150 matches
-
două motive într-o singură formulare, putem spune astfel: Cu toate că infirmă consistent apriorismul kantian, Dilthey nu părăsește totuși apriorismul în genere. La aceste abateri, simptomatice pentru istorismul lui Dilthey, am avut deja ocazia să ne referim. Pe de o parte, apriorismul lui Dilthey nu este nicidecum static, rigid și atemporal, ci se (re)constituie istoric, însușindu-și experiența și transformându-se o dată cu ea, fără a o premerge în mod absolut, în vreme ce pentru Kant transcendental este ceva care "premerge (a priori) experiența
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Kant transcendental este ceva care "premerge (a priori) experiența", chiar dacă "nu are totuși altă menire decât de a face posibilă cunoașterea acesteia" (s.n.)71. Pe de altă parte, la Dlthey, actul și obiectul cunoașterii sunt inseparabile (vezi II, 1Bc); așadar, apriorismul lui Dilthey vizează simultan subiectul și obiectul, nu numai condițiile cunoașterii instituite în subiect, pe când Kant le vizează exclusiv pe acestea din urmă: "Cuvântul transcendental nu înseamnă însă niciodată la mine o relație a cunoașterii noastre cu lucrurile, ci numai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o relație a cunoașterii noastre cu lucrurile, ci numai cu capacitatea de cunoaștere" (s.n.)72. Vezi și II, nota 39. Însuși faptul că evidențiind aportul istorismului, am vorbit despre istoricizarea conștiinței (vezi II, 1Bc) trimite la un alt fel de apriorism decât cel kantian. Mobile și variabile, supuse temporalității, formele relativ apriorice ale lui Dilthey își adaptează configurația în funcție de circumstanțele în care se manifestă. Dar prin aceasta, ele nu încetează să fie constitutive, să fie forme orientative și/sau prescriptive pentru
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
valabilitate obiectivă". El adaugă că "noua metafizică germană", care pornește de la Kant, "caută zadarnic un drum care să ducă de la corelația conștiinței la înțelegerea faptului că în aceasta ne este dată legătura intimă cu realitatea însăși"74. Socotim că relativizarea apriorismului tradițional reprezintă tocmai încercarea de a găsi o astfel de "punte". În Breslauer Ausarbeitung, Dilthey revine asupra problemei, afirmând că, oricum am privi această relație, "trebuie să existe un punct în care conținutul conștiinței și actul însuși al conștiinței nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
își pierde statutul de forță constitutivă, de formă a priori în raport cu un conținut dat. În acest sens, însăși conștiința istorică devine condiție de posibilitate a experienței, oricât s-ar deosebi ea de acea conștiință în genere pe care o vizează apriorismul kantian. Poate că din cauza acestor diferențe, Dilthey evită să vorbească explicit despre apriorism în cazul său și preferă conceptul de structură sufletească. Aceasta apare ca o categorie flexibilă, constituită și reconstituită istoric, în condițiile în care autorul consideră că viața
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dat. În acest sens, însăși conștiința istorică devine condiție de posibilitate a experienței, oricât s-ar deosebi ea de acea conștiință în genere pe care o vizează apriorismul kantian. Poate că din cauza acestor diferențe, Dilthey evită să vorbească explicit despre apriorism în cazul său și preferă conceptul de structură sufletească. Aceasta apare ca o categorie flexibilă, constituită și reconstituită istoric, în condițiile în care autorul consideră că viața psihică este structurată teleologic. Ea nu este nicidecum izolată. Dimpotrivă, Dilthey are în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
are în vedere "contextul structurii sufletești" (seelischer Strukturzusammenhang), ceea ce dovedește mobilitatea și adaptabilitatea acestei categorii, a cărei configurație deschisă și variabilă ne trimite din nou cu gândul la faptul că istorismul se plasează într-un (post)romantism capabil să relativizeze apriorismul tradițional, fără a renunța la o abordare transcendentală. De altfel, pentru Dilthey, individul însuși, "ca esență izolată", reprezintă "o pură abstracție" (pentru întregul context vezi III, 3). Această idee constituie un argument în plus pentru relativizarea pregnantă a apriorismului care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
relativizeze apriorismul tradițional, fără a renunța la o abordare transcendentală. De altfel, pentru Dilthey, individul însuși, "ca esență izolată", reprezintă "o pură abstracție" (pentru întregul context vezi III, 3). Această idee constituie un argument în plus pentru relativizarea pregnantă a apriorismului care obișnuia să privească omul în sine, desprins din contextul său istoric. Ea apare în Das Wesen der Philosophie, dar fusese expusă încă din Einleitung...: "Omul ca fapt ce premerge istoria și societatea este o ficțiune a explicației genetice omul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
