384 matches
-
tabloul îndeajuns de întunecat, deși aparențele sunt mai degrabă vesele, al unei societăți dominate de "imperialismul mediatic", în care "mass-media guvernează cultura" și în care divertismentul devine "supraideologia epocii noastre". Laurențiu Ulici a împins mai departe descrierea acestei lumi de apocalips cultural, avertizând că în fața televiziunii nimic și nimeni nu rezistă. Totul dispare, televiziunea nu!" a profețit cu drăcească satisfacție abia ascunsă președintele Uniunii Scriitorilor, lăsându-ne pe toți gânditori, prozatori și critici. Ce va face autorul de romane în această
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
Sigur că da, doar că... vreau să spun că nu te așteptam... înțelegi... am crezut c-o să suni. Știu exact ce-ai crezut, James, i-am declarat fixându-l cu o privire critică. Trebuie să recunosc că, în ciuda sentimentului de apocalips iminent, începuse să-mi placă situația. A urmat un scurt moment de tăcere. — S-a întâmplat ceva, Claire? m-a întrebat el prudent. Arăta înspăimântat. De când mă văzuse intrând în apartament, James își dăduse seama că nu venisem ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Fundescu în biserică de urdă, asta n-am știut-o încă. A ieșit la maidan și Dumnezelea ciurarilor. D-lor, zice Preaosfinția Sa nea Chițu, ridicîndu-mă acolo unde prevăzusem că am să mă ridic, am văzut aceasta ca prin un apocalips, prin o revelațiune ca a lui Sf. Ion... La început... O voce. La început era cuvântul. Chițu. Ei bine, la început era "Romînul" și "Romînul" era Rosetti și Rosetti era "Romînul", și nimic nu s-au făcut din cele ce
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Mavrogheni și G. Cantacuzino; organizarea armatei - lui Știrbei Vodă, urmărită cu stăruință zece ani de zile de generalul Florescu, precum e asemenea adevărat că România e în orice caz făptura dinaștilor Basarabi și Mușatini. Dar ce sunt toate acestea? Iluzii. Apocalipsul sfântului Ioan Fedeleș, capitolul Udăturii, gârliciul 32, altfel spune: "Nimic nu s-a făcut din cele ce s-a făcut fără Rosetti și fără "Romînul"". Ba nu zău, gluma la o parte, pututu-ne-am -fi aștepta ca d. Chițu, care trecea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lui Carol cel Mare au trădat pactul prin care le-a fost Încredințată coroana imperială. Și a avut totdeauna dreptate. După cum va avea dreptate și În privința afacerilor mărunte ale unor oameni mărunți ca voi. Zadarnic ați convocat la Florența cavalerii Apocalipsului! Cardinalul ridicase un deget, cu un aer amenințător. Gâfâia de surescitare, iar bărbia cea dublă Îi tremura. După ce trase de mai multe ori aer pe gura deschisă, reveni: - Veți pieri, e lucru sigur! Și vă veți prăbuși după neamul afurisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vreun gest de surpriză, ca și când și-ar fi dat acolo o Întâlnire secretă. După o clipă, Dante se alătură și el grupului. Îi reveniră În minte cuvintele pline de mânie ale cardinalului: poate că, Într-adevăr, cei patru Cavaleri ai Apocalipsului ajunseseră la Florența. Bărbații schimbară Între ei o privire În tăcere, iar apoi Monerre fu cel care vorbi cel dintâi. - E ciudat să ne Întâlnim În mijlocul unui pod, locul unde cei din vechime Își imaginau că se Îndeplinesc momentele cruciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în comun cu fâșneața aia care a făcut crima. Îți trebuia mare tărie de caracter să îți păstrezi splendida ta bună dispoziție matinală în fața acestor perdafuri. Trebuia să mă țin tare când ea-și chema întreg arsenalul de orori, călăreții Apocalipsului, diavolii din tinda bisericii care înhățau pe la spate păcătoșii goi și îi aruncau în vâltoarea pedepsei, infanticidele, ciumele și incesturile ei. Mă descurcam. Dar situația era de așa natură ca mă bucuram de ce se bucură un tânăr cu bani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
oștile satanice, pe aliații, pe năimiții, pe vasalii, uneltele și slujitorii lor umani, pe renegați, atei, pe farisei, pe sicofanți, pe scelerați, degenerați, pe desfrânați, pe iude și pe idolatri, adică omenirea decăzută, spre sfârșitul a tot ceea ce există. Spre Apocalips... Oamenii sunt printre cele mai adaptabile viețuitoare. Se obișnuiesc repede, cu aproape orice. Oricare fantezie bolnavă, repovestită, poate să devină, cândva, adevărată! Dacă mie, personal, mi-ar fi spus cineva, mai de dimineață, că am să ajut să supraviețuiască un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Unul, negru, unul, alb și unul stacojiu. Sunt la capăt, sub reflectoarele de la batalele de păcură, înspre bodega lu' Mariusache și spre cimitir. Stau nemișcați. Nu știu ce naiba fac. Par că se sfătuiesc... Războiul, Cucerirea, Foametea! Exterminatorii! Vânătorii! Cavalerii fantomatici ai Apocalipsului! tresare Avocatul, fără ca să-și dea seama că o și spune, cu voce tare. Au fost, cândva, cârmuitori măreți ai omenirii muritoare. Întorși cu fața de la Dumnezeu, sunt blestemați să cutreiere veșnic pământul, osândiți, până la secerișul cel din urmă! Ei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
