112 matches
-
ar fi dovedit că guvernamentali și numai guvernamentali pot ieși din urne și că la urma - urmelor lupta se reduce în asemenea caz la intrigile din chiar partidul roșu, la certe meschine dintre Serurie și Sarkez. Sarkez și Serurie, la apostrofe comune și înjurături de uliță între gheșeftari căpătuiți și cei cari caută a se căpătui. Alegerile comunale din București, cari au umplut consiliul cu capete de post și oameni de facem-treburi, de tot ce marele oraș are pe de o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
distinctiv al existenței lor. Nu avem deloc de gând de-a ne supăra pentru asta. Nimeni nu se mai supără pe bolnavii incurabili. Simptomele patente ne împing însă a scrie șiruri ca o încercare de studiu psihopatic nicidecum ca o apostrofă politică. Cum să numim în adevăr pe aceste bipede cari n-au nici rușine, nici onoare, nici remușcare, cari, incapabile de bine și adevăr, nu pot fi puse în mișcare de nici un motiv abstract și uman, ci numai de nesațiul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o simțiră cu toții: sufletul lui Jimmy Zizmo părăsea pământul și intra În rai, de unde nu-i mai putea necăji. În toiul festivităților, Sourmelina provocă un scandal când se Întoarse din camera ei purtând o rochie portocalie, țipătoare. ― Ce faci? o apostrofă În șoaptă Desdemona. O văduvă trebuie să poarte negru tot restul vieții. ― Patruzeci de zile ajung, spuse Lina și continuă să mănânce. De-abia după toate astea au putut să fie botezați bebelușii. În următoarea sâmbătă, Desdemona, copleșită de sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
decât nevoia fiziologică și psihologică de a avea femei și de a le iubi, necesitatea de a discuta despre femei, de a-și găsi un punct de vedere metafizic, în care șă-și ordoneze viața sentimentală. Îl plictiseau eternele G. Călinescu apostrofe și insinuări triviale ale colegilor: "Te-am văzut cu o damă bine", "Ai dat o lovitură", "Faci ceva?", " Sper că nu e numai platonic!" Bântuit de astfel de gânduri, mergea încet de-a lungul Cheiului Dâmboviței, când îl opri cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a întrebat cătră partea aceea paznicul. Uitându-se mai aproape, își văzu în mâna dreaptă pălăria. Și-o tufli în cap cu ciudă. O gaiță începu să cârâie pe o cloambă de brad. —Și ție îți vine a râde? o apostrofă Culi. Fără să cugete mult, înfierbântat dintrodată, paznicul își trase de la umărul stâng carabina și-i întoarse piedica de siguranță. Trecu hotărât prin lumina poienii, ocoli observatorul și căută urmele ursului. Urmele acelea erau de față. Găsi și urme mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
boabe. Pe unul îl chiamă Costică și pe ălălalt Ilie. Așa le spun eu și stau de vorbă cu ei. Și-a pus mânile în șolduri și și-a răsucit gâtlejul spre înălțimea stufoasă. —Mă! a strigat el grangurilor (cu apostrofa necesară), să nu-mi faceți aci gălăgie; duceți-vă la culcare. Costică și Ilie însă au urmat să facă gălăgie, răspunzând mierlei și zvonului de amurg al luncii. Din când în când treceau și stârci mari cu chemări răgușite; stârci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spaghetele cu sos de roșii. — Mâncarea la conservă e perversă, afirmă Ignatius. Bănuiesc că până la urmă e foarte dăunătoare sufletului. — Doamne, iar m-a luat durerea de cot, oftă doamna Reilly. — Lasă-mă, te rog. Nu vezi că vorbesc? o apostrofă fiul ei. Eu nu mănânc niciodată conserve. Am încercat o dată și am simțit cum încep să mi se atrofieze intestinele. Ești școlit bine, constată Darlene. — Ignatius a terminat universitatea. Apoi a mai petrecut pe acolo vreo patru ani ca să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ce-o să se mai bucure Ignatius. — De ce m-ai adus aici? o întrebă agitat domnul Robichaux pe Santa. Ce mai e și asta? — Santa, scumpo, vrei, te rog, să-mi chemi un taxi? Da’ mai taci din gură, Irene! o apostrofă Santa. Ascult-acum ce-ți spun, Claude. Angelo zice că-i pare rău că te-a dus la secție. — Și la ce-mi folosește mie asta? E prea târziu pentru așa ceva. Am fost dezonorat în fața nepoților mei. Nu fi supărat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mediciniștii au fost aceia cari fură mai întâi influențați de socialism. Mediciniștii se plângeau împotriva mojiciilor acestui profesor. Elevii cari nu știau răspunde repede și bine, atât la cursul de facultate cât și la clinica spi talului erau ofensați cu apostrofe violente. Se spunea - și acesta e bine de cunoscut ca document al epocii - că pe la anul 1883 și pe la 1884 studenții universitari cari răspundeau greșit și dovedeau lene sau lipsă de inteligență la studiu, erau scoși din bancă și puși
