95 matches
-
terenul preocu părilor noastre, pe terenul istoriei și contemporaneității noastre. Sentința pe această temă o dă tov. Ecaterina Oproiu : Da, cinematografia noastră suferă de un rău fundamental. Îl spun cu tot riscul de a părea schematică. Acest rău se numește apolitism. Dar comparația cea mai frapantă îi aparține tov. Eugen Mandric : Am citit în Scînteia de azi dimineață mai multe chestiuni curajoase de cît se făceau în filme în 3 ani de zile. Tot Mandric este cel care enunță niște cauze
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
la ziarul acestuia, „Dreptatea”, se numără printre membrii fondatori ai Forumului Democratic Antitotalitar, semnează articole de angajament politic în favoarea liberalismului și a democrației în „22”, „Dilema”, „Sfera politicii”, „Cotidianul”, „Românul liber”, „Polis” ș.a. Ia atitudine în favoarea angajării civico-politice scriitoricești, împotriva apolitismului și a recuperării birocratice a profesiei de scriitor. Devine unul dintre cei mai atenți cronicari și comentatori ai politologiei românești in statu nascendi. În tot ce întreprinde în această perioadă se distinge un „neopașoptism” care concordă perfect cu orientarea anterioară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
cât de comunizați și ceaușizați sunt de fapt în bună parte. Sub ceaușism, estetismul servea drept ultim refugiu. Cultivăm criteriul estetic și ne salvăm. Acum, același profesionalism servește la nu puțini, un alibi, conștient sau nu, al dezangajării civice, iar apolitismul echivalează cu fuga, ba chiar cu respingerea plină de avantaje a oricăror forme de opoziție. Pe scriitorul activist, fost membru și cadru p.c.r., evident, nu se poate conta. El se regăsește, în mod firesc, în noul așa-zis
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
făcut mari progrese. Credem că acest progres este cu atât mai posibil în împrejurările actuale. El devine chiar o necesitate vitală a democrației românești reînviate. Doar făcând o bună politică vom ridica nivelul politicii actuale. Să revenim totuși la teza apolitismului. în această privință am avut recent un dialog constructiv și edificator cu criticul literar Laurențiu Ulici (devenit, între timp..., copreședinte al unui partid politic; 1996, n.n.). Trec peste faptul că a face sau nu politică pentru un scriitor este, după
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
politică a epocii lor și sub toate aspectele sale. Opun butadelor de pur efect literar ale lui Paul Valăry, reacția mult mai gravă a lui Thomas Mann, între alții. Și unii și alții, în felul lor, fac politică. Doar că apolitismul unuia este snob și justificat numai prin psihologie literară, în timp ce politica celui de al doilea are la bază un act de real angajament ideologic, de responsabilitate colectivă. în speță, antitotalitară, antihitleristă. Cărui tip aparțin scriitorii români declarați apolitici? Este de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ale lui Matei Călinescu, un foarte bun critic de idei, se dezvăluie acum din plin. El formulează și dezleagă în puține pagini toate nodurile problemei. Cel dintâi este de ordinul relației permanente politico-literare. Politic sau apolitic? Politica neutralismului și a apolitismului este și ea o formă de politică. A nu avea și a declara că nu ai nimic comun cu politica reprezintă nu mai puțin un mod de a face politică. Intrinsecă sau extrinsecă, politica în literatură este și rămâne permanentă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o carieră comodă, securitatea și mai ales impunitatea unui trecut adesea foarte încărcat. Din care cauză, el se proclamă (problema adeziunii sincere nu se mai pune) gardianul devotat și intransigent în toate împrejurările al instituțiilor, structurilor și ierarhiilor culturale consacrate. Apolitismul ca lașitate (cum s-a și spus). Portretul său moral (nu-i discutăm acum și talentul, real sau mai puțin real, într-un caz sau altul) este ceva mai complex decât pare la prima vedere. Nu avem de a face
