888 matches
-
cel mai potrivit autor al Levantului. Cine altcineva se pricepea, la finele deceniului al nouălea, să transforme limbajul datat al primelor încercări poetice într-o foarte savuroasă limbă de uz personal? Cine călcase pe urmele lui Budai-Deleanu cu pași mai apăsați decât cel care scrisese, pentru a fi puse pe muzică, versurile Micii țiganiade? Cine, mai apoi, a făcut, din neuitatele replici caragialiene, substanța unor rime cel puțin la fel de greu de uitat? Iată că toate aceste predicții comparatiste au fost, până la
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
comportamentele,aspectele,ceea ce este și ce nu este .Deja un lucru e cert, lămâie nu este ! Trântește pe masă o sticlă pentru care îmi cere "douăjopt de lei".Răspund poftim...și-i dau schimbat trei lei.Cu pași înceți și apăsați pleacă de la masă, adună de la o alta trei sticle de bere și le trântește -n colț în ladă.Poartă haine cenușii,seamănă mai mult cu o uniformă și pe deasupra un șorț verde care îi scoate în evidență toate formele,defecte
Divorț în "Cârciuma Prieteniei" by Lazarescu Corina () [Corola-journal/Journalistic/81242_a_82567]
-
încercată de unele despletiri romantice ce probează inocența unei voci în căutarea identității, pe un foarte ambițios scenariu mitico-existențial. Atras de story, fascinat de mit, îndrăgostit peste poate de cuvinte, George Mocanu are gustul înălțimilor, și, în mod sigur, un apăsat simț al riscului, atunci când se angajează într-o adevărată călătorie inițiatică, având ca plan de referință literatura și nu realitatea, ca la postmoderni. în cazul de față, aluziile și reperele culturale sunt mai degrabă convenționale, neconstituind substanța poemului ca la
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
Manifestul a fost nu doar o profesiune de credință a celor ce l-au lansat (cu puținele excepții ale unor infideli, de la Romeo Dăscălescu la Ion Oana, ultimul fiindu-mi dascăl de folclor la Școala de literatură, în duhul unei apăsate obediențe marxist-leniniste), ci și un prilej de a-i relua, comenta, suplimenta ideile, de la editorialul Perspectivă, redactat de I. Negoițescu (deși nesemnat) cu care se deschide primul număr al "Revistei Cercului Literar" (ianuarie 1945) și de la proiectul complementar al "euphorio-nismului
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
meu de a gîndi este profund românesc". Ceea ce constituie o consecință a libertății reflexive asumate principial. Atacurilor venite din direcția așa-numitei "filosofii științifice" li s-au alăturat cele dinspre apărătorii rigizi ai teologiei ortodoxe, ofensați de "disidența" tot mai apăsată a lui Blaga ce păruse o vreme a se încadra convenabil gândirismului. Din preajma revistei diriguite de Nichifor Crainic s-au ivit cîteva cărți ce reverberează decepția unor teologi (toți autorii erau profesori la Seminarul teologic din Sibiu) că, deși fiu
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
specialității. În genere biologii sunt mai agresivi decît fizicienii, în virtutea înclinației de a pune ca tipar de interpretare chimia organică, cu procesele adesea violente din cadrul ei. Fizicienii, pentru care anorganicul e materia de bază a lumii, au predispoziții scolastice mai apăsate, de aici impresia că au un nerv metafizic cărora biologilor le lipsește. Cine vorbește de timp, spațiu și începutul universului e mult mai înrudit cu gîndirea speculativă decît un entomolog care a cercetat 2000 de specii de furnici, spre a
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
legăna și era și nu era, cu ceva dureros, nesigur și înșelător, ca-n vis, neted și mângâios și-adânc, ca atunci când, copil fiind, plutea destrămându-se ca păsările se sfârși tăios, curmându-i răsuflarea. Auzi ușa dincolo. Un pas apăsat. Un cuțit rece îi spintecă pieptul. Apoi prin ușă, prin perete cum stătea cu spatele lipit de perete, în colțul dintre celălalt perete, îmbrăcat în faianță, și ușă i se păru că distinge răsuflarea obosită, șuierătoare a celui care urcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
prin păduri din ziduri de argint; în strălucirea lor, știu că mă mint. Mă cheamă la moarte ca un destin într-o carte deschisă; nu te grăbi spre mansarde întunericul arde. Am citit undeva că cele scrise te pot ucide apăsată de vise. Febră mare În zilele lui martie, cu soare și albastru suntem cuprinși de-o febră mare a literaturii spuse, scrise și cântate uneori ai să uiți că ai să dispari curând; secundele în ore cresc ca un gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
