430 matches
-
(475-545), cunoscută și sub apelativele de Clothilde, Clotilda, Clotild, Rotilde ori variantele latine Chrodechildis, Chlodechildis, nume format din cuvintele germanice hlod (glorie) și hild (luptă), adică „glorioasă în luptă”, a fost o prințesă burgundă care, după ce a devenit cea de-a doua soție a regelui
Sfânta Clotilda () [Corola-website/Science/336335_a_337664]
-
a sugera o mai mare libertate din punct de vedere artistic față de restul formațiilor ce activau la acea vreme pe scena alternative românească. Sau, după cum explica Andrei Hațegan: „Am vrut în primul rând un nume care să nu sune a apelativ de băiat crescut în România, cum deja mai erau prin zonă. Cum nu eram adepții titulaturilor grele, de garaj, subsol, de diferite elemente chimice sau de înmormântare, ne-am gândit că cel mai bine ne-ar sta un nume care
The Amsterdams () [Corola-website/Science/314844_a_316173]
-
sau "Dumnezeu s-a născut ", pentru că, credea el, numai Omul Iisus s-a născut, iar Dumnezeu a sălășluit în Omul Iisus. Pentru acest motiv, Teodor l-a numit pe Iisus Teofor (Purtător de Dumnezeu). S-a opus, de asemenea, folosirii apelativului de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) dat Fecioarei Maria, pentru că, credea el, aceasta ar fi dat naștere numai Omului Iisus. Conform taberei proto-ortodoxe, convingerile lui Teodor au fost eretice, pentru că, urmând logica afirmațiilor sale până la capăt, s-ar ajunge la negarea
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
erau obișnuiți să o cinstească pe Maica Domnului cu numele de Născătoare de Dumnezeu (Theotokos). Nestorie a luat apărarea lui Anastasie în predicile sale, prin care a răspândit într-o formă extremă învățăturile lui Teodor din Mopsuestia, printre care utilizarea apelativului de Christotokos în loc de Theootokos pentru Maica Domnului. Teologii din Constantinopol s-au ridicat împotriva scrierilor lui Nestorie și l-au acuzat că propovăduia erezia lui Paul de Samosata. În anul 429, Nestorie a întrunit la Constantinopol un sinod în cadrul căruia
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
Monarhii. Guvernul "Cisleithaniei" era identificat drept „k. k.“ („kaiserlich-königlich“ — „chezaro-crăiesc”), formulă în care "königlich" ("crăiesc, regal") se referea la coroana regală a Boemiei pe care Împăratul Austriei o avea de asemenea. Guvernul și instituțiile jumătății ungare a Dublei Monarhii aveau apelativul „m. kir.“ („magyar királyi”) sau „kgl. ung.“ („königlich ungarisch” — „regal maghiar”). După Compromisul din 1867, în 14 noiembrie 1868, Împăratul și Regele a stabilit titlul monarhului și numele statului: Numele "Austria" a fost utilizat cu parcimonie în practica administrației de
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
denumit Neo violență durissimă, comentează Constantin Noica și G. Călinescu. primitivismul. istoricul literar George Apostoiu, Primul a căutat să înlăture formula Autorul propune, nu de la Eminescu a folosit urmă torul „cel mai...”, frizând caducitate prin tribună, nu în urma unei cauze apelativ:„Putoare grecească, tu nu frecvența ei, în cele mai multe cazuri, pierdute ori a unei ipoteze neîmplinite, simți ce simt eu ca român când nefericită, și a propus ca Eminescu să o temă de bun simț diplomatic - 09 D Lestine iterare V
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
curent „Canalul”. A fi „trimis la Canal” sau în închisorile cu sinistră faimă precum cele din Sighet, Gherla, Pitești și Aiud, era în acea perioadă groaza oricărui cetățean obișnuit. Intimidarea sa începea tocmai cu folosirea, de către agenții regimului comunist, a apelativului „cetățene, cetățeană”, prevestitor de suspiciune, anchete și referate împotriva sa, în loc de „tovarășe, tovarășă” (apelativul „domnule, doamnă” mai era folosit neoficial de populație, dar autoritățile nu-l foloseau decât pentru cetățenii străini ai țărilor ne-comuniste). Închisoarea de la Pitești a fost