forma dominantă a unui delir intens, nesistematizat, de imaginație. Cu o tentă cronicizantă, declarat religioasă. Astfel, în conversații, subiectul divaghează irepresibil, aproape de fiecare dată, de la filonul principal, către un registru palimpsest, prolix, bombastic-halucinatoriu, ce include inevitabil Sfârșitul lumii, pe Călăreții Apocalipsului, îngeri, demoni, Sfântul Graal sau diverse arme, înzestrate cu proprietăți și cu însușiri magice. Un ghiveci! Drept urmare, am propus punerea sa la dispoziție, în vederea pensionării medicale în gradul II, o asemenea persoană fiind inaptă funciarmente să presteze un serviciu obștesc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai spectaculos, dar el produce și prima zonă de ruptură a filmului. Dezolarea înghețată de pe figura lui James McAvoy la vederea taberei alor săi, plină de răniți, de soldați care cântă, de mizerie, de praf și de pulberea unui mic apocalips (acum sau oricând), nu se răsfrânge și asupra spectatorului care constată că filmul deja începe să treneze și că, deși arătos în fiecare cadru, nu impresionează. De aici încolo, ochiurile încep să se deșire pe măsură ce anii trec. Până când, mai spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
țară; vezi ibidem, p. 346-347, nr. 203. • Alexandru I. Gonța, Legăturile economice dintre Moldova și Transilvania în secolele XIII-XVII, ediție, prefață, bibliografie și indice de I. Caproșu, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989, p. 207-214. • Paul Cernovodeanu, Paul Binder, Cavalerii Apocalipsului. Calamitățile naturale ale trecutului României (până la 1800), București, Silex, 1993, p. 93. IMPLICAȚII ROMÂNEȘTI ALE BĂTĂLIEI DE LA POLTAVA Veniamin Ciobanu La 8 iulie st.n. 1709, s-a produs, după cum se știe, unul din cele mai importante evenimente din istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sumbre, apar și peisaje idilice, ca în grupajul Im Schwarzwald: „S-a trezit Pădurea Neagră / salbă țarinei mireasă / fum scot satele din salvă / casele în cer acasă”, dar asemenea imagini sunt contrapunctate imediat de celelalte, covârșitoare, unele cu aspecte de apocalips: „La amiază într-o zi / se făcu pe cer o pată / întâi un zid se prăvăli / apoi tăria toată. // Și mai noapte se făcu / fulgere tăiau în ea / a carne și a pietre arse / tot mai tare mirosea. // Fugarii orbi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
deși scriitura este arma lui cea mai puternică. Cărțile scrise în limba franceză reiau multe dintre temele și fantasmele din eseistica de tinerețe. C. adaugă altele, noi, izvorâte din experiența prin care trece, cum ar fi schimbarea limbii/schimbarea identității, apocalipsul modernității. Scriitura rămâne, în continuare, strălucitoare, în contradicție cu pesimismul din adâncul frazelor. Este ceea ce se cheamă paradoxul cioranian: nihilismul radical al ideilor pune în mișcare mecanismele unui limbaj de o mare subtilitate și fervorile unui spirit care caută - și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
început lui Spiridon Vădastra și vieții sale de aventurier cu aspirații absurde vine probabil din dorința lui Eliade de a salva ,,măcar o sută - o sută douăzeci de pagini din cele peste trei sute scrise” ale unui proiect de roman intitulat Apocalips, în care era cuprinsă viața acestui personaj de la intrarea în liceu și până la stadiul în care îl găsim în paginile Nopții de Sânziene. Integrarea acestui manuscris esențial în romanul pe care îl avem în vedere este făcută totuși cu prudență
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
lunii august 1941, se găsea la Odessa, încorporat în armata sovietică. Împreună cu alți camarazi de arme îmbarcați pe un vapor, probabil cu destinația Crimeea, va fi ucis într-un bombardament declanșat asupra vasului. Cele două volume de versuri publicate antum, Apocalips terestru (1932) și Somnul singurătății (1936), pun în evidență o poezie care a stârnit controverse, etichetată fie „ermetică”, fie mesageră a unui „fals ermetism”. Muzicalitatea poemelor lui R. impresionează, însă alăturările de cuvinte sunt șocante, bizare, menite a se încadra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
sau mai puțin conștient, să își reprime sentimentele incestuoase față de mama sa. R. construiește aici, cu siguranță și pătrundere, trasee analitice surprinzătoare, precum și o atmosferă bizară, în care viața artiștilor de circ își află o aproape inspirată rescriere literară. SCRIERI: Apocalips terestru, București, 1932; Somnul singurătății, Chișinău, 1936; Scrieri alese, îngr. și pref. Simion Cibotaru, Chișinău, 1968; N-am dovedit că scriu..., îngr. A. Suceveanu, Chișinău, 1985, 59-171; Scrieri, îngr. Aristide Popescu, pref. Dumitru Micu, București, 1985. Repere bibliografice: Ionescu, Război
