156 matches
-
individ ce propulsa În jurul său repulsie, datorită staturii sale de atlet bine proporționat, cu față ciupită de vărsat, În timp ce mutra lui de ganster modern te obliga din precauție să-l ocolești, iar În ce privește vocabularul putea fi cu ușurință invidiat de către apașii vremurilor apuse. Acest individ, se rotea prin curtea șantierului zâmbind flegmatic, dând mâna cu unii cunoscuți Împărțindu-le țigări americane. Puțin timp În urmă fusese normatorul grupului de șantiere Însă, lipsea nemotivat de la munca lui, cerea bani de la toată lumea mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
De bună seamă că Sammler nu fusese martor la lucruri refuzate tuturor celorlalți. Alții trecuseră prin ceva asemănător. Înainte, și după. Mai ales noneuropenii aveau un mod mai tăcut de a Îndura asemenea lucruri. Fără Îndoială că vreun navaho, vreun apaș trebuie să fi căzut În Marele Canion, să fi supraviețuit, să se fi ridicat, poate nespunând nimic tribului. De ce să vorbești de asta? Lucruri ce se Întâmplă, se Întâmplă. Deci, În ceea ce-l privea, se Întâmplase că Sammler, cu soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în vremea și atmosfera de defrișare a marilor păduri ale lumii noi. Cred că scaunele de afară, din mesteacăn negeluit, și câteva unelte sunt din acele vremuri. În studioul de înregistrare unde locuiesc ei acum mă simt ca în corturile apașilor, populate cu instrumente muzicale și icoane românești. Poate în casa lor cea nouă (Argeș Monastery) să înceapă America 2003. Lumea este fabuloasă. Lumea acestor două zile a fost o lume de lumi. 12 octombrie M-am întors la solitudinea duminicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
departe de potol. Era greu să crezi așa ceva, ținând cont de tumbele isterice ale animalului, dovadă a recunoștinței și sănătății lui. Îl chema Shadow (Umbra), prescurtarea de la Shadow That Comes in Sight (Umbra Care se Ivește) un vechi nume indian, apaș sau cheyenne. Am fost de acord cu așa ceva. Nu-ți plac câinii care se numesc Spot (Pată) sau Pooch (Câine). Nu-ți plac câinii pe care îi cheamă Nigel sau Keith. Numele câinilor ar trebui să facă cinste dramei mistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strâmbă. — Se pare că misionarii n-au prea ajuns pe aici, nu? Pe măsură ce lumina scade, nori de țânțari se ridică de la suprafața apei și atunci devine evident cine stăpânește ținutul. Fiecare cap de englez este înconjurat de insecte, ca niște apași minusculi în jurul unui tren de marfă. Se așază pe brațele goale, se insinuează în orice deschizătură a șorturilor și cămășilor, provocând o frenezie de pleznituri și aplicații inutile de unsori cu miros de lămâie.Ca să scape de ei, Jonathan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
seara târziu, aerul era încă fierbinte. Contururile blocului nostru se estompau, însă mulțimea de cuburi răspândea lumină. Pretutindeni domnea o liniște neobișnuită. După ce ascultasem o bucată de vreme discuția părinților mei, m-am retras târâș, pe burtă, ca un războinic apaș, și m-am dus să mă întâlnesc cu Dorin. Dorin era cel mai bun prieten al meu din cartier. Familia lui era altfel decât a mea, fiindcă părinții mei sunt intelectuali. La noi asta are importanță, dacă ești ori nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ceva frumos, însă pe care nu-l înțeleg.” „Ce citești, atunci? Cam ce citesc băieții?” „Hmm, Karl May. Îl știi? Winnetou și așa mai departe. Old Shatterhand. Preria. Deci, Old Shatterhand are pumnul cel mai tare. Iar Winnetou e un apaș cu fire nobilă și ei sunt prieteni, ceea ce nu se obișnuiește între albi și pieile roșii. Trec prin multe aventuri în vestul sălbatic. Luptă contra unor indivizi nedrepți și ticăloși și a altor indieni, care sunt răi. Cutreieră preria largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Aici, Ruy Blas! Vino, veni-ți-ar renumele! Vino la tăticu'! La tata! Melcule! Nu...! Nu te bucura, încă! Negativ! Observi ce are-n mâini? Eșec...! Ne-a pus capac! Eșec total! Gata, Șefu', s-a rezolvat! trâmbițează de departe apașul, fluturând pe deasupra capului, un sul lung și subțire, învelit în țiplă. O foaie de plăcintă! Incredibil! Sabotaj! Morții mă-sii..., de incapabil! Kleine lakai! înjură gros și disperat Dănuț, înregistrând simultan în coada ochiului, la ralanti, o dublă apropiere fatidică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
