150 matches
-
într-o familie de senatori romani, preceptor, potrivit tradiției, al fiilor lui Teodosius, Arcadius și Honorius, s-a retras în deșertul Sceti prin 394; a plecat după invazia barbarilor din 407 și cucerirea Romei de către Alaric (a lui este celebra apoftegmă „Lumea a pierdut Roma și călugării au pierdut Sceti”) și s-a stabilit apoi la Canopus lângă Alexandria și după aceea la Troe (azi Tura) lângă Cairo; a murit prin 449. În seria alfabetică a apoftegmelor (cf. aici, mai jos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a lui este celebra apoftegmă „Lumea a pierdut Roma și călugării au pierdut Sceti”) și s-a stabilit apoi la Canopus lângă Alexandria și după aceea la Troe (azi Tura) lângă Cairo; a murit prin 449. În seria alfabetică a apoftegmelor (cf. aici, mai jos) se păstrează 44 de sentențe ale lui Arsenie, iar altele apar sub numele altor monahi. Pare autentică o scrisoare a lui Arsenie adresată „fericiților și preaiubiților frați care au ales viața ascetică și au crezut în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Désert, Ammonas, Macaire, Arsène, Sèrapion de Thmuis, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles-en-Mauges 1985, pp. 83-113. Celelalte două scrieri în PG 86, 1617-1625; cf. și CPG III, n. 5545-5552. J. David, Arsène, DHGE IV, 1930, col. 745-747. b) Maximele Părinților din deșert (Apoftegmele) Însă tradiția așezărilor monastice din Sceti și-a găsit expresia „literară” mai ales în colecțiile de apoftegme ale Sfinților Părinți în care celelalte centre din Nitria și Kellia sunt cu mult mai puțin prezente. E vorba de culegeri de maxime
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în PG 86, 1617-1625; cf. și CPG III, n. 5545-5552. J. David, Arsène, DHGE IV, 1930, col. 745-747. b) Maximele Părinților din deșert (Apoftegmele) Însă tradiția așezărilor monastice din Sceti și-a găsit expresia „literară” mai ales în colecțiile de apoftegme ale Sfinților Părinți în care celelalte centre din Nitria și Kellia sunt cu mult mai puțin prezente. E vorba de culegeri de maxime și de anecdote referitoare la diverși călugări, prin care sunt exprimate, în manieră nesistematică, elementele de doctrină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt preponderente în raport cu cele în jurul Scripturilor care, evident, spuneau mai puține lucruri în mod direct în legătură cu comportamentele ce trebuie adoptate și cu dificultățile ce trebuie înfruntate în deșert (de ex. colecția sistematică 4,1; 11,56). J.-C. Guy clasifică apoftegmele în cinci tipuri principale: (1) cele în care se succed întrebarea unui discipol, răspunsul unui maestru, și eventual o cerere de clarificare urmată de un nou răspuns; (2) o sentență care nu e un răspuns la o întrebare, ci e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
maximele se nasc într-o circumstanță particulară care e legată de o persoană determinată, însă curând li se recunoaște o valoare mai extinsă și sunt aplicate și altor cazuri, cu sau fără menționarea numelui autorului. După ce circulă multă vreme oral, apoftegmele sunt reunite în scris în cadrul operei unui autor; prima dovadă este pentru noi partea finală a Tratatului practic al lui Evagrie Ponticul (cf. aici, p. ???). Mai sunt apoi colecțiile autonome, organizate în funcție de două modele principale de clasificare și precedate de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
perfecțiune, despre reculegere (hêsychia), despre pocăință, despre stăpânirea de sine (enkrateia) și așa mai departe. Al doilea tip de colecții este probabil mai recent și provine dintr-o epocă în care autorii lor nu-și mai propun atât să transmită apoftegmele pentru a face cunoscute marile personalități ce țin de tradiția unui grup, cât mai degrabă să le facă să ajungă la cei care sunt interesați mai mult de o doctrină spirituală în sine decât de cei care au lansat-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pimen, care a trăit la Sceti până în 407, apoi lângă Terenut (de-a lungul Nilului, la vreo douăzeci de mile de Sceti) și a murit după Arsenie (deci după 449) este de departe călugărul cel mai prezent în culegerile de apoftegme (circa 250, un sfert din seria alfabetică); s-a spus că această culegere de apoftegme ar fi fost realizată întâi în cercurile frecventate de el. Totuși, prezența masivă în colecție a unor monahi proveniți din Palestina sau veniți acolo din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la vreo douăzeci de mile de Sceti) și a murit după Arsenie (deci după 449) este de departe călugărul cel mai prezent în culegerile de apoftegme (circa 250, un sfert din seria alfabetică); s-a spus că această culegere de apoftegme ar fi fost realizată întâi în cercurile frecventate de el. Totuși, prezența masivă în colecție a unor monahi proveniți din Palestina sau veniți acolo din Egipt ne-ar putea determina să situăm în Palestina nașterea culegerilor, ceea ce, evident, nu exclude
