328 matches
-
zi una dintre studente, în timp ce el peria cu mâna furajul abia turnat în spațiile de ciment. Nu găsi nici un cuvânt suficient de potrivit pentru a-i răspunde. O privi o clipă cum stătea la intrarea în grajd, cu halatul alb apretat și călcat atent, un gând răutăcios făcându-l să se destindă: până la sfârșitul zilei avea să fie ca scoasă dintr-un furnal. - Raluca Radu, anul trei. De ce s-ar fi străduit să-i țină minte numele? El fusese un altfel
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
câștigat, fiindcă atunci când mergea la Gospodărie cu nota de cumpărături pentru șefu’, umfla cantitățile cu adausuri ce lua și pentru casa lui. Masa fusese aranjată ca la restaurant. Blatul era acoperit cu o față din pânză fină de damasc, intens apretată, pe care așteptau stălucind paharele de Boemia, veselă și tacâmuri pentru două persoane. Vesela era lucrată manual la o fabrică din țară, provenită dintr-un lot destinat exportului, iar tacâmurile din oțel inoxidabil, Rostfrei, fuseseră aduse din Germania. Într-o
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
pe care dandysmul Îl afirmă cu atâta emfază. Și totuși, Maximilian Beerbohm, eseistul strălucit, cronicarul dramatic, caricaturistul, omul de lume, e un dandy autentic. Ținuta sa elegantă, aerul de veșnic precocious baby, copil precoce, pipa, ochelarii, pălăria pleoștită și cravata apretată Îl fac inconfundabil, fie că se află la Londra, În America sau Italia. Hârtia pe care scrie la doar 18 ani Beccarius, o satiră ușoară, e mai importantă decât textul. Galbenul ei, culoarea-emblemă a decadentismului, dă amprenta unui Întreg deceniu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
L’art de se mettre sa cravatte de toutes les manières connues et usitées, adevărată istorie a cravatei, Însoțită de 32 de figuri explicative. Dar, mai ales, să ni-l Închipuim pe Brummell exersând ritualic o descoperire senzațională: muselina ușor apretată, care Îi Îngăduie să facă un nod și apoi să dea o formă greu de imitat cravatei, așa cum stă nemișcat, asistat de valet, cu capul dat pe spate, atent la proporția perfectă dintre guler și ampla fâșie, de cele mai multe ori
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
metode. Patologia ideii "trădează" modul său originar și vital de comunicare și de inculcare. Academismul, muzeomania, naftalina folclorică ce impregnează societățile sovietice reprezintă forma "tradiție" erijată în normă a viitorului, răzbunare postumă a arhivei asupra invenției. Didactismul, spiritul lîncezit, discursul apretat și corvoada moralizatoare reprezintă școala întoarsă împotriva ideii și spatele chircit sub nuia. Simplismul necioplit, stereotipul, limba de lemn sînt forma manualului devenită conținut al învățării. Scolastica marxizantă, pe scurt, reprezintă răsturnarea mesajului prin medium, a spiritului de către literă sau
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
al orașului, Bacău, 1994; Melodrama realului, Iași, 1995; Gura mea e un oraș viitor, Timișoara, 1997; Mâna cu efect întârziat, Timișoara, 1997; Cântece de mântuire, Botoșani, 1998; Muza din tomberon, Timișoara, 1998; Mona-Ra, Timișoara, 2000; Ansamblul de manevre. Mică epopee apretată, Cluj-Napoca, 2003; Melodrama realului, pref. Nicolae Oprea, postfață Ștefan Borbély, București, 2003; Salonul de vară, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, „Viața în tablouri”, RL, 1984, 51; Radu Călin Cristea, „Viața în tablouri”, F, 1984, 12; Constanța Buzea, „Viața în
IZBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
rămânea nemișcată și, în lipsa aerului condiționat, te simțeai aici ca într-o cușcă de sticlă. Șirul dublu de geamuri nu lăsa să pătrundă nici o adiere, amortizând până și zgomotul împușcăturilor. Mesele erau aranjate, șervetele se înălțau ca niște mici piramide apretate. Liniștea și aerul închis aminteau de un muzeu pustiu, într-o după-amiază de iulie. O spadă mare, fixată pe perete, deasupra barului, sporea senzația că te afli într-o vitrină de muzeu. În răstimpuri, rafalele se făceau auzite în partea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
