câteva zile că n-o să-l mai vadă niciodată. Fata stă neclintită și el știe
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]