95 matches
-
conducătorului puternic ("mână de fier") și a armatei alternativele sunt clare, anumite dubii pot exista în ceea ce privește un guvern de specialiști. Ne aflăm în imposibilitatea de a distinge între o preferință pentru un regim nedemocratic și o dorință de profesionalism și apolitism. Oricum, diferențele nu sunt foarte mari față de rezultatele unor sondaje realizate la nivel național (Mungiu-Pippidi, 2000). Chiar dacă mai mult de 60 % dintre oameni cred că este foarte bine să avem un sistem democratic, există numeroși cetățeni care sprijină cel puțin
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
cât de comunizați și ceaușizați sunt de fapt în bună parte. Sub ceaușism, estetismul servea drept ultim refugiu. Cultivăm criteriul estetic și ne salvăm. Acum, același profesionalism servește la nu puțini, un alibi, conștient sau nu, al dezangajării civice, iar apolitismul echivalează cu fuga, ba chiar cu respingerea plină de avantaje a oricăror forme de opoziție. Pe scriitorul activist, fost membru și cadru p.c.r., evident, nu se poate conta. El se regăsește, în mod firesc, în noul așa-zis
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
făcut mari progrese. Credem că acest progres este cu atât mai posibil în împrejurările actuale. El devine chiar o necesitate vitală a democrației românești reînviate. Doar făcând o bună politică vom ridica nivelul politicii actuale. Să revenim totuși la teza apolitismului. în această privință am avut recent un dialog constructiv și edificator cu criticul literar Laurențiu Ulici (devenit, între timp..., copreședinte al unui partid politic; 1996, n.n.). Trec peste faptul că a face sau nu politică pentru un scriitor este, după
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
politică a epocii lor și sub toate aspectele sale. Opun butadelor de pur efect literar ale lui Paul Valăry, reacția mult mai gravă a lui Thomas Mann, între alții. Și unii și alții, în felul lor, fac politică. Doar că apolitismul unuia este snob și justificat numai prin psihologie literară, în timp ce politica celui de al doilea are la bază un act de real angajament ideologic, de responsabilitate colectivă. în speță, antitotalitară, antihitleristă. Cărui tip aparțin scriitorii români declarați apolitici? Este de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ale lui Matei Călinescu, un foarte bun critic de idei, se dezvăluie acum din plin. El formulează și dezleagă în puține pagini toate nodurile problemei. Cel dintâi este de ordinul relației permanente politico-literare. Politic sau apolitic? Politica neutralismului și a apolitismului este și ea o formă de politică. A nu avea și a declara că nu ai nimic comun cu politica reprezintă nu mai puțin un mod de a face politică. Intrinsecă sau extrinsecă, politica în literatură este și rămâne permanentă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o carieră comodă, securitatea și mai ales impunitatea unui trecut adesea foarte încărcat. Din care cauză, el se proclamă (problema adeziunii sincere nu se mai pune) gardianul devotat și intransigent în toate împrejurările al instituțiilor, structurilor și ierarhiilor culturale consacrate. Apolitismul ca lașitate (cum s-a și spus). Portretul său moral (nu-i discutăm acum și talentul, real sau mai puțin real, într-un caz sau altul) este ceva mai complex decât pare la prima vedere. Nu avem de a face
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de atunci și de astăzi, ținea să atenționeze pe făuritorii noii literaturi, în editorialul Sub steagul invincibil al leninistului, din "Scînteia" nr. 1330/21 ianuarie 1949: "Lenin a biciuit în cuvinte pline de ironie usturătoare lipsa spiritului de partid și apolitismul în artă și știință. Câți oameni ai artei și științei din țara noastră, ascultînd de îndemnul partidului nostru, nu și-au regenerat activitatea și au devenit folositori cauzei proletariatului, inspirați de principiile lui Lenin și Stalin". Un document din ianuarie-martie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
drept un fapt divers, exegeții lor, fără diferență (față de situație) și fără deferență (față de o țară captivă), lasă impresia că și totalitarismul comunist a fost un fapt divers". În cadrul aceleiași anchete sînt supuse unui amplu rechizitoriu apelurile la așa-zisele "apolitisme" și "autonomia estetică" practicate de cei interesați abuziv și cu aplomb: ""Apoliticii" noștri sînt mai politici decît "politicienii"; pe cînd aceștia din urmă se străduiesc să contribuie la o rînduială democratică și la o înfiripare a societății civile, primii, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
autonomia estetică" practicate de cei interesați abuziv și cu aplomb: ""Apoliticii" noștri sînt mai politici decît "politicienii"; pe cînd aceștia din urmă se străduiesc să contribuie la o rînduială democratică și la o înfiripare a societății civile, primii, sub eticheta apolitismului, militează de fapt pentru o restaurație comunistă, în numele libertății de opinie. Opțiunea lor e însă un trist fariseism. Trist și paradoxal: dacă față de Ceaușescu, "literatorii" au păstrat o anumită distanță, "apolitismul" lor de azi e axat pe cultul noului șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la o înfiripare a societății civile, primii, sub eticheta apolitismului, militează de fapt pentru o restaurație comunistă, în numele libertății de opinie. Opțiunea lor e însă un trist fariseism. Trist și paradoxal: dacă față de Ceaușescu, "literatorii" au păstrat o anumită distanță, "apolitismul" lor de azi e axat pe cultul noului șef. Dintr-un anumit punct de vedere ei sînt într-adevăr "apolitici". "Apolitismul" este chiar conduita firească a cetățenilor într-un regim în care șeful gospodărește aulic cetatea. Simpli oportuniști, "literatorii" pătrund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Opțiunea lor e însă un trist fariseism. Trist