600 matches
-
o spui cu prima ocazie cînd o s-o vezi, n-a fost ea cu mine aici aproape zi și noapte? Halal sacrificiu, despre ce vorbești? întreabă Roja, m-am abătut de la subiect, aia era o treabă serioasă, inconștientule, m-a apostrofat ca pe un copil de grădiniță, nu mai vreau să am de-a face cu tine. Aici s-a rupt firul, te-ai implicat prea adînc în acțiune, Părințele, o fi cum spui tu, dar nu mai pot da înapoi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu creionul pe o coală, în timp ce, lîngă ea, depășindu-și starea de nervozitate, renunțînd la a se mai foi pe scaun, Lazăr bate ritmul cu călcîiul pantofului, murmurînd: "Ecaterino, vede-te-aș moartă / Cu dric la poartă"... Vă rog! îl apostrofează fata fără să-și întrerupă goana creionului pe pagina albă. "Și cai mascați" completează Lazăr, ducîndu-și arătătorul la buze, semn că va păstra liniște. Mircea Emil doarme dus sub pălăria mucegăită în magazia închisorii, gemenii stau pe genunchiul tatălui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tip norocos: Muraru e un mare specialist, va ști să te aprecieze și să te stimuleze spune privind în urmă, să-l mai vadă pe inginerul Muraru cum a traversat strada, făcînd iarăși un semn nervos milițianului care l-a apostrofat că trece pe roșu. La autogară, lîngă cursele care au început să circule deja, așteaptă autofreza. În jurul ei roiesc mulți oameni, printre care și doi colonei de la unitatea militară. El este arată șeful autogării spre Vlad cînd îl zărește coborînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aud ce aude ea: fiecare gol continuă în gol, fiecare ieșind, chiar cel mai mic, dă într-altul, fiece văgăună se termină în abisul infinit. O iau pe după umeri; încerc să rezist îmbrânciturilor celor ce vor să coboare și ne apostrofează: - Ei, lăsați-ne să trecem! Duceți-vă să vă îmbrățișați în altă parte, nerușinaților! Unicul mod de a ne sustrage avalanșei de oameni care ne înconjoară ar fi să pășim prin aer, să zburăm... Iată, și eu mă simt suspendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
puteri. Pentru noi, ostaticii, zilele se târăsc molatic, sub un acoperiș de zinc, în deșertul prăfos. Vulturi albăstrui ciugulesc terenul, scurmând după râme.“ Că între Marana și pirații de la APO există o legătură e clar din felul în care îi apostrofează, de cum se află față-n față: „Duceți-vă acasă, porumbeilor, și spuneți-i șefului vostru să trimită exploratori mai atenți, altă dată, dacă vrea să-și aducă bibliografia la zi... Mă privesc cu răceala adormită a călăului prins pe picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Sanda și fetița ei rămâneau, mai întotdeauna, acasă. Într-o seară, Dali se întoarse târziu de la birou. Roșu la față și de o veselie gălăgioasă, Ema înțelese că tatăl ei băuse. Nu se întâmpla pentru prima oară dar Vanda îl apostrofa, de fiecare dată, turnând gaz pe foc cu glasul pițigăiat și mustrările vehemente. Trimisă la culcare, fetița ascultă cu urechile ciulite. Prefer o viață grea și plină de nevoi ca a Sandei, decât una lângă un bărbat ca tine, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Foială mare, aglomerație de părinți, frați, surori, bunici, vecini, prieteni, îngrămădiți câte doi pe scaune, veniți să admire talentul vedetelor din familie. Aplaudau constant din cinci în cinci minute, nerăbdători să înceapă spectacolul. Grupurile gălăgioase ale celor mari se trezeau apostrofate de cei mai în vârstă. Erau catalogate după ultimele noutăți dar oricâte apelative ar fi primit nici unul nu putea umbri fericirea acestor elevi aflați în pragul vacanței de vară! În culise, paradă de personaje și haos. Se încurcau costume, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se mișcă pe tot parcursul discuției. Ea le privi lung pe cele două vizitatoare, în timp ce Ștefan aranja pe măsuța din fața lor câteva prăjiturele cumpărate de la cofetărie. Frumusețea Luanei întunecă chipul soacrei mari. Când tânărul se așeză lângă ele, ea îl apostrofă acru: Dacă tot aveai de gând să te însori cu o prințesă, măcar să fi luat una veritabilă. Așa știam și noi o socoteală. Familia Leon nu ripostă. În ciuda insatisfacției, cele două își păstrară calmul. În sfârșit, se ridicară să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bărbații își prindeau urechile în programele acestui obiect încă neidentificat. Se adunau grămadă