1,211 matches
-
șoferului sau ai manipulatorului." Un licăr de mândrie că se numără printre câștigătorii unei competiții jalnice - atât a mai rămas din sufletul unui om, ne spune prozatorul ăncercănd să pară cinic, ăn timp ce noi ai vedem lacrimile din ochi. Apologia unui câine vagabond Există și o schiță an care Dan Lungu nu-și mai ascunde duioșia, ăngăduindu-si chiar să alunece cu voluptate an melodrama: Eroi și eroi, că am mai citit titlul asta undeva și mi-a placut (cuvintele de dupa
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
Leutu' ănconjurat de muște; Leutu' beat crița, ăn aplauzele mulțimii; Leutu' băgat an seama de toată lumea. Dar marea lui calitate este că nu și-o ia niciodată an cap, de parcă ar mirosi cu nasul lui veșted că totul e trecător." Apologia câinelui vagabond atinge punctul culminant an momentul an care prozatorul al prezintă pe Leutu' ănvătăndu-i pe oameni să se iubească și făcând această cu discreție, ascuns an nimicnicia lui: "Doi oameni se puteau ămprieteni spontan stând lângă el. Omul A
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
încerce să se impună, printr-un ton autoritar și sumbru. Să revedem "opiniile" despre Eminescu emise de prima tabără. Cezar Paul-Bădescu povestește că, în timpul liceului, a fost neplăcut impresionat de modul stupid în care o profesoară de română a făcut apologia poetului și că drept urmare poezia acestuia n-a mai existat pentru el. "De când a devenit discutabil și mai ales acum când - iată - realizez un număr la Dilema despre el, Eminescu a căpătat, pentru mine, din ce ce în ce mai
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
fi colecționate în vederea condamnării operei întregi că decadenta, burgheza și nociva ideologic. O jumatate de secol mai tîrziu, iată, texte din Cioran sau din optzeciști care au intrat în manualele școlare alternative, sînt incriminate pentru "vulgaritate" ori pentru că ar face apologia beției. O referință absolut întîmplătoare la revista Playboy îi oripilează pe profesori și pe părinți, care sar în apărarea virginității morale a bieților elevi, dar, totodată, dau buzna să cumpere cel dintîi număr al versiunii românești. Idealismul pe care l-
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
rezistență pasivă a unor scriitori la teroarea ideologică din timpul comunismului, o huiduire - pentru aceeași vină - a lui Alexandru George, o analiză a unui articol de-al lui Nicolae Manolescu având drept scop descoperirea unei abateri de la political corectness, o apologie (justificată) a lui Gheorghe Grigurcu, o jalba - redactată sub forma unui tabel cronologic - privind pretinsa persecutare a autorului, în calitatea sa de aspirant la postul de asistent universitar, de către Marian Papahagi, sub a cărui conducere s-a desfășurat concursul de
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
omenirii muncitoare, corifeu al științelor, părinte al popoarelor, stegar mondial al păcii, scut al progresului și civilizației, veghetor al fericirii fiecărui muncitor. Poporul rus apărea ca frate protector al nostru de totdeauna, apărătorul nedezmințit al românilor în vremurile de restriște. Apologia îngloba atât istoria marelui imperiu slav, mult trâmbițata sa contribuție la civilizația modernă (în calitate de autor al majorității descoperirilor și invențiilor științifice), cât și prezentul, cu triumfurile lui epocale (de război, dar și de pace). Necesitatea apologiei derivă, cum se știe
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
în vremurile de restriște. Apologia îngloba atât istoria marelui imperiu slav, mult trâmbițata sa contribuție la civilizația modernă (în calitate de autor al majorității descoperirilor și invențiilor științifice), cât și prezentul, cu triumfurile lui epocale (de război, dar și de pace). Necesitatea apologiei derivă, cum se știe, din competiție, când ceva sau cineva trebuie acreditat ca superior pentru a i se decerna „trofeul“. Un sprinter fugind de unul singur pe o pistă, fără spectatori, un șalanger luptând într-o sală goală nu au
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
concurență bătrânei și bogatei, egoistei și crudei lumi a burgheziei, mai ales pe planul suprarealității. Dar ea mai trebuia să aducă și dovezi în sprijinul utopiei, de aceea s-a apucat serios de treabă. A început edificarea și, implicit, marea apologie a edificării. Orice pod sau viaduct, în prima fază, tronson de cale ferată sau baraj de acumulare apoi, fiecare siluetă de stabiliment industrial ori cartier nou deveneau poeme patetice ale creației și eroismului, strigăte de victorie anunțând încă o lovitură
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
pus pe făcut avere, gravitatea constructorului ce știe să-și înăbușe măruntele exultări pentru conservarea stării de voință, echilibru și stăpânire a ansamblului. Edificarea, ca efort meritoriu, ca emancipare economică a țării se transforma din când în când, printr-o apologie deșănțată, într-un marș de fanfară comunală, asurzind cu sonorități dezacordate, aruncând fapte absolut onorabile în derizoriu. De-a lungul deceniilor, țara a fost temeinic dotată: falangele industriale dădeau oricărui român un legitim sentiment de satisfacție. De asemenea, lăcașele social-culturale
