178 matches
-
stelele și luceferii umblau printre oameni, încălzindu-i. Tocmai din această cauză, Fârtatul nu s-a gândit să-i creeze omului un adăpost. Așa se explică faptul că, ornamentica locuinței cuprinde acest amestec dintre elemente cosmice și antropomorfice, cu rol apotropaic (figuri stilizate ale strămoșilor, ochiul, palmele deschise, șarpele casei, însemnele astrale soarele, luna, stelele, cai solar), sintetizate foarte bine într-un cântec popular: "ridicai bordei în soare / cu mânuțe de-nchinare, / cu căluți de apărare / cu stele de luminare, / cu ochi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sărbătorit de Alimori (Transilvania și Banat), când se rostogoleau "roți de foc" pe dealuri. De Paști, se aprind focuri peste care sar flăcăii satului. La unele etnii englezi, bulgari, sârbi, albanezi, huțuli, "buturuga de Crăciun" simbolizează "focul viu", având caracter apotropaic. Focul arhetipal, din legendele românești, este transcendent, învestit cu puteri demiurgice, desăvârșind destinul uman: Focul e sfânt, e însuși Dumnezeu. Pe foc să nu-l blastămi, căci blastămi pe Dumnezeu. Foc! Foc! Aista-i foc? Focul acesta ce-l avem
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o măturiță curată. Doamne ferește să mături cu mătura de pe jos! Pe foc trebuie să-l ții în cinste, că și el în cinste te ține și îți dă minte."155 La huțuli, rostirea focului e tabu, tăinuirea cuvântului are valențe apotropaice: "Focului să nu-i zici "foc", ci "vatră". La huțani, în munți, să te audă că zici "foc", te-ar omorî! Ei numai "vatră" zic. Focul se mânie când îi zici foc, căci el nu e focul acela mistuitor, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
împreună cu o lumânare.389 În a doua zi de Duminica Mare, în Bucovina, întreaga comunitate, împreună cu preotul, merg la câmp ca să stropească holdele cu apă sfințită pentru a fi rod bogat în anul respectiv.390 De Rusalii, apa are puteri apotropaice și este utilizată în descântecele de iele: "...Voi, șoimanelor! / De-ți fi / Din miez de noapte, / De-ți fi / Din răsăritul zorilor, / De-ți fi / Din apus, / De-ți fi / Din răsărit, / De-ți fi / Din vârtej, / De-ți fi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
joacă alteori se fac "roți de foc" care se rostogolesc de pe dealuri datină păstrată aproape peste tot teritoriul românesc, cu denumiri specifice Alimori, Priveghi, Hodăițe, Hodaize, Hopaize, Opaiț se sărbătorește la Lăsatul Secului, înainte de Postul Paștelui.425 Tot cu rol apotropaic, se fac focuri și în ziua de 40 de sfinți; cu aceste focuri se afumă gospodăria, pentru a fi protejată de rele, iar cei de casă sar peste foc pentru a se purifica de păcate, zicând: "Cum au trecut sfinții
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe foc atunci când este zloată mare.451 Întemeierea mitică a comunității tradiționale avea loc în urma unui ritual de consacrare a "centrului", fiind marcat de "stâlpul cosmic" care încadra satul în universal, dobândind, astfel, valențe sacre. Acest stâlp cosmic avea rol apotropaic și desăvârșea satul arhaic.452 CAPITOLUL II EPISTEMA LINGVISTICĂ A SPAȚIULUI IMAGINAR II.1. EPISTEMA LINGVISTICĂ UN SPAȚIU AL INTERFERENȚELOR Din punct de vedere filosofic 1, episteme reprezintă, pe de o parte, cunoșterea adevărată, științifică, opusă lui doxa, respectiv, cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vulturul, șoimul, leul, cerbul, calul, taurul, berbecele. Din codul metalelor, soarele a fost reprezentat de aur. "Sfântul Soare", divinizat în spațiul Daciei romane, specific religiei mithraice și al cultului Sol Invictus, s-a păstrat în civilizația tradițională românească ca motiv apotropaic, prezent în ornamentica populară, ca personaj simbolic al narațiunilor cosmogonice (balada "Soarele și luna") sau al unor legende în care este prezentată fata îndrăgostită de chipul frumos al soarelui și transformată în floare sau în pasăre (Legenda ciocârliei, Legenda Florii-Soarelui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sau cu Hera și Artemis, în Panteonul grec. Ritualul specific Zilelor Dochiei este asemănător cu riturile desfășurate de Ignat, în miezul nopții de Crăciun sau de Sfântul Vasile (Crăciunul mic): deschiderea mormintelor și întoarcerea spiritelor morților printre cei vii, rolul apotropaic al figurinelor antropomorfe, făcute din aluat (mucenici, sfințișori), mâncați la 9 martie, când Dochia moare, devenind substanță primordială din care se naște pruncul Dochia, o dată cu Timpul și Universul, celebrându-se, acum, victoria soarelui, aflat în echilibru cosmic, la echinocțiul de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la o răscruce de drumuri, în afara satului, la răsăritul soarelui. Călătorul, prigonit, la drum de noapte, de duhuri necurate, "zgâria pe pământ" o roată cu patru spițe și se așeza în mijlocul roții, unde se întâlneau spițele. Roata solară, cu rol apotropaic, se grava pe porțile maramureșene, în vârful stâlpilor monumentali, iar, în Bucovina, se întâlnesc și astăzi stâlpi funerari cu roți solare în vârf.105 La români, sărbătorile solstițiale și echinoxiale erau marcate și de jocul călușarilor care se integra în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
