746 matches
-
prea ispitesc pe cronicarii literari actuali. Cei de odinioară se repezeau să întâmpine primii o carte nouă de Breban. S-au dus acele vremuri! Acum apariția romanului Jiquidi, la sfârșitul anului trecut, piesa care încheie o tetralogie, i-a lăsat apatici pe noii critici. Cu o excepție totuși: comentariul sever, ca să nu spun distrugător, semnat de Bianca Burța-Cernat în revista "Observator cultural" (nr. 148/2008). În ce mă privește, ca unul din criticii vechi încă activi, de bine de rău, am
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
nelipsiți însă din mozaicul social. Pucci, cu capul prost croit dintru bun început, cum decretase propriul lui tată, continuă "să pască" rătăcind prin urbe și cînd rămîne pentru a treia oară consecutiv repetent, ceea ce e totuși un bine, firea-i apatică împiedicîndu-l să-și manifeste natura de răufăcător. Amicul lui visează să o violeze pe profesoara de engleză, face o fixație pentru o bărmăniță și sfîrșește prin a se limita la deloc entuziasmantele experiențe pe șoseaua de centură. Zoffi, "eroul modern
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
ochii înspre cerul palid și greu Gândindu-mă cum aș putea să ajut oameni la fel de nealinați. Nu pot încă să-mi liniștesc emoția tomnatică Știind că ochii tăi mă văd ca o simplă frunză în vânt... Aceași stare indiferentă și apatică Te împinge să arunci cuvinte aduse doar dintr-un gând... De-ar fi vorbe sincere cele pe care le rostești Nu aș mai cădea mințit cu chipul în palme Dar este mult mai ușor să amăgești Fără ați mai păsa
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
de poeți milenariști, cărora autorul de la Iași le este precursor. Aceeași banalizare a răului și fosforescență a urâtului, aceeași suferință, exprimată însă diferit: în tirade social-protestatare ori prin viziuni sumbre, post-expresioniste, la poeții generației 2000, respectiv, într-un lirism autosuficient, apatic ori nevrotic, la Constantin Acosmei. Dacă mortul este chiar personajul în care poetul se travestește și se recunoaște, atunci jucăria mortului e poezia pe care o scrie, descentrată, abulică, înclinată nicidecum spre temele majore, ci spre gesturile primare, cele mai
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
ar spune că-i dictează bardului formula "îngropării" unor versuri în țarina prozastică. Ne îngăduim a reproduce textul cu pricina, marcînd separarea disimulatelor stihuri: "Granitul are un trecut imemorial, încît/ s-ar zice că e (aproape) sempitern. Altminteri,/ este semitern, apatic, antipatic, mat./ Distant și sumbru ca un grande, se înrudește cu granatul,/ dar nu-i o piatră nestemată, nici bună pentru a da șlef./ Granitul e opac din fire ;i,-n genere, neșlefuit./ Greu granulabil, la rigoare; filigranabil, nici atît
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
meditează câteva minute cu privirea în gol, apoi iese. Îl văd cum dispare pe o străduță în dreapta, imensa lui dezolare transmite însă mersului său aroganța. Gândurile mele sunt atât de neclare, încât simt necesitatea beției. Deodată îmi văd personajul venind apatic spre firma de pompe funebre, unde, în fața vitrinei, odihnește în poziție verticală un coșciug. Tânărul pare pierdut în gânduri neomenești, își târăște trupul cu scârbă. Dar brusc și fără să se clatine, omul ia coșciugul în spinare și o rupe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sentiment real, puternic, e așteptarea; or, aceasta nu e acțiune, ci apatie. Dar acțiunea s-ar declanșa frângând demnitatea independenței - din acest cerc vicios nu poate ieși. Doritor de acțiune, de "libertate eroică", nu are inițiativă. Zace într-o libertate apatică, falsă, în care totul e posibil: potențial, dar nu activ. Descumpănit, în derivă, dat afară din învățământ și de la revistă îi rămâne să "experimenteze cu voce tare diverse ipoteze". "Un conglomerat de pulsiuni contrarii", "un dialog continuu" - după cum el însuși
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
scara de 1/1. Eroul central începe să nareze pe spații largi, amestecând propriile convulsii cu suferințele altora, captate și amplificate. Mite se transformă într-o cutie de rezonanță socială; în timp ce brațele, moleșite, le ridică tot mai rar și mai apatic, ochii și urechile, corpul întreg înregistrează cu acuitate dramele realității înconjurătoare. Atenția cititorului e astfel obligată să se împartă: între succesiunea de noi întâmplări, din sferă personală (Mite și familia lui, tovarășii de muncă, prietenii de pahar, eterna dragoste, Colivăreasa
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