atâtea fracuri. Își recăpătă încrederea văzând și pe ceilalți colegi de cronică dramatică la fel, ba unii în sacouri de purtare, ca o demonstrație că ei sunt aici la datorie, nu la petrecere. Senzația serii a fost Nadina în Dansul apașilor, ultima noutate pariziană. Partenerul ei era Raul Brumaru. Au dansat cu atâta brio, că au fost obligați să biseze după insistențele tumultuoase ale selectei asistențe. Tânărul Herdelea nu s-a entuziasmat peste măsură. Era frumoasă "doamna Nadina", cum îi zicea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-și mărturisească, avusese mai mare groază de întîlnirea cu cadavrul Nadinei decât de al tatălui său. De la serbarea "Obolului" n-a mai văzut-o deloc, și astfel i-a rămas în minte cu torsiunile, flexiunile și vibrațiile din dansul apașilor, o imagine dureroasă pentru inima lui. Acuma, în biserică, în fața catafalcului pe care zăcea corpul ei rece, de câteva zile, învăluit în cearșaful ordinar, îi apăru în suflet aceeași imagine, dar caldă, felină și frumoasă, parcă nu s-ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
impropriu, ca și cel de dezertor. Mini avea despre dânsul o impresie mai justă, deși cam cu prea multă imaginație. Când îl vedea, apărând și dispărând de după o ușă, ia Rirni, ii da o tresărire, ca și cum se strecura acolo un apaș, ce avea în buzunarul vestonului scurt chei pentru orice sertare, dar ÎÎLI se servea de ele, ci invita gazda să le deschidă singură. Când îi intîlnea neașteptat la colț de stradă, ii părea un haiduc modern a cărui pădure e
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Își potolea din ce În ce balansul, scăunelul zburător ar fi putut atinge luna, dar Întotdeauna lucrurile luau o altă Întorsătură: Vilma Îl apuca de subțiori cu mîinile ei aspre ca o coadă de mătură și Îl ducea la Fortul Apașilor. Fortul Apașilor (așa scria pe o plăcuță bătută deasupra ușii) era dormitorul lui Julius. Aici se aflau toți cowboy-i din lume, lipiți pe pereți În mărime naturală sau chiar În mijlocul dormitorului, tăiați din carton și cu pistoale din plastic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din ce În ce balansul, scăunelul zburător ar fi putut atinge luna, dar Întotdeauna lucrurile luau o altă Întorsătură: Vilma Îl apuca de subțiori cu mîinile ei aspre ca o coadă de mătură și Îl ducea la Fortul Apașilor. Fortul Apașilor (așa scria pe o plăcuță bătută deasupra ușii) era dormitorul lui Julius. Aici se aflau toți cowboy-i din lume, lipiți pe pereți În mărime naturală sau chiar În mijlocul dormitorului, tăiați din carton și cu pistoale din plastic care străluceau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toți cowboy-i din lume, lipiți pe pereți În mărime naturală sau chiar În mijlocul dormitorului, tăiați din carton și cu pistoale din plastic care străluceau ca pistoalele adevărate. Pieile-roșii muriseră cu toții, pentru ca Julius să poată dormi liniștit. În realitate, la Fortul Apașilor bătălia se Încheiase și numai indigenul Ierohim, care Îi plăcea cel mai mult lui Julius - la urma urmei, ar fi putut chiar să lege o prietenie cu Burt Lancaster, de exemplu - numai Ieronim supraviețuise și rămăsese Încremenit În fundul dormitorului Îngândurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iar se gîndea, ore În șir și totul se Închega Într-o lume nouă și neînțeleasă, căci Vilma, deși era pe jumătate albă, avea sînge indigen și, cu toate astea, niciodată nu se plîngea de moartea tuturor pieilor-roșii din Fortul Apașilor; de altfel, niciodată nu-i plăcuse Ieronim, ba chiar Îl privea cu simpatie pe Gary Cooper, desigur că toate astea se petreceau În Statele Unite, dar indigenii sînt la fel peste tot, uite, Celso e un adevărat indigen... PÎnă cînd Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-l salveze; n-avea nici o importanță, la urma urmei cîntase cu multă simțire. PÎnă și Rafaelito Lastarria a reușit să cînte la un recital, bineînțeles cu șiretlicuri, fiindcă mai avea o profesoară acasă, dar a reușit să termine Dansul apaș și Susana s-a simțit În culmea fericirii. S-a emoționat pînă și Juan Lastarria și a făcut o donație specială pentru colegiul cel nou. Recitalul era pe sfîrșite și cu el se Încheia complet ceremonia Împărțirii premiilor, lui Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
interesează pivnița noastră? Te pomenești că vor să arunce casa în aer! Florence e inconștientă ca de obicei, doar gura e de ea. Neamul Periețienilor... Papa mă avertizase, dar mie îmi plăcea cum zdrăngăne la ghitară și cum dansează tangou apaș. Pun pariu pe oricât că mâine ne trezim cu Securitatea pe cap. Ăștia află tot... N-or să creadă un cuvânt din povestea noastră. Complicitate ― iată concluzia. Oare la cine să apelez?" Telefonul sună și Miga tresări. Întrebă buimac: ― Cine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