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
Aceasta este o listă cu conducătorii Partidului Comunist Român. S-a hotărât adoptarea unui proiect de lege prin care li se interzicea cetățenilor folosirea apelativelor „domnule”, „doamnă”, „domnișoară” în relațiile de muncă, și li se impunea folosirea exclusivă a cuvintelor „tovarăș”, „tovarășă” sau „cetățean”, „cetățeancă”. A aprobat noul „Regulament privind organizarea și funcționarea Comisiilor pe probleme, a Secțiilor CC și Colegiului Central de Partid”. Deși
Listă de conducători ai Partidului Comunist Român () [Corola-website/Science/311557_a_312886]
-
Carol I. În timpul Primului Război Mondial, copiii au fost întreținuți din veniturile particulare ale doamnei Ecaterina Cantacuzino. După 1948, leagănul "Sf. Ecaterina" devine așezământ public finanțat din bugetul statului, păstrându-și profilul, dar modificându-i-se numele, de la care s-a scos apelativul "Sfântă Ecaterina". Astfel, odată cu venirea comunismului, capelă a devenit în 1953, sala de mese, apoi spălătorie, iar, ulterior, magazie, unde erau depozitate paturi vechi, saltele și materialul medical uzat al spitalului. Anul 1989 a găsit capelă într-o stare jalnică
Capela Sfânta Ecaterina, București () [Corola-website/Science/334558_a_335887]
-
varianta proprie a melodiei „Imnului Limbii Române”. Au fost semnate acorduri de Înfrățire Între 32 de localități din România și Republica Moldova. Primarii acestora și-au exprimat gândurile și sentimentele În versuri, cântece sau alocuțiuni. S-au adresat unii altora cu apelativele „frate” și „soră” ceea ce a făcut și mai pregnant sentimentul de frățietate existent Între românii de pe ambele maluri ale Prutului. Românii basarabeni au menționat efoturile pe care le-au făcut, inclusiv sângele vărsat, pentru a avea dreptul de a vorbi
Editura Destine Literare by Elena Trifan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_398]
-
satul Liberchies, Pont-à-Celles, Belgia, în familia unor țigani nomazi. Tatăl său, Jean Eugene Weiss, care își schimbase numele în Jean-Baptiste Reinhardt pentru a evita serviciul militar, era muzician. Mama sa, Laurence Reinhardt, zisă "Négros", era dansatoare. Nu se cunoaște originea apelativului "Django", care în limba Romani înseamnă "mă trezesc". Acești țigani nomazi Sinti, cărora francezii le spun "Manouches", (din sanscrită Manushya, Manu = bărbat), trăiau în caravane cu care parcurgeau Europa în lung și în lat, închiși în micile lor comunități, complet
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
i-a fost specificat vreunul prin decretul princiar care i-a acordat noul nume de Hohenzollern-Veringen. De asemenea, decretul nu i-a acordat lui Radu nici apelativul de "Alteță". Alte familii regale, însă, i-au recunoscut folosirea de către acesta a apelativului de "Alteță Serenissimă". Prin noul Statut al Casei Regale semnat de Regele Mihai al României la 30 decembrie, 2007, Radu a primit titlul de "Principe al României" cu apelativul de "Alteță Regală" și urmează să poarte titlul de "Alteța Sa Regală
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
susțină activitatea unui manager cultural competent, capabil să propună strategii și viziuni contemporane. Lipsei de experiență în managementul cultural, lipsei pregătirii necesare înțelegerii acestui domeniu, i se adaugă și o serie de apariții în presă ofensatoare și ridicole. Din folosirea apelativului “curvă” și descrierea injurioasă a unor momente din viața privată a unei femei, la o conferință de presă din noiembrie 2011 (http://www.youtube.com/watch?v=xl--jpCRRDY), reiese că domnul Gigel Sorinel Știrbu este un reprezentant al mentalității sexiste
