102 matches
-
un puternic tip senzual", nu încape discuție. Și încă în ambele sensuri ale cuvîntului. Povestitorul se dovedește "sensibil" la toate cele dulci și amare ale lumii acesteia de care, ca și lui Ivan Turbincă, "i-s roase urechile". Latura lui aperceptivă funcționează admirabil, în paralel cu un epicureism nu tocmai liniștit: diaconul mărturisește că-i "mirosise" de timpuriu "a catrință". Probabil că din excedentul "senzual" se încheagă și savant simplificata artă a seducției din Moș Nichifor Coțcariul, "povestire glumeață" pe care
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
din fig. 1 am numit o serie de aspecte ținând de percepția conștiinței în audiția muzicală. Termenii poziționați oblic țin de Mins în compunerea desfășurării Fmz. În partea centrală, figura închisă la culoare prezintă sintetic tranzitul sonor: dinspre o stare aperceptivă, lăuntric-pregătitoare; prin faza percepției sonor-concrete, de timbrocluster (masă quasi-compactă); profilat apoi prin rarefiere (detensie energetică) ca melocluster (printr-un fel de plastifiere a sonorității); după care trece de orizontul percepției, amplificarea sonorității în rarefiere fiind „auzită” doar ca extensie temporală
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
alte cuvinte, privind din exterior o lume, o comunitate, am șansa să o cunosc mai bine decît cei care trăiesc înlăuntrul ei, dar e de asemenea posibil că voi încerca să o asimilez forțînd-o să fie compatibilă cu orizontul meu aperceptiv. Soluția pe care o recomandă Todorov, pentru ieșirea din acest impas, este asemănătoare cu un principiu bine cunoscut hermeneuților: fuziunea de orizonturi. Dar trebuie să înțeleg, mai întîi de toate, diferența dintre cele două lumi - a mea, și cea pe
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
la vânzare, Blocul Armonia, A fi singur). Dar tocmai grija pentru copii și apelul la memorie se întâlnesc în chip fericit în ceea ce numim evocare. Autorul își retrăiește cu anume foame și sete copilăria, propria istorie. Cu o mare disponibilitate aperceptivă, făcând apel la acele „senzații cu afinități mentale” (Șt. Odobleja), el reînvie cu har, în câteva tușe chiar, vremuri, locuri și oameni. Starea profundului acord memorie-copilărie iscă de la sine relevante și consistente evocări. Drept constantă a vieții și operei truditorului
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ridicată decât cea a unui copil normal; de asemenea, procesele perceptive, cognitive și psihomotoare pot prezenta anumite particularități specifice, în funcție de dominanța aferențelor senzoriale, iar posibilitățile de exprimare (de răspuns la stimulii intrinseci și extrinseci) pot fi conforme cu diversitatea experiențelor aperceptive și cu tipul/gravitatea deficienței vizuale a elevului respectiv. 8.3. Integrarea școlară a copiilor cu dizabilități de auz Aceasta este o problemă destul de controversată în multe țări din lume, deoarece pierderea auzului la vârste mici determină imposibilitatea dezvoltării normale
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
parcurgă, sînt o expresie a respectării legilor psihice și logice. Fără nici un artificiu pedagogic, și pe baza exclusivă a constatărilor psihologice și logice de pînă acum, ajungem să stabilim aceste momente mai importante ale unei lecții, și anume: 1) pregătirea aperceptivă; 2) expunerea sau tratarea datelor concrete; 3) asociația lor; 4) generalizarea noțiunilor abstracte și, în fine, 5) aplicarea lor" (76, pp. 479-507). În concepția lui Antonescu, prin utilizarea unor metode active, devenea cu putință păstrarea treptelor psihologice herbartiene și asimilarea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
singură, iar viitorul nu poate rămâne nici el dincolo de studiul sistematic. În orice ipostază s-ar închipui, ca istoric, sociolog sau viitorolog, cercetătorul nu se poate plasa decât în miezul duratei, care e clipa de față, sursă a fondului său aperceptiv, premisă a oricărei înțelegeri asupra devenirii umane. O răscruce se arată mereu, fie că atenția urmărește un fragment cronotipic sau altul. Sentimentul schimbării intempestive a căpătat însă, în timpul din urmă, note mai dramatice. Epoca modernă în ansamblu stă sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la personalitate, la libertatea voinței și la posibilitatea omului de-a-fi și într-un orizont al scopurilor, nu numai în unul al cauzelor și efectelor. Dar "Kant clădește întregul edificiu al filosofiei sale pe ideea de personalitate, în care deosebește unitatea aperceptivă a conștiinței și autonomia voinței"16; în timp ce Rădulescu-Motru, făcând din conceptul de personalitate temeiul însuși al desfășurării ipotezei personalismului energetic, va construi dovezi pentru ideea după care personalitatea este forma finală în evoluția energiei. Ținând seama de aceste observații, am
