276 matches
-
republică în 1961, instituționalizarea regimului de apartheid (segregrare etnică - legalizarea supremației ”albilor” asupra populației de culoare) a făcut ca statul să fie marginalizat pe plan internațional în perioada Războiului Rece. În acea perioadă iau naștere mișcări de rezistență împotriva regimului apartheid, încercări ce au fost înăbușite cu violență de către guvernul de la acea dată. Acest rasism instituționalizat și încălcări flagrante ale drepturilor civice face ca Africa de Sud să nu fie privită bine pe plan internațional, ajungându-se chiar la boicoturi în relațiile comerciale
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
prin alegeri cu sufragiu universal, marcând astfel un nou moment în istoria Africii de Sud, precum și ieșirea din izolaționism, cu atât mai mult cu cât, în ciuda temerilor internaționale, tranziția s-a făcut cu relativ puțină vărsare de sânge. Perioada următoare căderii regimului apartheid este marcată de ascensiunea rapidă a Africii de Sud pe plan internațional. Statul se alătură unui număr de organizații internaționale, printre care ONU (din care fusese suspendat în 1974), Uniunea Africană, Comunitatea de Dezvoltare Sud-Africană etc. Începe în același timp să-și
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
semnificative de resurse naturale precum aur și platină. În ciuda acestui fapt, PIB-ul pe cap de locuitor este relativ mic (poziția 80), o parte semnificativă a populației trăind în sărăcie extremă. Rata șomajului a crescut extrem de mult după căderea regimului apartheid, menținându-se încă la un nivel ridicat (25% în 2012). Cu toate acestea, economia Africii de Sud rămâne una dintre cele mai dinamice, în 2011 fiind integrată grupului BRICS (alături de Brazilia, Rusia, India și China). Această incluziune demonstrează statutul în creștere de
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
puncte clare pe agenda diplomatică fac acest lucru relativ dificil. În perioada lui Nelson Mandela, politica externă a Africii de Sud era una profund marcată de propriul trecut al statului și de dorința acestuia de a șterge pata neagră lăsată de regimul apartheid. Era o politică externă orientată pe valori fundamentale, pe non-discriminare rasială, cu accent pe drepturile omului și promovarea păcii și democrației. Succesorii acestuia, Mbeki (1999-2008) și Jacob Zuma (prezent), au schimbat direcția politicii externe, încercând o trece la realpolitik, la
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
din Darfur, Burundi, Congo și recent, chiar și în Republica Central Africană (în nume propriu). Cu toate acestea, statele din regiune nu sunt tocmai încrezătoare în statutul Africii de Sud ca și lider regional, mai ales datorită atitudinii acesteia din trecut (perioada apartheid) față de guvernele celorlalte state. De aceea, Africa de Sud s-a ferit în general să facă afirmații de natură hegemonică - mai ales și pentru că este conștientă de propriile limite. Africa de Sud se bucură însă de mai multă recunoaștere pe plan internațional în calitate de reprezentant
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
est. Acest stat african are o structură socială complexă, fiind compusă până în anul 1991 din patru clase sociale mai importante, (albi, negri africani, de altă culoare și asiatici) se pot simți și în prezent urmele politicii de discriminare rasistă (de Apartheid prin separarea raselor) din trecut. Procentul cel mai mare din numărul populației îl reprezintă populația neagră africană ( 79,5 %) compusă din Zulu, Xhosa, Basotho, Venda, Tswana, Tsonga, Swazi și Ndebele, procentul populației de culoare albă reprezintă 9,2 % care sunt
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
organizată în Africa de Sud între 25 mai și 24 iunie 1995. A fost cea de-a treia ediție și prima în care toate meciurile s-au ținut într-o singură țară. Trofeul a fost câștigat de Africa de Sud, țară unde politica de Apartheid a durat multă vreme. Iată că de această dată, în 24 iunie 1995, Cupa William Webb Ellis i-a fost înmânată căpitanului Francois Pienaar de către un președinte de culoare: Nelson Mandela, spre încântarea publicului de pe stadionul Ellis Park din Johannesburg
Cupa Mondială de Rugby din 1995 () [Corola-website/Science/310282_a_311611]
-
participat la lucrările Sesiunii a 38-a a Adunării Generale a O.N.U. (desfășurate la data de 25 noiembrie 1983), ca reprezentant al U.R.S.S. El a rostit un discurs de la tribuna Organizației Națiunilor Unite în problema politicii de apartheid promovată de Guvernul Republicii Africa de Sud împotriva populației de culoare. Ministrul Petru Comendant s-a pronunțat pentru dreptul de a face declarații politice, de a prezenta note și memorandumuri în chestiunile internaționale actuale, mai ales în cazurile când evenimentele internaționale vizau
Petru Comendant () [Corola-website/Science/312578_a_313907]
-
