270 matches
-
drept scop justificarea acțiunilor represive ale autrității de drept, insă luptele împotriva musulmanilor nu erau numite djihad, ci doar lupta( în lumea musulmană era 4 școli teologice: safită, hanefită). Shafi' ițul al-Mawardî consideră că există 3 tipuri de războaie: împotriva apostaților, rebelilor și răufăcătorilor. Apostații: - musulmanul care și-a renegat redința, dar și cel care își zice musulman și admite anumite dogme deviate de la credință propovăduita de Muhammad. Totodată, apostații erau cei care l-au insultat pe Profet, pe însoțitorii săi
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
represive ale autrității de drept, insă luptele împotriva musulmanilor nu erau numite djihad, ci doar lupta( în lumea musulmană era 4 școli teologice: safită, hanefită). Shafi' ițul al-Mawardî consideră că există 3 tipuri de războaie: împotriva apostaților, rebelilor și răufăcătorilor. Apostații: - musulmanul care și-a renegat redința, dar și cel care își zice musulman și admite anumite dogme deviate de la credință propovăduita de Muhammad. Totodată, apostații erau cei care l-au insultat pe Profet, pe însoțitorii săi sau pe cei patru
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Shafi' ițul al-Mawardî consideră că există 3 tipuri de războaie: împotriva apostaților, rebelilor și răufăcătorilor. Apostații: - musulmanul care și-a renegat redința, dar și cel care își zice musulman și admite anumite dogme deviate de la credință propovăduita de Muhammad. Totodată, apostații erau cei care l-au insultat pe Profet, pe însoțitorii săi sau pe cei patru califi ortodocși, dar și schismaticii și sufiștii, alături de extremiști. În Șery at, apostazia se pedepsea cu moartea. Musulmanii putea își putea renega religia prin negarea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
și schismaticii și sufiștii, alături de extremiști. În Șery at, apostazia se pedepsea cu moartea. Musulmanii putea își putea renega religia prin negarea publică, refuzul de a achita impozite sau de a se supune agenților puterii centrale. Atitudinea comunității musulmanilor față de apostați era: să încerce să îi convingă să revină la Islam, și îi omoare, iar delcararea djihad-ului împotriva infidelilor putea fi amânat până era rezolvate problemele interne cauzate de apostați. Războiul împotriva apostaților nu începea imdeidat, mai întâi fiind nevoie că
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de a se supune agenților puterii centrale. Atitudinea comunității musulmanilor față de apostați era: să încerce să îi convingă să revină la Islam, și îi omoare, iar delcararea djihad-ului împotriva infidelilor putea fi amânat până era rezolvate problemele interne cauzate de apostați. Războiul împotriva apostaților nu începea imdeidat, mai întâi fiind nevoie că aceștia să fie avertizați. Pedeapsă cu moartea era aplicată pentru musulmanii majori care se aflau în depline facultăți mintale și totodată apostatului i se oferea un răgaz de 3
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
supune agenților puterii centrale. Atitudinea comunității musulmanilor față de apostați era: să încerce să îi convingă să revină la Islam, și îi omoare, iar delcararea djihad-ului împotriva infidelilor putea fi amânat până era rezolvate problemele interne cauzate de apostați. Războiul împotriva apostaților nu începea imdeidat, mai întâi fiind nevoie că aceștia să fie avertizați. Pedeapsă cu moartea era aplicată pentru musulmanii majori care se aflau în depline facultăți mintale și totodată apostatului i se oferea un răgaz de 3 zile în care
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
până era rezolvate problemele interne cauzate de apostați. Războiul împotriva apostaților nu începea imdeidat, mai întâi fiind nevoie că aceștia să fie avertizați. Pedeapsă cu moartea era aplicată pentru musulmanii majori care se aflau în depline facultăți mintale și totodată apostatului i se oferea un răgaz de 3 zile în care putea reveni la Islam. Rebelii: - aceștia erau definiți care fiind „cei care se răscoală contra autoritățții suveranului, care rezistă la ordinele sale sau care atacă posesiunile sale cu mâna înarmata
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Ideea era că inamicilor religioși să le fie aplicat calificativul de „infideli”. Cu toate că aceștia nu era împotriva războiului coercitiv, răboaiele împotriva musulmanilor erau definite drept kitâl, adică lupte. Al-Maverdî a declarat că în afara djihad-ului existau trei tipuri de războaie: împotriva apostaților, împotriva rebelilor și împotriva răufăcătorilor. Apostați erau considerați cei care musulmani fiind renunțau la religia lor din diferite motive. Aceștia avea două variante: reveneau la Islam sau erau pedepsiți cu moartea ( se știa că în perioada lui Abu Bakr au
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