maramureșene, în vârful stâlpilor monumentali, iar, în Bucovina, se întâlnesc și astăzi stâlpi funerari cu roți solare în vârf.105 La români, sărbătorile solstițiale și echinoxiale erau marcate și de jocul călușarilor care se integra în cadrul unor rituri magico-mitice, medicale, apotropaice, tropaice, cathartice și războinice. Dansul ritualic cu cai solari apare și la alte popoare: la germani, Pferd-Ritters, la francezi, cheval jupon, sau la englezi, hobby horse.106 Datina arderii butucului în noaptea de Crăciun, răspândită aproape la toate popoarelor Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
luminat / ca-n ziua maica ce-a fapt, / ca roua de pe pământ. / De la mine descântecul, / de la Domnul leacul."163 "Apa" utilizată la descântece are puteri tămăduitoare, numai dacă trece "pe sub lună și pe sub soare". Primind binecuvântarea astrală, apa capătă puteri apotropaice, tămăduind de "ochi răi", de "făcături", înfrumusețând, în același timp, ființa umană: " Apă lină curgătoare, / Care mergi sub Sfântul Soare, / Am venit și te-am cinstit, / Cu nouă sfinte mătănii, / Cinstește-ne și tu pe noi / Cu dragoste și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se regăsește, ca element decorativ, pe troițele de drum de tipul stâlpilor sau al "coloanei cerului", pe grinzile de porți de curte (Maramureș), pe culmile de acoperiș a caselor (Muntenia) sau pe stâlpii funerari, rolul reprezentărilor lunare fiind de "însemne apotropaice" ale drumurilor, caselor și mormintelor, împotriva făpturilor malefice care bântuie lumea.184 Îndeletnicirile zilnice ale omului tradițional se desfășurau în funcție de alternanța lună nouă / lună veche: Copacii răsădiți la lună nouă au numai flori și n-au poame, da la lună
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
De mân-o lua / Tot pe soră-sa, / Pă pod îmi pleca. / Soarele-mi pripè, / Popa să topè, / Dumneze mi-l lua, / Pă cer mi-l punè, / Când luna răsărè, / Soarele-apunè."193 Aflată sub semn lunar, sărbătoarea Sânzienelor are rol apotropaic și oracular, restabilind echilibrul inițial dintre teluric și cosmic prin deschiderea cerurilor. Astfel pentru dezlegarea forțelor destinului, în ajun de Sânziene, băieții fac ruguri, aprind făclii pe care le rotesc în sensul drumului soarelui spre apus și rostesc: "Du-te
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o "pasăre divinatorie", corbul poate fi și pasărea care anunță nenorociri, un vestitor al morții. Corbul semnifică haosul, dar și ordinea, murdăria, dar și curățenia, demonismul, dar și sfințenia, este o pasăre a tenebrelor, dar și a luminii, cu rol apotropaic, dar și funerar, este o pasăre a vieții, dar și a morții. La popoarele europene, corbul are un rol profetic, este erou civilizator la celți, acolit și tovarăș al lui Wotan la germani, mesager al lui Apollo la greci.235
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Evul Mediu, cocoșul era purtat de armatele de uscat, pentru a le da de veste schimbarea santinelelor, practică regăsită la stânele tradiționale, păstorii români urcau la munte și cocoșul cu găinile, pentru a le vesti timpul, dar având și rol apotropaic. Astfel, în concepția arhaică, datorită darului său de a cânta în momente de cumpănă ( de exemplu, la cumpăna nopții), cocoșul este pus paznic la hotarul dintre bine și rău, după cântecul lui spiritele necurate își pierdeau puterea. Cântecul cocoșului simbolizează
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
anunțând biruința soarelui și a luminii asupra nopții și întunericului.236 b. Imaginea spațiu-timp Legătura permanentă dintre lumea de aici și lumea de dincolo este ilustrată, în credința populară, și de implantarea ritualică a șase însemne funerare pe mormânt: țărușul apotropaic, sulița, săgeata bradului sau bradul, ca arbore psihopomp, stâlpul, simplu sau împodobit cu pasărea sufletului, crucea, ca însemn solar al mortului, și troița, ca însemn mitologic al credinței mortului.237 În satul tradițional, există două forme complementare de reprezentare a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
