266 matches
-
de la Ochrida, arseră bisericile, pustiiră totul cu foc și sabie, încît la 1073 arhiepiscopul scria că nici un diacon, nici un preot nu mai e în vestita odinioară biserică a bulgarilor. Această disoluțiune se manifestă, în toate privirile. Theophylakt menționează pe-un apostat care neliniștea Mokoi, o parte a Ochridei. Un bogomil trebuie să fi fost, fără îndoială. Nu mai puțin Dobromir, care adună la 1078 în Mesembria o gloată puternică de oaste. Un altul se mănținu la Beljatowo, se căsători cu fiica
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pentru un grec, dar numai cu ajutorul acestei absurdități au reușit creștinii să impună rațiunea lor smintită într-o lume secătuită de prea multă rațiune, extenuată de specularea filosofică a miturilor și misterelor. Atunci cînd Iulian cel credincios, numit pe nedrept Apostatul, a vrut să se întoarcă la zeii culturii lui, era prea tîrziu: legea majorității era împotriva lui. Chiar dacă acest împărat credincios și doritor să reînvie tradițiile seculare răspundea astfel vocilor elitelor intelectuale romane, majoritatea poporului era deja cîștigată de Fiul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mergeți și învățați omnes gentes, toate popoarele. Eliberare fără precedent. Catholikos înseamnă "universal". Aspect pe care sfîntul Pavel îl transformă într-o lovitură de o forță nemaiauzită, în care iudaismul nu poate să vadă decît o trădare națională (chiar el, Apostatul), o dezertare în fața inamicului roman: el îi autorizează pe cei necircumciși să se așeze la masa sfintei împărtășanii. Un fel de a spune: eu vorbesc cu toată lumea, să mă asculte cine vrea, să participe cine vrea. Răsturnare de perspective: străinii
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Ioan, Sfîntul 74, 100, 102, 106, 107, 108, 109, 110, 111, 140, 164 Ioan Gură de Aur, Sfîntul 140 Ioan Paul I 118 Ioan Paul al II-lea 119, 120, 131, 156 Iov 210 Irineu, Sfîntul 110, 127 Iulian, zis Apostatul 138 J Janus bifrons 26 Jaurès, Jean 266, 270, 274, 278, 283, 284, 285, 309, 312 Johannot, Yvonne 140, 369 Johnson, Samuel 299 Joly de Fleury 340 Jung, Carl Gustav 38, 42 K Kadhafi, colonelul Mu'ammar al- 362 Kanapa
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se cere să întrebuințeze ceva mai puțin cuvântul Soartă. în locul acesteia, Dumnezeu ar fi mai potrivit, i se spune. Și apoi pomenește cam des niște autori eretici: Buchanan, Thăodore de Bèse, de exemplu. în sfârșit, îi face elogiul lui Iulian Apostatul! Plus câteva fleacuri. Acceptă observațiile, dar nu schimbă nimic în text. Acesta este Montaigne: catolic, el își supune lucrarea judecății Bisericii, pentru că vrea să-i fie credincios, dar când e vorba să aleagă între fidelitatea față de sine și fidelitatea față de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și nu obligă pe nici unul din ei să se convertească, ci împiedică doar producerea răului. Cu atât mai puțin se puteau plânge de violență donatiștii care o exercitaseră întotdeauna și chiar obținuseră sprijinul unui dușman al creștinismului cum era Iulian Apostatul. Persecuția al cărei obiect ar fi fost donatiștii nu este îndreptată împotriva creștinului, ci împotriva răului care există în sufletul său, adică împotriva ereziei; a nu o lua în seamă ar fi o neglijență de neiertat. Lupta lui Augustin a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
după ce s-a convertit, a devenit episcop în orașul său și a scris Imnuri cu conținut deopotrivă creștin și neoplatonic. Neoplatonismul, filosofia de care s-au folosit în primă instanță apărătorii vechii culturi grecești și adversarii creștinismului cum sunt Iulian Apostatul, Proclus și Damascius, asigura încă foarte bine unui creștin, în secolul al șaselea, instrumentele necesare pentru o cercetare teologică. Trebuie oare să mai amintim, chiar din spațiul latin, exemplele precedente ale neoplatonicilor Marius Victorinus și Augustin? Așadar, problema pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
opere) a făcut un amplu rezumat al scrierii, oferindu-ne liniile esențiale ale acesteia. Alte elemente de Istorie bisericească se găsesc în textele cele mai disparate: de exemplu, din Patimile Sfântului Artemie care a fost martirizat în vremea lui Iulian Apostatul, scriere întocmită de un monah necunoscut, Ioan din Rodos, sau din diverse pasaje din lexicul bizantin de la Suda (sau Suida), ori dintr-o compilație târzie cu caracter biografic intitulată Viața lui Constantin. În afară de această Istorie bisericească, Filostorgios ar mai fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
