104 matches
-
care clericii le întrețin cu o mină de dulceață protocolară, repulsia față de necredincioși e neatinsă în străfunduri. Păgînii, goimii sau nemahomedanii sunt cei care, căzuți fiind din credință, trebuie eliminați sau convertiți. Pentru musulmani, Moise nu e decît un egiptean apostat care și-a îndemnat rudele la crimă („Fiecare să omoare pe fratele său, pe prietenul său și pe muma sa”- Exodul, 32, 37), pentru creștini Mohamed e un analfabet îngăimînd aberații infantile, iar pentru evrei Pavel e primul antisemit care
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
de respect, au tras pe dreapta ca să lase să treacă procesiunea funerară. Pe Middlesex eu am rămas În ușa de la intrare. Mi-am luat În serios sarcina, și nu m-am urnit de acolo, În ciuda vântului Înghețat. Lui Milton, copilul apostat, i se confirma scepticismul, căci spiritul lui nu s-a Întors În ziua aceea ca să Încerce să treacă de mine. Dudul era desfrunzit. Vântul mătura zăpada Întărită și mă biciuia peste chipul bizantin, care era chipul bunicului meu și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scenă pe care s-o mai poată uita vreodată. Cum se petrecuse la atât de puțin timp după apariția prezervativelor umflate, accentuau bănuiala că exagerase cu zelul pe latura alcoolică. Abandonând munca la predica pe care o pregătea pe tema apostatului arhidiacon din Ongar - avea în minte ca text din Scripturi propoziția „De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște” -, se ridică și se holbă pe fereastră în direcția bisericii, întrebându-se dacă n-ar trebui să coboare și să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a le repeta regulat și de-a recomanda și credincioșilor să facă și ei rugăciuni personale. Pe când regele, după cum se exprima papa, se-narma cu zel "cu o mărinimie promptă și cu o mărinimoasă promptitudine pentru campania în contra unui neam apostat și a unui popor batjocuritor de Dumnezeu, adecă contra ereticilor și schismaticilor de pe teritoriul lui Asan, apoi contra lui Asan însuși ca dușman al bisericei și al lui Dumnezeu", el ceru totodată pentru persoana sa toate drepturile unui legat apostolic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
feminine pline. De obicei, Îmi pari a fi mai interesat de fetele slabe și cu pieptul plat ca băieții“. Asta auzise un fiu În vîrstă de douăzeci și șapte de ani! Ca și cum nu I-ar fi ajuns să fie doar apostat și divorțat, acest fiu se culca cu femei care, În ochii tatălui lui, aveau vina iremediabilă de a avea În chip de piept două ouă ochiuri! Un altul l-ar fi pus pe tată la punct: „Vezi-ți de treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu am înțeles niciodată ideile de patriotism și de fidelitate față de o religie, în special pentru că în numele acestora s-au comis câteva dintre cele mai mari atrocități din istorie. Nu vă grăbiți însă să ne taxați drept potențial apatrizi și apostați; lucrurile sunt ceva mai complexe decât par la prima vedere. Să luăm primul termen, cel legat de iubirea de țară. Am găsit întotdeauna stranie apartenența fermă și zgomotoasă a indivizilor la un grup etnic și cel puțin la fel suspectă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
le-a povestit un episod dramatic din viața lui Antonie (Conl. 8,18)145. La întrebarea lui Gherman, deosebit de activ în intervenții în cursul convorbirilor a șaptea și a opta, el relansează discuția: „Ce trebuie să gândim despre acei îngeri apostați, despre care s-a spus că au avut legături cu fiicele oamenilor? Se potrivesc oare aceste cuvinte, în sensul lor literal, cu naturile spirituale?” (Conl. 8,20). Expunerea lui Serenus se desfășoară în mai multe etape. Mai întâi, el atrage
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și Luptătorului. Dar, fără îndoială, al patrulea loc îndată după acestea se cuvine Poetului. Lumea ar pierde o podoabă de preț dacă tribul ciudatelor, încîntătoarelor făpturi s-ar stârpi. Ce jale a cuprins Vechimea când năierii din vremea lui Iulian Apostatul vestiră de acel glas de coabe auzit, sfâșiind mările: "Pan, marele Pan a murit!" Mort, așadar, Peisagiul; închise ochiurile de păduri; sleite gâtlejurile de ape; isprăvit jocul pâclelor, ca un suflet jertfit pe zări; spart sirynxul trestiilor; corul de oceanide
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