timpului diurn, ilustrat de penele de cocoș.246 Un alt ceremonial practicat la începutul Anului Pastoral, de Sângeorz, în Banat, Oltenia, Bistrița Năsăud, prin care se anulează puterile malefice, este "Cucu-Răscucu". Practicile magice din scenariul ritualic "Cucu Răscucu" au rol apotropaic: pentru ca animalele să fie ferite de puterea cucului de a le lua mana și de a le strica laptele, se face un colac prin gaura căruia se mulg oile și vacile, apoi este rupt în două, în părți opuse, de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Numai cât buha vine la fereastră și strigă: "Pu hu! Pu Hu!", are să moară cineva: Buha e pasărea morții."275 O altă zburătoare nocturnă, asociată morții, dar și fecundității, liliacul este o încarnare a sufletelor morților, dar are și rol apotropaic, aducând noroc, fiind răstignit pe porțile caselor sau îngropat sub pragurile caselor 276: "Liliacul e făcut din șoarece. Șoarecele ce stă în biserică și roade din nafăra cea sfințită capătă aripi și se face liliac. (...) se face și din nafăra
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
n-au cui să spună tată, / Ei se duc pe la vecini / Și zic tată la străini. / Câte case stau la rând / Toate-s cu copii plângând, / Plâng mame după bărbați, / Copilașii după tați."313 Ca simbol al sufletului, cu rol apotropaic, "pasărea de fier" este invocată în descântece, fiind considerată un adevărat taumaturg. Fierul, extras din măruntaiele pământului, este de origine divină, protejând împotriva răului. Asocierea pasăre fier construiește principiul dualității i-materialitate / materialitate, făcând posibilă comuniunea dintre pământesc și ceresc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ale sufletului omenesc". Asociat cu Vishnu și cu Shiva, Șarpele Cosmic, aflat la baza axei lumii, paznic al nadirului, simbolizează "dezvoltarea și resorbția ciclică". Astfel, șarpele Uroboros, care își mușcă propria coadă, înconjură creația cu un cerc continuu, având rol apotropaic.335 Reprezentând "dialectica materială a vieții și morții, moartea ce iese din viață și viața izvorâtă din moarte" (Bachelard), amintind de imaginea cercului, șarpele Uroboros este un "animator universal", el este cel care creează timpul, viața, dar și pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
evocă duhurile rele ale pământului.343 Din punct de vedere mitic, șarpele este dual, material, androgin, și șarpele spiritual, ca arhetip al haosului, al Increatului, dar și principiu al vieții primordiale. În arta geto-dacă, șarpele magic este prezent, cu rol apotropaic, pe podoabe, pe coifuri, pe armură fiind înfățișat alături de un cap de bour. În cultura greco-romană, șarpele are semnificații farmacopeice. În complexul basilical protocreștin, datând de la începutul Evului Mediu, s-a descoperit motivul celor doi șerpi încolăciți care se privesc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mărului, / Împuiatu-s-a șarpe verde; Sus la vârfu mărului, / Împuiatu-s-a șoimul vânăt; / Dară Dulful mării-ei, / Când sare din mare-afară, / Vidra-ncepe de-a lătrară, / Șarpe verde-a șuierară, / Șoimul vânăt de-a țipară."362 Șarpele fertilizator și apotropaic, ca substitut al Arborelui cosmic, este reprezentat în colinde, prin intermediul usturoiului crescut din capul îngropat al șarpelui, făcând legătura dintre forțele teluricului și energiile acvatice. În poezia populară, șarpele este prezent ca dușman, ca pericol care pune în dezechilibru ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se Întemeiază pe Învățătura unui maestru, care face magie simbolică. Tantrismul mîinii stîngi adoptă practicile sexuale certe inițiatice, dar Întemeiate pe corp, pe pasiune, antinomiste, apără credințele și ritualurile legate de demoni și de divinități fioroase. Pajul este un personaj apotropaic, el este un protector, un apărător al fetei. Citesc despre brațul (stîng) În Jean Chevalier/Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri. „Brațul este simbolul forței, al puterii, al ajutorului acordat, al protecției. El este și instrumentul dreptății ... Brațul este unul din
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
să fie "justificată" și printr-o înrudire fizică, materială, concretă. Aceasta este Precista căreia i se închină poporul; ea este cea nelipsită din colinde, cea chemată în ajutor prin descântece, cea despre care se spun basme și legende cu rost apotropaic, cea invocată în cântecele funerare ca "gazdă" (adică stăpână) a celuilalt tărâm. Mai aproape de o Mare Zeiță neolitică, decât de o divinitate creștină, această Sântămărie este sufletul însuși al religiozității populare românești; faptul că i se atribuie încercarea de "a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cunoscute pentru calitățile lor magice, folosite În ceremonii de magie precum și la descântece ori farmece de legare ori dezlegare. De asemenea, ne vom ocupa de un capitol de dendromitologie, referindu-ne la unii arbori ce se remarcă prin caracterul lor apotropaic și de asemenea la Întrebuințarea lor În cult, având „rădăcinile” În tradiție și folclor. Pentru noi, românii, progresul științific al medicinei aparține folclorului și medicinei populare. În această privință avem de-a face cu credințe și superstiții care coexistă de
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]