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
de staniol, cu sclipiri artificiale, le scădea însă în imagine. Și dacă acumulările materiale își puteau etala singure valoarea, anumite valențe sociale ținând de statistică - standardele de viață, nivelul de cultură, factura morală ș.a.m.d. - suportau greu reclama bombastică. Apologia unei cauze, unui sistem, unei formațiuni sociale aflate în dispută și concurență cu altele, necesită și creionarea unor adversari la polul calitativ opus. Respectiv, plini de bube, adevărați leproși. Prin urmare, crearea unei megaimagini negative, îngrămădirea asupra adversarilor a tuturor
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
ducem cu gândul prea mult înapoi, panorama sistemului multipartidic de azi, a luptei formațiunilor pentru accederea la putere cuprinde toate elementele enunțate mai sus, demonstrează și până la ce grad de abjecție se poate ajunge în acest domeniu. În regimul trecut apologia socială, propaganda politică nu puteau fi nici măcar contrazise, ceea ce astăzi se face cu prisosință în cadrul libertății de expresie care, alături de inițiativa privată, reprezintă marele și realul câștig al românilor după 1989. Numai că, în mod paradoxal, și aceasta se constituie
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
morale. Aici apărea, prin urmare, consecința coercitivă a laudei de sine. Respingerea publică a diapazonului înalt al autoelogiului, ca și a exagerării critice neverosimile la adresa adversarilor, se taxa drept atac al orânduirii sociale. Bineînțeles, aceasta agrava repulsia stârnită deja de apologie, transformând totul în ceva greu de respirat. Apologetica este intrinsecă politicii în general, exprimă partizanatul excesiv, avocatura electorală. În focul luptei, ea se desprinde atât de mult de realitate, se malformează atât de hidos, încât se metamorfozează în opusul ei
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Sorescu este supărat pe la fel de tînărul cronicar Nicolae Manolescu care dă dovadă de „lipsă de înțelegere” atunci cînd „îi neagă poetului Ion Acsan orice valoare artistică”. De fapt, Marin Sorescu era supărat pe cronicari în general pentru că „făceau deja apologia lui Nichita Stănescu”. La începutul anului 1964, în „Gazeta literară” își face apariția o nouă rubrică, machetată după conturul hărții României. De aici înainte, o altă marotă de sorginte politică începe să facă jocurile și să polarizeze scriitorii, patriotismul. Slujbașii
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
devenită dintr-o fostă elevă de 17 ani la Arsakeion un arheolog de renume, cetățean de onoare al Berlinului și colegă de breaslă cu Ernst Curtius, Émile Burnouf, Calvert, Virchow și alții). Dacă ar fi vrut să facă doar o apologie a iubirii într-o familie dominată de căutarea spirituală, iubire care îmbină și erosul, și agape, cu triada virtuților creștine (smerenie/ milă/ răbdare) n-ar fi reușit să urmărească ritmul intens al acestor vieți active în toate planurile, dedicate căutării
„Căutând Grecia cu sufletul“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2417_a_3742]
-
de suferit sub avalanșa frazării nescutite de un anume teribilism al efectelor premeditate. Un plus de concentrare și forță venită parcă din filiera disperării cioraniene conține secțiunea "La zodiac, birjar! Iubirea și Orientul". Semnalăm poeme gen "Cu 10.004", "Vilegiatura", "Apologia", ș.a. Cităm din ultimul, două secvențe, semnificative pentru modul de a opera al poetului, între procesul-verbal al cotidianității și procesarea acesteia, ridicarea biograficului și anecdoticului la puterea alegoriei filosofice: "Pahare, discuri, furculițe, șervețele, flori, casete/ foi de salată reflectorizante/ toate
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
la locul ei/ la zid/ provincie cum este/ a luminii/ în care ne scufundăm cu toții/ paralizându-l cu prezențele noastre în lume pe Dumnezeu/ și-ncet-încet ne clătinăm pe picioare/ dar din pricina somnului/ visăm va să zică mersul/ facem și noi cum putem/ apologia înserării." Paginile de proză ce alternează cu poemele, oferă un zodiac borgesian, exerciții ale unui spirit dispus să surprindă serii de corespondențe și coincidențe între viață, istorie și artă, între personaje istorice disparate, benefice și malefice reunite sub aceleași conjuncții
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
muzicii nu va putea ignora contribuția Mariei Roșca. Din nefericire, portretul propriu-zis al cântăreței, ca și relatarea diferitelor episoade "epice" din biografia sa au mult de pierdut din cauza stilului romanțios și bombastic folosit de autoare. Biografia se transformă într-o apologie. Maria Roșca are o încredere fără margini, riscantă în limba de lemn a publicisticii naționalist-comuniste dinainte de 1989: "Dintotdeauna orașul românesc a însemnat întâlnirea fascinantă a aspectelor pitorești, caracteristice firii noastre, care l-au făcut să se distingă prin istorie, viață
