356 matches
-
la dispoziție cureaua de transmisie a unei noi generații. Dragostea pentru Miriam, frumusețea cartierului, curtată de un tânăr din Occident cu o mașină trăsnet și țoale de vedetă hollywoodiană modelează existența „revoluționară" a lui Misha care își face o autocritică apoteotică transportat de imaginea umărului dezvelit al lui Miriam sau își confecționează memoriile de contestatar al regimului care încep cu periculoasa vârstă de 14 ani. Să ne amintim, aceasta este vârsta la care Pistruitaul își făcea lecțiile revoluționare alături de ilegalistul Andrei
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
cu orele 19:00, atmosfera de la Sala Palatului se va încălzi cu celebra piesa de debut ”Nel sole”, apoi va trece discret prin seria referenelor nostalgice precum, ”Felicita”, ”Ci sara””Liberta” sau ale altor titluri de rezonanță spre a încheia apoteotic în completarea celor două ore desăvârșite de muzică italiană, cu melodii mai noi, ce fac parte din ultimul său material discografic , intitulat ”Amanda e Libera”. Cei interesați trebuie să afle că biletele au fost puse în vânzare la prețuri avantajoase
Al Bano, surpriză pentru români by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62332_a_63657]
-
freaks show, elementele de grotesc se integrează firesc în existența dictatorului. Extrase din context, cele câteva scene domestice nu fac notă discordantă, nu avem în fața ochilor monștri, stângăciile liderului conferindu-i și o dimensiune umană. Unora filmul le-a părut apoteotic: nimic mai greșit. Cred că Andrei Ujică a evitat în mod deliberat să spectacularizeze subiectul, l-a lăsat să se dezvăluie de la sine, în ceea ce ține de devenirea sa. Ceea ce aruncă în grotesc personajul este raportul pe care-l realizează
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
Cunoscut în întreaga lume mai ales pentru romanele sale, dintre care Luni de fiere (ecranizat de Roman Polanski) a devenit o adevărată cartecult a secolului XX, Pascal Bruckner își încheie apoteotic, prin această colecție de eseuri apărută în original în 2009, sejurul literar în vastele apartamente ale iubirii. Așa cum a mărturisit autorul într- unul dintre numeroasele interviuri pe care le-a acordat cu câteva zile în urmă, cu ocazia vizitei în
Despre dragoste în secolul XX () [Corola-journal/Journalistic/5356_a_6681]
-
de protest împotriva discriminării. Scopul ei în viață este să schimbe lumea. Dacă nu va termina schimbarea, va lăsa această sarcină (scuze, așa se spune) copiilor. Lucrurile par a fi stabilite, nimic nu o sperie cu exceptia câinilor maidanezi. Iată finalul, apoteotic, alte comentarii sunt de prisos: ” 10 ca mine și vom schimba față Bucureștiului. 100 ca mine și vom schimba România. 1000 ca mine și vom schimba lumea. Asta este lecția pe care vreau să o dau copiilor mei, născuți acasă
Femeia care a născut în toaletă vrea să schimbe lumea by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/66576_a_67901]
-
Al Conan Doi) ori Petre Sălcudeanu (Bunicul). Și totuși, ce se întâmplă cu eroii din cărți după ce nu-i mai vedem? Cum arată viața de după happy-end a atâtor cupluri care, după ce-au evitat capcanele și piedicile existenței, își unesc, apoteotic, destinele? Sau, într-un exercițiu, contra-factual: ce s-ar fi întâmplat dacă Romeo și Julieta n-ar fi murit, dacă familiile inamice ar fi acceptat căsătoria lor? Ce fel de viață ar fi dus, după ce energia extraordinară a iubirii s-
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]
-
despre felul cum aș putea să mă descurc. Asta, oarecum panicat de întâmplări similare recente, când a cam fost prăpăd. La Brașov, o sesiune de comunicări despre mine (ei, da!) și despre de curând dispărutul Petre Stoica s-a încheiat, „apoteotic", cu întrebări adresate celui acolo de față. Mie, cum ar veni. A fost, în decursul celor două zile, singura abatere de la durata fixată, cu intransigență, de Andrei Bodiu. Două ore ar fi trebuit să dureze. După o oră și jumătate
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6392_a_7717]
-
triumfalistă. Contaminării cu rigorile sistemului informațional îi opune propria fragilitate, întreținută de memoria exilatului și dispozitivele metafizice. Din fericire, eroul are o memorie mutilată de exil, tăcere și singurătate, altfel n-ar putea rezista ambianței, nici mitologiei consumiste. În finalul apoteotic când transmite manifestul lumii prin radioul improvizat al gării, acest Prometeu îndrăgostit proclamă reinstaurarea subiectivității și a unei „ambianțe benefice”. Spre finalul narațiunii, Matei Vișniec plonjează brusc într-o distopie. Laolaltă cu politicienii, șobolanii propun un proiect comun de igienizare
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