la calculatorul doamnei referent și luau notițe cu datele de funcționare. Unul dintre ei fierbea cafeaua și la încheierea zbuciumului se relaxau bând lichidul fierbinte. Nuța îi apostrofa de fiecare dată. Era șefa biroului și nu accepta lucrul în "gașcă". Mutară locul de studiu la contabilitate. Luana făcuse un curs de contabilitate asistată pe calculator și doamnele profitau de cunoștințele ei pentru a-și întocmi bazele de date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i conducea pe oaspeți, tatăl se lovi de căldarea cu apă, era cât pe ce s-o verse, gemu de durere și-și frecă genunchiul. Apa se clătină sărind în sus până la gura vasului. Unde te-oi fi uitând, îl apostrofă din urmă nevastă-sa, deși știa bine că omul are vederea slabă. Mergeau după cei doi oaspeți prin zăpadă spre poartă, tatălui îi atârnau șnururile de la ghetele încălțate în grabă, mama cu o pereche de pantofi de-ai bărbatului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea se temea de întuneric, de singurătate, când i se mai întâmplase să se întoarcă noaptea acasă avea sentimentul că este invizibilă, că se prelingea de-a lungul zidurilor fără ca să fie luată în seamă. Dar asta înseamnă lașitate, se apostrofă mai apoi, am pierdut teren, l-am lăsat ca să-și etaleze părerile, numai de teamă ca nu cumva Alexe să posede o armă secretă, ascunsă, zdrobitoare care să mă neutralizeze. Să mă neutralizeze? Adică ce să mi se întâmple? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Și șoferul, adaugă Creighton. Trebuie să fi fost un accident îngrozitor. Salța piciorul de pe accelerator cu un grad două și reduse viteza la o sută cinci kilometri pe oră. — Nu-mi vine să cred, repeta Fanny. — Gata, termină odată! o apostrofa Creighton. — Dar e de-a dreptul incredibil! — Ba deloc, o contrazise el, dacă stai să te gândești cum s-a comportat în ultimele săptămâni. S-ar zice c-a dat dovadă de-o nesăbuința crasa. N-avea cum să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
unitatea e încă plină de tot felul de nepoftiți, o întrecere de tir, o vînătoare de gîsculițe sau iepurași, poate? Nici una nici alta, îi răspunde, dar ia nu mai pune tu atîtea întrebări și vezi-ți de treaba ta, îl apostrofează făcîndu-i semn s-o șteargă înapoi în foișor, o să te spun că-ți părăsești postul pentru orice fleac, încearcă să-l sperie în glumă. Haideți, dom’ Regizor, nu faceți pe scorțosul, țipă Santinelă ca să se facă bine înțeles în timp ce trage
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Magazinul Noutăților, cravate, ciorapi, cămăși, Favorit, pălării pentru bărbați și femei, Mioara, tricotaje pentru orice vîrstă, un talmeș balmeș, se gîndește. — Numai așa putea să-ți vină ideea asta trăsnită cu gulerașele, îl aude spunînd pe Părințel. — Ciocul mic, îl apostrofează Roja, făcîndu-i semn cu degetul la buze, mai încet, îi recomandă în șoaptă, simțind cum i se strînge inima. Altcineva în locul meu s-ar fi simțit jignit, domnilor, intră în vorbă șoferul, dar din partea mea să știți că n-are
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
părut foarte suspect, spune Roja. — Bine că în schimb s-a încurcat cu scîrba aia, se obrăznicește șoferul. — Și eu am căzut în aceeași plasă, își plînge Roja de milă. — Cineva ți-a dat minte ca să ți o folosești, îl apostrofează Curistul. Chiar credeți cu toții c-ar fi momentul să scap de ea, să-i dau drumul cît se mai poate? spune șoferul. — Aceeași poveste, se exasperează Părințelul, se schimbă sistemul, se schimbă și apucăturile oamenilor. Fă-o cît mai repede
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o spui cu prima ocazie cînd o s-o vezi, n-a fost ea cu mine aici aproape zi și noapte? Halal sacrificiu, despre ce vorbești? întreabă Roja, m-am abătut de la subiect, aia era o treabă serioasă, inconștientule, m-a apostrofat ca pe un copil de grădiniță, nu mai vreau să am de-a face cu tine. Aici s-a rupt firul, te-ai implicat prea adînc în acțiune, Părințele, o fi cum spui tu, dar nu mai pot da înapoi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