potrivit proiectului, până în 439. Opera e organizată în funcție de diverșii împărați: primele două cărți cuprind domnia lui Constantin (324-337), a treia și a patra anii de domnie ai fiilor săi (337-361), a cincea și a șasea perioada care începe cu Iulian Apostatul și ajunge până la Valens; a șaptea și a opta sunt consacrate împăraților din Apus, Grațian și Valentinian al II-lea, apoi lui Teodosius, sfârșitul fiind dedicat din nou părții de Răsărit a imperiului și domniei lui Arcadius (până în 408). Ultima
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
săi. Opera e împărțită în cinci cărți. În prima sunt relatate frământările care au apărut în sânul Bisericii sub Constantin din cauza ereziei lui Arie, iar în a doua continuarea luptei ortodocșilor sub Constanțiu. A treia e dedicată istoriei lui Iulian Apostatul, iar a patra evenimentelor care au loc până la moartea împăratului Valens. A cincea consfințește victoria ortodoxiei asupra arianismului și asupra celorlalte erezii, precum cea a lui Apolinarie și Macedoniu. Nu fără îndreptățire, s-ar putea spune că opera lui Teodoret
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o versiune românească din secolul al XVII-lea a lui Herodot; Corneliu Dima-Drăgan - relațiile culturale dintre cronicarul sârb Gheorghe Brancovici și stolnicul Constantin Cantacuzino; Al. Zub - modernitatea istoriografiei românești din secolul al XVIII-lea; Florin Curta - reflectarea imaginii împăratului Iulian Apostatul la Gheorghe Șincai); cărți populare (Mircea Popa - rolul cărților populare în menținerea tradiției bizantine în cultura română); cărți bisericești (Ion Radu Mircea - activitatea lui Gavriil Uric; Cătălina Velculescu - versiunile slavone și românești ale proloagelor); scrieri de polemică religioasă (Maria Protase
REVUE DES ÉTUDES SUD-EST EUROPÉENNES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289280_a_290609]
-
și de morală și de ascetică, fiind emblematice pentru gândirea lui S., la rândul ei o realizare remarcabilă a teologiei ortodoxe românești din secolul al XX-lea. Instalat, o vreme, între apropiații lui Nichifor Crainic (pentru care Lucian Blaga, „Iulian Apostatul”, „renegatul”, era autor al unor construcții filosofice antiortodoxe), S. scrie o carte întreagă, Poziția d-lui Lucian Blaga față de creștinism și ortodoxie (1942), pentru a-l plasa pe poetul de la Lancrăm „în rândurile filosofilor anticreștini”. Filocalia este [...] - datorită tălmăcitorului ei
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
nu-l obligă pe nici unul din ei să se convertească, ci împiedică doar producerea răului. Cu atît mai puțin se puteau plînge de violență donatiștii, care o exercitaseră întotdeauna și chiar obținuseră sprijinul unui dușman al creștinismului cum era Iulian Apostatul. Persecuția al cărei obiect ar fi fost donatiștii nu este îndreptată împotriva creștinului, ci împotriva răului care există în sufletul său, adică împotriva ereziei; a nu o lua în seamă ar fi o neglijență de neiertat. Lupta lui Augustin a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Synesius, după ce s-a convertit, a devenit episcop în orașul său și a scris Imnuri cu conținut deopotrivă creștin și neoplatonic. Neoplatonismul, filozofia de care s-au folosit în primă instanță apărătorii vechii culturi grecești și adversarii creștinismului, ca Iulian Apostatul, Proclus și Damascius, îi oferea încă unui creștin, în secolul al VI-lea, instrumentele necesare pentru o cercetare teologică. Trebuie oare să mai amintim, chiar din spațiul latin, exemplele precedente ale neoplatonicilor Marius Victorinus și Augustin? Prin urmare, problema pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
respectivei opere) a făcut un amplu rezumat al scrierii, oferindu-ne liniile ei esențiale. Alte elemente ale Istoriei bisericești se găsesc în textele cele mai disparate: de exemplu, în Patimile Sfîntului Artemie, care a fost martirizat în vremea lui Iulian Apostatul, scriere întocmită de un monah necunoscut, Ioan din Rodos, sau în diverse pasaje din lexicul bizantin de la Suda (sau Suida), ori într-o compilație tîrzie cu caracter biografic, intitulată Viața lui Constantin. în afară de această Istorie bisericească, Filostorgios a scris și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
proiectului, pînă în 439. Opera e organizată în funcție de diverșii împărați: primele două cărți cuprind domnia lui Constantin (324-337), a treia și a patra anii de domnie a fiilor săi (337-361), a cincea și a șasea perioada care începe cu Iulian Apostatul și ajunge pînă la Valens; a șaptea și a opta sînt consacrate împăraților din Apus, Grațian și Valentinian al II-lea, apoi lui Theodosius, sfîrșitul fiind dedicat din nou părții de Răsărit a imperiului și domniei lui Arcadius (pînă în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