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
revenire. "Fecioară tare!" suspinase Rim, dar cu încredere în viitor. Se simțea înțelept ca un Solomon-rege, pe care l-ar fi sfidat 0 sclavă favorită. Chiar făptura lui și-o simțea cu înfățișarea solemnă si biblică și, retrăgîndu-se prudent după apostrofa Siei, pașii lui îi păreau a suna august pe mozaicul coridorului ca pe lespezi de poifiră. Rim era un luxurios al închipuirii. Palma fecioarei pe obrazul lui slab ar fi luat apucături de voluptate brutală. Rimul cu dinții galbeni, lungi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de liceu, până atunci, înfruptă-te din miezul acesta delicios, spuse întinzându-i miezul unei nuci. Eu nu mănânc astăzi. Deci, tu crezi că omul a fost creat de Dumnezeu? Da! Eu cred ce mi-a spus bunica. Țăranco! o apostrofă George, îmbufnat că nu reușise să o convingă. Angelina îl privi cu uimire, nu-i venea să creadă că vărul său îi spusese așa cu intenția de a o jigni, dar rămase calmă și-i răspunse cu mândrie și demnitate
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
privirea Înainte și respirația aproape tăiată. Atât de mult Își dorea să nu fie descoperită, Încât, În momentul respectiv,ar fi vrut să se transforme În stană de piatră! O! dar ce avem aici? se minuna satisfăcut, individul. “Minciunoaso!” o apostrofă pe colega mea, ca mai apoi s-o prindă de cele două cozi galbene (ca paiul de grâu care dă În pârgă) și s-o zgâlțâie binișor. Vino mai aproape, drăguțo, să-ți văd ochii! Voiai să scapi basma curată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
despre asta vreau și eu să întreb. Mi-ai rămas datoare cu o explicație. Spune-mi te rog, ce a fost acolo? N-ai văzut? întrebă femeia suflând fumul prelung în sus. Doar am fost împreună. Nu ocoli răspunsul! o apostrofă Cristi. Ziceai că nu vrei să vorbești până ce nu ajungem acasă. Poftim, suntem aici, te ascult! Ca să-ți spun drept, m-am speriat foarte tare și acum mă trec fiorii când mă gândesc. Crezi că eu nu m-am speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai mult de noi, de frică să nu ne piardă. Nu-i Vasilică, dragă Cristi! încercă să-l lămurească femeia. De acum ne apropiem de vârf. Deocamdată încă suntem ascunși de copaci, dar zeii știu că suntem aici. Măi, o apostrofă Toma enervat, nu mă mai bate la cap cu zeii tăi și cu privirea lor! Dacă îți spun că suntem urmăriți, crede-mă că știu ce spun, coborî el vocea dintr-o dată. Undeva în spatele nostru, destul de aproape se află Pohoață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-mă să-mi vin puțin în fire. ― Dar ce ai? Nu i-am răspuns. M-am așezat tăcut pe un scaun și mi-am sprijinit capul în podul palmelor. În felul cum spusese te disprețuiesc, simțeam că nu exagera deloc. Apostrofa ei mă duruse rău. Nu m-așteptasem să dea astfel drumul mâniei. Cu ea, nu știam niciodată cum să mă port. Mă cuprinse o descurajare adâncă. Așadar, era cu neputință să pun mâna pe fata asta? Oare toată truda mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
făcu să uităm de-a binelea supărarea. ... Ascultam furați de muzică și dispoziția noastră de receptivitate era așa de lacomă, încît cel mai mizerabil cântec ni se părea fermecător. Pesemne unde îl înfrumusețam cu cristalele propriei noastre bogății sufletești. Chiar apostrofa Dorinei, care bombăni trecând pe culoar prin dreptul camerei noastre: " Iar s-au cățărat nebunii pe acoperiș să ne facă muzică, parcă de muzică ne arde nouă acum", ni se păru cât se poate de amuzantă și am râs cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de temniță grea. A scăpat destul de lesne. ― Și nevesti-și, cît...? ― Nimic. Au pus-o în libertate. ― Rău, rău, conașule. Pe ea trebuia s-o bage la pușcărie, nu pe el, trăzni-o-ar Sfântul de pațachină... ― Firo, vezi-ți de treabă, o apostrofă Mihaela. Lasă justiția în pace; nu-i de nasul tău. Slujnica plecă opărită, trântind ușa după ea. ― Toanta! De ce s-o fi amestecând unde nu-i fierbe oala? Atitudinea ciudată a Mihaelei îmi dădu de gândit mult timp după aceea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