Apel la solidaritate – Ce se întâmplă cu Ministerul Culturii? () [Corola-website/Science/295723_a_297052]
-
cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Este reședința comunei Poienile de sub Munte, care nu are alte sate componente. Numele vechi a localității este "Poienile Rusului". Etimologia numelui localității: din Poiana (< subst. poiană „luminiș în pădure") + de + sub + Munte (< apelativul munte < lat. mons, -tem). Localitatea Poienile de sub Munte este situată în nord-estul județului la poalele munților Maramureșului, pe drumul județean DJ187 Leordina - Ruscova - Poienile de sub Munte, și este străbătută de râul Ruscova. Satul Poienile de sub Munte este atestat documentar în
Poienile de sub Munte, Maramureș () [Corola-website/Science/301585_a_302914]
-
și al soției sale Maria Anna de Bavaria. Ducele era al doilea în linia de succesiune la tronul Franței. Noua Ducesă de Burgundia a avut o relație strânsă cu Ludovic al XIV-lea și Madame de Maintenon (pentru care folosea apelativul "mătușă"). Sosirea ei a fost ca o gură de aer proaspăt la monotona curte a Franței. Cu prospețimea și obrăznicia sa, ea l-a cucerit pe bătrânul Ludovic al XIV-lea, care flatat de buna dispoziție și manierele sale, o
Marie-Adélaïde de Savoia () [Corola-website/Science/312832_a_314161]
-
tot în Râul Șieu; pe de altă parte, numele maghiar al satului “Friss” coincide cu apelativul “friss” = “proaspăt, rece”. Numele satului “Sebiș” provine de la numele cursului superior al râului Șieu, numit “Sebiș” sau Valea Sebișului sau simplu “Vale” format din apelativul maghiar “Sebes” = “repede, iute”. Satele vecine Sebiș și Ruștior sunt amintite împreună în documentele vremii din sec. XV. Sub denumirile oficiale maghiare: pentru Sebiș - Sebișul de Sus, (Sajó)Felsősebes (magh.), Oberschebesch (germ.); pentru Ruștior - Sebișul de Jos, Alsósebes (magh. ), Unterschebesch
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]
-
-lea care poartă numele de Lecca, ce vând sau cumpără terenuri și moșii în Târgoviște, Argeș sau București, fără a se putea face vreo legătură filială cu pictorul Lecca. Componența istorică a familiei acestuia din Brașov, poate fi determinată prin apelativele pe care membrii acesteia le purtau, evidența reieșind și din semnăturile lor. Astfel, există semnături ca: Popa Vasii și Comșa Răuț din Tohan, Nica Popii Comșa ot Zărnești, Răuț Scheianul, sau Cojocarul din Turcheș. Radu Leca și Răuț Leca au
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
că această schimbare a calendarului a fost și în Țara Israel înainte de exil. Exilul și redactarea sacerdotală a textelor din acea vreme nu fac altceva decât să confirme această schimbare fundamentală a calendarului. Într-adevăr, a început să se folosească apelativele babiloniene a diferitor luni: nisan, iyar, sivan, tammuz, av, elul, tișri, marchesvan, casleu, tevet, șevat și adar; intercalarea unei luni suplimentare se realizează - în general - la sfârșitul anului adăugându-se a doua lună adar: weadar. În epoca exilului influența astronomiei
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
Sabbah și-ar fi scris o autobiografie, scriere ce nu a supraviețuit în întregime trecerii timpului dar care pare a se regăsi într-o biografie în limba persană a ismailismului, numită Sarghudașt Sayyidna; indiciu oferit de toponimul Sayyidna, unul dintre apelativele lui Hasan Sabbah. Tot acesta a mai scris și diferite tratate ce stabilesc în linii clare doctrina ismailită (ta’lim, învățăturile imamilor), el însuși, prin poziția de putere deținută spre sfârșitul vieții orbitând în jurul autorității religioase a unui imam șiit
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