deplină. L-ați primit și tratat ca pe un rahat. Eu am fost profesoară de română. Stimată doamnă, am ieșit să iau puțin aer, să mă binedispun, vă rog, din acest moment incheiem discuția. Baba, pardon, doamna, continuă să mă apostrofeze, amintindu-mi că am același cod genetic cu fratele său și că se cam apropie funia de par. O las să-și verse năduful și încep să fac socoteli. Dacă aprobam schimbul, riscînd cătușele de rigoare, cei 400 m² se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a amintit profesorul și plicul cu scrisoarea către cei dragi. A sărutat-o pe Maria, așa cum spun bătrânii - pe copii să-i săruți doar când dorm - și a ieșit În vârful picioarelor... „Te bucuri de răul altuia, prietene” - l-a apostrofat gândul de veghe, tocmai pe când Gruia se gândea bucuros că a reușit să n-o trezească din somn pe Maria. „Nu prea am priceput ce ai vrut să spui, cumetre” - i-a răspuns Gruia. „Nu te gândești că biata fată
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
invitat de Însuși profesorul Hliboceanu! ― Nu mai spune. Ia să Întrebăm dacă te primește... Până ce portarul a pus mâna pe receptor, Petrică, cu mersul lui alignit, dar ferm, ajunsese departe. ― Eiii! Băi! Da’ unde mă-ta te trezești? - l-a apostrofat portarul, luând-o după el. Petrică nici n-a Întors capul. Continua să meargă cu pas hotărât! Portarul alerga după el, Întorcând mereu capul Înapoi, să vadă dacă nu-l mai caută altcineva. Când l-a ajuns, a Întins mâna
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
face tot ce trebuie ca să-l pot aduce aici pe cel care ne va spune povești tot despre iadul rusesc... ― Îți mulțumesc, dragă Nicule, pentru că ne-ai dat speranță - a răspuns Petrică. ― Mulțumita seacă nu este primită, iubitule - l-a apostrofat soția lui. ― Mă Întrebam eu unde a dispărut nenea Mitru, dar miroazna de gogoși mă face să cred că ați pus voi ceva la cale. Ia să vedem noi dacă simțul meu de cercetaș mai funcționează - a răspuns Petrică. În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să caute la școală! Vorbele fără ocolișuri ale profesorului produseră o tăcere încurcată în biroul secretarelor și produse ilaritate dincolo, printre studenții care așteptau cu diverse treburi la ghișeu. Dumneata de ce râzi, domnule student? Ce este de râs aici? îl apostrofă profesorul, dând ochi cu el, atunci când reapăru pe ușa secretariatului. Victor îl salută cu respect, apoi îi răspunse: Mă amuzam, domnule profesor, fiindcă sunt în facultate de o jumătate de oră și n-am auzit încă nici un muget și nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
precis și metodic, cu vârful bocancului în burtă. Luat pe neașteptate, Victor își duse instinctiv mâinile la față și se clătină pe picioare, dar nu se prăbuși. De ce nu ți-ai văzut de școală, mă? îl auzi și pe portar apostrofându-l, cu o mânie tipic proletară. Că poporul, partidul și guvernul are grijă de voi, să vă țină-n școală, mă, și voi vă țineți de prostii, 'tu-vă mama voastră de golani și de bandiți!... Lasă, c-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
contrar unor uzanțe de minimă relație interumană, acesta i-a adresat doar imperativul: Circulați, vă rog! Deși numai cu câteva clipe mai devreme alți trei locatari din bloc au urcat fără să fi fost atenționați, deranjați cu vreun cuvânt sau apostrofați în vreun fel. E clar, și-a zis Ghiță, Timpan acesta instalează urechi la pereți și, desigur, ținta o fi chiar apartamentul meu, și și-a continuat ascensiunea fără să mai numere treptele ca alte dăți, ori să mai saliveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și cu cal, dacă vrea. De aceea trebe să te ferești de el ca de copita calului nărăvaș, că nici nu știi când și cum te înhață și rămâne piranda cu puradeii de izbeliște... cu mâna întinsă pe la colțuri și apostrofată de către trecători că de ce nu muncește... Alocația-i mică și nu ajunge nici măcar pentru o săptămână de oloi și sare-n barabule și păstăi... Noroc mare cu alegerli, că mai primim de la partizi ceva haleală și pileală, dar pleașca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spre deosebire de niponi, de ce ar avea nevoie de educație romano-moldo-vlahii? Nu este mai simplu să te faci mendiant pe malurile Senei (à propos, un prieten franțuz îmi spunea, pe jumătate jenat, că, în Hexagon, dacă te prostești la vreo petrecere, ești apostrofat prompt cu "arrête de faire le roumain")? "Cel înțălept va înțălege", făcea cu ochiul, viclean și complice, autorul primei epopei în limba română, crezându-se, bineînțeles, mai mintos chiar decât cel mai înzestrat dintre virtualii săi cititori. Dar să nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]