linon sau pichet alb. Mama lui Șerban o cultiva, și ar fi dorit-o de noră." Cam prostuță Melania, dar cel puțin n-are gărgăuni. O nevastă ca ea îți mănâncă din palmă. Nu umblă după fleacuri! Ghitară, castaniete, dans apaș... Cu astea faci un bordel, nu casă." Zâmbi încercînd să pară degajat. ― Știi că pe vremuri te-am iubit puțin, Melania... Bătrâna roși violent și puse ceașca pe masă. Spuse tulburată: ― Doamne, Șerbănică, ce idei năstrușnice îți trec prin minte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lumina. Șopti cu gura încleștată de șerbet: ― Unde am rămas, draga mea? Eram deci în insulele Bermude. Un prinț excentric pe care-l cunoscusem la Istanbul... În odaia goală, femeia visa cu ochii deschiși. Povești exotice cu prinți indieni și apași seducători, îndrăgostiți de bătrânica șubredă, înghesuită în patul de bronz. Vorbele se rostogoleau, susur limpede veghind somnul motanului. Târziu adormi strângând în brațele ofilite cărămida care se răcise. * Doru Matei crăpă ușa aruncând priviri furișe. Din odaia lui Grigore Popa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că ai luat-o chiar în serios. Ignatius îl lăsă pe Dorian și străbătu grăbit camera. Croindu-și drum printre invitații eleganți, opri patefonul. Când se întoarse, oaspeții îl întâmpinară cu o versiune fără vlagă a unui strigăt de război apaș. „Bestie.“ „Nebunule.“ „Asta ne-a promis nouă Dorian?“ „Fantastică Lena.“ „Ce costum! Grotesc! Și cercelul! Vai de lume!“ „Era tocmai cântecul meu preferat.“ „Oribil.“ „Inimaginabil de grosolan.“ „Monstruos de mare.“ „Un adevărat coșmar.“ — Liniște! mugi Ignatius, dominând exclamațiile lor furioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mulți cititori, el n-o cumpăra În primul rând pentru gadget, ci pentru povestirile de aventuri. Traversând epoci și decoruri de o mare varietate, aceste povestiri aduceau În scenă câteva valori morale simple și profunde. Ragnar Vikingul, Teddy Ted și Apașul, Rahan „fiul vremurilor sălbatice”, Nastratin Hogea care-i lua peste picior pe viziri și califi: toți ar fi putut Împărtăși aceeași etică. Michel devenea tot mai conștient de această etică și avea să rămână definitiv marcat de ea. Nietzsche nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
existență mai lungă și mai fericită. La limită, o societate guvernată de principiile pure ale moralei universale ar dăinui cât lumea. Michel Îi admira pe toți eroii din Pif, dar preferatul lui era neîndoielnic Lup-Negru, indianul singuratic, nobilă sinteză Între apaș, sioux și cheyenne. Lup-Negru colinda la nesfârșit preria, Însoțit de calul Shinook și de lupul Toopee. Nu numai că acționa, sărind mereu În ajutorul celor slabi, dar Își comenta mereu propriile acțiuni pe baza unui criteriu etic transcendent, poetizat uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mă absolvi de lipsa de politețe de-a nu-ți putea strânge, acum sau în viitor, vrednica mînă." - Vai de capul tău! Ești papuaș rău. Citește tu, Cocondy... Mă mir că n-ai tradus probabilul "Dear Sir", în dialect de apaș, prin "Barosane". 250 DANIEL BĂNULESCU Camera, lungă și strâmtă, semăna c-un năvod cufundat în viața lui Robin. Tras afară, de ochiurile lui rămăseseră agățate alge, șosete, poze de buletin, rufărie. La o primă vedere, prăvălia avea, pe jumătate, deltoizi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aparțin grupului nostru, etniei, comunității noastre lingvistice, națiunii noastre? Cei care nu sînt incluși în această sferă sînt, în ochii noștri, mai puțin decît oameni. Numele numeroaselor triburi indiene ale Americii nu înseamnă nimic altceva decît bărbații, carnea, poporul (Navajos, Apași, Utes). Ia vechii greci îi gratificau pe ne-eleni cu gloriosul nume de barbari. Pe de o parte, orgoliul deșănțat, patriotismul local, iar pe de cealaltă parte rasismul, ostilitatea față de străini, prejudecățile de clasă, iată care sînt fructele otrăvitoare ale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Cu mâna dreaptă arhitectul voi să-și îndrepte pălăria, dar dădu de șapcă. Atunci și-aduse aminte că era în costum de lucrător și admise în parte spaima Pichii. - E adevărat, râse el, sunt în tricou și cu șapca de apaș.Cu toate astea, cred că spiritele fine vor remarca distincția mea nativă. G. Călinescu Ioanide luă masa cu toți ai familiei. Soția sa era surprinsă, Tudorel privea pieziș. Doamna Ioanide nu îndrăznise să vestească pe arhitect că până în seara aceea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]