anarhia. Gothamul devine un fel de republică bananieră în care Bane, asemeni unui dictator african purtând la cingătoare capetele dușmanilor, un fel de papa Doc, prezidează la eliberarea instinctelor, la stimularea norodului burzuluit împotriva burgheziei decadente. Totul urmează să sfârșească apoteotic într-o hecatombă nucleară, apocalipsă modernă cu rol de purificare totală. Imaginea acestui fals eliberator își are suportul într-o doctrină similară cu cea bolșevică, la care face aluzie existența unui program cu numele de Tabula Rasa, program menit să
Gothamdämmerung by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4424_a_5749]
-
la o mare operă clasică. Eugen Șerbănescu nu se arată însă defel inhibat de posteritatea glorioasă a capodoperei, ci coboară în universul ei intim, depășește orice constrângeri temporale, prelungind cu fantezie identitatea personajelor mult mai departe de fiesta-electorală din finalul apoteotic și cinic în care sunt părăsite de Caragiale. Într-o acțiune plasată între două veacuri, sfârșitul celui de al nouăsprezecelea și începutul celui de al douăzecelea, este normal ca în derularea evenimentelor să apară și personaje noi, aparținătoare, evident, epocii
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
mai adaugă el, iar dacă domnul Murray oferă călătorii doar în viitor, domnul Wells te va ajuta să călătorești în trecut, în chiar fatidica noapte de noiembrie 1888, când Mary și-a găsit sfârșitul. O vei putea salva, vere, concluzionează, apoteotic, un Charles din ce în ce mai surescitat, îl vei pândi pe criminal iar când acesta va ajunge la ușă îi vei slobozi un glonț în inimă. Dacă până acum v-ați fi făcut impresia că Palma este un scriitor amator de senzațional, și
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
sigur; autoproclamat șef de generație și de școală, recunoscut apoi în această calitate de publicul larg - Heliade expune încă de la început profilul unei personalități complexe și patetice. Momentul 1848, pregătit prin toată activitatea lui de pînă atunci, a fost unul apoteotic - iar apoteoza a continuat în primii ani de exil. Și-a prelungit exilul cît a putut mai mult, peste un deceniu, în speranța de a dobîndi o statură culturală și politică de nivel european (pe cea de nivel național o
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
Prezent Percussion”, o nouă grupare din pepiniera de talente cultivate cu devoțiune de Mario Florescu la Arad. Ca orice festival respectabil, și cel de la Sibiu oferă publicului șansa de a se întâlni cu super staruri. În cazul de față, recitalul apoteotic a aparținut grupului Afrocuban Messengers al pianistului Jesús Chucho Valdés, pontiful jazzului cubanez și o legendă vie a celui mondial. Fiu al lui Bebo Valdés (pianist ce a contribuit la înflorirea fenomenului Buenavista Social Club - omagiat prin filmul omonim al
Măsurând timp și viață prin jazz by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5474_a_6799]
-
materie mântuită însă, purificată în matricea marmurei, printr-o metanoia datorată soarelui care transmută mentalul tulbure în lumină. Cu acest prilej, iubita moartă, Salomea, renaște, grație devoțiunii Lale și a lui Stratis, într- o vedenie copleșitoare, suficientă spre a sfârși apoteotic romanul însuși. „Personajul acțiunii este Acropole. Ceilalți sunt marionetele ei”, precizează autorul (p. 34), pentru ca, într-o scrisoare din 1934, să-și mărturisească „ideea centrală”, care este „boala Atenei, boala de Atena”, mai presus de indivizii concreți. Luna exercită o
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
Alexandre Dumas o mărturisea în gura mare, inventând o adevărată industrie de produs romane. Cei trei mușchetari au fost însă urmați de o istorie parcă și mai bine construită, După douăzeci de ani, pentru ca aventurile celebrilor eroi să se încheie, apoteotic, în Vicontele de Bragelonne. Aceeași structură e întrebuințată și în seria Regina Margot, Doamna de Monsereau și Cei patruzeci și cinci. Dacă explicația principală e pur economică, ea nu exclude și realizările estetice remarcabile. Dumas - ca să mă refer doar la
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
lăsat instrumentul (cred că era o trompetă) pe scaun și s-a îndreptat spre pupitru. S-a înclinat ușor în fața publicului și, cu o siguranță ireproșabilă, a dirijat întreg concertul din memorie, cu partitura închisă.” (p. 60) Sfîrșitul concertului e apoteotic, sala îl ovaționează și solidaritatea clujenilor se strînge în jurul lui. Erich Bergel e recunoscut și autoritățile cedează valului de simpatie, redîndu-i titulatura pierdută și plătindu-i retroactiv salariile neprimite. Din acest moment, la vîrsta de 36 de ani, cariera lui
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
Blaga este în realitate o amenințare pentru dezertorii din PDL. "Băsescu își face un partid nou, cu resurse de la stat și dezertori din PDL. Vasile Blaga amenință: “Praful și pulberea se va alege de cei care pleacă din PDL”. Încheie apoteotic "Băsescu, ești gata să se aleagă praful și pulberea?".