de cubanezi și sovietici, și de cealaltă parte de Frontul Național de Eliberare din Angola (FNLA), susținută de Statele Unite, Republica Populară Chineză și Zairul lui Mobutu a înlocuit lupta anti-colonială cu războiul dintre aceste facțiuni. Statele Unite ale Americii, guvernul de apartheid din Africa de Sud, precum și mai multe alte guverne africane au susținut cea de-a treia facțiune, Uniunea Națională pentru Independența Totală a Angolei (UNITA). Fără să se deranjeze să consulte, în prealabil, pe sovietici, guvernul cubanez a trimis trupele sale pentru
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
guverne africane au susținut cea de-a treia facțiune, Uniunea Națională pentru Independența Totală a Angolei (UNITA). Fără să se deranjeze să consulte, în prealabil, pe sovietici, guvernul cubanez a trimis trupele sale pentru a lupta alături de MPLA. Guvernul de apartheid din Africa de Sud a trimis trupe pentru a sprijini UNITA, dar MPLA, susținută de personal cubanez și asistență sovietică, a câștigat în cele din urmă. În sud-estul Asiei, colonia Timorul de Est, în noiembrie 1975, sub conducerea Frontului Revoluționar pentru Independența Timorului de
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
fost trimiși peste 22.000 de pușcăriași, inclusiv criminali și prizonieri politici. La sfârșitul epocii coloniei penale, coloniștii europeni (inclusiv pușcăriași) și lucrătorii din sudul Asiei depășeau din punct de vedere numeric indigenii, aceștia fiind discriminați printr-un sistem gen apartheid - "Code de l'Indigénat". Până în 1946 Noua Caledoine a fost o colonie franceză, ulterior aceasta devenind "teritoriu de peste mări". Din 1985 mișcarea de independență a devenit din ce în ce mai puternică, "Front de Libération Nationale Kanak Socialiste" (FLNKS) fiind una dintre cele mai
Noua Caledonie () [Corola-website/Science/298489_a_299818]
-
teatru ca regizor asistent la Riks-Theater în Stockholm. La sfârșitul anilor 1960, Mankel a dus și o viață politică activă și a participat împreună cu alții la protestele împotriva războiului din Vietnam, războiului din coloniile portugheze in Africa și a regimului Apartheid în Africa de Sud. Prietena sa fiind norvegiancă, se mută în Norvegia, unde va lucra și trăi majoritatea anilor 1970. La începutul anului 1970 începe să editeze proză. În 1973 publica primul roman. În timpul anilor petrecuți în Norvegia vine în contact cu
Henning Mankell () [Corola-website/Science/313744_a_315073]
-
persoană sau un grup de persoane de la o altă persoană sau grup de persoane pentru a discrimina. Discriminare rasială diferențiată între indivizi, pe bază de rasă a fost politica oficială a guvernului în mai multe țări, precum Africa de Sud în epoca apartheid, și Statele Unite ale Americii, înaintea Războiului de Secesiune. Încă din timpul Războiului Civil American, termenul de "discriminare", în general, a evoluat în limba engleză americană fiind utilizat ca si tratament defavorabil al unui individ - termenul referindu-se inițial numai la
Discriminare () [Corola-website/Science/319283_a_320612]
-
mândrie sau dorință de putere. Această interpretare rasistă este de asemenea văzută drept nepotrivită față de convingerile personale ale lui Tolkien. În scrisori private, Tolkien a denunțat nazismul drept „o doctrină rasistă“ și antisemitismul drept „în întregime dăunător și neștiințific“, iar apartheidul, „oribil“. L-a denunțat de asemenea pe ultimul și în scrisoarea de rămas bun adresată Universității Oxford în 1959. "Stăpânul inelelor" a fost adaptat în cinematografie, radio și teatru de multe ori. Cartea a fost adaptată pentru radio de patru
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
oferindu-i o mai mare expunere. Malouma a devenit cunoscut la nivel național și a fost o căutat după interpret până în 1991 cântec despre libertatea de exprimare. După ce a fost cenzurat pentru a scrie cantece promovarea drepturilor femeilor și provocatoare apartheid, a fost interzis de la care apar la televiziune și radio, care deține concerte, și a fost refuzat chiar o adresă permanentă. A nu efectua oriunde pentru o lungă perioadă dar la sfârșitul anilor 1990 a început să cânte în alte
Malouma () [Corola-website/Science/337638_a_338967]
-
exprimă sprijinul autorului pentru campania de boicotare și sancțiuni demarată de societatea civilă palestiniană împotriva Israelului, începută în 2005 și menită să dureze până la conformarea țării în fața legilor internaționale și a drepturilor palestinienilor. Banks trasează o paralelă cu regimul de apartheid din Africa de Sud și reconfirmă boicotarea drepturilor de publicare a romanelor sale de către editurile din Israel, explicând că „nu cumpăr produse sau mâncare israeliană și - împreună cu partenerii mei - încerc să promovez produsele palestinene oriunde se poate”." Banks și-a întâlnit prima
Iain Banks () [Corola-website/Science/308146_a_309475]
-
a întreprins un studiu internațional de 2 luni cu scopul de a explora rădăcinile violenței umane. Au avut loc și 2 excursii , în Polonia în 2007 pentru a studia efectele Nazismului și in Africa de Sud în 2008 pentru a studia efectele Apartheidului. În aceste excursii au participat și 12 elevi de liceu alături de directorul Patrick Shen, care a documentat experiența.