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt menționate și în epistolar (Contra grecilor, II, 137, 228; Scurt discurs despre inexistența destinului: III, 253), sunt probabil tot scrisori, prima neidentificată sau pierdută, iar a doua identică poate cu III, 154 (către sofistul Harpocrates). În seria alfabetică a apoftegmelor se găsesc șase sentințe ale lui Isidor extrase din scrisorile sale. Bibliografie. Epistolarul în PG 78. Studii: A.M. Ritter, Isidore de Péluse, DSp VII/2, col. 2097-2103; A. Schmid, Die Christologie Isidors von Pelusium, Paulusverlag, Freiburg in d. Schweitz 1948
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
personaj este „noi am văzut”) și, într-adevăr, așa este în bună parte, însă au fost utilizate în mod sigur și izvoare scrise; veridicitatea textului trebuie controlată prin confruntarea cu celelalte surse disponibile, în special cu Istoria Lausiană și cu apoftegmele Părinților din deșert. Scrierea este prețioasă în special pentru că relatează viața călugărilor de pe valea Nilului despre care nu avem alte informații. Cu unele modificări, opera a fost tradusă în latină de Rufin din Aquileia; multă vreme s-a spus că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ceilalți, ba chiar, dacă e necesar, nu sunt scutiți de critici; astfel, bolnăvicioasa invidie a lui Ieronim este evocată în cap. 36. La nivelul conținutului, opera se înrudește în același timp cu viețile marilor asceți (Antonie și Pahomie) și cu apoftegmele. Stilul e simplu, viu, colocvial; în special capitolele despre pustia Nitriei sunt bogate în detalii concrete și colorate izvorâte în mod evident din experiența directă a autorului. Partea consacrată deșertului Scheti e mai dramatică; era o regiune renumită pentru severitatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a scris nimic, dar au rămas de la el niște Capitole (kephalaia e unul din titlurile din manuscrise; primul editor, în 1683, a intitulat scrierea Alloquia, „Conversații” și așa e denumită și acum). E vorba, în esență, de o culegere de apoftegme; una din ele (cap. 12) dovedește pentru prima dată, așa cum am amintit deja, că în cercurile călugărești se citeau culegeri de apoftegme și, mai mult, este cea mai veche atestare a folosirii acestui termen pentru maximele Părinților din deșert. Zosima
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
intitulat scrierea Alloquia, „Conversații” și așa e denumită și acum). E vorba, în esență, de o culegere de apoftegme; una din ele (cap. 12) dovedește pentru prima dată, așa cum am amintit deja, că în cercurile călugărești se citeau culegeri de apoftegme și, mai mult, este cea mai veche atestare a folosirii acestui termen pentru maximele Părinților din deșert. Zosima insistă nu numai asupra renunțării la bunurile lumești, ci spune și că trebuie să fim răbdători în fața adversităților, subliniind mai ales utilitatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așadar just să semnalăm importanța polemicii antiorigeniste din tratatul 11, însă mai degrabă în favoarea unei datări analoage celei propuse de Chadwick. Tratatele sunt următoarele: (1) Legea duhovnicească e o culegere de maxime pe diverse teme de viață spirituală după modelul apoftegmelor sau al centuriilor; (2) Despre cei care se cred izbăviți prin faptele lor este tot o culegere de sentințe care se încheie cu o expunere destul de lungă consacrată celei mai importante porunci, aceea a iubirii, care constă “în îndepărtarea de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
14). Patriarhul monofizit de Alexandria, Timotei Aelurus, este, firește, unul din eroii culegerii, în timp ce Juvenal din Ierusalim este considerat un Iuda și e asociat cu tot soiul de nenorociri. Așa cum a scris F. Nau, e vorba despre „o culegere de apoftegme care aparțin unui nou gen al cărui scop nu mai e transmiterea unor învățăminte, ci combaterea conciliului de la Calcedon și a apărătorilor acestuia”. Dincolo de elementul miraculos, opera conține numeroase detalii istorice și geografice foarte utile pentru cunoașterea istoriei ecleziastice din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în greacă, despre euharistie, transmisă în mod eronat printre operele lui Chiril al Alexandriei, și două în limba coptă, despre pocăință și cumpătare și, respectiv, despre cruce și tîlhar. Sînt bogate în citate biblice, dar și în înflorituri retorice. Printre apoftegmele atribuite lui Teofil de tradiția Părinților din deșert există o scurtă omilie despre moarte și judecată din care avem și o versiune siriacă. Alte omilii sînt de o autenticitate îndoielnică sau cu siguranță false. Teofil a compus și un canon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bărbații iluștri 33) amintește o scriere contra lui Origen care nu era probabil decît o antologie de fragmente antiorigeniste din operele lui Teofil. în sfîrșit, excelenta reputație de care se bucura Teofil în cercurile monastice egiptene este atestată și de apoftegmele ce-i sînt atribuite în colecția greacă și în cea latină (cf. p. 000). Putem aminti aici și o Viziune a lui Teofil, conservată în mai multe versiuni, în arabă, siriacă și etiopiană, din text rezultînd că ar fi scrisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
