500 matches
-
Borzești. Îmi pare rău, băiete, de necazul pe care l-ai avut. Dar vezi, te-a ajutat Dumnezeu și ne-ai Întâlnit pe noi, mia spus cu un amestec de compătimire și Încurajare În glas. Costache, șoferul, a zâmbit larg, aprobator, de parcă ar fi fost bucuros că este și el părtaș la această Întâmplare. Mă uitam pe furiș la doamna expresivă și delicată, care emana În jur un miros de parfum scump. Aveam certitudinea că o mai văzusem, dar Îmi era
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
parte de aureola unui prestigiu subteran: au fost comentate, disputate și asumate cu un zel a cărui intensitate a fost direct proporțională cu interdicția oficială de care au avut parte. Într-un cuvînt, au fost clandestine, trăind departe de ochiul aprobator al autorității dominante. Ele au rămas la stadiul sectelor religioase sau al oficinelor filozofice. Din ele s-au născut ereziile lumii sau simplele eresuri ale superstiției umane. Au fost interzise, condamnate și repudiate, dar au reușit cel mai adesea să
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
razna?! Nu am mai văzut atâta entuziasm însoțit de ovații și bătăi din picioare pentru encors (bisuri)!”. Se vedea ca sunt clienți vechi și versați ai operei, și pentru că ceea ce spuneau îmi umplea sufletul de mândrie, am dat din cap aprobator, încurajându-i să continue. „Noi australienii nu ne prea manifestăm în felul acesta nici măcar la meciurile de rugby!”. Înainte ca bătrâneii să mă abordeze, mă gândeam că poate eu, român fiind, sunt tendențios în aprecierea efectului mai mult decât electrizant
PUBLICUL DIN SYDNEY A LUAT-O RAZNA ! ONCE IN A LIFE TIME ! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384721_a_386050]
-
nu prin Cuvânt, precum a procedat Domnul, ci prin împerecherea dintre bărbat și femeie, adică așa cum au fost binecuvântați de Dumnezeu. Așa este și la animale și la păsări, la pești și la plante, am continuat eu, încurajat de murmurele aprobatoare și de privirile înțelegătoare. Că doar nu ați văzut viței fără taur sau cățel numai din doi câini ori miel din doi berbeci! Numai prin familia tradițională, cea concepută prin bărbat și femeie, adică după rânduiala lui Dumnezeu, noi ne
ALTE ŞTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384037_a_385366]
-
la ceafa, își prinde nasul cu mâna sau își ridică sprâncenele întrebător, țuguindu-și sau mușcându-și buzele. Apoi chipul i se schimbă complet, furat de gânduri și liniștit. În sfârșit, pune punct efortului și se luminează de un zâmbet aprobator. Deși nu mă pricepeam la șah, privind omul respectiv, îmi dădeam seama că, prin zâmbet, acesta își exprimă stima pentru rivalul său care a făcut o mișcare neașteptată, punându-l în dificultate. SONIA 1 Bulevardele sunt ca oamenii; în tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
doarmă. Nu era cazul lor, băiețelul era liniștit și nu le făcuse niciodată probleme. Seamănă cu taică-său, se lăuda Cristian oricui stătea să-l asculte, e cuminte și ascultător, ca și mine. Ileana se mulțumea să dea din cap aprobator și să zâmbească înțelegător: Sigur că da, le explica ea prietenelor care erau de față, doar se știe că l-a făcut singur, eu n-am nici un merit la treaba asta. Cristi izbucnea în râs, o cuprindea în brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cameră. Închise ușa după ea și se rezemă cu spatele de aceasta. Era lividă la față și bărbia îi tremura. Ce-i cu tine? o întrebase el speriat. S-a întâmplat ceva la Baia de Sus? Femeia dădu din cap aprobator. Ai tăi? Nu, spuse ea aproape în șoaptă, mai rău. Toma veni repede lângă ea și o cuprinse în brațe. O mângâie pe spate și o sărută pe obraz. Mihăiță plângea deja pe pat, probabil supărat că taică-său îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Baia de Sus. Am văzut destule în răstimpul ăsta și bune și rele, pentru că deh, așa-i viața de polițist. Mă înțelegi, nu-i așa? Pentru că Pop tăcuse și părea să aștepte o confirmare de la Cristi, acesta dădu din cap aprobator. Ce putea să adauge? Omul avea dreptate, în activitatea de polițist te întâlnești cu de toate și bune și rele, dar mai ales cu rele. No, continuă Simion, acum să nu crezi că sunt un fel de super polițist! Orășelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pinforest, pentru că despre ei este vorba, au semnalat