2,797 matches
-
mea este un discurs elaborat cu grijă, cu meserie și, uneori, cu inteligență." De ce MRP nu-și amintește, cu această ocazie, de Paul Valéry care-i era atât de drag? Să nu dramatizăm totuși, atitudinea lui se apropie, în finalul aprigelor îndoieli, de cea, pozitivă, a autorului Tinerei Parce : "N-aș vrea ca aceasta să mă împiedice să scriu încă alte poeme." Într-o existență plină de neajunsuri și contrarietăți, o mare bucurie izbucnește, în ianuarie 1942! Deși în vârstă de
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
un soi de interes voyeurist. Pe asta mizează reportajele despre prostituție, violatori, pedofili, incesturi, despre intimitățile V.I.P.-urilor, difuzate pînă la saturație. Industria pornografică, deși ilegală, e și ea înfloritoare căci piața o cere. în literatură, erotismul și sexualitatea, cenzurate aprig de pudibonderia ceaușistă, au izbucnit după "89 ca reacție și semn al unei libertăți degajate de orice moralism. Nu tema în sine, cu tradiție milenară în alte culturi, e scandaloasă, ci limbajul erotic - în românește șocant, grosolan, obscen. Oricît de
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
se îmbarcau scriitorii festivaliști ca să-și clameze vocația undeva, în teritoriu, în fața "maselor largi populare de oameni ai muncii". Am dat să urc și eu în autocar dar dramaturgul local, de meserie activist de partid, George Genoiu, mi-a pus aprig mâna în piept: "Tu ce cauți aici?! Ia dă-te jos imediat! Aici sânt numai scriitori!". Am coborât rușinat că am atentat la imaculatul nume de scriitor, dar nu imediat și nici atât de jos cât ar fi dorit el - firește
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
dorită/ și sufletul palid în casa-i de melc/ Să-și ducă povara strivită.// La ușa iubirii eu n-am așezat/ Un cer cu parfumuri de seară./ Din cupa plăcerii se-nalță senzual/ Mireasma durerii, amară...“ Tonul patetic, accentele frenetice, aprige, acaparante, anunță, în germene, feerica deslănțuire a simțurilor din versurile cuprinse în Țara fetelor. Dar, mai erau etape de parcurs până la definitivarea volumului apărut puțin înaintea Crăciunului 1937. Nici un semn de cristalizare pripită din partea poetei. Deocamdată, se lasă pradă impetuozităților
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
care se ignorau. Dar nu erau decât infirmități de slugi care nu pot trăi fără stăpân. Mascarada revoluționară care dusese la dispariția fostului stăpân fusese ocazia ideală pentru ca, în așteptarea febrilă a următorului, doamnele și domnii cercetători să-și plângă aprig de milă - victime rămase în viață cu eforturi supraomenești, revoltați ce săpaseră discret, dar tenace temeliile comunismului, ilegaliști subversivi la ordinele Mesiei cu o mie de capete ce-și așteptau răsplata. Cei mai plângăreți, cei mai servili, cei mai onctuoși
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
bine se autodefinește (din punctul meu de vedere) Turgheniev în rîndurile următoare: „...era ca și cum ai fi deschis, într-o cameră întunecoasă și murdară, o sticluță de parfum uitată..." Obișnuit, se percepe mireasma, nu se vede camera „întunecoasă și murdară", sexualitatea aprigă a eroinelor lui plimbate printre mesteceni zvelți, argintii, nostalgici. Natalia s-ar fute și cu ochii (o și face, mereu i se aprind privirile în preajma lui Rudin!); Turgheniev ascunde cît poate, jenat, libido-ul acestei „copile", sub „umbra străvezie a
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
acum i-l iubea în tăcere. Fără conversați inutile... Iar la urmă, ca o trufă amară - gnossianna lăutarului. Un plînset gemut din cine-știe-ce voluptate scrîșnită; epuizată. Ceva care-l spinteca încet, vibrînd în carnea lui și topindu-se. Ca și cum palme aprige, odată săvîrșindu-și lovirea - pe trupul lui se dizolvau în mîngîieri. Ca și cum fluturi enormi s-ar fi nuntit pe spatele lui, tăvălindu-l zăcut și moale, torturîndu-l cînd și cînd cu biciul tăios al muchiei de aripă. Năruindu-l cu ecoul
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
unul din acele manuscrise insulare suflate de evul mediu în aur scriu în hiragana peste peisajul ud din ecluza privirii care te adoarme: râuri și Carul Mare, obsesia, visul maori, valuri și palisade și case pe care le schimbi la apriga ruletă a nopții am uitat, țin minte în vis, la lumina fulgerelor, un flacon cu theriac venețian iar tu ești, în atriile casei, în suferință ca varga mă adâncesc într-un dâmb din irisul tău fixez acolo axa nopții clară
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