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
după moarte, scriitorul are șansa de a fi adunat în viață și niscai merite politice pentru un partid aflat la putere. u În săptămînalul ROMÂNIA MARE criticul Mihai Ungheanu publică un studiu în serial despre Eugen Barbu. De fapt o apologie lipsită de măsură în care bunăoară romane precum Șoseaua Nordului sau Balonul e rotund sînt valorizate drept creații cu greutate artistică, iar rolul de scriitor propagandistic pe care Eugen Barbu și l-a luat nesilit de nimeni e privit drept
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
îndeobște împotriva celui vizat. * Cititorul de ziar care nu vrea să se lase manevrat de publicația pe care o citește își poate construi propria sa apărare statistică, notînd pe mai multe coloane împotriva cui se îndreaptă atacurile și în favoarea cui apologiile. Asta presupunînd că în materie de extremism politic cititorul e de acord cu ziarul său. Dar și aici, cititorul se cuvine să fie atent, pentru a nu i se vîrî pe gît, drept extremiste de moment, partide pe care ziarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
de dragul negației. Mai mult, recenzentul încheie, paradoxal, prin a recunoaște chiar ceea ce negase - interconexiunile structurale și complexitatea operei literare și academice ale lui Mircea Eliade. Volumul lui Rennie ar fi "mai puțin un studiu critic al lui Eliade, cît o apologie a viziunii proprii activității sale de Religionswissenschaft", în care autorul "eșuează regretabil în adoptarea unei atitudini critice asupra operei lui Eliade, sfîrșind inevitabil prin a deveni apologetul ei". Pe lîngă faptul că recenzia nu vădește o disociere clară între sferele
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
disociere clară între sferele de semnificații ale unor termeni - cazul termenilor "cultură"/ "cultural" și "știință" din sintagma "his vision of the cultural work of Religionswissenschaft" -, care ar fi, totuși, argumentele, pentru care opera în discuție nu ar merita travaliul unei apologii, care ar putea fi și ea o formă sau un rezultat al atitudinii critice, în orice caz al unei viziuni culturale sau științifice? Familiar cu imensul volum de texte eliadești - mai puțin cunoscută fiindu-i beletristica lui Eliade, exceptînd traducerile
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
au crezut, atunci în 1996, că C.D.R. și aliații vor face rost de bani pentru a plăti în continuare uitarea. N-a fost așa. Nu avea cum să fie. Și astăzi, harta a devenit roșie. Astăzi, comentatorii și analiștii fac apologia sistemului chinez, pledează în favoarea lui Miloșevici, demonstrează binefacerile umbrelei rusești. Pe mai toate canalele, în mai toate ziarele. Președintele Academiei face propagandă Primarului P.R.M. de Cluj, darea în vileag a alianței secrete a domnului Iliescu cu Kremlinul îi aduce popularitate
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
Iulia Alexa Volumul apărut la Editura Științifică adunând cronici și fragmente publicate de marele poet portughez Fernando Pessoa în deceniile al doilea și al treilea, se constituie într-o apologie a paradoxului, considerat principial o terapie eficientă a "obstruării" intelectuale. Pornind de la premisa că adevărul cognitiv e inaccesibil rațiunii, Pessoa consideră opinia de orice fel, intelectuală, literară, religioasă drept singurul mod decent de expresie, certitudinea înțepenită și credința fiind căi
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
sofismul, și istoria contemporană poetului portughez, creează o tensiune intelectuală pe care însuși Pessoa o resimte atunci când face critica sistemelor sociologice care "organizează conceptual o materie atât de fluctuantă ca istoria și viața". Textele lui Pessoa sunt în esență o apologie a inteligenței făcută prin recursul la paradox ca eliberare a conștiinței față de orice doctrină și o apologie sui-generis a adevărului a cărui naștere e un proces maieutic, ca la Platon. este pentru cititorul român pentru care, până nu de mult
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
face critica sistemelor sociologice care "organizează conceptual o materie atât de fluctuantă ca istoria și viața". Textele lui Pessoa sunt în esență o apologie a inteligenței făcută prin recursul la paradox ca eliberare a conștiinței față de orice doctrină și o apologie sui-generis a adevărului a cărui naștere e un proces maieutic, ca la Platon. este pentru cititorul român pentru care, până nu de mult, adevărul era unic și doctrinar, o lectură pasionantă. Fernando Pessoa, Terapia eliberării, Editura Științifică, București, 2000, prefață
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]