ele - și mă felicit că am avut tăria să nu le menționez atunci când, în 2005, am scris o carte despre el. De atunci, am intrat într-un soi de corespondență ceremonioasă cu acest om taciturn, copleșit de ciudățenii, generos și apatic, plin de umor și vizitat de duhurile sinuciderii, detașat și obsedat. Mi-a trimis cu dedicații emoționante ultimele sale creații - discul "Dear Heather" și volumul de poezii "The Book of Longing" - dar asta nu mă face să mă simt unul
Aveți bilete la concertul lui Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8043_a_9368]
-
un argument atât de potrivit propagandei lor, contrar spiritualității și ideilor democratice. * Un comentator recent al religiei grecești M. Marconi - Pasiunea zeilor în religia mediteraneană - observă că grecii nu au... "zeu trântor". Dar el nu spune ce înseamnă "eliminarea larvelor" apatice, hrănite cu rugăciuni, care se întâlnesc în Orient. "Acolo, totuși, rezidă "răul helenic" - apare un fel de "nevroză colectivă" în această comunitate ("o socioză", după cum spun sociologii moderni), și nevroza aceasta face să se impună în ceruri călăii torturând eroii
Sub pana lui Saint-Just by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8213_a_9538]
-
a pus în fruntea unei mulțimi fără identitate precisă. Nu-i nici protest sindical autentic, nici protest politic asumat. E un fel de hărmălaie politico-sindicală întreținută de victimele unei dictaturi închipuite. În acest montaj, o mulțime de nefericiți se plimbă apatic prin capitală. PSD vrea să-i vândă, împachetați de Vântu și Voiculescu, pe post de revoluționari pursânge. Este, dacă vreți, o uriașă demonstrație a cinismului politic. Cei cu pungi identice, cu pachețel de la partid, rătăcind în pâlcuri mici prin mulțimea
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
permanent între propriul sistem și mai multe tipuri de grupuri-țintă. În viziunea lui J. E. Grunig și a lui F. C. Repper (1992), există patru categorii de public: "1. publicurile tuturor problemelor acestea iau parte activ la toate dezbaterile; 2. publicurile apatice acestea sunt puțin active; 3. publicurile unei singure probleme acestea sunt active numai în ceea ce privește un număr limitat de teme, apropiate între ele; 4. publicurile problemelor fierbinți acestea devin active numai după ce presa a transformat o problemă într-o chestiune de
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
psihiatru. În capul lui, epocile fuzionau de-a binelea, de asemenea și numele personajelor nuvelei cu numele reale ale noastre. Simt amețeală și nevoia de a ieși undeva, la aer. Transpir fără motiv. Totuși nu înțeleg, tovarășe contabil-șef... - șovăi apatic. Mai trebuie să știi-continuă contabilul-șef, ca și când ar fi perorat singur într-o sală imensă, înzestrată cu zeci de ecouri, ca și când eu aș fi fost de acord cu tot ce debita-că mesajul acesta al meu e însuși mesajul Principelui pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
e mai violent și mai subversiv decât nemișcarea. Din ce În ce mai mulți oameni alegeau să nu mai Învețe, să nu mai muncească, să nu mai miște un degețel, În semn de protest față de societatea diminuantă, oferindu-i acesteia doar privirea unor ochi apatici ca două cupe de sutien mărimea XXS. Ideea de concurență era Înfrântă, entropia socială cobora vertiginos spre cifra Înghețului absolut. O Întreagă castă socială de antrenori motivaționali, autori de ghiduri, instructori de „Hai să...!“ și „Cum să...“, oameni care câștigau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Feder și Nut, cu care-și fixase Întîlnire, Marychka tîrÎndu-l de mînă pe Kiki, care se Învîrtea fericit printre picioarele oamenilor și, de fiecare dată cînd Întîlneau un vînzător ambulant, cerea să-i cumpere vată de zahăr, cîțiva polițiști apatici, poate și niscai reporteri de la ziare, de la televiziunea rolandă, inclusiv de la radio Galaxy... (și totuși, cum vom vedea, despre Marea Spirală n-a apărut nici o știre, nicăieri), În fine, maiorul Smith, deghizat Într-un artist excentric aflat În căutare de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la bord. Lumina dimineții se strecură printr-o fantă a jaluzelei și ajunse pe locul de vizavi. Când Coral Musker se trezi, locul acesta și o valiză de piele au fost primele lucruri pe care le-a văzut. Se simțea apatică și Îngrijorată, gândindu-se la trenul pe care trebuia să-l prindă În gara Victoria, la ouăle tari și pâinea de alaltăieri, care o așteptau jos. Mai bine n-aș fi acceptat slujba asta, se gândi ea, preferând acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