Blaga-Băsescu, jocul cu praf și pulbere. Ce spune Radu Tudor by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/37266_a_38591]
-
ratate. Numai că simpla cultivare a prieteniilor redresate de relaționări mateine și mitologice nu ajunge. Autorul-narator va încorpora spovedania lui în inginerii hermeneutice. La fel cum, în istoria crailor maltezi, exilul înseamnă haos și decădere din care se nasc sensuri apoteotice. Craii autohtoni au sentimentul că fac parte „dintr-o lume răsturnată a cărei recificare a devenit imposibilă”. Înstrăinați, nici nu luptă. Horia, un speculum mentis, se resemnează în căsnicia-iad, Pașadia cade în legile pe care le ignorase o viață, Pantazi
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
cheie postmodernistă. E o sfidare față de „Marea Cenzură Corectă” - o instituție ce impune în 2091 „adevărul-adevărat”, dar și a memoriei artei, prizonieră în criterii străine interiorității, după cum dictează postistoria. Tezele filosofice captează în distopia lui Nicolae Stan, cu prioritate, accentele apoteotice. Adevărul, cercetat insistent de cenzura viitorului și de Hans-autorul, e cețos, pentru că el verifică inconsistența metafizicii individului postmodern, neîncrezător în adevărul gnoseologic. Prin urmare, Hans caută sensurile în adevărul ficțiunii, implicându-se periculos în angrenajul hermeneutic de reelaborare a manuscrisului
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
drept întins și ridicat în față”) căruia i se compune un adevărat microroman. Există și în acest volum pseudoportretele unor personalități culturale etc. cu care Liviu Rebreanu avea contacte. În fine, cel de-al patrulea tom - Întuneric roșu - încheie oarecum apoteotic romanul neamului rebrenilor. Spun asta întrucât, după moartea lui Liviu Rebreanu, destul de enigmatică, la Valea Mare, moarte căreia i se relatează cinci variante, care au circulat (și încă mai circulă, într-un soi de folclor, printre cercetătorii literari) pe care
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
îngrijit îmbrăcată, deosebit de politicoasă. Din ce povestește nu se înțelege nimic, nimic. Un soi de delir bine controlat. Mă bucur s-o văd, la intervale; aflu așa că, în starea ei, o scoate la capăt cumva. Mai facem și drumul ăsta, apoteotic (apoplectic ?), ca să zic așa, iar după aceea cred - măcar sper - că am să pot să mă ramolesc în pace și onor. De la un timp, citesc destul de multă poezie, însă continuu să mă minunez de performanța criticilor: cum fac de știu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3378_a_4703]
-
înghită două sarmale nemestecate, să moară înecat, să încerce să scrijelească un mesaj de adio pe perete, să fie resuscitat de vecina de bloc (o celebritate de televiziune), și revenind la viață să se combine pe loc cu vecina, finalul, apoteotic, fiind că vor trăi fericiți pe la reuniuni mondene, toată afacerea trăgându-se de la o... găină (în Puiul de Brahma). Povestirea se citește pe nerăsuflate și este printre the best-urile volumului, ca și celelalte două citate mai înainte. Alte proze sunt
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
evident suferind de senzația de vid și prăbușiri onirice, trăiește suspendat între un trecut compromis de anticomunismul părin- ților și adunările publice dedicate Administratorului. În mijlocul mulțimii, doar eroului îi crește o singură aripă, însă ceilalți îl ridică, într-o înălțare apoteotică - metaforă a revoluției pornită de la „uraganul bătăilor de aripi”. De asemenea, desprins din realismul magic e și gestul bătrânului orb Jouissac, din Pasiunea domnului Juissac: el vrea să strângă „gândul lumii”, ca să devină astfel „autorul unei opere uriașe”. Planul nu
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
îi atribuie poetului liric și paternitatea cîtorva lucrări dramatice, printre care și vestita Farsă a Magistrului Pathelin, R.V. a tradus și textele respective, ceea ce face din întreprinderea sa „prima ediție integrală din lume a operei villonești”. Pînă la acest final apoteotic, sînt de consemnat cîteva etape. Mai întîi, apariția în 1958, la Editura Tineretului, a volumului intitulat Opurile magistrului François Villon, adică Diata Mare și Lăsata, Adaosul, Gergul și Baladele, altfel spus (aflăm din Nota asupra ediției)“ numai o parte a
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
în drăzneala acelui gest făcusem pasul suprem, mă definisem pe mine însumi în maximul potențialității mele, gustasem din elixirul fericirii!... În noaptea care a urmat am avut cel mai odihnitor somn și m-am visat iar pasăre într-un vis apoteotic. Lumea mizeră se topise în albastrul de o intensitate dureroasă al cerului, nu mai exista nimic din abjecțiile și eșuările omenești, nimic decât imensitatea albastră prin care eu zburam liber, triumfător, cu aripile mele puternice, strălucind în culorile curcubeului. Timpul
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]