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sistem de referință diferit de cel kantian. În ultimă instanță, putem spune, luând seama la diferențele de model filosofic, că eul are rolul unei "rațiuni afective", conștiința pe cel al "rațiunii teoretice", personalitatea pe cel al "rațiunii practice". Iar spontaneitatea aperceptivă kantiană devine anticipație personalist-energetică. Corespondențele dintre filosofia lui Rădulescu-Motru și cea a lui Kant, semnalate mai sus, evidențiază atât apropierile cât și deosebirile dintre cei doi gânditori în privința felului de a înțelege omul. Capitolul II Ordinea de finalitate în personalismul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în acest ultim caz, interlocutorul poate simți faptul că locutorul s-a gândit la varianta de a nu fi citit cartea, întrebarea conținând, subtil, o așteptare negativă sau chiar o acuzație la adresa interlocutorului); * valorificarea, la începutul întrebării, a unor formule "aperceptive", care să-l pregătească pe interlocutor pentru un feedback pozitiv: Ai putea să-mi spui, te rog, ce anume ți-a atras atenția...?; Îmi permiteți să vă întreb când va avea loc întâlnirea despre care spuneați?; Știu că te-am
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
relevante pentru actul comis - infracțiunea de omor. Experiența trecută determină comportamentul prezent, iar consecința unei decizii trecute nu poate fi evitată. Ne putem controla opțiunile, dar nu avem control asupra consecințelor acestor opțiuni. Valorile, supozițiile, dorințele, imaginile, credințele, prejudecățile, schemele aperceptive învățate, stereotipiile și obișnuințele socioculturale, reprezentările noastre sunt determinate de condiționarea, paradigma noastră (modelul în care „vedem” lumea, în termeni de percepere, înțelegere, intrepretare), sunt în mare măsură programate de experiențele noastre din trecut. Indivizii percep lucrurile în mod diferit
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
au și o valoare cognitivă 365, încît s-ar putea distinge, pe de o parte, o intropatie estetică, caracterizată prin atitudinea de a fi cucerit, de a fi invadat de ceva, și, pe de altă parte, o intropatie cognitivă (sau aperceptivă), care este atitudinea de a lua act de ceva. Din perspectiva esteticii, intropatia este propensiunea subiectului de a interpreta eurile altora după eul propriu, semnificație apropiată aceleia atribuite empatiei, de stare emoțională și cognitivă prin care se ajunge "pe aceeași
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un efect colosal, ar fi scurtat cu două veacuri drumul penibil până la completa lumină, dacă n-ar fi fost mai multe pricini împiedicătoare. Prima. Lipsa de cultură, aproape totală, în păturile moldovenești. Cu alte cuvinte, lipsa unei mase de cunoștințe aperceptive, cum s-ar zice; așa încît, ca să luăm o pildă, ideea că românii se trag din romani nu numai că nu putea face nici o impresie - căci pentru niște oameni care nu știu cine au fost romanii originea romană nu poate inspira mândrie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nu distrus în omul căzut și astfel, liberul arbitru continuă să funcționeze. ,,Chipul și liberul arbitru sunt premisele faptului că omul poate dori sfințenia și e capabil de a intra în legătură cu Dumnezeu”. Ortodoxia este categorică atunci când afirmă existența unor puncte aperceptive de legătură a celor două realități: harul și liberul arbitru. Prin acestea ,,sufletul omului e chipul lui Dumnezeu, alterat, spart dar nu distrus și înclină spre Dumnezeu, dorindu-L”. Teologia ortodoxă asimilează doctrina lui Cassian ca pe a ei proprie
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
respectată, cele două intervale laterale, dintre vechea și noua clădire, rămînînd caraghios inegale). Iată însă că acestui galimatias i se adaugă un altul, de dată foarte recentă: o piață omagiind, onorabil în intenție, unirea noastră statală. Impresie de total disconfort aperceptiv, cauzat de amplificarea dezordinii compoziționale a întregului, melanjul amatoristic de repere. E, în ultimă instanță, o stigmatizare a locului predestinat a fi stat, ideal, la temelia unui nucleu dăinuitor. Remedii? Aproape nule. Cu edificiul impecabil compozițional al Teatrului s-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cercetarea fenomenului este, totodată, un răspuns "filosofic" la chemările tradiției eficace corespunzătoare istoriei filosofiei și numai dacă datul și nimicul nu sunt preluate și prelucrare ca și cum nu și-ar aparține, sau ca și cum ele nu ar fi posibile prin același "act aperceptiv", kantian vorbind. Înainte de momentul clasic al filosofiei vechi evocat mai sus și de momentul istoric al sofiștilor, problema naturii obiectului cunoașterii fusese rezolvată direct, fără intermedierea unor interogații vizând elemente, aspecte etc. ale activității de cunoaștere. Obiectul cunoașterii veritabile nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
perspectiva și pe baza statutului de judecată, mai bine spus, a sensului de judecată sintetică a priori ca determinare logic-transcendentală a cunoștinței (veritabile). Orice sinteză, începând cu aceea sensibilă de la nivelul percepției, apoi cea a imaginației, în final, unitatea sintetică aperceptivă originară, presupune sensul acestei operații de a lega.111 Sensul acesta nu este însă evident de la bun început, fiindcă este vorba, întotdeauna, despre un divers care trebuie adus într-o singură "formă", adică la unitate, nefiind vorba, așadar, doar despre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