dispariția țapinarilor. În cazul lor știm exact unde au fost văzuți ultima oară. Apoi, este cazul șoferilor a căror camioane au fost descoperite pe drum. Despre asta vorbim. Toma dădu din cap aprobator. Acum pricepuse ce voia comandantul să spună prin faptul că la locul disparițiilor nu găsiseră nici o urmă. Exprimarea era improprie dar nu comentă, îl înțelegea perfect pe omul din fața sa care se agăța de orice numai să nu fie vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se apără Vasilică scuturând din mâini, Doamne ferește! Lasă, măi, că am glumit! adăugă Cristi zâmbind, văzând fața pe care o făcuse olteanul. Ia spune, ai o problemă cu cadavrele, nu-i așa? Tot fără să vorbească, Vasilică dădu din cap aprobator. N-ai mai văzut morți până acum? Ba da, dar numai pe năsălie la biserică. În acest caz, ai o problemă cu meseria pe care ți-ai ales-o. Până acum, totul fu în regulă. N-avusei de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din lucru privind atent la nisipul rămas în taler. Se mișca descumpănit de pe un picior pe altul, căutând întrebător privirea bătrânului de pe mal. Ai găsit ceva? îl întrebă acesta. Hai încoace, îl îndemnă el, văzând că tânărul dă din cap aprobator, să vadă și domnul polițist! Zlătarul veni la mal, și întinse talerul către staroste. În afară de o pereche de pantaloni strâmți, suflecați până deasupra genunchilor, nu mai era îmbrăcat cu nimic. Era desculți și pielea de pe mâini i se încrețise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
invitație mai ciudată, îi spusese Cristi, când ieșiseră din casă, fiindcă nu știu unde mergem. Am să vă rog pe dumnea voastră să alegeți localul. Eu nu cunosc orașul, așa că va trebui să ne bazăm pe alegerea dumneavoastră. Ileana clătinase din cap aprobator și spusese zâmbind: De acord, însă e cam riscantă această propunere. De ce? Aș putea alege un restaurant scump. Cel mai scump! spusese Cristi râzând, deschizând poarta și lăsând-o pe ea să iasă din curte. Oricum nu mi-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ce mai vrei? Așa cum pui tu problema, se înțelege că ne informăm reciproc de acum înainte. Nu asta am cerut. Eu vreau să nu avem deloc secrete. Mă refer la anchetă, dacă va fi o anchetă. Ileana dădu din cap aprobator: Și, mă rog, la ce secrete te referi tu? Spune ce vrei să știi! Tot. Nici chiar așa! Tot ceea ce trebuie să știu ca să nu mi se mai întâmple ceea ce mi s-a întâmplat. Ei, ce ți s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Iar dacă ai nevoie de ajutor, nu trebuie decât să spui ce-ți trebuie. Vreau însă să fiu informat de orice mișcare. De fapt, dacă îmi amintesc eu bine, discuția asta am mai purtat-o odată. Cristi dădu din cap aprobator. Da, discuția aceasta mai avu sese loc chiar în prima zi. Numai că domnul comandant nu voia cu nici un chip să accepte și alte idei în afara celor proprii iar el nu era obișnuit să lucreze așa. Am auzit că ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo. Își continuară drumul, de data asta tăcuți. Spune-mi, dragă Winnetou, întrebă după un timp inspectorul, ai găsit vreo urmă de blană pe arbuștii pe care i-ai cercetat? Nu, nici măcar un fir de păr. Toma dădu din cap aprobator fără să mai spună nimic. Nu-mi mai spune Winnetou! continuă Ileana. Nu-mi place. Uite, spuse Cristian, ignorând cererea Ilenei, cred că pe acolo putem trece în partea cealaltă! Ajunseseră la capătul ravenei. Stânca imensă prăvălită de-a curmezișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
privindu-l curios pe inspector, ca să vadă cum reacționează. O ce? Ți-am zis că n-o să creadă, nu-i pregătit. Am auzit bine? întrebă Cristian neîncrezător. E vorba de duhul acela care stăpânește adâncurile minelor? Amândoi dădură din cap aprobator. Hai, că asta-i prea de tot! izbucni Toma în râs. Eu credeam că purtăm o discuție serioasă. Auzi, asasinul este o vâlvă. Frumoasă explicație și foarte convenabilă pe deasupra. Ce să mai spun? continuă el printre hohote. Cazul este rezolvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răzgândi repede. Ah, da, iar îi spusese "băiete", însă de data aceasta nu se mai enervă ca mai devreme. Ileana îl strângea în conti nuare de mână și ochii îi străluceau din nou. Se mulțumi numai să facă un semn aprobator din cap fără să rostească nici un cuvânt. Îmbracă-te cu astea! îi