scot un portret din părerile ei, căci mă caracteriza nu prin mici nuanțe, deseori fără legătură între ele, dar întregind un om, ci prin însușiri exact inverse, reduse la schema "ești bun" sau "ești rău", susținute totdeauna cu aceeași violență. Apostrofa însă cu atâta convingere, încît deseori te întrebai dacă nu are dreptate, indiferent dacă observai contradicția, mai ales că temperamentul meu nu este în stare de nici o certitudine, orice definire mi se pare în același timp posibilă și imposibilă și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
refren implorând Fecioara Maria să pună capăt dictaturii... La 20 noiembrie se petrece o ședință istorică în Adunarea Deputaților. Costa ia cuvântul și, după ce critică dictatura din punct de vedere legal, atacă violent pe Don Carlos, sfîrșindu-și filipica printr-o apostrofă rămasă celebră: "Pentru mult mai puține crime s-a rostogolit, în Franța, pe eșafod, capul lui Ludovic XVI!". Zadarnic cere Președintele Adunării expulzarea deputatului republican. Afonso Costa refuză să părăsească incinta și e scos de baionetele soldaților. Atunci se petrece
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
De-atunci am căutat în fiecare zi locul din care ne puteam zări. Pentru asta veneam și eu devreme. Odată m-am așezat chiar în banca din spatele fetei. Pe dînsa o cuprinse neastîmpărul. Cu ton uimit, colega de alături o apostrofă: - Ce ai, fato, te-ai îndrăgostit? Obrazul i s-a făcut vișiniu. Tăcea, dar tot ce simțea ea îi bulbucea în ochi. Ca să-și poată da mai bine seama, prietena roti privirile în jur. Amuzată și perspicace, și le opri
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nimica nu citiți! exclamă dînsa cu exasperare. Cu ochi albaștri și gene cîrligate, surioara celui interogat o privea pe mica inchizitoare de jos în sus. Pe neașteptate, izbucni: - Ba! Ba! Ba! - Taci din gură. Ce, ești la tine acasă? o apostrofă domnișoara Cristina. Apoi se întoarse către prima victimă. - Tabla înmulțirii o știi? - Țț! - Vai de capul vostru! E foarte frumoasă, hotărî ea cu autoritate. Știind o mulțime de jocuri, Cristina organiza copiii de pe uliță. La rîndul lor, copiii mai aveau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aprobe, sau să nu-l înțeleagă, de unde și tonalitățile diverse ale discursului liric, de la jubilația cea mal neîngrădită, alimentată de sentimentul consonanței cu "publicul", la spectaculoasa lamentație, nu lipsită de orgoliu, a acelui care se descoperă monologând solitar, și la apostrofa sarcastică necruțătoare.3 Mecanismul care pune în mișcare poezia lui Păunescu este demistificarea, cinismul, adeseori, convulsiile gândului neacceptând supunerea la nici un ritual poetic 4. Victor Felea ("Secțiuni") ne spune că poetul posedă forță și suflu. Tot ceea ce face distincția vocii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Lisboa, Frisco, București,/ Alexandrii preferând pe/ Kavafis și Perse lui MD și MC și NC și AP și NS),/ inundațiilor, holocaustului, extazului erotic final", ne asigură poetul într-o incitantă Călătorie în erele geologice încheiată însă, deloc întâmplător, cu o apostrofă laconică țintită inclusiv împotriva acestei "mașinării/ triste, inutile, alchymice și năucitoare" care este, în fond, Literatura: "De dincolo de Carte, o voce răgușită și sceptică/ pronunță silabele sacre:/ A-JUN-GE!" Orice-ar face însă, poetul nu poate face abstracție de fascinantul joc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
moarte care mă învie (Editura Cronica, Iași, 2008) și Aveți nevoie de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012), chiar dacă tonul emițătorului de discurs erotic variază constant, de la incantația imnică pe care o naște devotata ori Sfânta la resemnarea amară sau apostrofa indignă pe care o stârnește uscata, frigida sau târfa. Am selectat, aici, doar unele dintre cele șapte femei adăpostite în cele șapte poeme care compun ultimul ciclu al volumului Prizonieri unul altuia (Editura Cronica, Iași, 2009). Căci unui erotoman așa cum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la fel de decis, de exterioritate: "și astăzi am sânge subțire de înger și/ mâini străvezii și praf s-a făcut/ solidaritatea mea cu mulțimile cu omul din popor cu/ abisalii cheflii de la periferie" (fiul). Delimitarea se face, adesea, în termenii unei apostrofe de care histrionicul autor uzează fără menajamente (a se vedea frecvența termenilor ca "paiațe", "măști", "saltimbanci", "papagali"). În fapt, eul și lumea din care el s-a rupt sunt, în ciuda oricăror aparențe, două mulțimi disjuncte. Certitudine care are ca rezultantă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]