am deschis ușa din dreapta. La volan era un bărbat arătos, de treizeci și ceva de ani. Avea o haină de tweed și un pulover galben cu gulerul În V. Cămașa cadrilată Îi era descheiat la gât, dar gulerul erau bine apretat. Îmbrăcămintea formală contrasta cu stilul său lejer. ― Bună, dragă, spuse el, imitând accentul de Brooklyn. ― Mulțumesc că ați oprit. Aprinse o țigară și se prezentă, Întinzându-mi mâna: ― Ben Scheer. ― Eu sunt Cal. Nu mi-a pus obișnuitele Întrebări despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ghid Îl cheamă Walter. Uaal-tăr. Iar pe autocar scrie „Golden Land Tour“. Eu mergeam și am căzut, vedeți? Buf! Arătă din nou spre șanț, și apoi spre umărul său și spre pata de noroi roșiatic de pe cămașa lui albă și apretată. — Și autocarul a plecat: vrrrruuuum! Stătu apoi Într-un picior ca și cum ar fi Încercat să oprească un taxi. —Așteptați-mă, hei, așteptați-mă, stop, stop. Își puse mâna streașină la ochi urmărind autocarul imaginar cum dispare În beznă, lăsându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Aur, auzi două bătăi scurte În ușă. Room-service? Ce rapizi fuseseră. Își puse la repezeală un halat. Dar când deschise ușa, dădu cu ochii de un bărbat Într-un longyin ponosit, cu șapca albă a angajaților hotelului, dar fără sacoul apretat și mănușile albe. Bărbatul Îi Înmână un pachet mic Învelit În pânză albă. Fără ca Harry s-o știe, acest pachet Îi parvenise prin aceeași rețea care-l ajutase pe Pată Neagră să comercializeze plantele „a doua viață“. Harry Îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
uniformă șezând lângă pat. Pacientul dormea. Sammler, vorbind În șoaptă, cu grijă, se prezentă. — Unchiul dânsului - a, da, a zis că s-ar putea să veniți, spuse asistenta. Nu o făcu să sune ca și cum fusese o prevestire plăcută. Sub boneta apretată părul vopsit ieșea Înfoiat. La fel și chipul ei, Între două vârste, era cărnos, sănătos, autoritar. Ochii aveau o expresie de suveranitate. Pacienții aveau să fie aduși pe calea pe care trebuiau să meargă: recuperare sau moarte. S-a culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
adevăr avea s-o sune. Acum Irene a auzit niște pași și-a sărit ca arsă. Dar nu era decât Ahmad. La unsprezece noaptea, acesta era îmbrăcat în pantaloni bine călcați, de-un verde întunecat, pantofi lustruiți oglindă, o cămașă apretată și cravată. Mersul era același ca de la birou: puțin aplecat înspre în față. Ahmad își lovea limba de dinți. Omul a venit până lângă ea. Ca de obicei, mirosea delicios, a un parfum condimentat și a țigări arăbești. Ahmad era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
strângerea rândurilor împotriva interferențelor din partea adulților. Măcar așa, și-a spus Jina, băiatul ei făcea și el parte dintr-o echipă. Cu excepția lui Naji, toți se dăduseră jos din microbuz. Bărbatul era îmbrăcat încă în pantaloni lungi și o cămașă apretată, cu mâneci lungi, o cămașă de birou. Naji citea în timp ce Ahmad stătea lângă ușă și râdea. Îi e frică de bărci, a spus Ahmad. Jina s-a uitat spre bărcile de pe râu. Îl înțelegea pe Naji. N-are de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
am intrat în apartamentul lui, m-am oprit în hol, ascultând. Unde e Marty în seara asta? —E plecat. —Plecat? Cum plecat? O ezitare. —Foarte plecat. —Hmm. Am deschis o ușă și am intrat într-un dormitor. Am observat lenjeria apretată, lumânările plantate din loc în loc, mirosul proaspăt ca de flori de câmp. —E camera ta? —Mda. A intrat și el. Întotdeauna arată așa bine? O pauză. — Nu. Mi-am întors privirea spre el și am râs amândoi stânjeniți. Apoi expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu papagali brodați și flori de lotus. Erau forme de mango colorate în nuanța prunei și a chihlimbarului luminos. Erau catifele întunecate și pasteluri lăptoase, pătate cu cea mai vagă nuanță de roz-trandafiriu sau fistic. Erau întinderi neîntrerupte de lenjerie apretată, așternută în valuri la picioarele lui Sampath. Desfăcu dopul unei sticle cu apă de trandafiri și aroma eliberată se amestecă în mirosurile puternice de biryani cu miel care se ridicau din cazanele de afară. Sampath, al cărui miros se rafinase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ei. Pesemne că nu i plăcuseră pumnișorii pe care i-i „spusese” Viviana la ureche. Excursia Ca un zefir de primăvară, blând și vesel, intră pe ușă Viviana, îmbrăcată în uniforma cu picățele, cu șorțuleț albastru, cu guler alb și apretat, cu ghiozdanul în spate. Era elevă în clasa întâi și anul școlar era pe sfârșite. Săru’mâna! Bine ai venit! îi răspunseră părinții. Cum a fost la școală? A fost frumos. Tovarășa învățătoare a spus că vom merge în excursie
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
