85 matches
-
pentru experiență, puse în sens de către conștiința prelucrătoare), dar și ceea ce corespunde "temeiului" acestora (ceva care nu are condiția de lucru și este așezat în sens într-un mod diferit de către "conștiința constituantă").58 Deschiși astfel către un nou orizont aporetic privind rosturile analiticii și dialecticii, am putea susține deocamdată, provizoriu că raționamentul corect este forma pe care o prinde gândirea mai cu seamă atunci când își ia ca obiect ceea-ce-este un lucru (adică "universalul, ca singur obiect al științei, după gândurile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
În fapt, ele capătă, cuprinse de toate aceste condiționări, statutul de modele de discurs în limitele judicativului constitutiv; din fapte condiționate (șirul de condiționări a fost ilustrat mai sus), ele devin condiții ale oricărui tip de demers teoretic (contemplativ), speculativ, aporetic. Din această poziție a modelelor reglatorii în orizontul judicativului constitutiv, ele pun ordine gândirii, rostirii și făptuirii, oferind criterii ("rațiuni suficiente") de acreditare pentru orice produs al gândirii, rostirii, făptuirii. Rostul lor și constitutiv și regulativ vorbind în termeni kantieni
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutive ale discursului, cum ar fi conținuturile sensibile și noetice, adevărul etc., ci de probleme, interogații, chestionări. Filosofia însăși, prin analitică și dialectică, și-a însușit acest principiu, l-a înlăuntrizat, prezentându-se pe sine ca un domeniu mai degrabă aporetic decât apofantic, mai degrabă "nedumerit" decât propriu-zis hotărât enunțiativ. Așadar, nuanța aporetică a filosofiei a oricărui tip de discurs, în fapt este condiționată de însuși punctul de pornire al întregului sistem de norme ale dictaturii judicativului. Prin reducția judicativă aplicată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ci de probleme, interogații, chestionări. Filosofia însăși, prin analitică și dialectică, și-a însușit acest principiu, l-a înlăuntrizat, prezentându-se pe sine ca un domeniu mai degrabă aporetic decât apofantic, mai degrabă "nedumerit" decât propriu-zis hotărât enunțiativ. Așadar, nuanța aporetică a filosofiei a oricărui tip de discurs, în fapt este condiționată de însuși punctul de pornire al întregului sistem de norme ale dictaturii judicativului. Prin reducția judicativă aplicată dictaturii judicativului trebuie "readuse" toate aceste elemente la faptul lor originar, anume
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la ceea ce am semnalat deja: la aporii. Cum acestea sunt fenomene firești în orizont judicativ, întâlnirea cu ele nu poate decât desăvârși un discurs, ceea ce înseamnă că pe baza lor poate fi căpătat un sens cu adevărat nou pentru temele aporetice, cum s-au arătat a fi și cea a timpului, chiar cea a ființării conștiente, a ființei; dar și a subiectului și predicatului etc. Fiind ființarea determinată, timpul reprezintă și ființarea conștientă; aceasta din urmă este, în simplul ei fel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reciprocitate). Nu poate fi operată o diferențiere între aceste trei momente ale timporizării ființării conștiente; toate sunt adunate în ceea-ce-este aceasta. Problema legată de timporizarea prin survenirea viitorului ca moarete proprie și care îl în-ființează pe Celălalt reprezintă un nod aporetic în orizontul dictaturii judicativului; de aici toate dificultățile legate de rapoatarea "mea" la Celălalt. Dar toate acestea sunt semnificative în orizontul dictaturii judicativului. Dincolo de aceasta, în măsura în care non-judicativul poate fi el însuși ceva fără implicarea vreunui element judicativ-constitutiv, sensurile în cauză
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Este, poate, singura formă de cauțiune a excesului ideatic, a supralicitării aproape maniacale a formei expresiei, în fond a egocentrismului discursului cioranian, acolo unde coexistă lejer, uneori omonim, apocalipsa și utopia, și unde scrisul său atinge acel profesionalism gratuit, chiar aporetic, al "pamfletului fără obiect", ceea ce este aproape totuna cu pamfletul utopic. Utopia, într-unul din înțelesurile pe care i le conferă Ricoeur, fiind "un exercițiu al imaginației pentru a concepe un "altfel decît ceea ce este" al socialului"156. Sens care
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
lume, fiecare găsind în film argumente pro sau contra (avortului), în funcție de convingerile apriorice. Alexandru Budac : N-am să-ți ascund că sunt puțin surprins de punctul de ancorare al discuției noastre într-o temă spinoasă sub aspect moral, fertilă ideologic, aporetică în privința evaluării consecințelor ei. Mă simt stânjenit atunci când sunt pus în situația de a discuta despre o creație artistică în termeni axiologici. Suferim astăzi de pe urma unui exces de conceptualizare ce ne-a estropiat plăcerea de a fi simpli cititori pasionați
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
letture italiane del poeta romeno Ștefan Petică, "in „Quaderni di Studi italiani e romeni/Caiete de studii italiene și române”, nr. 5/2010, Edizioni dell’Orso, Alessandria, 2010, pp. 23-32. CĂLINA 2011: Nicoleta Presură Călina, "Național vs. universal -" "o tentativă aporetică în teatrul lui" "Ștefan Petică", în „Arhivele Olteniei”, nr. 25, Editura Academiei Române, București, 2011, pp. 251-258. CĂLINA 2014: Nicoleta Presură Călina (îngrijit de), "Ștefan Petică - la 110 ani după. Volum omagial", Editura AIUS, Craiova, 2014 CĂLINESCU 1941: George Călinescu, "Ștefan
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
apoi de ontofenomenologia lui Nicolai Hartmann, pe care îl alege ca îndrumător al cercetării sale în Berlin, și de caracterizarea realului, nu ca unitate, ci ca multiplicitate. Tot sub influența lui Hartmann aderă cu hotărâre la o "filozofie a problemelor", aporetică, și nu la cea a sistemelor și soluțiilor. În fine, explorează posibilitățile unei antropologii filozofice cu caracter existențial și aplicarea ei în pedagogie. Căutând să realizeze o sinteză 'existențială' între filozofie și pedagogie, a desfășurat o importantă activitate de actualizare
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]