copilărit împreună. Să-l inviți și pe el la premieră. O să-l reținem și la petrecere; eu l-am tot invitat pe aici, dar are și el greutăți, copil mic, stă cu soacra. Cam bleaga nevastă și-a luat, așa, apatică, din aia "cum o pui, așa stă", n-are...; ca o piatră falsă; pare frumoasă, dar un ochi...; se cunoaște lipsa de sclipire. Un sunet scurt, ascuțit, vine dinspre bar, apoi, în interfon, se aude vocea Doinei: Tata, ești căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
naturalețe, Alan preluase controlul grupului de orientare în care fusese pus de facilitatorul cel lipsit de păreri și de eficiență. Îi era ușor să fie lider. Într-adevăr, dacă nu i se oferea ocazia de a conduce, Alan devenea curând apatic. Ceilalți simțiseră că așa stau lucrurile și cedaseră, mai degrabă decât să-i înfrunte năravul. Exercițiul din ziua aceea se concentrase asupra metodelor de a evita încurcăturile birocratice în privința implementării noilor reforme. Medicii se împărțiseră pe grupuri, fiecare având drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-ți spun. Nu contează. Doar n-o s-o mănînc! Ochii lui spălăciți deveniră subit visători. Rowe Încercă să-l readucă pe pămînt: — Unde m-aș putea duce? — Trebuie să te dai la fund, răspunse Hilfe, pe un ton detașat, aproape apatic. Așa e moda acum. Comuniștii o practică dintotdeauna. Nu știi cum procedează? Asta nu-i o glumă. — Ascultă, Rowe, știu prea bine că țelul pe care-l urmărim nu-i o glumă, dar trebuie să ne păstrăm simțul umorului, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trebuie doar să facă, nu și să vorbească, să intre în competiție directă, pentru a-și păstra puterea.” Același autor preciza în continuare: „Numeroase posturi TV aservite puterii au intrat în această strategie. Campania electorală de pe micul ecran a fost apatică, placidă, îngrozitor de plictisitoare. Mesajul implicit era: toate sunt bune și frumoase, nu se întâmplă nimic și nici nu trebuie să se întâmple ceva.[...] PRO TV, altădată campioană în talk-show-uri, a scos din grilă dezbaterile. Patronul postului, Adrian Sârbu, a fost unul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
spectacolul este grotesc (un «exemplu perfect al delirului politic», în opinia lui Cornel Nistorescu). Nu este clar dacă majoritatea telespectatorilor reacționează în același mod la reprezentațiile oferite de Vadim. Uneori acesta este capabil să trezească interesul unui public de obicei apatic, folosind un limbaj emoționant despre nedreptăți trecute sau despre misiunea istorică a românilor iar aceasta are un efect hypnotic asupra ascultătorilor, lăsându-i aproape în întregime în puterea sa. Un asemenea spectacol a fost reprezentația de o oră oferită de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o slăbire - mai mult încă, la o înjosire - a caracterului celor ce le suferă acțiunea dăunătoare din punct de vedere psihologic. Nemaiputând avea nici o inițiativă, oamenii, sub regimurile dictatoriale, se dezvață să mai voiască; nemaiavând nici o răspundere, ei devin nepăsători, apatici, gata să primească cu resemnare orișice. Ei se întorc la psihologia deplorabilă a sclavilor din timpurile străvechi, care tremurau veșnic dinaintea stăpânului, știind că el avea asupra lor toate drepturile, chiar și pe acela de a-i ucide, când și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
între degete, se strângeau în cocoloașe deasupra apei, „și cum să le vină să-nghită așa ceva?”, cam fără chef de viață și în dispoziție meditativă pentru că, „uite, Oscar azi nu prea înoată cu poftă, n-are direcție, iar Guppy e apatic”, cu lăbuțele adunate pe pântece, după ce și-a băut ceaiurile pentru circulație și-a înghițit pilulele pentru tensiune, cu pixul în mână, întorcând foile cât mai rapid, căutând cu privirea fazele alea fierbinți-fierbinți. Pe urmă, în baie, după mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Și plouă. Plouă ca și cum cerul s-ar fi hotărît să se verse cu totul deasupra capetelor lor, vrînd poate să-i Înece, să-i scufunde, să-i facă să naufragieze, În Încercarea de a reuși ceea ce nu reușise acel ocean apatic, fără pic de elan. Plouă. Plouă. Plouă. Și odată cu ploaia se Întoarseră la viață. Și la truda lor. Ferreira era deja o umbră inutilă și Învinsă, În pofida apei și a odihnei, dar Iguana Oberlus, cu mîinile Încleștate pe vîsle, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tot balamucul, și le vezi pe toate, toate puse la locul lor... Dacă mai scapi... se arătă sceptic Alexe. El se plimba de-a lungul pereților ca un leu în cușcă, cu mâinile încrucișate pe piept, înstrăinat și aparent calm, apatic, pașii îi răsunau în camera golită, mizeria de pe jos scrâșnea sub tălpi. Trebuie să apară meșterul, spuse Nina. Lucrurile sunt toate strânse, ce mai, astăzi dă gata sufrageria. Dacă o să vină meșterul, glăsui Alexe și se întoarse brusc pe călcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]