din mîinile lui dacă nu era gata masa atunci când venea el de la serviciu. Stăteam în pragul casei, pe vine, și mă uitam în lungul drumului, așteptând să-l văd cum apare de după colț, cu umerii lui lați și cu mersul apăsat, fluierând încetișor. Degeaba am așteptat, ori a vrut Dumnezeu sămi dea încă o lecție, ori tata nu merita să vină înapoi. Poate că o bătuse prea mult pe mama - eu, unul, am pierdut șirul bătăilor și mai avea de așteptat
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
stare stranie, de neliniște, de când intrase pe aleile parcului, alei neverosimil de albe, cu acea marmură fărâmițată, care la cea mai mică mișcare scotea un zgomot straniu. Își privi pantofii de la marginea patului. Vârfurile și tocurile, unde călcătura era mai apăsata, se roseseră de parcă i-ar fi purtat ani de zile. Își zise, în gând: Trebuie să-mi cumpăr pantofi! Pe ăștia o să-i pun în stradă, la un coș de gunoi. Își reluă gândurile. Cum intrase în prima cameră, camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de caractere și valori, nevoită însă a le trimite Bucureștiului pentru validare. Bine, se poate spune, acestea sunt idei vânturate de personaje și nu reprezintă marele mesaj, mesajul ultim , "definitiv" al tetralogiei. Dar intervine în text autorul însuși, cu sublinieri apăsate și cu mărturisiri despre experiența personală ,în acord subînțeles cu ceea ce personajele au suținut despre marea provincie furnizoare de caractere, bucureștenismul acaparant ș.c.l. Undeva în volumul ultim al tetralogiei, apropiindu-se de încheierea enormului travaliu narativ ,Breban spune
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
nu se lasă prins în cuvinte ca doi nasturi într-o ață. În 1986 sau 1987, de exemplu, Tocilescu a pus în scenă la "Bulandra" cu o distribuție de excepție piesa lui Dan Tărchilă Io, Mircea Voievod, cu un accent apăsat, aș zice, pe ideea de autosacrificiu a domnitorului. Citez câteva rânduri din comentariul publicat după premieră: "În spațiul unui spectacol de tensiune poematică, expresiv marcat în caligrafia lui rafinată, neobișnuit de estetizantă pentru inventivul și frustul regizor, de decorul discret
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
ci ți s-au transmis prin a doua sau a treia sursă, să relatezi dialoguri telefonice care ți s-au relatat, de asemenea, sau pe care le reconstitui ulterior". Criteriu de bun-simț, nimic de zis, dar... intervine încă un dar apăsat, Mircea Zaciu a înțeles oare a i se conforma? În pofida calității literare și a semnificației documentare de excepție ale jurnalului criticului clujean, pe care, de altminteri, i le-am relevat în momentele apariției, acesta abundă în consemnările unor surse intermediare
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
cu toții" (pp. 115-116). Dincolo de aceste excelente pagini de observație socială și micile anecdote cotidiene, jurnalul lui Alex Ștefănescu surprinde oarecum prin rolul modest acordat in-trospecției și comentării dezbaterilor de idei. Fiind vorba de jurnalul unui critic, așteptările vizau o mai apăsată atitudine reflexivă. Or, cum spuneam, jurnalul pare a fi mai degrabă scris de un prozator. Ceea ce, firește, nu este un reproș, dar presupune o grilă de lectură diferită de cea spre care ar fi trimis în mod normal numele lui
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
trebuit să fie și să se întâmple. Voiau să mai trăiască o vreme în treacăt, nedefinitiv și nu bănuiau primjediile închise în jocul lor. - Nu mai știu dacă ți-am spus... că sunt însurat... Dar vorbi atât de răgușit și apăsat, încât înțelesul vorbelor nu mai părea - sau Adina, obosită, nu-l mai căută - alături de ele. - Chiar ești? Întrebă ea tot apăsat. - Sunt! Să mă trăsnească și să mă calce dacă nu sunt, spuse el pentru prima dată alt jurământ. - Și
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
imprimă fiecărei pagini un ritm intelectual greu de găsit (sau, în orice caz, de păstrat) în cărțile altor autori autohtoni. Epoca actuală, a "neobarbarilor" îmbrăcați la patru ace, nu i-a fost pe plac lui Octavian Paler, și destule calificative apăsate vin să susțină respingerea postmodernității de către un conservator, un "bătrân reacționar", cum se numea. Antichitatea și mitologia ei ar reprezenta, prin urmare, terenul ideal de amplasare a investițiilor cognitive și afective, o lume, un timp și un Olimp în care
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