priori a fenomenului); b) determinare a priori a schemelor conceptelor pure ale intelectului, ca o condiție a sintezei transcendentale a imaginației; (determinare transcendentală de timp); c) raport în conștiință (a priori) referitor la sintezele necesare cunoștinței, îndeosebi la unitatea sintetică aperceptivă ca temei al celor trei analogii ale experienței (în genere, al principiilor sintetice ale intelectului pur: axiomele intuiției, anticipațiile percepției, analogiile experienței și postulatele gândirii empirice). Aprioritatea timpului este, poate, cea mai clară proprietate a acestuia, la o primă vedere
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
funcția este aceea a unității sintetice recunoscută în judecata sintetică a priori. Iar ipostaza cunoștinței, corespunzătoare apercepției originare, este ceea ce Kant numește experiența posibilă. Timpul ca raport în conștiință (a priori) referitor la sintezele necesare cunoștinței, îndeosebi la unitatea sintetică aperceptivă ca temei al celor trei analogii ale experienței (în genere, al principiilor sintetice ale intelectului pur: axiomele intuiției, anticipațiile percepției, analogiile experienței și postulatele gândirii empirice). Timpul se află peste tot, în proiectul critic, acolo unde este vorba despre constituirea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fapt, toate principiile intelectului pur (axiomele intuiției, anticipațiile percepției, analogiile experienței și postulatele gândirii empirice) au funcție de condiționare formal-tehnică a judecății sintetice a priori; 3) timporizarea este operația logică de bază, iar operatorul logic principal este "eu gândesc", ca unitate aperceptivă în act (în aplicație), care condiționează orice cunoștință, în sensul "reglării" sale formele și obiective; unitatea sintetică aperceptivă este condiție necesară, în sensul că doar ea face posibilă sinteza imaginativă (activarea schemei corespunzătoare unei categorii) și, apoi, sinteza empirică, "extragerea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formal-tehnică a judecății sintetice a priori; 3) timporizarea este operația logică de bază, iar operatorul logic principal este "eu gândesc", ca unitate aperceptivă în act (în aplicație), care condiționează orice cunoștință, în sensul "reglării" sale formele și obiective; unitatea sintetică aperceptivă este condiție necesară, în sensul că doar ea face posibilă sinteza imaginativă (activarea schemei corespunzătoare unei categorii) și, apoi, sinteza empirică, "extragerea" obiectului care cade sub categoria respectivă; dar timpul este prezent în toate acestea, datorită lui căpătând semnificație atât
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este vorba nici despre o funcție oarecare, ci despre una determinată prin tipul de judecată, și nici despre orice concept al intelectului, ci doar despre acelea care pot îndeplini funcția în cauză și care sunt supuse, în mod direct, sintezei aperceptive originare, în acest chip ele însele căpătând "puterea" de a se aplica intuițiilor sensibile, doar în acest chip devenind posibilă cunoștința veritabilă, cea sintetică a priori. Aplicația, în sensul unei sinteze a multiplului sensibil, are drept domeniu de referință nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiectul" empiric, așadar, nici fenomenul. Numai că intervenția acestor scheme nu este un fapt în sine; prin urmare, nu avem deja fenomenul datorită intervenției lor; este vorba, de fapt, despre o operație mijlocitoare: anume schemele temporale ale imaginației mijlocesc intervenția aperceptivă a intelectului prin categorii, în așa fel încât abia prin aceasta să se constituie fenomenul (și cunoștința veritabilă, ca judecată sintetică a priori). Fiindcă trebuie să fie constituite pe baza unor "forțe" constituționale diferite ca putere, principiile numite de Kant
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
iar studiul pe care încercăm să-l întreprindem oferă doar o deschidere către acest aspect al relației dintre matematică și arte, implicit și muzică. I. Limbajul muzical - structură și evoluție Omul, încă din perioada primitivă, a acumulat un bogat fond aperceptiv de impresii sonore și ritmice nemuzicale, din natură, ce i-au trezit reprezentări mai mult sau mai puțin concrete, însoțite de emoții puternice. Cu timpul va diferenția elementele componente ale sunetului muzical (înălțime, durată, intensitate, timbru) prin gândire, în procesul
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
muzicală, realizată sonor-senzorial, din elemente ce nu reprezintă imagini concrete din realitatea înconjurătoare, să vehiculeze emoții artistice. Emoțiile muzicale au o generalitate largă și un rol important în capacitatea de percepere analitică și sintetică a discursului sonor și a fondului aperceptiv de idei în sensul emoțional-muzical. Elementele limbajului muzical nu pot fi separate în procesul comunicării: melodia este în raport direct cu afectivitatea (viața afectivă), ritmul cu mișcarea interioară și exterioară (viața fiziologică), armonia cu gândirea și activitățile mentale (analiza și
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]