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
partid etc.; 2. termeni referitori la doctrine și curente politice: anarhism, bolșevism, comunism, ecologism, marxism etc.; 3. termeni referitori la adepți ai unor doctrine și curente politice: comunist, separatist, stalinist, fascist etc.; 4. termeni referitori la mentalități și atitudini politice: apolitism, demagogie, elitism, xenofobie, rasism etc.; 5. termeni referitori la acte/ activități/ acțiuni politice: centralizare, represiune, depolitizare, restaurație, insurecție, represiune etc.; 6. termeni referitori la caracteristicile referenților din sfera politică sau la apartenența la o doctrină, concepție, mentalitate, la acte/ activități
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care cauză am crezut și continui să cred că valorile democratice trebuie apărate efectiv, în primul rând, pe loc, în România, printr-un angajament ideologic și politic declarat. Evident, există și apolitici structurali, indiferenți la agitația publică etc. Dar când apolitismul devine în mod evident o formă de politică favorabilă puterii, cu avantaje multiple și imediate, respingerea acestei ipocrizii devine necesară și categorică. Totul rămâne o problemă de temperament, conștiință și consecvență efectiv europeană. Care este situația scriitorului, a omului de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
justiției, statului de drept, posibilităților constituționale și legale de a se apăra chiar și împotriva guvernului. Civism, legalitate și implicare într-o gamă foarte largă de activități sociale. Acestea sunt semnele cele mai directe ale conștiinței civile. Absenteismul, dezinteresul, pasivitatea, apolitismul nu sunt indicii de mare evoluție și dezvoltare spirituală, culturală și socială. Chiar dacă, deocamdată cel puțin, ideea europeană interesează în mod profund și activ doar o elită intelectuală, citadină, civică, destul de restrânsă, nu avem nici o îndoială că această idee se
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
atașament față de cauza oamenilor muncii, de aceeași intransigență față de tendințele formaliste, antipopulare. Părăsirea acestei atitudini revoluționare, duce critica spre treapta unei poziții estetizante, obiectiviste, trepte ce Îndepărtează tot mai mult critica de misiunea ei, aruncând-o pe terenul nesănătos al apolitismului, unde reacțiunea se va grăbi să o folosească drept armă a sa. Sunt aici neprețuitele Învățăminte pe care ni le oferă uriașa experiență culturală a celor trei decenii de regim socialist al Statului Sovietic. (Ă). Plenul conducerii Uniunii Scriitorilor Sovietici
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai mare importanță este subminat de maniera formalistică a cronicii. În locul unei recomandări a acestei opere realiste de Înalt nivel artistic drept o armă prețioasă Împotriva reacțiunii, cronica pomenită, ține cu tot dinadinsul la un estetizant obiectivism, se complace În apolitism, e lipsită de spiritul de partid În judecarea operei. Această poziție apolitică este comună și unor articole care trec În revistă etape ale dezvoltării literaturii noastre. Este cazul unui «bilanț» al prozei literare din anul trecut, făcut În Flacăra (nr.