punct de vedere programatic numai în urma unei prealabile analize a obiectului cunoașterii, adică "analizează <<datul>> sub aspectul formalizării și normativității proprii"118. Așa cum am mai arătat, punctul lui de plecare rămâne deci unul imanent, ceea ce ne-a îndrumat spre ideea apriorismului său relativ. (Vezi de asemenea II, 2Ba, apoi nota 39 din acest capitol, precum și III, 3, unde analizând conceptul de erworbener Zusammenhang des Seelenlebens vom distinge două niveluri ale structurării trăirii). d) "Critica rațiunii istorice" Aceasta era, de altfel, tendința
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
discutat în legătură cu Droysen: "preconceptul material", imposibilitatea unei Voraussetzungslosigkeit și, implicit, a unui demers pur inductiv în științele spiritului. (Încercări de a elimina "preconceptele materiale despre obiect" vor face ulterior Windelband și Rickert 122.) Aceste teme confirmă relația lui Dilthey cu apriorismul și cu tradiția filozofiei transcendentale, îndepărtându-l de empirism. Așa cum vom vedea, în viziunea transcendentală există trei factori: faptele, condițiile și construcția teoretică, sau în termenii lui Blaga "fenomenele", "ideea anticipată" ("ideea regulativă", cum o numea Schnädelbach referindu-se la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
creatoare" (vezi II, 2Bf). Faptul că în configurația viziunii lui Dilthey este inclusă și "ideea regulativă" (Simmel și Freyer vorbesc, poate mai expresiv, despre un weltanschauliches Apriori vezi III, 4) ne întărește convingerea că filozoful german nu abandonează cu totul apriorismul, ci numai varianta lui kantiană. În schimb, în viziunea empiristă există numai doi factori: faptele și construcția, pentru că "o idee regulativă" ar scăpa de sub controlul faptelor. Schnädelbach notează că "dubla confruntare cu filozofia și cu științele naturii, foarte caracteristică pentru
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
numeroasele "conștiințe filozofice" (recunoscute ca fiind legitime numai în cadrul propriilor sisteme). Să fie într-adevăr vorba despre o inconsecvență fundamentală în Weltanschauungslehre? Găsim oare aici o inoportună deviație supraistoristă? Considerăm că prin analiza pe care am întreprins-o cu privire la relativizarea apriorismului kantian de către Dilthey (vezi II, 2Ba) am înlăturat deja această presupusă inconsecvență. Să rememorăm acele concluzii. Formele relativ apriorice ale lui Dilthey sunt de factură romantică, adică sunt mobile și deschise, au propria lor istorie și se adeveresc numai în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al criticii pe care ei o fac pozitivismului"); și în sfârșit, 3) "constituirea etică a obiectului istoriei" (op. cit., pp. 128-129). Pentru a evita de pe acum orice suspiciune de inconsecvență în condițiile în care vom vorbi chiar în cadrul acestui capitol despre apriorismul relativ al lui Dilthey (vezi II, 2Ba), precizăm că momentele evocate de Riedel îl plasează pe Droysen încă în apropierea lui Kant; în schimb, la Dilthey care nu separă, ci identifică actul și obiectul cunoașterii la nivelul trăirii, suprimând distincția
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
drept "categorii reale" (s.n.), care "se raportează comprehensiv la întreaga realitate". El le diferențiază astfel de cele kantiene (socotite "categorii ale rațiunii întemeietoare") și conchide că "acest lucru implică transformări în utilizarea lor, fapt care le conferă istoricitate"21. Analizând apriorismul relativ al lui Dilthey, noi ne-am referit deja la adaptabilitatea formelor, dar și la constituirea lor istorică, așa că am avut în vedere chiar mai mult decât niște "transformări în utilizarea lor" (vezi II, 2Ba și II, 2Be). De altminteri
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de "subiect logic al judecăților și discuțiilor teoretice" din științele spiritului.71 Abia acum devine limpede de ce Dilthey susține că viața psihică este structurată teleologic (vezi II, 2Ba și III, 4). Ajunși aici, ne vedem obligați să revenim la ideea apriorismului lui Dilthey. Ceea ce ne determină să o reluăm este faptul că pornind de la aspectele abia menționate, traducătorul și comentatorul lucrării din care tocmai am citat interpretează conceptul de "trăire" ca fiind unul "transcendental": Trăirea spune V. Drăghici "este o condiție
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui Hufnagel: ea sugerează deja faptul că în cazul lui Dilthey nu putem vorbi despre un transcendentalism în sens kantian. În capitolul anterior am analizat pe larg motivele care ne determină să adoptăm această poziție și să avansăm ideea relativizării apriorismului (vezi II, 2Ba și II, 2Be). Credem că aici este suficient să reamintim doar faptul că în condițiile istoricizării conștiinței istoricitatea, mobilitatea și adaptabilitatea unor structuri variabile, "deschise", este cu totul improprie apriorismului tradițional, ale cărui "forme închise", atemporale și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
această poziție și să avansăm ideea relativizării apriorismului (vezi II, 2Ba și II, 2Be). Credem că aici este suficient să reamintim doar faptul că în condițiile istoricizării conștiinței istoricitatea, mobilitatea și adaptabilitatea unor structuri variabile, "deschise", este cu totul improprie apriorismului tradițional, ale cărui "forme închise", atemporale și rigide Dilthey le acuză fățiș (vezi I, 3C). Apoi să ne amintim că până și succesiunea conceptelor în decursul istoriei este din punctul de vedere al lui Dilthey "ceva singular" și "inepuizabil pentru
