289 matches
-
sunt legate între ele, "de-a lungul timpului", prin amintire și alcătuiesc o "unitate de viață" (Lebenseinheit): Conștiința unei trăiri și natura sa, existența-ei-pentru-mine și ceea ce există în ea pentru mine, sunt una: trăirea nu se opune ca obiect subiectului aprehensiunii, ci existența-ei-pentru-mine este indistinctă de ceea ce există în ea pentru mine" (s.n.). Printr-o formulare foarte plastică: "Nu există nici un fel de locuri în spațiu din care s-ar putea vedea ceea ce există în spațiu", Dilthey diferențiază încă o dată imaginea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a unui rol propriu în cadrul ansamblului ("se mulțumește să fie ochi"), convergența acțiunilor pentru a asigura coerența întregului ("toate mădularele se sprijină reciproc"), respectarea unor criterii de excelență la nivelul fiecărei părți ("fiecare e ceea ce poate el cel mai bine"), aprehensiunea celuilalt din perspectivă proprie, conform condițiilor particulare ce ne sunt date, astfel încât nu ne rămâne decât să propunem relativul nostru punct de vedere, prin care să luminăm unilateral absolutul "corelației universale înseși" ("din perspectiva ochiului, mâna și piciorul nu sunt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
op. cit., p. 144. 9 M. Florian, Recesivitatea..., I, p. 123. De altfel, prin aceasta autorul își contrazice propria-i afirmație despre caracterul "imanent", "pozitivist" al metafizicii lui Dilthey (vezi I, 3D). 10 W. Dilthey, Construcția..., p. 75. Autorul constată că "aprehensiunea obiectuală se efectuează în timp" atât în privința propriei persoane, cât și în privința comprehensiunii celorlalte, iar "din generalizarea a ceea ce survine astfel într-o totalitate se constituie experiența vieții individului". O asemenea generalizare "ia ființă prin tipuri de demersuri echivalente celor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
p. 12. 55 Apud ibid. 56 V. Drăghici, ibid. 57 Apud ibid. 58 W. Dilthey, Construcția..., pp. 130-131. "Aici comentează V. Drăghici nivelul <<senzorial>> (procesele senzației și percepției) este legat structural de nivelul <<conceptual>>. Iar acest lucru este exemplificat în <<aprehensiunea obiectuală>> prin faptul că operațiile elementare ale comparării, separării și reuniunii, ca operații premergătoare gândirii discursive, constituie suportul operațiilor logice: conceptualizarea, judecarea, abstractizarea etc." (Prefață la op. cit., p. 12). 59 Demonstrația nu ne convinge, fiindcă se bazează pe o descriere
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe care le pot afirma sau nega” ) ; ea ascunde în plus, așa cum știm, alegerea care este un act de voință. Trebuie remarcat că Descartes se îndepărtează de compositio ce caracterizează în tradiția aristotelico-boeciană a doua operație a spiritului, intermediară între aprehensiunea indivizibilă a unei esențe și raționament. Numim judecată această operație intermediară, pe cînd latinescul judicium traduce altceva, anume un act juridic ce nu se identifică cu ea. Pentru a înțelege sensul acestei transformări moderne, trebuie să lămurim ce anume semnifică
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cu grinzi negre se iviră, întîi ca niște sclipiri fără rost, apoi tot mai lămurit, ochii omului de sub ștreang, cu privirea mîndră, tulburătoare ca o chemare, în al cărei foc straniu valurile de argumente se topeau neputincioase." (s. n.) Curînd, această aprehensiune va lua în stăpînire conștiința lui Bologa. Spaima dureroasă" are antecedente în viața personajului, de ea legîndu-se momentele cele mai vii ale emoției infantile: întîlnirea cu tatăl, revelația de coloratură mistică, la șase ani (cînd "alt eveniment straniu îi zgudui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
La testul Rorschach apar o serie de caracteristici specifice schizofreniei: - alternanță a formelor foarte bune cu forme foarte proaste, păstrarea nivelului intelectual cu distorsiune în maniera de utilizare a intelectului și în modalitatea perceptuală; - abstractizarea formei, cu simbolizarea conținutului în aprehensiune; - fabulații pornind de la detalii perceptuale minore, cu extrapolare a conținutului asupra ansamblului planșei; - fenomene de contaminare (crearea unor forme noi, discordante cu stimulul, într-un registru tematic bizar); - kinestezii marcând interiorizarea profundă, însoțită de comentarii tip "referințe personale", cu reactualizarea
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
relații de încredere, de la ființă la ființă. Ceea ce implică din partea psihoterapeutului de a se situa cât mai aproape de ceea ce este exprimat efectiv, de a nu se lăsa parazitat de tot felul de imagini iraționale sau concepte exprimate, de a depăși aprehensiunea și rejetul inițial suscitat de comportamentele patologice. 2. Abordare psihopatologică. Trei elemente par să revină în permanență în problematica schizofrenului și vor interveni în adaptarea curei: 2.1. O dificultate majoră în relația cu realitatea exterioară. O asemenea dificultate a