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prozei literare din anul trecut, făcut În Flacăra (nr. 56). În acest bilanț, autorul articolului, vrând să fie un observator imparțial, acordă producțiunilor literare citate, aprecieri pur formale, aprecierea lor politică rămânând vagă, greșit dozată. Un alt aspect al acestui apolitism al criticii este și așa-zisa trecere «sub tăcere». Câteva dintre ziarele cotidiene care publică cronici literare, au neglijat până În prezent să prezinte cititorilor Negura, nerelevând astfel o realizare valoroasă a literaturii noastre. Au fost semnalate aici câteva cazuri În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tăcere». Câteva dintre ziarele cotidiene care publică cronici literare, au neglijat până În prezent să prezinte cititorilor Negura, nerelevând astfel o realizare valoroasă a literaturii noastre. Au fost semnalate aici câteva cazuri În care critica noastră literară a alunecat pe panta apolitismului. Pentru a răspunde cerințelor oamenilor muncii de la noi, pentru a Îndruma cu folos creația artistică și literară, critica trebuie să se călăuzească după ideologia revoluționară a marxism-leninismului. Această ideologie presupune judecarea unei opere literare după criterii materialiste, relevarea măsurii În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care această operă reflectă realitatea, a modului În care ea reușește să contribuie la Însuflețirea clasei muncitoare În lupta pe care o duce. Pozițiile obiectiviste, estetizante, Îndepărtează pe critic de la marile obiective pentru care militează arta și literatura revoluționară. Prin apolitismul În care o astfel de critică este aruncată de aceste poziții, ea dovedește aceste obiective. Critica artistică și literară Își poate Însuși o poziție principială, revoluționară, singura de pe care se poate face o apreciere justă a operei numai călăuzindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
artistic și filosofic Însemna: negarea rolului conducător al partidului În artă, În favoarea viziunii larg muncitorești (filosofia proletară: machismul); elogiul muncii, indiferent de felul ei (fizică, intelectuală); sinceritatea - ca marcă a autenticității artistice; accesibilitatea formală; internaționalism proletar. Direcțiile radicale ale proletcultismului: apolitismul, ruptura totală de moștenirea culturală și autonomia culturii proletare, au primit o drastică ripostă din partea lui Lenin și a altor ideologi bolșevici, În 1920, la Congresul proletcultiștilor, astfel că, după această dată, P a evoluat Într-o variantă Îmblânzită, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
statutul de ripostă, de replică generală, dată formulelor literare anterioare (autohtone și străine) , sau celor contemporane occidentale, proclamându-se, astfel, superioritatea „metodei metodelor”. Principiile și totodată dominantele obligatorii ale unei creații realist-socialiste (r-s) au fost: spiritul de partid (opus apolitismului și principiului estetic); caracterul revoluționar (opus neutralității În artă, lipsei de combativitate ideologică și literaturii neangajate); umanismul socialist (opus imperialismului și capitalismului „putred”); caracterul popular (opus ermetismului, elitismului, subiectivismului, evazionismului ș.a.); viziunea r-s bazată pe filosofia materialistă (opusă celei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și totodată vorbitorii care au participat la dezbatere, că în ciuda succeselor înregistrate de revistă de la apariția ei încoace, ultimele numere prin câteva din materialele publicate se abat în mod primejdios de la linia unei orientări sănătoase în literatură, alunecând pe panta apolitismului, a concesiilor făcute spiritului artei formaliste și în ultimă instanță procedeelor literaturii decadente burgheze. A reieșit astfel la iveală că în sectorul beletristic al revistei predomina în ultima vreme o căutare cu orice preț a originalității care a dus, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
are «rădăcini în solul natal». Concepția monumentală a cetății larg și unitar concepute în linii cutezătoare și sobre, a cetății cu monumente arhitecturale menite mulțimilor, e irealizabilă în societatea burgheză (...). Cartea e, deci, axată pe evenimentele care duc la zguduirea apolitismului și olimpianismului lui Ioanide. Însăși compoziția romanului o exprimă pozitiv. Faptele cărții se organizează și sunt prezentate după însăși evoluția personajului central. De aceea, mai ales în primele pagini acțiunea dă impresia de lărgire treptată, așa cum se lărgește și orizontul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
s-a dovedit oportunistul perfect! Imediat după apariția Grupului pentru Dialog Social, a inventat un fel de "clonă", cred că se chema "Societatea de Mâine", ca un fel de contrapondere în sprijinirea puterii neocomuniste instalate imediat după revoluție. A clamat apolitismul scriitorului și al intelectualilor în general, apostrofându-i pe cei care militau împotriva comunismului rezidual și chiar mascat de la începuturile tranziției, dar în același timp își rodea pingelele la Cotroceni, la taica Ilici, de la care obținea o mulțime de avantaje
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]