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trăirii 81. Formele conceptuale fac acest lucru abia în a doua instanță, prelucrând și ordonând datele oferite de experiență. Iar dacă vorbim despre un seelischer Strukturzusammenhang drept condiție de posibilitate cu funcție constitutivă în procesul cunoașterii, nu vizăm nicicum un apriorism invariabil, ci unul relativ, permanent adaptabil la Tatsachen (stările de fapt), deoarece "examinăm imanența ordinii în materia experienței noastre sensibile", după cum am văzut că spune Dilthey. Pe marginea acelorași idei M. Riedel glosează în felul următor: "Conceperea obiectuală formează un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
însă, aceasta nu înseamnă că la Dilthey avem de-a face cu un transcendentalism tradițional, de tip kantian (vezi II, 2Ba). Pe lângă cele spuse anterior, aducem acum în discuție și analiza întreprinsă de Schnädelbach în legătură cu ceea ce noi am numit relativizarea apriorismului kantian de către Dilthey. În capitolul precedent (II, 1Bd) am văzut că până și din punctul de vedere al lui Droysen care pornește de la "un preconcept material al faptului istoric"86, ceea ce-l determină pe Schnädelbach să avanseze ideea unei "filozofii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și de aici că trăirile se obiectivează abia prin corelație și expresie, ceea ce trimite încă o dată la relativizarea caracterului transcendental al conceptului de "trăire", despre care am vorbit în subcapitolul precedent. După cum am arătat deja, Dilthey propune în opoziție cu apriorismul static o abordare istorică dinamică, vizând totalitatea naturii umane. Pentru aceasta, el recurge la conceptul de "corelație a acțiunilor" (Wirkungszusammenhang), prin care activitățile părților sunt văzute în convergența lor, integrându-se în întreg, conform scopurilor specifice epocii. Acest concept desemnează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
s-a dezvoltat studiul omului și al societății și sub influența căreia acesta se află și-n ziua de azi, deși într-o măsură diminuată"118. În Lebensformen, Spranger vedea soluția într-o conciliere kantiană a celor două poziții, delimitând apriorismul de criticism: "Orice cununoaștere se bazează pe două componente, una empirică și una apriorică, indiferent unde le-am delimita strict pe cele două. Empiricul este dependent de materialul lui [...], în timp ce aprioricul pornește de la legitatea imanentă a actelor de gândire" și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Drept argument, autorul amintit invocă o anumită invariabilitate a structurii spirituale în raport cu "corelațiile acțiunilor, centrate în ele însele". Nu atât poziția lui Lieber, cât mai cu seamă noul context deschis de corelațiile comprehensiunii ne determină să reluăm discuția în legătură cu relativizarea apriorismului de către Dilthey. După cele spuse anterior (vezi II, 2Ba și III, 4), e limpede că socotim eronată perspectiva lui Lieber: pe de o parte, conceptul de "structură" la Dilthey nu este dedus dintr-o necesitate a gândirii, ca o configurație
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
influențat de diferiți g(nditori, este una destul de delicată. "(n filosofia maioresciană, influențele străine se manifestă sub forme foarte variate: de la admiterea fără rezerve a raționalismului critic herbartian ș( a antropologismului ateu feuerbachian ((n prima perioadă) la adoptarea sfioasă a apriorismului kantian (n teoria cunoașterii ș( a unor idei estetice schopenhaueriene ((n cea de a doua), p(nă la influențele mai mult indirecte, deși neortodoxe, dar reale, a[le] hegelianismului ș( istoricismului (n teoria culturii" (Ghiță, 1995, p. 18). (ntr-o exprimare
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ei, cât și în evoluția globală a limbajului și a limbii de la ceata antropoidelor la colectivitatea umană modernă. Înscrierea limbii române în globalitatea fenomenului lingvistic presupune o filozofie aptă să înlocuiască principiile neogramatice care au înfundat în empirism îngust, în apriorism și misticism originea limbii române, originea limbilor indoeuropene și originea limbajului uman. Problema originii limbajului poate fi rezolvată prin perceperea omului ca rezultat al evoluției speciilor. Primul pas l-a constituit diversificarea mamiferelor în era terțiară, care a durat 65
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
considera că la baza proceselor psihice se află un mecanism care, prin asocieri succesive și simultane, provoacă trecerea de la reprezentări (procese psihice pe care bănățeanul le identifica cu senzațiile) la noțiuni, iar de aici la sentimente și acte de voință. Apriorismul nu-și are loc în concepția sa psihopedagogică, deoarece ,,însușirile (lumii externe, n. ns) la un loc constituie obiectul însuși”, iar ideile sunt reflectări ale faptelor, fiind dirijate de legile unei mecanici psihologice, pe care bănățeanul le clasifica în patru
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]