apucă acum să scrie un roman, firește, haiducesc, Florea Corbeanul haiducul, apoi un poem despre Iancu Jianu. Absolvind gimnaziul, trece la Liceul "Național" din Iași, fosta Academia Mihăileană. Mereu, om al naturii, "plin de violență și neastâmpăr", are și o "aprigă râvnă intelectuală". Îi citește pe marii clasici români, ca și pe romancierii francezi, englezi și ruși. Scrie imnul liceului și se încumetă să trimită versuri la revistele bucureștene, la macedonskiana Viața Nouă (1899), de unde se retrage îndată, considerând că nu
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
a răspuns ("era răspunsul unui om mânios") și mai târziu a regretat c-o făcuse, deși tabloul sinoptic" al lui H. Sanielevici era de un simplism izbitor "în care puteau fi încadrați toți scriitorii tuturor literaturilor". Sadoveanu recunoaște că era aprig la mânie, care s-a manifestat și cu altă ocazie, la urma urmelor, banală. Pentru că editorul G. Filip nu s-a prezentat la o întâlnire de afaceri stabilită, îl provoacă, nici mai mult, nici mai puțin, la duel. Dar conflictul
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
cînd, rupturi adînci în suflet, alunecări imprevizibile de spaime, de sentimente, prăbușiri totale de speranță, mă fac să-mi blestem destinul și așa destul de precar. Ce este dragostea? Ce este ura? Pentru ce uităm absolut tot trecutul într-o clipă aprigă de mîine? Ce este viața? Iată întrebări care se îmbulzesc neputincioase, declanșate de întîmplări pe care nu le pot mărturisi. , mă gîndesc la fata mea, Andreea, la glasul ei minunat, subțire, încrezător în invincibilitatea mea. Peste tot și de toți
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
după Adunarea Generală a Asociației, s-a ținut o ședință a Consiliului Uniunii, la care reprezentanții Partidului au încercat să-i impună pe Barbu și ceilalți scriitori membrii ai CC în conducerea Uniunii. Nina îmi spune că au fost discuții aprige, mai toți vorbitorii opunîndu-se acestei idei. Presiunile continuă însă. S-ar putea ca statutul Uniunii să fie modificat, pentru a permite această samavolnicie. Conferința Națională a Scriitorilor 26-27mai 1977 Joi dimineața (26 mai) în Sala mică a Palatului. Șeful a
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
pentru pian și vioară, Sonata Kreuzer, Sonata Primăverii, și din alte piese camerale, mai ales faimoasele quartete. M-a izbit îndeosebi finalul quartetului op. 130: plin de veselie, o veselie care nu seamănă cu cea obișnuită a oamenilor, un râs aprig, sacadat, care se împletește cu zâmbetul tandru înflorit din atâtea suferințe învinse. Mirel era în elementul lui, privirile galeșe ale Oritei, din care picurau stropi de admirație lichefiată, îl stimulau. Se înfierbânta tot mai mult la propriile evocări. De la Beethoven
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
celor trei nepoți ce-i are în grijă - răspunde bățos: "Pardon cu capul spart!", iar expresia parcimoniei este, invariabil, " Na coltucul babei!" (=nimic). Cioculescu va apela ulterior la Ionescu-Gion, Tiktin și P. Ispirescu pentru a decripta etimologic și semantic "moftul" aprigei bunici. Și fiindcă aproape întreg numărul de acum două săptămîni al revistei noastre stă tot sub semnul Centenarului lui Șerban Cioculescu, de la "editorial" la "inedite", iată cum duhul din lampa lui Aladin s-a întrupat încă o dată, spre "înminunarea" noastră
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
și Troțki: "Și cum poate cineva să ajute asemenea monștri cu mâinile însângerate, care au ucis milioane de compatrioți de-ai lor și odată cu ei și pe rudele mele?" Autoarea însemnărilor zilnice ne apare ca unul dintre primii cei mai aprigi anticomuniști. După nunta lui Mignon, Regina Maria se plânge că, în comparație cu iugoslavii, care au copleșit-o pe mireasă, înzestrând-o cu palate și proprietăți, românii ar fi mai strânși la mână, chiar meschini. Așa să fie? Abia primise cu un
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
suferință. Cealaltă-i precupeață, cu vad și cu cântar, Talerul ei nu fură dar nici nu dă în dar. O, ce nu știe mâna de veșnici studioși, Profeți, artiști, istorici, strategi mai curioși, E că în brațul celei ce lancea aprig strânge, N-a șerpuit, nicicând, un singur dram de sânge. Iar geamăna, sfioasă, care putea din iarbă Raza cu pleoapa strânsă, uimită, să o soarbă, Și-a tras pe ochi năframa când a-nțeles că-i oarbă. Din iarbă Vierme
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
îl decretase post mortem "cel mai bun și cel mai talentat poet al epocii noastre sovietice"3). Parodia dedicată lui Dan Deșliu îl surprinde pe autor la "casa de creație", răsfoind complezent catalogul său de imagini: - Să-nvolbur pe strune un aprig poem își spune cu șoaptă șoptită. Deci fără zăbavă în sprijin să chem Poetica mea recuzită. Veniți-mi în preajmă voi, sute și mii De flamuri, drapele și steaguri, Să fluture-a voastre văpăi purpurii Pe-a versului falnice praguri