braț alb; Abia candela cea tristă cu reflectul ei rozalb Blând o rază mai aruncă ce peste-a lui față trece. Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează; Ea o inimă de aur - El un suflet apostat; El în umbra lui fatală, stă-ndărătnic rezemat - La picioarele Madonei, tristă, sfântă Ea veghiază. {EminescuOpI 51} Pe un mur înalt și rece de o marmură curată, Albă ca zăpada iernei, lucie ca apa lină, Se răsfrânge ca-n oglindă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Supus doar, ca nealții, la suferințe grele Unesc cu ele știrea nimicniciei mele. Sfânt n-am nimic, în bine nu cred și nici în rău. Viața mea aceasta nici vreu și nici n-o vreu; Nepăsător la toate, de lume apostat, A vieții osteneală o simt și n-o combat. Aș râde doar de viață, disprețuind-o toată, Muncind cu mii de chinuri suflarea ei spurcată, Muncind în mine însu-mi voința-n orice nerv, Peirea cea eternă din mine să o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ani nu vi s-au modificat datele, dacă numele din buletin mai corespunde familiei, numelui și renumelui de care v-ați bucurat chiar și în cele mai triste momente de bun augur cum a fost de pildă citirea testamentului unchiului apostat ca miliardar de drept comun. Pentru a fi mai clari ne vom șterge lentilele ochelarilor și vom apela la un exemplu: Aristide Pletosu, văr de al doilea cu un cumătru al nașei de cununie. Victimă a unui cumplit accident de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
popularizarea disciplinei la sf�r?ițul secolului al XIX-lea n-a fost neglijabil, dar �este pu?în probabil că ea s? fi contribuit cu ceva la dezvoltarea [să] intelectual?� (Geiger, �n [39]). La moartea lui Worms, �n 1926, �durkheimianul apostat� Richard � cel c?ruia �i revenise catedră lui Durkheim de la Bordeaux � �i va asigura succesiunea �n conducerea activit??ilor. ��Perioadă interbelic? nu este mai favorabil? leplaysienilor dec�ț durkheimienilor, a c?ror opozi?ie fă?? de primii a luat mai
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
seamă astăzi, prin împrejurări mai mult decât meritele noastre proprii, cel dintâi dintre patriarhii pravoslavnici, să arboreze mănușa roșie cardinalicească iată, în adevăr, un fapt EXTRAORDINAR. Și trist trist de ți se sfâșie inima. Nu numai din pricina caracterului blasfematoriu și apostat împotriva unei tradiții pe care nimeni nu are dreptul să o ignore sau să o insulte, desconsiderându-o. Ci, mai ales, și din pricina situației pe care un asemenea gest ne-o creează în lumea creștină". 17 Ibidem: Ați auzit, creștini
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Deși se începuse procesul de creștinare în cadrul structurii militare, credința soldaților nu se înrădăcinase încă profund. Pasivitatea superficială cu care au acceptat la început un împărat cu înclinații creștine, apoi ultimul sentiment intens de scurtă durată al păgânismului cu Iulian Apostatul (361-363) și definitiva restabilire ulterioară a creștinismului, ne demonstrează diminuarea puterii armatei și inexistența unei conștiințe decise în soldați referitor la natura noii religii: se adaptau. Această situație explică nefinalizarea creștinării armatei secolului IV, la care se adaugă lipsa de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
întâmpinat printre aceștia cazuri de indisciplină evidentă, care să-i fi dat vreun motiv anume, a început o persecuție cruntă împotriva soldaților creștini, acționând cu fermitate și prin extensie. Dacă tânărul împărat, prin metodele sale un precursor al lui Iulian Apostatul (361-363), ar fi avut o domnie mai lungă, poate și-ar fi dus la îndeplinire opera de ruinare a Bisericii, întrucât urmărea, prin edictul său, crearea de apostați. Deoarece Alexandria Egiptului devenise nu doar un centru de studii creștine, ci
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Antoninus Pius (138-161), Marcus Aurelius (161-181), Septimius Severus (202-211), Maximin Tracul (235-251), Decius (249-251), Valerian (257-260), Dioclețian și Galerius între 303-311. După edictul de la Milano (313) au mai fost unele persecuții izolate din porunca lui Licinius între 320-324 și Iulian Apostatul (361-363). 1. Persecuțiile anticreștine din epoca Principatului O primă informație de referință, în acest sens, o întâlnim în Istoria bisericească a lui Eusebiu de Cezareea (265-339), completată de Actele martirilor din Palestina din timpul împăratului Maximinus Daia (305-313). Persecuțiile preconstantiniene
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost mult mai sângeroase în partea orientală a Imperiului decât în cea apuseană. Persecuțiile nu au încetat nici măcar după edictul de toleranță din anul 311, al împăratului Galerius (305-311); au fost continuate izolat pe parcursul secolului IV de Licinius (308-324), Iulian Apostatul (361-363) și de alți împărați creștini de orientare filo-ariană. Persecuțiile: sub acest termen generic se regăsește concentrată existența unor realități diferite, desemnând în funcție de împrejurare, acțiunea măsurilor de represiune luate de autoritățile competente, măsuri care pot fi temporare sau permanente, precum și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