răufăcătorilor. Apostați erau considerați cei care musulmani fiind renunțau la religia lor din diferite motive. Aceștia avea două variante: reveneau la Islam sau erau pedepsiți cu moartea ( se știa că în perioada lui Abu Bakr au fost duse războaie împotriva apostaților). Atitudinea comunității musulmane față de aceștia se asemănă cu cea a pe care au avut-o la început asupra arabilor idolatri. Un musulman major și în deplinătatea facultăților mintale era pedepsit cu moartea dacă renega credință musulmană. Timp de 3 zile
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
erau îndeplinite de necredincioși, putea duce la o rezolvare pașnică a unui conflict. Somațiile erau adresate infidelilor, care erau împărțiți în două categorii: „arabii idolatri” - nu aveau decât două variante: convertirea la Islam sau moartea ( în această categorie intrau și apostații), și „oamenii Cărții” - creștinii și evreii, care dacă refuzau să se convertească la Islam, puteau plăti o taxă, djizya ( bineînțeles, că dacă refuzau una din cele două oferte, atunci musulmanii porneau un război împotriva lor. Prima „invitație” era reprezentată de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
trupul lui Vah. În schimb, savantul italian Pio Franchi de Cavalieri a susținut că "Patimile lui Serghie și Vah" s-a bazat pe un text anterior pierdut despre patimile lui Juventinus și Maximinus, doi sfinți martirizați în timpul domniei împăratului Iulian Apostatul în 363. El a menționat în special că pedeapsa defilării prizonierilor îmbrăcați în haine femeiești reflectă modul de tratament al soldaților creștini din timpul lui Iulian. Istoricul David Woods observă în continuare că "Historia Nova" a lui Zosimos include o
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
erou politic și militar. Acesta l-a descis drept un comandant incompetent și o persoană zadarnica și nemulțumită. Într-o scrisoare deschisă, foarte critică, la adresa președintelui în 1796, Pâine afirmă că „lumea va fi perplexata să afle dacă ești un apostat sau un impostor; indiferent dacă ai abandonat bunele principii sau dacă ai avut vreodată așa ceva”. În 1802 sau 1803, Thomas Pâine a părăsit Franța cu destinația Statele Unite, alături de soția lui Bonneville, Marguerite Brazier, si de cei trei fii ai săi
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
întotdeauna că personajele lui Ștefan Bănulescu sunt de invenție pură, fără nici o contingență cu o realitate reperabilă. M-am înșelat. Există în proza bănulesciană mai multe configurări mascate ale paternității, după cum ne arată cu multă perspicacitate Oana Soare. Ștefan Lăscăreanu Apostatul din Cartea de la Metopolis, Arhip cel Șchiop din Cartea Dicomesiei, Ștefan Duras din Marile cariere sunt ,travestiri ale figurii paterne", după cum ne demonstrează editoarea în cronologia preliminară și în dicționarul de personaje din final, foarte util și foarte bine făcut
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
pe numele adevărat, modificat în Duras (pentru că ,durak" înseamnă pe rusește ,prost" sau ,nebun"), ai cărui predecesori erau porecliți Banu, de unde derivă Bănulescu, a fugit de la seminarul de teologie, nedorind să devină preot - motiv pentru care ar fi fost poreclit Apostatul. Pe linie paternă, bunicul Vasile provenea dintr-un șir de notari, considerați ,socotitori de destine", cei care umblau prin sate pentru a face înregistrările populației și purtau la brâu o călimară cu cerneală și una cu nisip. De aici s-
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
însă a străbătut întreg orașul și a vestit lumii întregi moartea lui Arie. (Sozomen, II, 28)”. (Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a III-a, capitolul X, în PSB, vol. 75, p. 125-126) „O lance aruncată înspre el (înspre împăratul Iulian Apostatul - n.n.), trecând prin braț, i s-a înfipt în coaste. Rana aceasta i-a adus sfârșitul vieții. Dar cine i-a făcut această rană, binemeritată, nu se știe până astăzi. Unii spun însă că cineva nevăzut a făcut aceasta, iar
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de când a fost numit de Constanțiu, în vârstă de treizeci și unu de ani (Socrate, III, 18). (Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a VI-a, capitolul XLVII, în PSB, vol. 75, p. 263) „Se spune că (Iulian - unchiul lui Iulian Apostatul - n.n.) a arătat mult zel ca să depună în tezaurul imperial multe și valoroase vase din Biserica Antiohiei și că a închis bisericile și i a alungat pe toți clericii și a rămas atunci preot doar Teodorit. Prinzându-l pe acesta
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de Pr. Prof. T. Bodogae și D. Fecioru, Editura Episcopiei Ortodoxe a Alba-Iuliei, 1991, p. 79. footnote>” (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XV, în PSB, vol. 3, p. 445) „ Această crimă este mai gravă decât cea săvârșită de unii apostați, care totuși, căinându-se de greșelile lor, se roagă lui Dumnezeu și obțin iertare. Aceștia vin la biserică și se roagă în ea; aceia luptă împotriva Bisericii. Aceștia poate au greșit de nevoie, aceia de bunăvoie se țin de greșeală