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
la tipar) că ideea unui nou ev mediu îi era dragă lui Berdiaev dovedește a nu-l fi citit pe acesta, care (greșit sau nu, e o altă chestie) se îngrozea de această idee și o anunța ca pe un Apocalips. Deci, printre mijloacele „ideale” (dar nu utopice) ale polemicii, ar fi și acesta: între studiu și divinație, a-l prefera pe cel dintâi. august 1973 POEZIA ROMÂNĂ LA 1971 1. Fiți, vă rog, de acord să căutăm împreună genul proxim
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
totul. Cel mai bun lucru într-un om e un peisaj fără sfârșit. Sfârșiturile unui peisaj sunt curgătoare și amintesc de lapte și ceață. Peisajele sunt peisaje, pentru că sunt o privire dintr-o depărtare nemaipomenită. Imaginarea unui peisaj este sfârșitul apocalipsului uman. Un peisaj veritabil economisește orice naștere, orice viață și firește și mai presus de toate, moartea celui care folosește peisajul. Atunci când un om pictează un peisaj din viață, atunci acel om iese la terminarea peisajului, suspendat dintre oameni ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
iconomul cel nedrept”, a urcat la cer, i-a sedus pe Îngeri, a fost Înfrînt de arhanghelul Mihail, a fost alungat și s-a reîntors În Împărăția sa, luînd cu sine a treia parte din Îngerii Domnului (o aluzie la Apocalips 12:4), pe care i-a Întemnițat În trupuri omenești. Isus a venit În lume pentru a salva sufletele Îngerești care, de la venirea lui, se pocăiesc, după ce au primit impoziția mîinilor sau botezul spiritual (consolamentum - consacrarea perfectului cathar). În momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
di Brettschneider, Roma, 1985, pp. 119 sq. 46. Idem, pp. 123-125. 47. Ioan Culianu, A History of Mind, I: Religion (În pregătire). 48. Vezi art. meu „The Gnostic Revenge”. 49. Richard Smith, „The Modern Relevance”, pp. 545-546. 50. În legătură cu acest apocalips, vezi descrierea și bibliografia din cartea mea Out of this World: A History of Otherworldly Journeys and Out-of-Body Experiences, from Gilgamesh to Albert Einstein, Shambhala, Boston, 1991. 51. P.K. Dick, The Divine Invasion, 1981; reimprimare, Grafton Books, London, 1989. 52
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care au fost consemnate în scris par a fi Epistolele Sfântului Pavel, între anii 48-60 d. Hr. Cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor și alte părți alcătuitoare ale Noului Testament au fost scrise între anii 60 și 100, ultima fiind, probabil, Apocalipsul Sfântului Ioan din Patmos. E de remarcat că, în vreme ce Vechiul Testament având - e adevărat - o întindere mult mai mare, a fost alcătuit pe rând, în decurs de aproape o mie de ani, Noul Testament a fost fixat în scris cam în cincizeci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
lor precum poporul evreu 558, cu referințe la Cartea Exodului 559, și în special la orașul lui Ramses (termenul exod este folosit de Kafka la începutul capitolului IX în legătură cu mutarea Bruneldei), referirea la cădere cu imaginea mărului, cea a îngerilor Apocalipsului, etc. Dar și aluziile la Noul Testament sunt importante, cu imaginea Fecioarei Maria, cu cea a ieslei și implicit cu cea a nopții de Crăciun în povestea morții mamei Therezei. Regăsim mai târziu teatrul din Oklahoma, cu îngerii săi560, cuvintele sale
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
bici. Pe aceiași parte, există și o inscripție cu litere grecești dispuse în jurul personajului. Textul prezintă dificultăți de descifrare. Pe partea adversă, pe scut, în partea de jos, e poate citi numele lui Jahve, care își află originea în cartea Apocalipsului, 1, 8: Eu sunt Alfa și Omega. Inscripția este dată pentru secolele III-IV. 7. Halmyris (Dunavățul de Jos, jud. Tulcea) La marginea lacului Razelm, nu departe de brațul Sfântul Gheorghe pe Dunăre, în actualul sat Dunavățul de Jos (jud. Tulcea
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
jocul e liber între forțele culturii religioase și ale culturii ostile religiei sau indiferente față de ea. Statul constituțional modern, fie republică, fie monarhie, poartă de obicei marca acestui laicism cu aparență indiferentă față de problema religioasă. El nu e, după cuvântul Apocalipsului, nici fierbinte, nici rece, ci călduț. Dar o Biserică fierbinte pentru idealul lui Hristos sfârșește totdeauna prin a-i covârși puterea de influență și a colora religios producția culturală. Se pare că, în momentul de față, aceasta e situația în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]