categorii, bisericească și militară, formau opoziția cea mai solidă în calea planurilor lui Licinius. Presiunea exercitată de această prigoană a dus la îngroșarea unei mișcări pacifiste care își află originile la începuturile tetrarhiei (293), iar continuitatea până la perioada lui Iulian Apostatul (361-363). Scopul acestei mișcări pacifiste era acela de a slăbi tirania oricărui împărat, care își făcea din armată instrumentul principal pentru nimicirea creștinismului. Pacifiștii predicau în principal rezistența pasivă, care se revelase foarte utilă în perioadele furtunoase prin care a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să pună mâna pe arme în favoarea Imperiului. Unii militari precum centurionii Theodorus din Heracleea și Gordius din Cezareea, dar și alți recruți ca Theogenes, Marcellinus, Argeus și Narcissus, au înfruntat martiriul. Mulți ofițeri și soldați cuprinși de teamă, după ce au apostat imediat sau la un anumit timp după ce au ieșit din armată, au cerut să fie readmiși prezentând un document în care prezentau subscrierea apostaziei, vărsând și o mare sumă de bani ca despăgubire. Licinius îi accepta personal, cerându-le să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în alte castre legionare ale Imperiului, ca de ex. la sudul Dunării, la Stobi și Varna. Oriunde se afla cultul lui Mithra se aflau și creștinii; substituirea acestui cult cu creștinismul este o dovadă în acest sens. 2.2. Iulian Apostatul (361-363) Istoria vieții sale este plină de complicații și intrigi ale curții imperiale constantinopolitane, cauzate de moartea împăratului Constantin (337), fapt ce a dus la eliminarea celeilalte ramuri dinastice și a altor susținători ai acestora, rămânând în viață doar Iulian
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în timpul lui Constantius II îmbrățișase creștinismul cu bucurie, revine la păgânism la cererea lui Iulian Apostatul și apoi iarăși la creștinism după moartea acestuia. Libanius (314-393) îl considera un sofist mizerabil, unul dintre atâția oportuniști; au fost și mulți soldați apostați care se întreceau în aducerea de sacrificii; expresia sa este mai mult hiperbolică. Nefiind satisfăcut de numărul și de consistența apostaziilor, la care se mai adăugau și aceea că un grăunte de tămâie și un pumn de bani nu erau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
principe, nici profet, nici duce, nici jertfă, nici altar pentru a afla milostivire în fața ta, Doamne; dar, fă-ne să fim ascultați de Tine cu suflet căit și în duh de umilință“, pentru că: „Ne-au dat pe mâna unui împărat apostat, cel mai nelegiuit dintre cei care ar putea să existe pe pământ“. Auzind acestea, acel om foarte blând și foarte înțelept, de fapt așa era numit de cei din jurul său, depunând aparenta clemență și-a arătat chipului nelegiuirii. Și după ce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și păgânismul soldaților s-au perpetuat și în secolul IV la fel de bine ca și în secolele II-III cu intensități și consecințe diferite. În general, pentru masele militare problema religioasă nu era la fel de importantă, ca pentru ofițerii din anturajul lui Iulian Apostatul (361-363), existând o mediere diversă. Principalele caracteristici ale problemei militare sunt diferite: sălbăticirea, absența culturii și a eficienței îndeosebi în Occident erau tot atâtea tematici prezente și în considerațiile istoriografice păgâne, străine prezenței creștine ori influenței sale (de ex. la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
felul În care Fio Régale se hotărăște să devină proastă am spus tot. Să vedem cum arăta ea de fapt. Ea locuiește estimp undeva În partea de est a Parisului, În Belleville, vecină și prietenă fiind cu Zora Marprelate, manechin apostat pentru că plictisit de inconsistența rolului social jucat, care-și face un scop În viață din cele mai zărghite modalități de a se opune politicii corecte: "milita pentru vînătoare, coridă, teste nucleare, pedepse corporale; fuma tot ce era de fumat, țigări
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
real- ideal, teluric- celest, viață- moarte etc.: O, moarteai un secol, cu sori înflorit, / Când viațai un basmu pustiu și urât; Ea un înger ce se roagă - el un demon ce visează; / Ea o inimă de aur - el un suflet apostat (M. Eminescu). Anti teza nu sa devalorizat în literatura postromantică, fiindcă ea co respunde unui tipar de gândire ce operează cu categorii și concepte contrastive: Dar Florica era mai săracă decât dânsul, iar Ana avea locuri și case și vite
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]