Greg Bennick () [Corola-website/Science/325621_a_326950]
-
rol conducător. Ea a fost implicată în mișcări subterane și de gherilă sau în lovituri de stat - în regiuni diferite - Uganda, în Cornul Africii, în Liberia și Sierra Leone, în Ciad, Burkina Faso etc. De asemenea a sprijinit lupta contra regimului de apartheid din Africa de Sud. De asemenea liderul Libiei a încercat, după modelul politicii din trecut a lui Gamal Abdel Nasser și a Partidului Baas din Siria și Irak, să tindă spre unificarea țărilor arabe - astfel a încercat întemeierea de federații, dovedite efemere
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
sărace. Anii '90 nu s-au remarcat doar prin boom economic, ci și prin conflicte: Războiul din Golf sau Războiul din Iugoslavia. În Africa de Sud, în 1989, F.W. de Klerk devenise președinte și a încercat să ia măsuri pentru înlăturarea apartheidului. Nelson Mandela, care a fost închis în 1962, a fost eliberat în 1990. După alegerile din 1994, a devenit primul președinte de culoare al Africii de Sud. Multe țări din Africa care au traversat războaie civile se confruntă cu foametea, dar au
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
societății - din două sate (Szomolya și Ároktő) din nord-estul Ungariei, prin intermediul educației teatrale, al teatrului forum și al artei contemporane”. Într-un interviu acordat revistei Magyar Narancs, Gábor Takács se referă la un program de televiziune din Africa de Sud (de dupa desființerea apartheid-ului), </i>ca punct de inspirație pentru proiect. Acest show era compus dintr-un șir de discuții care aveau loc într-un amfiteatru între un alb și o persoană de culoare. Programul a durat mai mulți ani, iar efectul experimentului
Facem sau nu teatru pentru toți? Despre proiectul Noul spectator (Új néző) () [Corola-website/Science/295741_a_297070]
-
spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">. Rutledge, New York.</spân></spân></spân></p> Quiroz Torres, Mauricio (2010) <spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>„Apartheid en Perú. Censuran teatro de Victor Zavala Cataño”. </b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">http://www.eldiariointernacional.com/ 2.11.2010. Accesat la 1.02.2016. <a href
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
este o așezare din provincia Noord-Kaap, Africa de Sud. Localitatea are locuitori urmași ai burilor care susțin politică rasistă de Apartheid și care nu acceptă alte etinii naționale. Așezarea a luat naștere în luna decembrie 1990, numai la câteva luni după lăsarea din arest a lui Nelson Mandela. În 2011, populația Oraniei este de 1.000 locuitori. În decembrie 1990 că
Orania () [Corola-website/Science/309262_a_310591]
-
3.000 ha. teren și 170 de bărăci. O așezare care a fost destinată muncitorilor care au lucrat la contruirea unui baraj, sub conducerea lui Carel Boshoff, ginerele fostului președinte Hendrik Verwoerd. Aceasta s-a petrecut la sfarsitul regimului de Apartheid și lăsarea liberă a lui Mandela. Așezarea a devenit un loc de refugiu ca urmare a creșterii numărului de ucideri a populației albe în restul țării. Între timp în sat locuiesc 560 de familii, dețin un sistem modern de irigații
Orania () [Corola-website/Science/309262_a_310591]
-
din emisfera de sud. Din cele 11 ediții ale campionatului, Springboks au câștigat 2 ediții, realizând Grand Slam-ul o dată. Nu au participat la primele două ediții ale Campionatului Mondial de Rugby datorită boicotului internațional împotriva Africii de Sud din cauza regimului de apartheid. A treia ediție a campionatului mondial s-a desfășurat în Africa de Sud, echipa națională a Africii de Sud câștigând această ediție. Până în 2007, este singurul succes al echipei în această competiție.
Echipa națională de rugby a Africii de Sud () [Corola-website/Science/309475_a_310804]
-
lansat în SUA în 1967, a făcut-o celebră în întreaga lume. A realizat înregistrări și a efectuat turnee cu mai mulți artiști valoroși ca: Harry Belafonte, Paul Simon și fostul ei soț, Hugh Masekela. A întreprins numeroase campanii împotriva apartheidului. Drept represalii, guvernul sud-african i-a interzis intrarea în țară și i-a suprimat cetățenia. Se întoarce în țara natală abia în 1990, după căderea apartheidului. Își pierde viața în urma unui infarct miocardic, survenit în timpul unui concert în Italia pentru
Miriam Makeba () [Corola-website/Science/334994_a_336323]