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
un spațiu-timp al cărui caracter intermediar necesar, înaintea luării în calcul a autonomizării dobândite, trebuie săse acomodeze pe termen lung. - Adesea, pornind de le dificultăți precoce ale căror origini pot fi multiple, se instalează un veritabil cerc vicios ce întărește aprehensiunile și dificultățile de exprimare, izolarea și compensațiile narcisiace. în aceste condiții în care fiecare factor are consecințe secunde, relația fată de alții și fatăde sine devine din ce în ce mai dificilă până la stoparea în fața zidului de netrecut care provoacă
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
avertizează asupra împrejurimilor). Chiar dacă unii se cramponează de comunicarea verbală, "simbolică" și nu "indicială", cea care folosește codarea și decodarea, termenul medium va putea foarte bine să se aplice limbajului natural utilizat (englezesc ori latin), organului fizic de emisie și aprehensiune (voce care articulează, mînă care organizează semnele, ochi care descifrează textul), suportului material al semnelor (hîrtie sau ecran), procedeelor tehnice de memorare și reproducere (tipografie, electronică) ca să ne referim doar la aceste patru accepțiuni. Mediologia ar fi în acest caz
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de violențe, desigur, verbale. Nu știam atunci că vestitele lui înfurieri erau adeseori jucate, componente ale unei tactici. Nu-și ieșea din fire chiar din senin și nici față de oricine. Și într-adevăr, întâlnirea cu Stancu nu mi-a confirmat aprehensiunile. Ce m-a izbit din prima clipă a fost tocmai perfecta lui politețe de om vechi, o politețe dezinteresată, ca să zic așa, pentru că în fond, cine eram eu? Un tinerel care-i aducea niște corecturi de la tipografie. Când am intrat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
izolarea voluntară a Germaniei, a cărei responsabilitate îi revine politicii germane, devine claustrantă. Pentru nevoile cauzei, au fost reluate șabloanele dorinței de revanșă a Franței, al rivalității comerciale a Angliei și al panslavismului rusesc. Aceste formule erau destinate întreținerii unei aprehensiuni permanente a poporului german, stare pe care liderii au exploatat-o la momentul voit pentru a-și realiza proiectele politice sau pentru a scăpa de orice responsabilitate. Puțin le păsa reprezentanților acestui sistem că respectiva metodă constituia un obstacol în
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
și altora, intrarea mea francă În bârlo gul lor le descleșta sufletele ferecate cu cele șapte lacăte ale Îndoielii, ale ezitării, ale neîncrederii În sine. Dar, În afară și peste toate astea, inconformismul și felul meu băiețesc, care Îndepărtau orice aprehensiune de vreo insi dioasă coterie literară sau altfel; cum și pasiunea mea imoderată pentru lucru, unită cu o conștiință profesională și un spirit clar și modern - toate astea au făcut ca relațiile secre tarului de redacție cu colaboratorii, statornici sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și de gândul unei cariere, dar pe care am trecut-o, ca o unică moștenire și ca un bun al familiei, fiului meu, spre a-i atenua duritatea Înțelegerii sale ingine rești -, avea să-mi procure Într-o bună zi aprehensiunea unei moleșiri a caracterului meu „activist“, cum i se spunea, nos talgia acțiunii conducându-mă la un divorț, categoric și absurd, cu muza favo rită, Terpsihora, căreia n-am mai putut să-i suport, vreme de zece-cincisprezece ani, farmecul aromitor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dar fericită pe toată viața de amintirea acestui impromptu à la hussarde. Sau, așa cum aveam s-o consiliez, sunt peste douăzeci și cinci de ani de atunci, pe o tânără cerebrală chinuită de tentații și de refulări, de castități imposibile și de aprehensiuni absurde pentru mândrețea trupului ei de odaliscă, numai lapte și miere, numai bun de jertfit lui Eros; care mă iubea mai mult decât Îmi Închipuiam și decât aveam răgaz să mă consacru ei, Într-o epocă a mea, cum i
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În cele câteva întâlniri din parcurile Cotrocenilor, unde purtam discuții asupra filozofilor neoplatonici italieni, Marsilio Ficino, Cristoforo Landino etc., deoarece el lucra pe atunci la sonetele shaekespeariene iar eu la traducerea sonetelor platonice ale lui Michelangelo, mi-a împărtășit unele aprehensiuni legate de faptul că era urmărit. Mi-a sugerat că ar fi bine să nu ne mai vedem o vreme... Astăzi, după cincizeci de ani, port discuții de aceeași natură cu fiica mezină a lui V. Voiculescu, prietena mea Gabriela
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