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
care totuși, căinându-se de greșelile lor, se roagă lui Dumnezeu și obțin iertare. Aceștia vin la biserică și se roagă în ea; aceia luptă împotriva Bisericii. Aceștia poate au greșit de nevoie, aceia de bunăvoie se țin de greșeală. Apostatul și-a produs numai sieși vătămare, cel ce a încercat să facă o erezie sau o schismă a amăgit pe mulți, târându-i după sine în greșeală. Unul este pagubă a unui singur suflet, celălalt primejdia multora. Unul înțelege că
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a unui singur suflet, celălalt primejdia multora. Unul înțelege că a greșit, plânge și se căiește; celălalt, îngâmfat în păcatul său și complăcându-se în delictele sale, desparte pe fii de mamă, răpește oile de la păstor, calcă legământul față de Dumnezeu. Apostatul a păcătuit o singură dată, celălalt păcătuiește zilnic. În sfârșit, apostatul, primind martiriul, poate primi cele promise ale Împărăției divine, dar schismaticul, dacă a fost ucis în afara Bisericii, nu poate ajunge la răsplata Bisericii<footnote Notă prof. N. Chițescu: Greșeala
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
greșit, plânge și se căiește; celălalt, îngâmfat în păcatul său și complăcându-se în delictele sale, desparte pe fii de mamă, răpește oile de la păstor, calcă legământul față de Dumnezeu. Apostatul a păcătuit o singură dată, celălalt păcătuiește zilnic. În sfârșit, apostatul, primind martiriul, poate primi cele promise ale Împărăției divine, dar schismaticul, dacă a fost ucis în afara Bisericii, nu poate ajunge la răsplata Bisericii<footnote Notă prof. N. Chițescu: Greșeala schismaticilor nu se iartă fiindcă nu revin asupra ei; apostații (care
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
sfârșit, apostatul, primind martiriul, poate primi cele promise ale Împărăției divine, dar schismaticul, dacă a fost ucis în afara Bisericii, nu poate ajunge la răsplata Bisericii<footnote Notă prof. N. Chițescu: Greșeala schismaticilor nu se iartă fiindcă nu revin asupra ei; apostații (care s-au lepădat de credință ca să scape cu viață), dacă revin și primesc martiriul sunt iertați. (n.s. 62, p. 448) footnote>“. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XIX, în PSB, vol. 3, p. 447-448) „După cum cineva din om ajunge
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Sub unghi spiritual, olteanul născut la Balș e un sceptic fără candori de ordin metafizic, nici o naivitate religioasă neatingîndu-i ființa. Ros de îndoieli drastice în privința existenței lui Dumnezeu, Pandrea nu se consideră credincios, dar, fiindcă posedă suficient fler ominos, nici apostat nu înclină a fi, soluția ateistă părîndu-i-se prea facilă pentru un intelectual trecut prin teologia Apusului. Pandrea e mai curînd un agnostic ce resimte înmărmurirea sinceră în fața misterului cosmic, pe care îl constată fără să-l poată dezlega. „Ce este
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
de cluburi, puteri cari nu se pot acredita la începutul revoluțiilor decât prin exagerațiile principiilor ce profesează". Oamenii demagogiei sânt aceeași pretutindenea și în toate epocele. Publiciști îndrăzneți pentru că sânt inconsecuenți, autori fără renume, profesori fără catedre, patrioți fără patrie, apostați de alte credințe, advocați fără cauze, ambițioși cu aspirații mai mari decât valoarea și capacitatea lor, junimea ușoară de ani și de cugetări, cu vederi scurte și pretenții nemărginite. Presa și întrunirile publice sânt care-i fac să trăiască. {EminescuOpXI
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
doi cavaleri medievali reîncarnați; Profesorul-curator Georgescu omologul lui Dracula; Sandu Chituc și Costel Mânecuță polițiști. Apărători ai legii și ordinii; Bogdănelu' Nebunu' zis " Dă și mie cinci lei!"; Lili Gladiatoarea o amazoană...; Mariusache Patru Dește soțul ei. Deloc gelos; Iulian Apostatul, Vali Buletin și Cezărel Crocodilul amici la cataramă; Șobolanul un tip realmente periculos; Doctorul Zmeu un sceptic. Șeful Secției de psihiatrie a Spitalului Municipal. Lucică un decedat tomnatic; O babă descântătoare. Neidentificată; Horus un papagal indiscret; Momocilă, Bobocilă, Peticilă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu un teanc de batiste noi-nouțe și cu mărunțișul mortului, se aciuaseră, care cum putuseră, pe niște sperietori de scăunele șandalii și pe niște căldări de inox, întoarse cu fundul în sus, priveghetorii. Adică, Iulian (poreclit, nu se știe de ce, Apostatul), Vali Buletin (pentru unii, Omul cu creierul prolapsat), Cezărel Crocodilul (care se recomanda străinilor, când telegrafist la Poștă, când sub-inginer), Dănuț Poetul, Boss, cu coșul său, Avocatul și cu Îngerul. Bașca o enoriașă necunoscută, o babă optzecistă, parașutată de nicăieri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]