săi. Opera e împărțită în cinci cărți. în prima sînt relatate frămîntările care au apărut în sînul Bisericii sub Constantin din cauza ereziei lui Arie, iar în a doua continuarea luptei ortodocșilor sub Constanțiu. A treia e dedicată istoriei lui Iulian Apostatul, iar a patra evenimentelor care au loc pînă la moartea împăratului Valens. A cincea cîntă victoria ortodoxiei asupra arianismului și asupra celorlalte erezii, precum cele ale lui Apolinarie și Macedoniu. Nu fără îndreptățire, s-ar putea spune că opera lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
2,8‑12; 26,1 Împărțirea imperiului, semn al venirii Anticristului; Apoc. 17,12‑14; Mt. 12,25; Dan. 2. Excurs teologic despre necesitatea Judecății de Apoi 26,2-28,2 Împotriva blasfemiatorilor; diavolul lucrează fățiș după prima venire a Domnului; apostații vor avea soarta Satanei; ei neagă Judecata întrucât se simt vinovați; dacă nu va fi nici o Judecată, atunci la ce bun a doua venire a lui Cristos?; apostații se separă de bună voie de Dumnezeu, de aceea vor primi pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2-28,2 Împotriva blasfemiatorilor; diavolul lucrează fățiș după prima venire a Domnului; apostații vor avea soarta Satanei; ei neagă Judecata întrucât se simt vinovați; dacă nu va fi nici o Judecată, atunci la ce bun a doua venire a lui Cristos?; apostații se separă de bună voie de Dumnezeu, de aceea vor primi pedeapsa veșnică; pentru a le satisface credința perversă, Dumnezeu le va trimite o „putere de rătăcire”, operatio erroris (2Tes. 2,11); ei vor avea parte de o antimântuire, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toată puterea diavolului (omnem suscipiens diaboli uirtutem), va veni nu ca un rege drept (legitimus), nici ca unul supus lui Dumnezeu și ascultător față de legea sa, ci ca un necredincios (impius et iniustus) și fără de lege (sine lege), ca un apostat (apostata), un nedrept (iniquus) și un ucigaș (homicida), ca un tâlhar (latro), recapitulând în sine apostazia diavolului” (V 25, 1). Termenul „Anticrist”, după cum am văzut, are două sensuri principale: adversar al lui Cristos și uzurpator al titlului și funcției mesianice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
abandonându‑i pe cei cărora le este greu să‑l accepte, în „abisul” propriei lor izolări. Prin păcat nu numai sufletul se rupe de Dumnezeu, ci întreaga persoană, suflet și trup laolaltă. Concepția lui Irineu se dovedește din nou radicală: apostatul de bună voie pierde orice șansă de a recupera starea paradisiacă de communio cu Dumnezeu. Episcopul îi vizează mai ales pe eretici și pe cei atrași de erezie (cazul destinatarilor epistolei sale). Un păgân nu poate fi apostat, căci el
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
șansă de a recupera starea paradisiacă de communio cu Dumnezeu. Episcopul îi vizează mai ales pe eretici și pe cei atrași de erezie (cazul destinatarilor epistolei sale). Un păgân nu poate fi apostat, căci el nu îl cunoaște pe Cristos. Apostat nu poate fi decât credinciosul care renunță la Cristos după ce l‑a cunoscut. Pentru a suferi „pedeapsa întunericului”, trebuie ca mai înainte să fi gustat din bucuria luminii. Pedeapsa apostaților, ca și cea a diavolului, va fi veșnică, de vreme ce, afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
poate fi apostat, căci el nu îl cunoaște pe Cristos. Apostat nu poate fi decât credinciosul care renunță la Cristos după ce l‑a cunoscut. Pentru a suferi „pedeapsa întunericului”, trebuie ca mai înainte să fi gustat din bucuria luminii. Pedeapsa apostaților, ca și cea a diavolului, va fi veșnică, de vreme ce, afirmă Irineu, bunurile dumnezeiești nu au sfârșit. Refuzând aceste bunuri, apostatul se separă definitiv și irevocabil de veșnicie. O „mică” problemă intervine aici, care ține mai curând de logică decât de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
după ce l‑a cunoscut. Pentru a suferi „pedeapsa întunericului”, trebuie ca mai înainte să fi gustat din bucuria luminii. Pedeapsa apostaților, ca și cea a diavolului, va fi veșnică, de vreme ce, afirmă Irineu, bunurile dumnezeiești nu au sfârșit. Refuzând aceste bunuri, apostatul se separă definitiv și irevocabil de veșnicie. O „mică” problemă intervine aici, care ține mai curând de logică decât de teologie: dacă pedeapsa este veșnică, asemenea mântuirii, atunci suntem constrânși să admitem două eternități, fie „paralele”, fie „concomitente”. Dar a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îndeosebi de Marcion și discipolii lui. Această idee este reliefată în cartea a V‑a, pornind de la trei evenimente: întruparea, viața lui Cristos și răstignirea sa; parusia. Anticristul va recapitula întreaga istorie a apostaziei, de la căderea îngerilor răi, până la ultimii apostați, ereticii. Aducând ca temei principal capitolele 2 și 7 din Daniel (coroborate cu alte mărturii ale Vechiului Testament), Irineu precizează mai întâi caracterul violent și tiranic al Anticristului. El va fi un rege iudeu - dar inspirat de modelul tiranului păgân
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]