canonice bizantine (33-45), prologul la canonul pascal (48-52; însă e mai bună ediția B. Krusch, Studien zur christlich-mittelalterlichen Chronologie, Leipzig, 1880, pp. 220-226), fragmente de epistole emise de sărbători și din alte scrisori (53-64), fragmente de omilii (65-68); ibidem, 197-200, apoftegmele care îi sînt atribuite de tradiția greacă (pentru apoftegmele în latină, de altfel nu întotdeauna similare, cf. PL 73, 771.801. 858-61.872.957.961). Scrisorile traduse de Ieronim pot fi găsite în epistolarul acestuia (cf. p. 000). Pentru indicații
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e mai bună ediția B. Krusch, Studien zur christlich-mittelalterlichen Chronologie, Leipzig, 1880, pp. 220-226), fragmente de epistole emise de sărbători și din alte scrisori (53-64), fragmente de omilii (65-68); ibidem, 197-200, apoftegmele care îi sînt atribuite de tradiția greacă (pentru apoftegmele în latină, de altfel nu întotdeauna similare, cf. PL 73, 771.801. 858-61.872.957.961). Scrisorile traduse de Ieronim pot fi găsite în epistolarul acestuia (cf. p. 000). Pentru indicații mai precise privind edițiile de texte și fragmente trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
într-o familie de senatori romani, preceptor, potrivit tradiției, al fiilor lui Theodosius, Arcadius și Honorius, s-a retras în deșertul Sceti prin 394; a plecat după invazia barbarilor din 407 și cucerirea Romei de către Alaric (a lui este celebra apoftegmă „Lumea a pierdut Roma și călugării au pierdut Sceti”) și s-a stabilit la Canope, lîngă Alexandria, iar apoi la Troe (azi Tura), lîngă Cairo; a murit prin 449. în seria alfabetică a apoftegmelor (cf. infra) se păstrează 44 de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de către Alaric (a lui este celebra apoftegmă „Lumea a pierdut Roma și călugării au pierdut Sceti”) și s-a stabilit la Canope, lîngă Alexandria, iar apoi la Troe (azi Tura), lîngă Cairo; a murit prin 449. în seria alfabetică a apoftegmelor (cf. infra) se păstrează 44 de sentințe ale lui Arsenie, iar altele apar sub numele altor monahi. Pare autentică o scrisoare a lui Arsenie adresată „fericiților și preaiubiților frați care au ales viața angelică și au crezut în moștenirea din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ammonas, Macaire, Arsène, Sèrapion de Thmuis, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles-en-Mauges, 1985, pp. 83-113. Celelalte două scrieri în PG 86, pp. 1617-1625; cf. și CPG III, nr. 5545-5552. J. David, Arsène, DHGE IV, 1930, col. 745-747. b) Maximele Părinților din deșert (Apoftegmele) Tradiția așezărilor monastice din Sceti și-a găsit expresia „literară” mai ales în colecțiile de apoftegme ale Sfinților Părinți, în care celelalte centre din Nitria și Kellia sînt mult mai puțin prezente. E vorba de culegeri de maxime și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în PG 86, pp. 1617-1625; cf. și CPG III, nr. 5545-5552. J. David, Arsène, DHGE IV, 1930, col. 745-747. b) Maximele Părinților din deșert (Apoftegmele) Tradiția așezărilor monastice din Sceti și-a găsit expresia „literară” mai ales în colecțiile de apoftegme ale Sfinților Părinți, în care celelalte centre din Nitria și Kellia sînt mult mai puțin prezente. E vorba de culegeri de maxime și de anecdote referitoare la diverși călugări, în care se prezintă, în manieră nesistematică, elementele de doctrină și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în jurul „cuvintelor Sfinților Părinți” sînt preponderente în raport cu cele în jurul Scripturilor, care, evident, spuneau mai puține în legătură cu comportamentele ce trebuie adoptate și cu dificultățile ce trebuie înfruntate în deșert (de exemplu, colecția sistematică 4, 1; 11, 56). J.-C. Guy clasifică apoftegmele în cinci tipuri principale: (1) cele în care se succedă întrebarea unui discipol, răspunsul unui maestru și, eventual, o cerere de clarificare urmată de un nou răspuns; (2) o sentență care nu constituie un răspuns la o întrebare, ci este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]