rubiconzii și jovialii de ființele tautologice. Ce importanță ar avea concluzia? Are. Iată, o explic concentrat metaforic: sagacitatea nu-i simplitate augustă și nici umilință funciară. Cu alte cuvinte, făcând un călduros apel la panteism vom vedea altfel raportul dintre aprehensiune și comprehensiune. Dumnezeul naturii și natura lui Dumnezeu reprezintă o eternă combinație din care cugetarea omului se tot înfruptă. Ce nu-i de înțeles aici? Sau, dacă suntem deplin stăpâni pe metoda lui Cuvier, cu ușurință reconstituim absentul din vagi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cunoașterii naturii. Cerul e nespus de albastru și aerul pur. Ne putem sătura de senin? Natura e stăpânul și fulgerul și ordinea și frumusețea. Nu resentimente, nu comportamente imbecile, ci cuvinte de admirație i se cuvin. Se schimbă acum chiar aprehensiunea eului nostru propriu. Nu vorbim, pe cât ar trebui, despre natură. În schimb, vorbim mult despre lumile paralele, aventurile cavalerilor templieri, horoscoape, hermetism, piramide, civilizația maya, impulsuri psihosomatice, dimensiunea a patra, farfurii zburătoare, postmodernism, internet, mai nou despre democrația din U.E.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
intrarea la Academia franceză.) Întocmai ca în Nu, excesul burlesc și neseriozitatea ostentativă acoperă în „anti-teatrul” ionescian un substrat de angoasă ale cărei semnale, în Cântăreața cheală de pildă, deci în prima piesă, se insinuează progresiv după primele replici. Este aprehensiunea vidului, a vacuității existențiale, nu e nevoie să insistăm, lucrul acesta a devenit la rândul său un clișeu exegetic. Obsesia vidului în teatrul lui Eugen Ionescu merge dilatându-se până la apoteoza ei din Scaunele. Dar apoi se comprimă în altă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în primul rând, a lirismului său. Fără îndoială, e adevărat ; accentul viguros, ferm, energia vitală sunt incontestabile în patosul liric eminescian, principiul viril e prezent și operant, dar tocmai din cauza asta îi sunt imanente intuiția neantului și obsesiile funerare. Melancolia, aprehensiune și contemplare lucidă a morții, e un sentiment eminamente viril, propriu maturității superioare, cum îl vedem la Dürer, la Shakespeare, la Cervantes, la Baudelaire, la Eminescu. Concepția romantică despre iubire, de la trubaduri și Minnesängeri până la un Novalis și până la Eminescu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Soldat, de glonț să fii îndrăgostit/ atunci când de din el vei fi pierit./ Amor suav, revino, du-te/ pentru războaiele pierdute ”. Cântecul se numește Imn. Îmi amintesc de începutul altuia, cântat de Frățilă : „Lătrau caii, lătrau caii...”, deschizând abrupt, alarmant, aprehensiunea unui sfârșit de lume : cai care latră, caii, toți caii, ce larmă sinistru vestitoare ! Această intervertire de atribute (dacă vor începe câinii, toți câinii, să necheze?) are ceva apocaliptic. Dragostea e totuși mai tare. În linia trubadurescă, dar cu sens
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mărturiile „inculpaților” și terminând cu cele ale istoricilor, nu pot să nu remarc un lucru straniu: nimeni nu apare ca vinovat de situația de cenzură și persecuție. Există doi termeni, neutri și foarte ambigui, În fond, care provoacă spaimă și aprehensiune: Roma și Vaticanul. Dar nimeni nu Îndrăznește să identifice vreo persoană „de la Roma” sau „de la Vatican”. Cf. Etienne Fouilloux, La collection „Sources chrétiennes”. Editer les Pères de l’Eglise au XXe siècle, Paris, 1995. Cf. Fouilloux, op. cit. Hans Urs von
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mare parte, realizările mele sînt niște simulacre, de a căror insignifianță sînt pe deplin conștient. Ce-i mai grav, ca toți inșii care privesc prea mult în ei înșiși, am devenit abulic. Aș fi putut barem să-mi exploatez literar aprehensiunile și nervii iscați de conflicte. Mi-a fost lene și jenă să-mi culeg propriile-mi impresii și idei. Iar cînd mi am învins indolența și am făcut-o, am răsucit frazele pînă le-am vlăguit de toate umorile rele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
interesez și care (cei mai mulți) nu mă interesează. Chiar din cei cu care lucrez direct, cu doar unul sau cu doi comunic fără rezerve, discut și altceva decît mizerabile politicale și constatări provinciale. *Din nou spaime fără cauze, vini fără cauze. Aprehensiuni - reprehersiuni! Nu o dată, Costin descrie astfel diviziunea muncii în tandemul său cu Genoiu: „Eu cu săpăliga (adică lucrurile cu caracter introductiv, gen captatio, de insinuare), iar el cu buldozerul (în forță, de-a dreptul și fără mănuși)”. Tandemul funcționează astfel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Eminescu, „binomul cel mai valoros al literaturii noastre clasice” . În jurul vârstei de 30 de ani se stabilește în capitală venind în contact cu „lumea personajelor” și, astfel, înțelegând mai bine relația dintre referent și opera lui nenea Iancu, fără ca vechea aprehensiune să dispară definitiv. Ceea ce constituie un fapt definitoriu în această omologare a „mode- lului Caragiale” este echivalarea sa axiologică cu „modelul Eminescu”, primul criteriu nefiind unul estetic, ci unul al audienței. „Ceea ce înseamnă că o anume sensibilitate a sufletului românesc
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]