câteva ciori trec în zbor, alunecând la mică distanță de culcuș. Nu-i de crezut - minimalizez ca o minte zdravănă tot ceea ce afară se poate întâmpla. În pacea din radio și oglindă, mă hlizesc sfielnic. Larma e detonată de butoane, apăsate înghițit se blochează și știu ce au să însemne toate astea - un sunet cade într-altul ca două bombe și declanșează războiul. Zbughesc cu rotițele și las ledul să freamăte. Mononoke, X E o pisică neagră și blănoasă lângă mitropolie
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
ultimii ani" chiar și despre festivalul acesta care, de-a lungul celor cinci ediții de până acum, și-a dovedit viabilitatea atât prin calitatea scriitorilor invitați cât și prin consistența dezbaterilor și a lecturilor de poezie: această neîncetată și prea apăsată dorință de a afirma priorități / întâietăți și când se cade și când nu se cade ("Vai, sunt primul din parcare și parcarea e goală!"...) mi se pare absolut păgubitoare și trădează un supărător complex - ceva ce ține de provincialism și
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]
-
neted după Maiorescu (virgulă și formă dezlegată). Noi... cu cine votăm?! Repet: nu e vorba de reguli ortografice aici, dacă trebuie scris pentru că sau pentrucă - deoarece Eminescu are ambele forme și le folosește... cum vrea el. Eliminăm, așadar, cauzalitatea explicită, apăsată, și păstrăm ca în CL, înțelegând, în plus, că acest comparativ: "îmi va plăcč" se referă la trecerea anilor, nu la intensitatea iubirii (plăcerii), așadar: nu îmi va plăcea din ce în ce mai mult cu fiecare an care trece (cum vrea virgula maioresciană
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
sînt niște deconstructori și niște parodiști ai limbajelor poetice care-i preced, mai susține Gheorghe Crăciun. într-un poem astăzi celebru, O seară la operă, Mircea Cărtărescu parodiază toată poezia românească de la Iancu Văcărescu la Nichita Stănescu". Nu cumva astfel apăsata lor tranzitivitate ar trebui împărțită cu meritul unui homo lingvisticus? Cu atît mai vîrtos cu cît "optzeciștii nu mai pot lua în serios nimic din toată mitologia poeziei moderniste". Așa încît între predecesorii acestor poeți se cade să-i amintim
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
o faci cu gîndul de a-l da jos, cu ajutorul referendumului. Altfel ce rost mai are să-l suspenzi. Doar ca să-l tăvălești puțin în ochii opiniei publice și sperînd că poate la referendum ar putea să piardă? Alte voci, la fel de apăsate, îl acuză pe Băsescu de intenția de a risipi banul public, prin organizarea alegerilor anticipate, ca și cum referendumul s-ar face pe gratis. Dacă ar fi vrut să organizeze anticipate cu orice preț, marinarul putea juca la sînge. Adică să anunțe
Cum îl dăm jos pe Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9737_a_11062]
-
cum am ajuns să văd eu poza? Ii limpede și nu prea - a intervenit un gospodar de la cea mai apropiată masă. Pâcu a sorbit cu sete din ulcica cu vin și, după ce a așezat-o pe masă cu un gest apăsat, a întors fața cu mustața zburlită către cel care l-a întrerupt. A tras apoi cu sete din lulea și l-a întrebat pe intrus. Adică cum? Vii dumneata - așa pe nepusă masă - și mă faci mincinos? Cine ești dumneata
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cărăușilor - l-a îndemnat moș Dumitru. Pâcu părea chiar emoționat când a încheiat urarea cu vorbele: „Si acum să bem până la fund!” Toți au dat peste cap țoiul cu rachiu și l-au așezat apoi pe masă cu un gest apăsat și un „Ah!” de plăcere. Numai Vasile Hliboceanu a rămas cu țoiul gol în mână, privind la cei din jur cu un zâmbet care spunea: „Mi-ați făcut-o!” Moș Dumitru și Pâcu se uitau indiferenți într-o parte, gata
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
acea oră nu mai era nimeni în primărie, afară de paznic, care se trăsese sub o streașină, să nu l ude ploaia. În timp ce Costăchel și Petrache își făceau socoteala să plece acasă, primăria s-a umplut de larmă și de pași apăsați. Ce se aude, Petrache? Parcă-i o șatră de țigani. Spunând acestea, Costăchel a pus mâna pe clanța ușii, gata s-o deschidă. În clipa următoare, ușa a fost smulsă și dată de perete. În prag s-au proptit Vrăbioi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am pus eu toată puterea și priceperea, dorind să îi pun pe toți într-o strânsă și de nedespărțit legătură, care să intoneze mereu pe aceleași tonuri și să urmărească, nu singuri, ci laolaltă aceleași țeluri, întocmai așa cum clapele pianului, apăsate una câte una, scot numai sunete solitare și nesigure, însă, apăsate mai multe deodată, dau naștere unor armonii amețitoare, ce mângâie auzul și-l încântă pe deplin... Dar întreg efortul meu de apropiere a fost în zadar, căci, în acel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]