scarpine barba. Aceasta scârțâie venerabil, un ornament delicat al trecerii timpului și al tradiției, muzica specială a firmei Spavin & Muskett. Pe peretele din spatele lui se află portretul unui gentleman din epoca victoriană timpurie, cu o privire cruntă și guler înalt, apretat. Vizitatorii observă adesea asemănarea dintre domnul Spavin și bărbatul din portret, presupunând că acesta din urmă, care a fost pictat la o masă plină de cărți și documente, este un strămoș Spavin, vreun avocat mort demult, a cărui înțelepciune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care i-au devenit familiare grație Angliei: sugative, registre și uniforme, au fost aruncate la loc în zona ciudățeniei. Umbrelele îi protejează pe oameni de soare și nu de ploaie, figurile lor sunt ca nilte rotocoale negre ieșind din gulerele apretate. Profesorul hoinărește, împungând lăzile cu bastonul, stând în drumul hamalilor. Morgan, cu sudoarea curgându-i în ochi de sub casca nouă de plută, se apleacă să-i vorbească lui Gittens. — Uită-te la Bridgeman. Gittens se uită la Bridgeman. Acesta umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încăperii cu o chilie de călugăr se opreau acolo. Asta dacă nu cumva călugării aveau cuverturi sintetice roz, de genul ălora care se fabricau pe când eram copil, prin anii șaptezeci. Și care nu semănau deloc cu cearșafurile irlandeze, albe și apretate, la care mă așteptasem. Trecând pe lângă pat, am auzit un pocnet înfundat, ca și când atmosfera ar fi fost încărcată cu electricitate, iar părul de pe picioare mi s-a ridicat instantaneu. O comodă albă, cu multe sertare, era înțesată de sticle pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nefirească, stângace. Veselă primăvară, oameni veseli, uituci. Vesele și ziarele. Optimiste, pedagogice, promisiuni de viitor, viitorul luminos, cine l-o mai apuca. Masa din bucătărie. Pâinea, laptele. Se sculase în zori, să apuce pâine și lapte. Fața de masă albă, apretată. Două cești aburinde. Surogat de cafea cu lapte. Surogat, cafeaua e departe, în Brazilia... Surogat de cafea și înlocuitor de lapte. Bătrânețea e si ea surogat, iar poporul a atins virsta treia, pensionarea. Felii de pâine aspră, neagră, unse subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
kilometru pătrat. Speranța de viață la naștere 67 deani.“ Stewardesa așteaptă, privind nemișcată clientul. Elegant, cărunt, senator, pastor, lord, majordom, ce-o fi fost. Părul alb, ondulat, fruntea îngustă, ridată, roz, ochii umezi, urechile mari, nasul prăbușit, gura căscată, gulerul apretat, cravata bordo, buzele ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet. Zbor lin, fără zgomot. De parcă ar avansa pe loc, în burta unui rechin argintiu, încremenit în marele acvariu ceresc. Platou cu sucuri și afrodiziace și otrăvuri. Sticle albe verzi galbene, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cu rudele în străinătate, cu trecutul familiei burgheze, ca să nu mai vorbim de prezentul fanfaronului. Cât despre morală... știm noi destule despre slăbiciunile colegului. Și despre faptele lui. Fapte condamnate, fapte pedepsite prin lege. Prin lege!...“ Ăsta era Titi, desigur, apretat și oblic, cu ochelarii lui delicați, argintii și chipul osos, electrizat. Tirbușonul Titi, cum i se mai spunea, mai puțin periculos, totuși, decât tăcutul și aparent tolerantul Gică Teodosiu, Grasul. Ambii treceau, senioriali, pe lângă frumușica Gina. Nu fiindcă nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lungi, lungi, păroase. Ținuta de gală a lui conu’ Marga, când se punea în mare spectacol. Raglanul acela păros avea și un buzunar la piept, în stânga, sub rever, unde se afla nici mai mult, nici mai puțin decât batista albă, apretată a lui Bombonel, doctorul nebunilor. Leit doctorul! Marele Bazil era leit doctorul cel mic și grăsuț și delicat. Și zâmbea, scaraoțchi! Unde mai pui că zâmbea nătângul, să-ți înghețe sângele. Zâmbea cu toți dinții aceia perfecți, mari și galbeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și eu pierd concertul, copile. Doamna avizitat un tânăr student, asta a fost. Un student eminent, de altfel. Un băiat superb, de care s-a interesat cu o gingășie infinită, angelică. Domnul doctor Anton Marga își descheie, iritat, gulerul cămășii apretate. Purta un costum ușor, de vară, în culoarea albăstrelelor. Costum ușor, de vară, deși interlocutorul său se credea în iarnă. Doctorul ținea în dreapta un scurt baston de cauciuc, tocul unei umbrele. Își ștergea, din când în când, cu o fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cazon se băgă în ceașca de cafea. Buzele sorbiră zgomotos, una, două plescăituri, nouă plescăituri. Ridică, în sfârșit, din nou, privirea. Pe cine spuneți că căutați? Musafirul ezită dacă să-i restituie cacofonia, numără în gând nasturii de pe halatul alb apretat... — Că caut pe cine? Pe Gerbert. Sfântul Gerbert. Că caut pe Sfântul Gerbert din Aurillac. Papa Silvestru. Sau pe Otto. Împăratul Otto al treilea... Boxerul înălță sprâncenele, mirat și nu prea mirat. Era obișnuit cu toate. Așa că, nici mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]