întinse Calistrat un vraf de haine pe care le scosese din traistă. Ascultător, inspectorul luă straiele de la moșneag și se duse spre mașină. Se îmbrăcă repede și, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în urmă, Costică a sesizat problema din contabilitate după alte trei și, a venit la mine, imediat ce l-au dat afară, adică după încă o săptămână. E clar până aici? Apoi, continuă el, văzând că ginerele său dă din cap aprobator, după câteva zile nu l-a mai văzut nimeni, iar eu m-am dus la el acasă abia alaltăieri pe seară. De ce abia atunci? Nu pot să-mi explic nici eu, ridică Pop din umeri, așa mi-a venit mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucrurile s-au aranjat de la sine. Am primit de dimineață o informare de la fisc. Au intrat și ei la bănuieli, am pe birou un dosar cu toate detaliile despre acești oameni. Ei, ce spui, am procedat destul de discret? Inspectorul dădu aprobator din cap. Din punctul de vedere al lui Pop, totul era în regulă. Judecând însă problema în ansamblu, nu știa dacă situația evolua în bine, ori nu. Dacă intra fiscul pe fir, era posibil să apară complicații. Fără îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Își așezase mâna pe umărul lui socru-său. Vreau să rămâi aici! spuse el cu voce fermă. Înțelegi ce spun? Nu te miști din locul acesta, mă aștepți până ce mă întorc! E clar, nu-i așa? Comisarul dădu din cap aprobator. Devenise dintr-o dată docil și ascultător. Se așeză pe unul dintre bolovanii de alături și rămase acolo, privind în gol. Inspectorul dădu să plece dar se răzgândi. Și dacă se întâmpla ceva neașteptat acolo sus, pe platou? Dacă îl zăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Oricâte gloanțe am tras în ea, nu s-a întâmplat nimic. Așa e, aici a fost război în toată regula. Acum, mă crezi? Din moment ce ai văzut cu ochii tăi, înseamnă că trebuie să mă crezi. Vlad Mihailovici dădu din cap aprobator. Nu mai era nervos, ba chiar zâmbea, iar calmul său îl descumpănea pe mercenar. Se întâmplase ceva cu șeful? Situația era deosebit de gravă însă el nu părea să își dea seama de acest lucru. Liniștește-te! rosti Vlad cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
preferabil să se amâne alegerile, spuse delegatul partidului de centru, p.d.c., de ieri plouă întruna, sunt alunecări de teren și inundații peste tot, absenteismul, de data asta, va urca în săgeată. Delegatul partidului de dreapta, p.d.d., făcu un gest aprobator cu capul, dar consideră că participarea sa la conversație trebuia să îmbrace forma unui comentariu precaut, Evident nu minimalizez acest risc, totuși cred că înaltul spirit civic al concetățenilor noștri, demonstrat în atâtea alte ocazii, merită toată încrederea noastră, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vom rămâne liniștiți și tari pe poziție, bineînțeles, pentru asta am venit, nici nu e nevoie s-o spuneți. Începând din acest punct președintele n-a mai contribuit la dialog cu mai mult de vreo câteva semne din cap, totdeauna aprobatoare, vreo câteva interjecții înfundate și trei sau patru începuturi de fraze pe care n-a reușit să le termine. Când puse receptorul în furcă se uită către colegii de prezidiu, dar, de fapt, nu-i vedea, era ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să producă muzică, infinit de tristă. Ora zece i-a găsit fără un sfanț. Cinaseră copios cu ultimii unsprezece cenți și, cântând, se preumblaseră printre cazinourile și arcadele luminate Înșirate de-a lungul promenadei de scânduri, oprindu-se ca să asculte aprobator jazzband-urile care se produceau. Kerry șterpelise de undeva o chetă pentru Orfanii de Război Francezi, care Însuma un dolar și douăzeci de cenți, cu care-și cumpăraseră niște brandy, În caz că ar fi răcit În noaptea ce Începuse. Își terminaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Sper că nu v-am dezgustat... — Nu, am răspuns, scuturând din cap. Aveam gâtul atât de uscat Încât rămăsesem fără salivă, de parcă mi se lipise mâncarea de cerul gurii. Am Întrebat dacă puteam bea o bere și, la răspunsul ei aprobator, am luat un Heineken din frigider și am Început să beau direct din cutie. După ce am băut dintr-o răsuflare cam jumătate din ea, bătăile inimii mi s-au mai liniștit și m-am putut gândi cu sânge rece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]