ci al unui episcopat distinct de acesta, întemeiat “pentru rumânii bistrițeni”. Preocupați de a lumina cât mai deplin aceste episode de istorie eclesiastică, cercetătorii au reușit să facă noi deschideri către adevăr. Astfel, invocându-se o greșală de transcriere a apelativului Kyr (domn), obișnuit în relațiile cu ierarhii Bisericii Ortodoxe care a devenit neînțelesul “Layr” și faptul că antroponimicului slavon “Iowan” îi corespunde românescul “Ioan”- s-a stabilit o identitate mai credibilă contestatului episcop. “De aceea scrie M.Păcurariu, autorul acestei
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
în lunile octombrie-martie. Bogată în pajiști și în păduri de foioase, etalând o gamă variată de soluri prielnice agriculturii, irigate de o rețea densă de râuri cu un debit bogat de apă, a oferit constant condiții propice de viață. Structura apelativelor atribuite acestui ținut, evocate de izvoarele istorice scrise, cartografice sau păstrate în tradițiile orale ale locuitorilor săi, permite clasificarea lor în funcție de trei criterii: geografic, etnic și politico-administrativ. Populația sa româneasca a utilizat prevalent, din evul mediu timpuriu și până în prezent
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
orfan, Nicolae Istrati s-a instruit că autodidact. El a intrat în administrație sub domnia lui Mihail Sturdza (1834-1849), fiind făcut căminar și numit președinte al Judecătoriei din Iași. După 1848 primește rangul de spătar, devenind și membru în Divanul apelativ. Apoi este făcut postelnic. A participat la Revoluția din 1848 din Moldova, luptând împotriva regimului feudal abuziv. A fost arestat pentru o perioadă. În timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica (1849-1856), Nicolae Istrati a fost ministru al cultelor (1853) și șef
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
suflete) . Pârâul Rebricea . Satul Frenciugi este așezat pe valea Stavnicului, hidronim a cărui sens etimologic este explicat prin pârâu cu multe iazuri și heleștee pe dânsul . Cercetătorul Mircea Ciubotaru consideră hidronimul respectiv de origine slavă de est, un derivat al apelativului stav (iaz), iar <citation author="Mircea Ciubotaru">„sensul de „pârâu cu iazuri” al numelui Stavnic este un argument mult mai convingător decât ipoteza unui herghelegiu , care nu ar putea motiva etimologia unui hidronim important precum Stavnicul”</citation>. Pârâul Stavnic . Schimbarea
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
de Dumnezeu dă posibilitatea ca omul postmodern să treacă prin toate ipostazele dezmățului său și să ajungă în aceea de diavol, gata să distrugă lumea în care trăiește, cu experiențele sale deșănțate, cu politicile iresponsabile. Autorul cărții zăbovește mult asupra apelativelor. Specialiștii în domeniu au utilizat diverși termeni: postmodernism, paramodernism, globmodernism, post-postmodernism, paradoxism, premodernism, transmodernism. Th. Codreanu face lumină în acest hățiș și pune lucrurile la punct. Unii autori separă postmodernismul de modernism, considerând că el reprezintă o epocă distinctă, deoarece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
datoriei publice și pentru acoperirea trebuințelor guvernului central, iar restul pentru trebuințele provinciei. Justiția se va {EminescuOpIX 306} reorganiza în senzul unei neatârnări mai mari a magistraturei. Valiii numesc pe judecătorii civili și penali cu consimțământul consiliilor administrative; membrii curții apelative se numesc de către Poartă după propunerea valiilor. Publicitatea pertratărilor judecătorești și a anchetelor e obligatorie. Pentru afacerile speciale a fiecărei din confesiuni va exista o jurisdicție esclusivă a autorităților religioase. Deplină libertate a culturilor; comunele intrețin singure clerul, bisericile și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]