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
înalte ori joase. V-aprindeți în clocot voi, zori de rubin, Voi torțe, voi facle, voi stele, Șuvoi de căldură, puhoi de lumini Reverse cîntările mele. Voinica vîlvoare a jarului vast Zvîcnească spre zarea senină, Iar voi pregătiți-mi un aprig contrast, Afunduri noptoase de mină. Inventarul nu se oprește decît în clipa cînd poetul adoarme: "Dar chiar și în vis îl petrece-n alai/ Un chiot de mîndre unelte/ Și-i dăruie-n cale un zîmbet bălai/ Frățînii cu suflete
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
ce pot macula visurile: ,, Eleganța se șterge la ochi/ Cu o batistă de aur - / Razele ei/ Sunt chiar acest zâmbet/ Care ne îndepărtează/ De adevăr.” (Eleganța). Autentice interiorizări întregesc atmosfera din jurul ,,florii însângerate”. Aceste poeme de dragoste sunt rezultanta unor aprige ,,conspirații angelice”. Trecutul, prezentul și viitorul dau naștere unei alternări a fondului cu forma, ardere peste ardere. Vraja femeii ideale presupune însoțirea braț la braț cu perspectiva separării, spectru amenințător. Din negura istoriei, puternice viziuni generează neprețuite tablouri atașante: ,, Suntem
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
-a fost!... XX. DIN IUBIREA DE MOȘIE, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016. Din iubirea de moșie și din Suflet de Carpați S-au născut vitejii țării: din trei mame păduri de frați. Aprigi lei, ei biruiră toți dușmanii dinafară, Și își apărară mama, și credința-și apărară. 1394 Bătrânul Mircea își înălță din al țării trup un zid Lângă care să prăvale mult temutul Baiazid. Cum e viforul năprasnic, și ca tropotul de
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
unește cel dintâi pe-ai săi români. Și înscrisu-s-a cu slove în VECHILE CĂRȚI DE AUR: Citește mai mult Din iubirea de moșie și din Suflet de CarpațiS-au născut vitejii țării: din trei mame păduri de frați.Aprigi lei, ei biruiră toți dușmanii dinafară,Și își apărară mama, și credința-și apărară.1394Bătrânul Mircea își înălță din al țării trup un zidLângă care să prăvale mult temutul Baiazid.Cum e viforul năprasnic, și ca tropotul de grindeni,Turcii
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ai văzut rana din mâini și picioare, Și-apoi să te-nchini, mulțumind negreșit! De poți tu... ierta, Chiar ce nu-i de iertat, Și-apoi să-l ajuți pe cel vinovat! De poți tu...iubi, Chiar pe dușmanul cel aprig, Și-apoi bucuros să-l susții! De poți tu...cânta, Chiar de voce nu ai, Și-apoi fericit pe podium să stai! De poți tu...dansa, Chiar de adesea te-npiedici, Și-apoi un concurs de dans să câștigi! De poți
DE POȚI TU... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380724_a_382053]
-
aur, mărturisit sau nu de mai toate fetele. Ca să visezi nu te poate opri nimeni, visul nu are hotar, nu te costă nimic și poți trăi frumos cu el oriunde te duci. Și eu dusă am fost de valurile vieții aprige pe la începutul anilor`50, din București, la 18 ani, după absolvirea școlii pedagogice de învățătoare, tocmai spre Oradea, într-un sat izolat sub un deal, bun păstrător al duhului arhaic, Ineu de Criș. Pentru mine, acesta era un loc de unde
ÎNTÂLNIRE CU ACTORUL FLORIN PIERSIC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380718_a_382047]
-
general al revistei internaționale româno-canado-americană „STARPRESS” și premierea câștigătorilor concursului internațional de proză scurtă și poezie organizat de redacția revistei „Memoria slovelor" sub conducerea scriitorului Ion Nalbitoru. Nu putem vorbi de această aleasă sărbătoare fără să amintim de inițiatorul și aprigul luptător pentru a da ființă acestei sărbători, în anul 2013, scriitorul Corneliu Leu. Numele său va rămâne legat de această minunată sărbătoare și împreună cu profundul nostru regret, îl vor însoți în zarea seninului deplin spre care a plecat. Rămâne să
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380795_a_382124]
-
cred, la fel de mult și de constant, în singurătate". Autorul se mișcă între două constraste. Pe de-o parte solitudinea studioasă, "asceza" trudei sale livrești care însă nu are suficientă voință pentru a se împăca cu sine, pe de alta dorința aprigă a comunicării, a confirmării din exterior, a ieșirii victorioase în societate. "Nebunia" unei extrovertiri care să păstreze și virtuțile introvertirii, într-o aspirație a întregului. Altfel zis o demonie care se folosește de pretextul situării periferice pentru a-și adjudeca
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]