și paradoxal: dacă față de Ceaușescu, "literatorii" au păstrat o anumită distanță, "apolitismul" lor de azi e axat pe cultul noului șef. Dintr-un anumit punct de vedere ei sînt într-adevăr "apolitici". "Apolitismul" este chiar conduita firească a cetățenilor într-un regim în care șeful gospodărește aulic cetatea. Simpli oportuniști, "literatorii" pătrund de voie de nevoie în "sfînta familie" neocomunistă al cărei "apolitism" duce țara într-o fundătură istorică. "Autonomia esteticului" e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un anumit punct de vedere ei sînt într-adevăr "apolitici". "Apolitismul" este chiar conduita firească a cetățenilor într-un regim în care șeful gospodărește aulic cetatea. Simpli oportuniști, "literatorii" pătrund de voie de nevoie în "sfînta familie" neocomunistă al cărei "apolitism" duce țara într-o fundătură istorică. "Autonomia esteticului" e un reducționism dedus din "apolitismul" angajat. Eugen Simion, care o proclamă ca pe o blagosloveștenie cînd alături de Adrian Păunescu, cînd de Paul Everac confirmă faptul că ideologia se alimentează nu atît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
firească a cetățenilor într-un regim în care șeful gospodărește aulic cetatea. Simpli oportuniști, "literatorii" pătrund de voie de nevoie în "sfînta familie" neocomunistă al cărei "apolitism" duce țara într-o fundătură istorică. "Autonomia esteticului" e un reducționism dedus din "apolitismul" angajat. Eugen Simion, care o proclamă ca pe o blagosloveștenie cînd alături de Adrian Păunescu, cînd de Paul Everac confirmă faptul că ideologia se alimentează nu atît din ceea ce face, cît din ceea ce spune. Felul în care Eugen Simion neagă realitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
noastră a rămășițelor claselor exploatatoare, cît și de influențe ale ideologiei claselor exploatatoare dinafară. Conștienți de marea însemnătate a literaturii în lupta ideologică, scriitorii trebuie să combată cu maximă hotărîre tendințele de liberalism față de naționalism, față de recidivele de decadentism și apolitism. Este necesară o mai intensă muncă de însușire și aprofundare de către scriitori și critici a învățăturii marxist-leniniste, și în special a teoriei marxist-leniniste a cunoașterii, însușirea temeinică a obiectivelor partidului, a liniei sale generale, pentru a putea mobiliza pentru creațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că a fost creată la Londra, în 1945, și că era, bineînțeles, apolitica. Pentru o fațadă cât mai respectabila, FMTD își asigurase garanitile a opt miniștri britanici (cu vederi laburiste, deci socialiste). Delegațiile membre ale FMTD acreditau și ele teza "apolitismului". Organizațiile declarat comuniste reprezentau, aparent, în FMTD doar 3,2%, față de cele catolice (de pildă) care constituiau 4% dintre organizațiile afiliate. Cu toate aceste aparente, submarinele comuniste erau infiltrate la vârf în treisprezece dintre cele mai importante și mai influente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
fost, de fapt, instrumentele supraviețuirii noastre. Tot ele l-au anihilat primele, pe odiosul satrap, printr-un fel de disidență a disprețului - sincer, adânc, fără cuvinte de prisos, nimicitor - adoptat o dată pentru totdeauna ca atitudine de bază a aparentului lor apolitism. Îmi vin în minte - pentru că se potrivesc de minune aici - cuvintele poetului basarabean Grigore Vieru, pe care, înainte de Revoluție, le-am transcris cu grijă - în speranța că îmi vor fi de trebuință cândva - din numărul 40, din 28 sept. 1989
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cei ce exprimă opinii cetățenești pe cont propriu. De cei ce stînjenesc jocul lor conjuncturalist, adeziunea lor politică mascată, ca și tendința lor de-a monopoliza raportul intelectualității cu sfera politică. Ana Blandiana ilustrează din plin acest impact dintre falsul apolitism și conștiința civilă, nu însă la treapta luptei politice propriu-zise, implicînd cristalizarea unor partide, campaniile electorale, viața parlamentară etc., ci la treapta unei conștiințe ce se rostește în nume propriu. O conștiință a cărei manifestare poate deveni redutabilă, deoarece, venind
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
democratic, ea explodează în vandalism și barbarie. Spirit lucid și salubru, Ana Blandiana a fost ținta predilectă a unei politici pe care am fi crezut-o apusă, în zona căreia se înscrie incontestabil, precum un deghizament îndeajuns de stîngaci, și „apolitismul”.
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
Apreciez că una din principalele preocupări ale acestor practicieni de teatru este recuperarea funcției critice - și implicit politice - a actului artistic, în condițiile în care ideea de „artă” în post-socialismul din România este asociată cu ruptură de orice tema cotidiană, apolitism și „inofensivitate” în influențarea agendei publice.<a title="" href="file:///D:/Marus/GAP/numărul%207/GAP%207%20pentru%20Mona%201/text%20teoretic%20GAP%207.docx# ftn14"><sup></sup><sup>[14]</sup></a> Aceste producții nu reprezintă în mod necesar un
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
În ciuda colegilor de partid care îl amenințau, în ciuda partidului opozant, a dat legea prin care a fost socotit dezrobitorul polițiștilor. De ce? Pentru că Vasile Lascăr a dat niște principii care nici în Europa nu se cunoșteau la acea vreme. Vorbim despre apolitismul polițiștilor, inamovibilitate polițiștilor, adică stabilitatea în funcție, să nu mai fie mutați după placul politicienilor și nu în ultimul rând - profesionalismul, condiții de pregătire și accedere. El constata că 80% dintre directorii de poliție erau absolvenți de școală primară. Și
Lascăr, ministrul care a schimbat SISTEMUL. Comisar-șef Șinca: Polițiștii trebuie să știe acest lucru by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102528_a_103820]